Anulare act. Decizia nr. 518/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 518/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 05-06-2013 în dosarul nr. 13495/320/2011*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ NR. 518/2013
Ședința publică din data de 05 iunie 2013
Completul constituit din:
Președinte: E. O.
Judecător: C. M.
Judecător: A. A.-B.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind judecarea recursurilor declarate de recurenta-reclamantă P. Lucreția, cu domiciliul în Luduș, ., ., jud. M. și, respectiv de către recurenții-pârâți M. A., cu domiciliul în Tg. M., ., ., . și M. V., cu domiciliul în Luduș, Cartierul Gheja, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 166 din data de 20 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 28 mai 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de 04 iunie 2013, iar apoi pentru data de azi, 05 iunie 2013.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 166/20.02.2013 a Judecătoriei Luduș s-a dispus admiterea acțiunii civile formulată de către reclamanta P. Lucreția, în contradictoriu cu pârâții M. A., M. V., C. L. pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor Luduș și C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M., anularea parțială a titlului de proprietate cu nr._ eliberat la data de 25.03.1996 de C. Județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor M., în sensul radierii pârâtului M. I V. din titlul de proprietate, fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la Primăria orașului Luduș sub nr. 581/12.03.1991 pârâta M. A., în calitate de soție supraviețuitoare moștenitoare legală a defunctului M. V. a solicitat în baza Legii nr. 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,91 ha teren.
În cuprinsul cererii este trecut la titularul cererii și pârâtul M. V. în calitate de fiu, însă este de precizat că cererea este semnată doar de o singură persoană.
În dovedirea cererii pârâta M. A. și pârâtul M. V. au anexat acesteia adeverința nr. 743/09.03.1991 din care rezultă că autorul după care s-a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate deținea în proprietate anterior colectivizării suprafața de 2.91 ha teren și actele de stare civilă din care rezultă că pârâta M. A. este soția supraviețuitoare a defunctului M. V. iar pârâtul M. V. este fiul defunctului M. V..
Solicitarea înregistrată de pârâți la Primăria orașului Luduș sub nr. 581/12.03.1991 a fost soluționată astfel că, C. județeană pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor M. în data de 25.03.1996 a emis în favoarea pârâților M. A. și M. I V. titlul de proprietate nr._/25.03.1996 prin care acestora l-i se reconstituiau în proprietate suprafața de 2,62 ha teren situat pe teritoriul satului Gheja.
Prin Sentința civilă nr. 8350/04.12.1986 a Judecătoriei Târgu M., definitivă prin nerecurare, se arată că la data de 03.04.1984 M. V. senior a decedat și succesiunea acestuia a fost acceptată numai de către reclamantă, pârâții de rând I-III între care se afla și pârâtul M. V. renunțând la moștenire, iar în dispozitivul sentinței se constată că reclamanta este unica moștenitoare a defunctului, în calitate de soție supraviețuitoare, pârâții de rând I-III (descendenții) între care se afla și pârâtul M. V. renunțând la succesiune.
Analizând starea de fapt reținută raportat la dispozițiile de drept aplicabile în prezenta cauză instanța a considerat că, reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,62 ha și în favoarea pârâtului M. I V., în calitate de fiu al defunctului M. V. senior de către C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor M. s-a făcut în mod greșit având în vedere că acest pârât la data la care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul care a aparținut tatălui său anterior colectivizării își pierduse dreptul stabilit în art. 13 din Legea nr. 18 1991 de a fi repus în termenul de acceptare a moștenirii după tatăl său M. V. ca urmare a faptului că după dezbaterea moștenirii după tatăl său M. V. a renunța în mod expres la moștenirea acestuia .
Față de considerentele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. III alin 1 lit. a punctul (i) din Legea nr. 18/1991, care stabilesc că sunt lovite de nulitate absolută actele de reconstituire în favoarea unor persoane care nu au avut niciodată teren în proprietate predat la cooperativa agricolă de producție sau la stat sau care nu au moștenit asemenea terenuri, instanța a admis acțiunea reclamantei, dispunând anularea parțială a titlului de proprietate cu nr._ eliberat la data de 25.03.1996 de C. Județeană M., în sensul radierii pârâtului Malna V. jr. din titlul de proprietate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanta P. Lucreția și pârâții M. A. și M. V..
În recursul declarat de reclamanta P. Lucreția s-a solicitat să se dispună modificarea în parte a sentinței atacate din perspectiva acordării cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial.
În motivare s-a făcut un rezumat al cauzei și s-a arătat că în primul ciclu procesual în fața Judecătoriei Luduș a solicitat cheltuieli de judecată formulând inclusiv concluzii scrise, a depus la dosar dovada acestor cheltuieli constând în onorariu avocațial, după trimiterea cauzei spre rejudecare prima instanță Judecătoria Luduș a încuviințat probele cu înscrisurile deja existente și administrate la dosarul cauzei în primă instanță, printre care și chitanțele de plată a onorariului avocațial, că prin concluziile scrise din primul ciclu procesual a solicitat obligarea pârâtului M. V. la plata cheltuielilor de judecată, cu ocazia cuvântului în fond din dorința de a fi mai scurt în pledoarie apărătorul reclamantei a menționat faptul că își menține în totalitate cele expuse în concluziile scrise din primul ciclu procesual precum și cererile formulate prin aceste concluzii, că din eroare prima instanță nu a observat cererea de obligare la cheltuieli de judecată și chitanțele atașate în primul ciclu procesual, că în motivarea hotărârii nu se găsește nici o eventuală explicație pentru care aceste cheltuieli nu se cuvin a se acorda, că din moment ce în dispozitiv este inserată mențiunea „fără cheltuieli de judecată” în mod evident nu putea apela la o cerere pentru îndreptarea erorii materiale.
În drept au fost invocate prevederile art. 274 și 304 pct.9 din C.pr.civ.
În recursul declarat de pârâții M. A. și M. V. s-a solicitat casarea sentinței atacate ca netemeinice și nelegale, rejudecarea cauzei și respingerea ca nefondată a acțiunii.
În motivare s-au invocat prevederile art. 304 pct.8 și 9 din C.pr.civ. și s-a arătat că numai printr-o greșită interpretare dată materialului probator administrat în cauză și administrând un probatoriu insuficient instanța de fond a ajuns la concluzia greșită că recurenții nu ar fi acceptat succesiunea defunctului lor tată M. V. senior, că instanța de fond nu a administrat probe suficiente în acest sens, ignorând și convenția intervenită între ei și intimată.
Examinând recursurile declarate prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 304 indice 1 C.pr.civ tribunalul constată fondat recursul declarat de reclamantă iar recursul pârâților nefondat, astfel cum se va arăta în continuare.
Astfel se reține că prin concluziile în fond asupra cauzei de la termenul din 13.02.2013 în fața primei instanțe apărătorul reclamantei recurente a arătat că susține concluziile scrise formulate în primul ciclu procesual, a făcut trimitere la ele și a solicitat să fie avute în vedere la pronunțarea hotărârii.
Ori prin aceste concluzii scrise reclamanta recurentă solicitase obligarea pârâtului M. V. la plata cheltuielilor de judecată constând în onorariu avocațial(f.29-31 dosar primă instanță).
Față de cele reținute urmează ca tribunalul să admită recursul declarat de reclamanta P. Lucreția și conform art. 312 al.3 raportat la art.274, 304 pct.9, 304 ind.1C.pr.civ. să modifice în parte hotărârea atacată, în sensul obligării pârâtului M. V. la plata către reclamanta P. Lucreția a sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată(f.33-34 dosar primă instanță primul ciclu procesual).
Cu privire la recursul declarat de pârâții M. A. și M. V. tribunalul constată că în mod legal și temeinic a reținut prima instanță că reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,62 ha și în favoarea pârâtului M. I V., în calitate de fiu al defunctului M. V. senior de către C. Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Privată asupra Terenurilor M. s-a făcut în mod greșit, având în vedere că acest pârât la data la care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul care a aparținut tatălui său anterior colectivizării își pierduse dreptul stabilit în art. 13 din Legea nr. 18/1991 de a fi repus în termenul de acceptare a moștenirii după tatăl său M. V., ca urmare a faptului că după dezbaterea moștenirii după tatăl său M. V. a renunțat în mod expres la moștenirea acestuia.
Astfel cum a reținut și prima instanță, din sentința civilă nr. 8350/04.12.1986 a Judecătoriei Târgu M.(f.5-7 dosar primă instanță primul ciclu procesual), definitivă prin nerecurare, reiese că pârâtul recurent M. V. din prezenta cauză a renunțat la moștenirea defunctului său tată M. V. senior, ca și ceilalți descendenți ai defunctului.
În sensul considerentelor primei instanțe că pârâtul recurent M. V. la data la care a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru terenul care a aparținut tatălui său anterior colectivizării își pierduse dreptul stabilit în art. 13 din Legea nr. 18/1991 de a fi repus în termenul de acceptare a moștenirii după tatăl său M. V., ca urmare a faptului că renunțase la moștenirea acestuia, este și decizia nr. XI din 5 februarie 2007, obligatorie pentru instanțe conform art.330 ind.7 al.4 din C.pr.civ.
Față de cele reținute anterior tribunalul va respinge conform art. 312 al.1 din C.pr.civ. recursul declarat de pârâții M. A. și M. V..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite recursul declarat de reclamanta P. Lucreția, cu domiciliul în Luduș, ., ., jud. M., împotriva Sentinței civile nr. 166/20.02.2013, pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ și în consecință:
-modifică în tot hotărârea atacată în sensul că obligă pe pârâtul M. V. să plătească reclamantei P. Lucreția suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Respinge ca neîntemeiat recursul declarat de pârâtul M. V., cu domiciliul în Luduș, Cartierul Gheja, ., jud. M., împotriva aceleiași hotărâri.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 5 iunie 2013.
Președinte, E. O. | Judecător, C. M. | Judecător, A. A.-B. |
Grefier, M. M. |
Red: C.M.
Tehnored: M.M.
Data: 10.10.2013/2 ex.
| ← Anulare act. Decizia nr. 675/2013. Tribunalul MUREŞ | Obligaţie de a face. Decizia nr. 75/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
