Pretenţii. Decizia nr. 926/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 926/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 19-11-2013 în dosarul nr. 15060/320/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE Nr. 926/2013
Ședința publică de la 19 noiembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte: A. A.-B.
Judecător: A. B.
Judecător: R. I.
Grefier: C. Simineț
Pe rol judecarea recursului formulat de recurenta S.C. ”Uniqua A.” S.A., cu sediul în Bucuresti, ., sector 1, împotriva sentintei civile nr. 5511/25.06.2013 a Judecătoriei Tg-M..
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei, consilier juridic A. M. și reprezentantul intimatului R. I. D. asistat de av. R. P., lipsă fiind intimatul G. R..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depusă la dosar prin registratura instanței la data de 01 noiembrie 2013, din partea recurentei, dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 269 lei, timbru judiciar în valoare de 5 lei și note de ședință.
De asemenea se constată depusă la dosar prin registratura instantei la data de 15 noiembrie 2013, întâmpinare din partea intimatului R. I. D..
Reprezentantul recurentei depune la dosar împuternicire.
Reprezentantul intimatului de rând I depune împuternicire avocațială și chitanța reprezentând dovada achitării onorariului de avocat.
Având în vedere natura litigiului, instanța din oficiu invocă excepția necompetenței materialșe a Tribunalului M. și o pune în discuția părților.
Reprezentantul recurentei solicită admiterea excepției.
Repreezntantul intimatului de rând I lasă la aprecierea instantei soluționarea excepției.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă nr. 5511din data de 25 iunie 2013 pronunțată de către Judecătoria Târgu M. s-a admis cererea formulată de reclamantul R. I. D. în contradictoriu cu pârâții S.C. U. A. S.A. și G. R. și a fost obligată pârâta S.C. U. A. S.A. acesta la plata către reclamant a sumei de 4943,27 lei cu titlu de contravaloare reparații auto în dosarul de daună nr._ precum și la plata de penalizări de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere, începând din data de 27.07.2011 și până la plata efectivă. Prin aceeași hotărâre s-au respins celelalte pretenții ale reclamantului și s-a respins și cererea reconvențională formulată de reclamanta reconvențională S.C U. A. S.A. împotriva pârâtului reconvențional R. I. D. Pârâta a mai fost obligată la plata către reclamant a sumei de 4.225 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta S.C. U. A. S.A. cerând ca în urma admiterii acestuia să se modifice în tot hotărârea în sensul respingerii acțiunii principale și a admiterii acțiunii reconvenționale.
În motivarea căii de atac recurenta a arătat că este incident art. 304 pct. 6 Cod de procedură civilă în sensul că instanța a acordat ceea ce nu s-a cerut și mai mult decât s-a cerut. Astfel instanța a acordat aferent debitului principal și penalități de întârziere în cuantum de 0,1 % pentru fiecare zi de întârziere, prevăzute art. 37 din Ordinul CSA nr. 5/2010 deși reclamantul a cerut să i se acorde dobânda legală comercială și nu penalitățile prevăzute de legislația specială a asigurărilor.
Recurenta a mai precizat că art. 7 din Ordinul CSA nr. 5/2010 nu este aplicabil deoarece nu este în culpă pentru respingerea cererii de plată a despăgubirilor. Astfel conform art. 36 pct. 2-4 din ordinul CSA nr. 5/2010 ambii conducători auto au fost înștiințați prin adresa nr. 4246/13.04.2011 că se vor efectua verificări suplimentare întrucât existau neconcordanțe legate de dinamica producerii accidentului, după cum reieșeau faptele din susținerile celor doi conducători auto. Expertul tehnic a concluzionat că „Avariile suferite nu puteau fi produce în modalitatea descrisă de părți iar din punct de vedere dinamic, deformațiile celor două autoturisme exclud o ciocnire directă a acestora”.
Recurenta a criticat și dispoziția instanței de obligare a sa la plata cheltuielilor de judecată. S-a susținut că dovada achitării onorariului avocațial nu a fost făcută anterior formulării concluziilor pe fondul cauzei. De asemenea cuantumul onorariului nu este justificat de timpul și volumul de muncă al acestuia, de natura și dificultatea cauzei.
Cu privire la acțiunea reconvențională s-a susținut că prima instanță nu a motivat soluția de respingere.
La data de 4 noiembrie 2013 recurenta a depus note scrise prin care a invocat excepția necompetenței funcționale a secției civile a Tribunalului M. în soluționarea recursului.
Intimatul a depus întâmpinare cerând respingerea recursului ca nefondat. S-a precizat că prima instanță în mod legal a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru obligarea pârâtei la plata de despăgubiri iar criticile formulate sunt nefondate.
Instanța a pus în discuția părților excepția necompetenței materiale a Tribunalului M.-secția civilă invocată de reprezentantul recurentei și a reținut cauza spre soluționare asupra acestui aspect.
Examinând excepția necompetenței materiale, tribunalul reține următoarele:
Instanța de fond a fost investită cu o acțiune directă a persoanei vătămate prejudiciate printr-un accident auto împotriva asigurătorului de răspundere civilă a persoanei vinovate de săvârșirea faptei.
Ca o consecință, având în vedere și prevederile art. 226-228 din Legea nr. 71/2011 conform cărora competența de soluționare a litigiilor cu profesioniști revine completelor sau tribunalelor specializate în materia societăților, Tribunalul apreciază că prezentul recurs este de competența Tribunalului Specializat M..
Pentru aceste motive, în baza art. 2, lit. d) și art. 37 din Legea 304/2004 coroborat cu art. 158 alin. 3 Cod procedură civilă, va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. în soluționarea prezentului recurs și va dispune declinarea soluționării prezentului recurs în favoarea Tribunalului Specializat M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite exceptia lipsei competentei materiale a Tribunalului M..
Declină competența privind soluționarea recursului formulat de recurenta S.C. ”Uniqua A.” S.A., cu sediul în Bucuresti, ., sector 1, împotriva sentintei civile nr. 5511/25.06.2013 a Judecătoriei Tg-M. în favoarea Tribunalului Specializat M.
Pronunțată în ședința publică de la 19 noiembrie 2013
Președinte, A. A.-B. | Judecător, A. B. | Judecător, R. I. |
Grefier, C. Simineț |
Red. A.B.
Tehred. C.S./22.01.2014/ 2 ex.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 308/2013.... | Anulare act. Decizia nr. 675/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
