Contestaţie la executare. Decizia nr. 648/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 648/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 04-07-2013 în dosarul nr. 1018/308/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ NR. 648/2013
Ședința publică din data de 04 iulie 2013
Completul constituit din:
Președinte: C. S.
Judecător: A. A.-B.
Judecător: M. M.
Grefier: M. M.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de recurenta-contestatoare ., cu sediul în Sighișoara, . 3C, ., jud. M. și sediul social în Albești, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 305 din data de 18 februarie 2013, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa reprezentanților legali ai părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile în fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 27 iunie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de azi, 04 iulie 2013.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 305/18 februarie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ a fost respinsă ca nefondată contestația la executare a contestatoarei . în contradictoriu cu intimatul M. Sighișoara prin primar, cu privire la actele și formele de executare silită din dosarul execuțional nr._/2012.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că în cauză s-a solicitat anularea somației nr._ și a titlului executoriu nr._, susținându-se că acestea au fost emise de către Biroul executare creanțe al intimatului în dosarul de executare silită cu nr._/5.04.2012, în mod nelegal, întrucât intimatul municipiul Sighișoara, în calitate de organ fiscal, nu a emis și nu a comunicat la începutul anului 2012, decizia de impunere, conform art. 86 al. 1 și 6 Cod procedură fiscală .
Instanța a reținut că la data de 5.04.2012, sub nr._ și nr._ s-au emis titlul executoriu și somație pentru debit de 2295,48 lei reprezentând impozit pe clădiri, teren și cheltuieli de executare, prin care s-a demarat procedura de executare silită împotriva debitoarei . pentru debitele de 1646,28 lei impozit cumulat pe clădiri, 642,60 lei impozit cumulat pe teren, debitul total pentru care s-au emis aceste somație și titlu executoriu fiind de 2295,48 lei.
Față de excepțiile invocate în cauză, respective cea a lipsei calității procesuale active și a interesului procesual, instanța s-a pronunțat prin încheiere de ședință publică din data de 4 octombrie 2012 în sensul respingerii acestora.
Cu privire la fondul contestației supuse judecății s-a apreciat de către instanța de fond că invocarea de către contestatoare a dispozițiilor art. 86 al. 1 și 6 Cod procedură fiscală este pur formală și nu are acoperire raportat la datele speței supuse judecății, cât timp prin dispozițiile al. 1 ale art. 86 Cod procedură fiscală se enumeră expres și limitativ situațiile în care este obligatorie emiterea deciziei de impunere, anume atunci când organul fiscal modifică baza de impunere, în urma unor constatări prealabile ale organului fiscal sau în baza unei inspecții fiscale, ceea ce nu este cazul în speță, nefiind dovedită existența niciuneia dintre aceste situații.
Față de susținerile contestatoarei referitoare la faptul că și unitatea administrativ teritorială . pentru aceleași imobile deciziile de impunere cu nr. 166/2012, nr. 464/28.01.2013 și nr. 664/145/28.01.2013, învederându-se și că s-a achitat contravaloarea impozitului stabilit ,s-a apreciat că nu sunt întemeiate, raportat la natura și obiectul prezentei cauze, întrucât emiterea deciziei inițiale de impunere cu privire la aceste imobile nu apare că s-ar fi contestat de către contestatoare, adică aceasta să fi invocat că nu unității administrativ teritoriale municipiul Sighișoara este datorat acest impozit, ci comunei Albești, astfel că sub aspectul evidențelor fiscale ale municipiului Sighișoara nu au apărut modificări raportat la imobilele deținute de către societatea contestatoare.
Pe de altă parte obiectul prezentei cauze nu îl constituie stabilirea limitelor dintre unitățile administrativ-teritoriale învecinate . Sighișoara, iar acestea se pot modifica oricum numai prin lege, ceea ce nu a survenit.
S-a apreciat că, fără concursul contestatoarei aceste clădiri și terenuri nu ar fi putut fi înregistrate în evidențele fiscale ale unității administrativ teritoriale ale comunei Albești, deși acestea figurau în evidențele similare ale municipiului Sighișoara, astfel că în prezenta contestație aceasta apare că își invocă propria culpă și nu poate invoca în favoarea sa dispozițiile art. 249 al. 2 și pe cele ale art. 256 al. 2 din Codul fiscal.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea ., solicitând admiterea contestației și modificarea hotărârii recurate în sensul admiterii contestației la executare .
Se arată prin memorial de recurs că, instanța de fond în mod eronat a apreciat faptul că recurenta nu ar fi contestat decizia inițială prin care s-a stabilit faptul că impozitul nu de datorează unității administrativ teritoriale M. Sighișoara . Astfel, se arată că, contestatoarea recurentă s-a adresat Municipiului Sighișoara în vedere radierii din evidențe fiscale, însă municipiul a refuzat, invocând faptul că este deschisă o acțiune pe rolul Tribunalului M. care privește tocmai acest teritoriu administrative .
Se mai arată că, decizia inițială de impunere a fost depuse în anii 1998-1999 ,odată cu achiziționarea imobilelor, astfel că nu exista nici un motiv pentru contestarea acestora, în condițiile în care abia în anul 2012 contestatoarea a fost notificată cu privire la faptul că a avut loc o schimbare teritorială și că datorează impozitul comunei Albești .
Se mai arată că, recurentul nu poate fi acuzată de vreo culpă ,în condițiile în care, după ce a fost astfel notificată ,a făcut toate demersurile ce se impuneau în vedere schimbării sediului și de asemeni că a achitat impozitul datorat .
În drept au fost invocate prevederile art. 299, art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă .
Prin întâmpinare, intimatul M. Sighișoara a solicitat respingere recursului, cu cheltuieli de judecată . Se arată prin întâmpinare că, după cum corect a reținut instanța de fond, faptul că recurenta figurează cu aceleași imobile în evidența unității administrativ v teritoriale . a și achitat impozitul, nu reprezintă un aspect de natură a influența legalitatea deciziilor de impunere și cu atât mai puțin a actelor de executare contestate .
În ceea ce privește susținerile contestatoarei referitoare la existența unei decizii de impunere, se arată că în cauză sunt incidente prevederile art. 248 și urm. Cod de procedură fiscală, întrucât ,ca urmare a depunerii declarației fiscale privind clădiri și terenuri deținute în proprietate și impozabile, se apreciază că motivele pe care este fundamentată contestația nu pot fi primate, titlul executoriu fiind emis legal și temeinic .
Susținerile contestatoarei referitoare la faptul că ar fi efectuat deja plata impozitul nu sunt reale, în condițiile în care în evidențele municipiului apare contestatoarea cu clădirile și impozit aferent, o simplă adresă emisă de . contestatoarei, nu este opozabilă municipiului și pe cale de consecință nu poate constitui un motiv de netemeinicie al titlului executoriu.
Examinând hotărârea atacată prin prima motivelor de recurs ,a apărărilor expuse prin întâmpinare și având în vedere prevederile art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă, instanța reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 249 Cod fiscal ,care stabilesc regulile generale cu privire la impozitele pe terenuri și clădiri, aceste impozite se datorează către bugetul local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea.
Dup cum intimatul M. Sighișoara a arătat chiar în cursul judecării cauzei în fața instanței de fond, între această unitate administrativ teritorială și . litigiu cu privire la determinarea limitelor dintre cele două unități administrativ teritoriale.
În principiu, având în vedre prevederile legale mai sus menționate, în condițiile în care contestatoarea recurentă a achitat anterior impozitul către municipiul Sighișoarei, s-ar fi impus ca și în continuare plata să se facă tot către aceeași unitate administrativ teritorială.
În condițiile în care, însă, în urma a notificării adresate de . adus la cunoștință contestatoarei că în baza Legii nr. 162/2001 de modificare și completare a Legii nr. 350/2001, coroborată cu prevederile Legii nr. 2/1968, clădirile ar fi situate pe teritoriul acestei unități, contestatoarea a procedat la achitarea impozitului către unitatea care a înștiințat-o în acest sens.
Instanța de fond a reținut că ar exist o culpă a contestatoarei ,care și-ar fi dat concursul în ceea ce privește evidențierea construcțiilor în evidențele comunei Albești, însă o astfel de concluzie este eronată ; contestatoarea a fost notificată de către o entitate a statului și s-a conformat celor dispuse în sarcina sa, prin urmare nu a avut o conduită culpabilă .
Concluziile instanței de fond că nu poate fi primită contestația în condițiile în care la data emiterii deciziei inițiale de impunere contestatoarea nu a înțeles să o atace, este de asemenea eronată, întrucât la acel moment contestatoare a avut reprezentarea faptului că aceste clădiri sunt situate pe teritoriul administrativ al municipiului Sighișoara.
Tribunalul reține că, unul dintre principiile impozitării, așa cum sunt aceste explicitate în art. 3 lit. b Cod fiscal este acela al certitudinii .
În condițiile în care două unități administrativ teritoriale își dispută situarea unor amplasamente, nu este just ca, contribuabilul care deține terenuri sau clădiri în aceste amplasamente și căreia ambele unități administrativ teritoriale îi solicită plata impozitului să fie în situația de a achita un impozit dublu.
În cauză, aspect ce nu s-a contestat, impozitul a fost achitat, chiar dacă nu în favoarea municipiului Sighișoara în consecință, la momentul la care litigiul dinte cele două unități administrativ teritoriale se va finaliza și va fi stabilită limita teritorială, acest două entități vor avea posibilitatea să regularizeze situația impozitelor achitate între timp de contribuabili.
Întrucât, după cum mai sus s-a arătat, impozitul pe clădiri și terenuri se datorează bugetului local al comunei, al orașului sau al municipiului în care este amplasată clădirea, întrucât până la finalizarea litigiului dintre unitățile administrativ teritoriale nu se poate determina dacă acest amplasament, nu poate fi impusă o sarcină dublă contribuabililor care nu au nici o culpă pentru această neînțelegere .
Pentru toate aceste motive, apreciind ca fiind fondat recursul dedus judecății, tribunalul l urmează va admite recursul dedus judecății, și în temeiul art. 312 alin.1 ,2 și 3 Cod de procedură civilă ,va modifica sentința atacată în sensul admiterii contestației la executare și al anulării actelor de executare.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul formulat de contestatoarea ., cu sediul în Sighișoara, . 3C, . și sediul social în Albești, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 305/18.02.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ și în consecință:
Modifică în tot hotărârea atacată în sensul că:
Admite contestația la executare formulată de contestatoarea ., cu sediul în Sighișoara, . 3C, ., jud. M. și sediul social în Albești, ., jud. M., în contradictoriu cu M. Sighișoara – prin primar, cu sediul în M. Sighișoara, ., jud. M. și în consecință:
Dispune anularea titlului executoriu nr._ și a somației nr._ emise în dosarul execuțional nr._/05.04.2012 al Municipiului Sighișoara – Biroul de executare creanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 4 iulie 2013.
Președinte, C. S. | Judecător, A. A.-B. | Judecător, M. M. |
Grefier, M. M. |
Red: M.M.
Tehnored: M.M.
Data: 16.07.2013./2 ex.
| ← Anulare act. Sentința nr. 1493/2013. Tribunalul MUREŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 952/2013.... → |
|---|
