Contestaţie la executare. Decizia nr. 4/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 4/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 03-01-2013 în dosarul nr. 8475/320/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 8383/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 4
Ședința publică de la 03 Ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte C. M.
Judecător M. B.-I.
Judecător V. S.
Grefier C. S.
Pe rol judecarea recursului declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M. cu sediul în mun.Tg.M., ..1-3, jud.M. împotriva sentinței civile nr.3646 din 4 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în recurs ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 20 decembrie 2012 când instanța a amânat pronunțarea pentru data de 27 decembrie 2012 și apoi pentru data de azi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3646/04.05.2012 a Judecătoriei Tg.M. s-a admis contestația la executare formulată de C. S. I. în contradictoriu cu intimata AFP Tîrgu M. prin D. M., s-a dispus anularea Titlului executoriu nr._/16.06.2011 și a Somației nr._/16.06.2011 emise de intimată în dosarul de executare nr._/2009, precum și a tuturor actelor de executare întocmite în dosarul de executare sus menționat. Instanța a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că actele de executare atacate au fost emise ca urmare a stabilirii de către intimată a obligaților de plată în sarcina contestatorului prin decizia de impunere nr._/04.03.2011, conform căreia contestatorul are de achitat în total suma de 3200 lei cu titlu de impozit pentru anul 2011, aferent veniturilor obținute din activități independente.
Conform deciziei de impunere menționată, aflată la fila 3 la dosar de fond, obligațiile de plată au fost stabilite astfel: suma de 800 lei, scadentă la 15.03.2011,suma de 800 lei scadentă la 15.06.2011, suma de 800 lei scadentă la 15.09.2011 și suma de 800 lei scadentă la 15.12.2011.
Prin titlul executoriu nr._ din 16.06.2011, s-au stabilit în sarcina contestatoarei obligația de plată a sumei de 800 lei, reprezentând a doua tranșă din suma totală de 3200 lei, scadentă la 15.16.2011.
Potrivit prevederilor art. 137 alin. 1 Cod procedura civilă, precum si în funcție de caracterul si efectele pe care le produc diferitele excepții în cadrul procesului civil, instanța urmează a se pronunța cu prioritate asupra excepției prescripției dreptului de a cere executarea silită pentru sumele anterioare anului 2008.
Cu privire la excepția invocată, instanța a constatat că în baza titlul executoriu emis la data de 16.06.2011, intimata a demarat executarea silită a creanței în sumă de 800 lei, scadentă la 15.06.2011, nefiind vorba de sume de plată anterioare anului 2008 cu privire la care a fost invocată excepția analizată, motiv pentru care instanța a respins excepția prescripției dreptului de a cere executarea silită pentru sumele anterioare anului 2008, ca inadmisibilă.
Cu privire la fondul cauzei, instanța a reținut faptul că la data emiterii titlul executoriu nr._/16.06.2011, erau scadente primele două tranșe, în cuantum total de 1600 lei.
Conform chitanțelor . nr._ din 16.03.2011 și .._ din 15.06.2011, contestatorul a achitat integral această sumă.
În ceea ce privește susținerile intimatei legate de faptul că din sumele achitate de petent ar fi dedus obligații restante aferente anului 2010, instanța a apreciat că în acest caz revenea în primul rând intimatei obligația de a face dovada existenței unor debite restante ale contestatorului și raportat la care a procedat la imputația plăților efectuate de acesta.
Or, intimata nu a înțeles să probeze aceste susțineri. Totodată instanța a apreciat că, dacă intimata a înțeles să procedeze la stingerea datoriilor mai vechi, acest fapt trebuia să rezulte neechivoc din înscrisuri comunicate petentului și posibil a fi verificate jurisdicțional. În acest sens, potrivit art. 115 alin. 4 din Codul de procedură fiscală, dacă suma plătită de contribuabil nu este suficientă pentru a stinge toate datoriile, organul fiscal competent va comunica debitorului modul în care a fost efectuată stingerea datoriilor cu cel puțin 5 zile înainte de următorul termen de plată a obligațiilor fiscale. Or, intimata nu a depus la dosar nici un act din care să rezulte pe de o parte debitele restante ale contestatorului pe anul 2009 iar pe de altă parte modul în care a efectuat imputația plății deși avea obligația de a-și proba apărările în condițiile art. 129 alin 1 C.pr.civilă. Prin urmare, instanța a avut în vedere ca atare înscrisurile în probațiune depuse la dosar de către contestator și din care rezultă că acesta și-a achitat integral debitele stabilite de intimată raportat la veniturile obținute în cursul anului 2011.
Rezultă din cele ce preced că titlul executoriu este nelegal întrucât face referire la decizia de impunere pe anul 2011 care, astfel cum s-a menționat deja, care cuprinde sume achitate de petent. În lipsa unei înștiințări a contestatorului conform dispozițiilor legale anterior menționate, orice imputație efectuată de intimată nu îi este opozabilă și pe cale de consecință nu poate fi invocată de intimată în prezenta cauză. Aceasta cu atât mai mult cu cât, astfel cum s-a arătat deja intimata nu a indicat în concret modul în care a procedat la stingerea datoriilor, simplele afirmații legate de faptul că petentul avea datorii mai vechi neachitate nefiind suficiente.
Având în vedere considerentele anterioare instanța a admis cererea formulată și a dispus anularea actelor de executarea silită efectuate în dosarul fiscal_/2009, respectiv titlul executoriu nr._ din 16.06.2011 și somația_ emisă la data de 16.06.2011. totodată a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs intimata D. M. care a solicitat modificarea hotărârii atacate în temeiul art. 304 pct.9 și 304 ind.1 din C.pr.civ. și în urma rejudecării cauzei să se dispună respingerea contestației la executarea silită ca neîntemeiată.
În motivare au fost expuse dispozițiile și considerentele hotărârii atacate și au fost reiterate susținerile din întâmpinarea depusă în primă instanță arătându-se că din adresa nr._ din 13.02.2012, rezultă că prin decizia de impunere nr._/04.03.2011, au fost stabilite plăți anticipate în sumă totală de 3200 lei în sarcina debitorului-contestator în contul impozitului pe venituri din profesii libere și activități comerciale pentru anul 2011, că până la data inițierii actului de executare contestat debitorul contestator a achitat cu chitanțele nr._/16.03.2011, nr._/15.06.2011 suma de 1600 lei(800 lei +800 lei), că o parte din aceste sume potrivit art. 115 din OG nr.92/2003, privind Codul de procedură fiscală au stins obligații din anul 2010 neachitate la termen în sumă de 1102 lei(736 lei debit+366 lei penalități de întârziere), ca urmare în conformitate cu prevederile art. 141 și 145 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală au fost emise și comunicate către contestator somația nr._/16.06.2011 și titlul executoriu nr._/16.06.2011, confirmate de primire la data de 22.06.2011, în care sunt cuprinse obligații de plată în sumă de 800 lei, aferente trimestrului II an fiscal 2011, scadente la data de 15.06.2011, că la 13.02.2012 contestatorul figura cu obligații de plată restante în contul impozitului pe venituri din activități independente în sumă de 1117 lei obligații principale, 2199 lei penalități de întârziere iar în contul regularizărilor 2725 lei obligații principale și 2199 lei penalități de întârziere.
Intimatul contestator C. S. I. nu a depus la dosar întâmpinare.
Examinand actele si lucrarile dosarului din perspectiva criticilor de recurs formulate și a dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedura civila, tribunalul găsește nefondat recursul, pentru considerentele care urmează.
În mod corect instanța de fond a reținut că au fost încălcate dispozițiile art. 141 alin 11 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala republicata, în sensul că nu s-a dovedit că sumele pentru care a fost emis titlul executoriu nr._/16.06.2011 erau datorate de contestator la data emiterii acestuia.
Astfel, așa cum a reținut și prima instanță, din cuprinsul titlului executoriu menționat rezulta că acesta a fost emis în baza Deciziei de impunere pentru plăți anticipate cu titlu de impozit nr._ din 04.03.2011, prin care s-au stabilit pentru anul 2011 în sarcina contestatorului obligații de plată în sumă totală de 3200 lei, repartizate pe patru trimestre, prima tranșă în cuantum de 800 lei fiind scadenta la data de 15.03.2011, iar următoarele tranșe la datele de 15.06.2011, 15.09.2011 și 15.12.2011.
Astfel cum s-a reținut întemeiat în sentința atacată, contestatorul a probat faptul că a achitat sumele stabilite pentru anul 2011, la termenele legale.
Cu privire la susținerile recurentei-intimate D. M. că plățile efectuate cu chitanțele nr._/16.03.2011 în sumă de 800 lei și nr._/15.06.2011 în sumă de 800 lei, potrivit art. 115 din OG nr.92/2003, privind Codul de procedură fiscală au stins obligații mai vechi, aferente anului 2010 și neachitate la termen și nu cu obligațiile pe care contestatorul intenționa să le plătească, tribunalul constată că acestea nu pot fi reținute în condițiile în care potrivit art. 115 alin. 4 din OG nr. 92/2003 Cod procedura fiscală, organul fiscal avea obligația de a comunica debitorului modul în care a fost efectuată stingerea datoriilor, cu cel puțin 5 zile înainte de următorul termen de plată a obligațiilor fiscale.
Prin urmare, în situația în care recurenta-intimata D. M. a înțeles să procedeze la stingerea unor datorii mai vechi ale intimatului-contestator C. S. I., acest fapt era necesar să rezulte neechivoc din înscrisuri comunicate, susceptibile a fi cenzurate jurisdicțional.
Ori recurenta-intimată nu a înștiințat pe contestator înaintea termenului de plată din 15.06.2011 despre modul în care a fost efectuată stingerea datoriilor conform art. 115 din OG nr.92/2003.
Prin urmare s-a reținut legal și temeinic de către prima instanță că în lipsa unei înștiințări a contestatorului conform dispozițiilor legale anterior menționate, orice imputație efectuată de intimată nu îi este opozabilă acestuia.
De asemenea se constată că, astfel cum s-a reținut și în sentința atacată, creditoarea nu a probat obligațiile mai vechi, aferente anului 2010 și neachitate la termen de contestator, dimpotrivă din chitanțele f.66-67 reiese că acesta plătise obligațiile stabilite pentru anul 2010.
Pentru considerentele menționate, în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, recursul dedus judecății va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice M. cu sediul în mun.Tg.M., ..1-3, jud.M. împotriva sentinței civile nr.3646 din 4 mai 2012 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosar nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 3 Ianuarie 2013.
Președinte, C. M. | Judecător, M. B.-I. fiind plecată din instanță semnează președintele instanței S. D. | Judecător, V. S. |
Grefier, C. S. |
Red.C.M./02.05.2013
Tehnored.C.S./15.05.2013
Jud.fond.M.M.G.
5 pag/ 2 ex.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 944/2013.... | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 212/2013.... → |
|---|
