Anulare act. Decizia nr. 675/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 675/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 12-09-2013 în dosarul nr. 1766/251/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
DECIZIA CIVILĂ NR. 675/2013
Ședința publică din data de 12 septembrie 2013
Instanța constituită din:
Președinte: A. T.
Judecător: F. G. M.
Judecător: P. M.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta-pârâtă ., cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 42, etaj 3-8 și 10, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 262 din 19.03.2013 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul legal al recurentei, d-nul avocat F. E., lipsă fiind intimații.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Reprezentantul recurentei invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. – Secția civilă în soluționarea prezentului recurs și solicită instanței admiterea acesteia, cu consecința declinării competenței de soluționare în favoarea Tribunalului Specializat M..
Instanța reține cauza în pronunțare în baza excepției necompetenței materiale a Tribunalului M. – Secția civilă în soluționarea prezentului recurs, invocată de reprezentantul recurentei la acest termen de judecată.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. nr. 262/19.03.2013 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții C. M. și C. L., în contradictoriu cu pârâtele . și . – Sucursala Luduș și în consecință, a constatat abuzive și nule clauzele din convenția de credit nr._/31.01.2008, încheiată între părți în privința următoarelor clauze, pe care le-a desființat: pct. 5 lit. a) Comision de risc din Condițiile speciale ale convenției; pct. 3.5 comisionul de risc din condițiile generale ale convenției; pct. 3 lit. d) din Condițiile speciale ale convenției de credit referitoare la data ajustării dobânzii; pct. 3.10 din secțiunea a 3-a a condițiilor generale ale convenției de credit referitoare la dobânda anuală efectivă (D.). De asemenea, a constatat că prin act adițional, pârâtele au modificat în mod abuziv și unilateral convenția de credit, în sensul transformării comisionului de risc în comision de administrare și a constatat abuzive și nule clauzele din actul adițional la convenția de credit nr._/31.01.2008 încheiată între părți, prin care a fost introdus în convenție comisionul de administrare. S-a mai dispus înlăturarea din convenția de credit nr._/31.01.2008 și din actul adițional, a clauzelor privind comisionul de risc și de administrare.
Instanța a mai obligat pârâtele să plătească, în solidar reclamantei, contravaloarea comisionului de risc transformat în comision de administrare în sumă de 1.963,92 CHF achitat de reclamantă începând cu noiembrie 2009 și până la data introducerii acțiunii, respectiv 23.11.2012. De asemenea, a obligat, în solidar pârâtele să plătească reclamantei dobânzi legale aferente sumelor pe care le-a plătit cu titlu de comision de risc și comision de administrare credit până la data restituirii efective.
Nu în ultimul rând, a fost obligată pârâta . – Sucursala Luduș, ca în termen de 30 de zile de la data la care sentința civilă va rămâne irevocabilă, să pună la dispoziția reclamantei un proiect de act adițional la convenția de credit și un nou grafic de rambursare a creditului, care să fie conforme cu cele dispuse.
În fine, instanța a mai obligat pârâtele să plătească, în solidar, suma de 3.000 lei în favoarea reclamantei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta ., care a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței atacate și respingerea cererii de chemare în judecată conform petitelor din întâmpinare, cu consecința obligării reclamanților intimați la plata cheltuielilor de judecată, atât în recurs, cât și în primă instanță.
În ședința publică desfășurată la data de 12.09.2013, recurenta, prin intermediul reprezentantului convențional avocat, a ridicat excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. și a solicitat declinarea competenței de soluționare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Specializat M..
Deliberând asupra excepției necompetenței materiale invocate de reprezentantul recurentei, tribunalul o constată întemeiată, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.
Prezenta pricină poartă între o societate comercială și două persoane fizice, cea dintâi având în mod evident calitatea de comerciant, în sensul vechiului Cod comercial, aflat în vigoare la data de 31.01.2008 – data încheierii convenției de credit puse în discuție. În actuala reglementare societatea comercială are calitatea de profesionist.
Mai mult decât atât, raportul juridic dintre părți dedus judecății își are originea în convenția de credit nr._/31.01.2008 și în actul adițional la această convenție, încheiate între recurenta pârâtă în calitate de împrumutător (creditor) și intimații reclamanți în calitate de împrumutați (debitori), convenție prin care s-a împrumutat intimaților o sumă de bani și care este coincidentă cu obiectul de activitate al recurentei.
Nu în ultimul rând, obiectul cauzei de față este reprezentat de solicitarea intimaților reclamanți de a se constata caracterul abuziv al unora dintre clauzele contractului și actului adițional la acesta, de anulare a acestor clauze abuzive și de restituire a sumelor de bani plătite în temeiul dispozițiilor contractuale lovite de nulitate.
Prin urmare, litigiul ce se desfășoară între părți este un litigiu comercial (potrivit vechii reglementări, incidente în cauză), întrucât operațiunea juridică pusă în discuție este un fapt de comerț, atât obiectiv, cât și subiectiv, în sensul art. 3 pct. 11 și art. 4 coroborat cu art. 56 din vechiul Cod comercial.
În atare condiții, judecata realizată de către prima instanță s-a făcut în conformitate cu normele de competență materială instituite de art. 1 pct. 1 C., iar apelul declarat de pârâtă este de competența tribunalului.
Însă datorită specificității litigiului de față, caracterului comercial al acestuia decurgând din caracterul comercial al raporturilor juridice dintre părți și principiului specializării instanțelor de judecată, competența materială de soluționare a cauzei nu aparține Tribunalului M. – Secția Civilă, ci Tribunalului Specializat M., constituit, între altele, pentru a judeca acest tip de cauze. Pentru a hotărî astfel, avem în vedere și dispozițiile art. 226-228 din Legea nr. 71/2011, dar și prevederile art. 159 alin. 1 pct. 2 și art. 159^1 alin. 2 C., care fac referire la modul în care trebuie abordată necompetența materială.
Față de toate aceste considerente, în temeiul art. 2 lit. d și art. 37 din Legea nr. 304/2004 coroborat cu art. 158 alin. 3 C., instanța va admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului M., invocată de recurentă și va declina competența materială de soluționare a recursului formulat de recurenta ., împotriva sentinței nr. 262/19.03.2013 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._, în favoarea Tribunalului Specializat M..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția necompetenței materiale a Tribunalului M. – Secția civilă și în consecință:
Declină competența de soluționare a recursului formulat de recurenta ., cu sediul în București, Șoseaua P., nr. 42, etaj 3-8 și 10, sector 2, împotriva sentinței nr. 262/19.03.2013 pronunțată de Judecătoria Luduș în dosarul nr._, în favoarea Tribunalului Specializat M..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 12.09.2013.
Președinte, A. T. | Judecător, F. G. M. | Judecător, P. M. |
Grefier, M. M. |
Red. P.M./24.09.2013
Dact. M.M./25.09.2013/2 ex.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 926/2013. Tribunalul MUREŞ | Anulare act. Decizia nr. 518/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
