Succesiune. Decizia nr. 76/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 76/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 22-04-2013 în dosarul nr. 14570/320/2009
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi 5809/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 76/2013
Ședința publică de la 22 Aprilie 2013
Completul constituit din:
Președinte E. O.
Judecător M. M.
Grefier C. M. P.
Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelantul pârât A. J., domiciliat în Tg-M., ., nr.245, . împotriva sentinței civile nr.2637/03.04.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile reprezentanților părților au fost consemnat în încheierea de ședință din 11 aprilie 2013, când s-a dispus amânarea pronunțarea asupra soluționării cauzei pentru data de 18 aprilie 2013, respectiv 22 aprilie 2013, încheierile amintite făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.
Față de actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Deliberând asupra apelului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2637/03.04.2012 pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Tg. M., a fost respinsă excepția netimbrării cererilor de chemare în judecată formulate de reclamanții A. R. R. și A. B. M., a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A. A. S., fiind admisă în parte cererea formulată și precizată de reclamanții A. (CĂSĂTORITĂ JEAGER) M., A. B. M., A. R. R., A. A. S., în contradictoriu cu pârâtul A. J..
S-a constatat că reclamanții sunt moștenitori legali, ai defunctei A. I. și au fost anulate certificatele de moștenitor nr. 201/2001 și 25/2005, eliberate de BNP Holbach S..
Totodată, s-a stabilit că reclamanții au o cotă de 1/2 parte din bunurile rămase după defuncta A. I., respectiv din:
- cota de 1/6 parte din terenul înscris în CF 1795/N/Corunca, nr. topo 598/2/212/5 în suprafață totală de 1600 mp, respectiv 133,33 mp;
- cota de 1/7 parte din terenul înscris în CF 3058/N/Corunca, nr. cad. 1072, în suprafață totală de 1077 mp, respectiv 76,93 mp;
- cota de 1/7 parte din terenul înscris în CF 3059/N/Corunca, nr. cad. 1073, în suprafață totală de 1470 mp, respectiv 105 mp;
- cota de 1/7 parte din terenul înscris în CF 2044/N/Corunca, nr. cad. 503, în suprafață totală de 766 mp, respectiv 54,72 mp.
Respinge restul pretențiilor au fost respinse ca neîntemeiate.
Prin aceeași hotărâre, pârâtul a fost obligat la plata în favoarea reclamanților a sumei de 800 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre, în privința aspectelor apelate, prima instanță a reținut că:
1) a fost respinsă excepția anulării, ca netimbrată a cererii de chemare în judecată, formulată de reclamanții A. B. M., A. R. R..
În motivarea respingerii excepției s-a reținut că au fost admise cererile de acordare a ajutorului public judiciar formulate de reclamantele A. (căsătorită Jeager) M. și A. A. S., fiind respinse cererile formulate în același sens de ceilalți doi reclamanți.
A apreciat prima instanță că cererea de chemare în judecată, ce formează obiectul prezentului dosar, presupune o coparticipare procesuală obligatorie, astfel că soluția anulării cererii de chemare în judecată ca urmare a netimbrării ei, de către reclamanții A. B. M., A. R. R., ar fi de natură să afecteze însăși accesul efectiv la justiție, al reclamantelor A. M. și A. A. S., prin aceea că, pretenția lor adusă în fața instanței nu ar putea fi soluționată, în condițiile în care toți moștenitorii cu vocație la moștenire și care nu au renunțat la aceasta, nu sunt parte în proces. Prin urmare, se pune problema găsirii unui echilibru între obligația pe care o are orice persoană care se adresează justiției, de a achita taxa de timbru aferentă cererii de chemare în judecată, și dreptul acesteia de a beneficia de facilitățile pe care le conferă Convenția EDO, ca expresie a accesului liber la justiție și care se poate realiza, prin crearea cadrului necesar pentru soluționarea unei cereri de chemare în judecată, chiar dacă taxele de timbru nu au fost achitate de către toți reclamanții în cazurile de coparticipare procesuală obligatorie. Mai mult, s-a apreciat că soluționarea cererii de chemare în judecată formulată și de către acești reclamanți, nu este de natură să afecteze în vreun fel drepturile pârâtului, în condițiile în care drepturile succesorale cuvenite acestuia sunt de 1/2 din moștenirea mamei sale A. I., nefiind afectate de numărul descendenților fratelui săi, cu care vine împreună la moștenire, și care oricum culeg doar partea acestuia de 1/2 din moștenire.
2) Pentru soluționarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei A. A. S., arătând că prin calitate procesuală activă se înțelege existența unei identități între reclamant și titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății, prima instanță a reținut că reclamanta A. A. S. este fiica defunctului A. A.. În condițiile în care, acesta nu a lăsat testament, transmiterea moștenirii către persoanele cu vocație succesorală, se realizează în temeiul legii cu respectarea principiului chemării la moștenire a rudelor în ordinea claselor de moștenitori, a principiului proximității gradului de rudenie între moștenitorii din aceeași clasă, și a principiului egalității între rudele din aceeași clasă și același grad, chemate la moștenire.
Reclamanta în calitate de fiică are calitatea de succesibil, iar pârâtul nu a făcut dovada renunțării exprese la moștenire din partea acesteia. Prin urmare, prima instanță a reținut că aceasta are calitate procesuală activă.
3) Pe fondul cauzei s-a reținut că, defuncta A. I., a decedat la data de 04.09.1994.
În baza principiilor devoluțiunii legale, s-a constatat că rudele care aveau vocație succesorală la moștenirea defunctei sunt copiii acesteia, A. A. și A. J., rude de gr. I, care fac parte din clasa I de moștenire.
Din materialul probatoriu administrat în cauză, respectiv interogatoriul luat pârâtului A. J. (f.220-222), coroborat cu susținerile reclamanților din cuprinsul cererii de chemare în judecată, judecătoria a reținut că ambii copii au acceptat tacit moștenirea mamei lor, în interiorul termenului de 6 luni prevăzut de art. 700 Cod civil, prin aceea că aceștia și-au împărțit diferite bunuri mobile rămase de pe urma defunctei.
Succesiunea după defuncta A. I., nu a fost dezbătută, decât în anul 2001, când a fost eliberat certificatul de moștenitor nr. 201/19.07.2001, la solicitarea pârâtului A. J., fără ca la dezbaterea acesteia să fi participat și moștenitorii fratelui său, A. A., decedat la data de 04.09.2000, și care au dezbătut succesiunea după tatăl lor, după cum reiese din certificatul de moștenitor nr. 112/2000 eliberat în dosarul succesoral 152/2000 al notarului public A. O.. Prin urmare, acceptând moștenirea defunctului A. A., reclamanții au dobândit drepturile succesorale ce i s-ar fi cuvenit acestuia, după defuncta A. I. prin retransmiterea acestora de la autorul lor.
Din cuprinsul certificatului de moștenitor nr. 201/19.07.2001 a rezultat că, masa succesorală după defuncta A. I. se compune din cota de 1/6 parte din terenul de 1600 mp, situat în extravilanul localității Corunca, înscris în CF 1795/N, nr. top 598/2/212/5 a localității Corunca, și că unicul moștenitor este pârâtul A. J..
Ulterior, la data de 09.02.2005 s-a eliberat de către același notar public, un certificat suplimentar de moștenitor nr. 25, din care rezultă că masa succesorală după defuncta A. I. se include și cota de 1/7 parte, din suprafața de 766 mp teren arabil extravilan, înscris în CF nr. 2044/N a localității Corunca, nr. top cad. (503), dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, cu Titlul de proprietate nr._/2002 și declarația autentificată sub nr. 256/2005 de notarul public Holbach S., și cota de 1/7 parte din suprafața de 513 mp teren arabil extravilan, înscris în CF nr. 2043/N a localității Corunca, nr. top cad. (502), dobândit prin reconstituirea dreptului de proprietate în baza Legii nr. 18/1991, cu Titlu de proprietate nr._/2002 și declarația autentificată sub nr. 256/2005 de notarul public Holbach S., în privința moștenitorilor menționându-se de asemenea că unicul moștenitor al defunctei este pârâtul A. J..
Reținând că reclamanții nu au participat la procedurile succesorale finalizate cu emiterea certificatului de moștenitor nr. 201/2001 și a certificatului suplimentar de moștenitor nr. 25/2005, prima instanță a apreciat că întinderea drepturile lor succesorale ale acestora a fost afectată, prin aceea că nu au fost chemați la dezbaterea succesiunii după defuncta A. I., deși aveau calitatea de moștenitori ai unuia dintre moștenitorii legali ai acesteia. Prin urmare, având în vedere dispozițiile art. 83 și art. 85 alin. 1 din Legea 36/1995, a dispus anularea acestor certificate.
În privința capătului de cerere prin care reclamanții solicită stabilirea drepturilor succesorale la moștenirea defunctei A. I., s-a reținut că întrucât, aceștia au dobândit drepturile succesorale ale tatălui lor A. A., sunt îndreptățiți să primească partea de 1/2 ce i s-ar cuveni acestuia, ca moștenitor în nume propriu din moștenirea mamei sale, cealaltă parte de 1/2 revenindu-i pârâtului A. J., conform principiului împărțirii pe capete a moștenirii în clasa I de moștenitori a descendenților între descendenții de același grad de rudenie.
Masa succesorală după defuncta A. I. se compune din următoarele terenuri: cota de 1/6 parte din terenul înscris în CF 1795/N/Corunca, nr. topo 598/2/212/5 în suprafață totală de 1600 mp; cota de 1/7 parte din terenul înscris în CF 3058/N/Corunca, nr. cad. 1072, în suprafață totală de 1077 mp; cota de 1/7 parte din terenul înscris în CF 3059/N/Corunca, nr. cad. 1073, în suprafață totală de 1470 mp; cota de 1/7 parte din terenul înscris în CF 2044/N/Corunca, nr. cad. 503, în suprafață totală de 766 mp.
Pornind de la criteriul anterior enunțat, instanța reține că reclamanții au o cotă de 1/2, din cota de teren ce a aparținut defunctei A. I., după cum urmează:
- cota de 1/6 parte din terenul înscris în CF 1795/N/Corunca, nr. topo 598/2/212/5 în suprafață totală de 1600 mp, respectiv 133,33 mp;
- cota de 1/7 parte din terenul înscris în CF 3058/N/Corunca, nr. cad. 1072, în suprafață totală de 1077 mp, respectiv 76,93 mp;
- cota de 1/7 parte din terenul înscris în CF 3059/N/Corunca, nr. cad. 1073, în suprafață totală de 1470 mp, respectiv 105 mp;
- cota de 1/7 parte din terenul înscris în CF 2044/N/Corunca, nr. cad. 503, în suprafață totală de 766 mp, respectiv 54,72 mp.
Susținerile pârâtului potrivit cărora, el a îngrijit-o pe defuncta A. I., nu sunt relevante în cauză, pentru determinarea întinderii drepturilor succesorale ale reclamanților, din moment ce aceasta nu a înțeles să răsplătească această conduită a pârâtului prin gratificarea sa, prin intermediul unui testament.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul A. J., solicitând schimbarea în parte a hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii în modul în care a fost precizată la termenul din data de 25.01.2011 și exonerarea acestuia de la plata cheltuielilor de judecată în primă instanță.
În susținerea declarației de apel, s-a arătat în esență că:
1)
În mod nelegal, la data de 23.11.2010, prima instanță a respins excepția lipsei calității de reprezentant a reclamantei A. M.. În acest sens, apelantul a arătat că, în opinia sa, „împuternicirile” reprezintă procuri cu caracter general „care nu îndeplinesc condițiile imperative prevăzute de lege”.
2)
Consecință a „neadmiterii” excepției anterior arătate, apelantul a apreciat ca fiind nelegală și soluția „dată de instanța de fond privind renunțarea la judecată a reclamanților A. R. și A. B. M.”. S-a arătat că pe baza aceluiași mandat de reprezentare, „instanță putea și trebuia să constate și drept consecință să admită cererea de renunțare la judecată și la succesiune a celor doi”.
3)
Soluția dată de prima instanță cu privire la excepția netimbrării a fost apreciată ca fiind „în totală contradicție cu prevederile legale în materie, motivarea sentinței fiind lipsită de temei legal și de logică juridică coerentă (pag. 6 alin. 1), fiind încălcate dispozițiunile legii nr. 146/1997”.
4)
În mod greșit prima instanță a soluționat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei A. A. S., aceasta nefiind, în opinia apelantului titularul dreptului în raportul juridic dedus judecății.
5)
În privința fondului cauzei, apelantul a arătat că, în mod eronat, prima instanță a apreciat că, actul împărțirii bunurilor mobile între cei doi copii ai defunctei, ar echivala cu o acceptare a succesiunii de către defunctul A. A..
În acest context, apelantul a mai arătat că defunctul A. A. a renunțat expres la terenurile agricole ce fac obiectul prezentei acțiuni, că „nici acesta și nici urmașii lui nu au fost niciodată pe acele terenuri pentru a le cultiva”.
În contradicție cu cele anterior afirmate, apelantul a mai precizat că „acest fapt este situația reală, amândoi acceptând succesiunea după mama ns. cu privire la bunurile existente, însă fiecăruia i-a revenit partea asupra căreia am convenit”.
Atât prin întâmpinarea comunicată (f. 10 - 12), cât și prin poziția procesuală adoptată în fața instanței de apel, intimații A. M., A. B. M., A. R. R. și A. A. S., au solicitat respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii primei instanțe. Deși inițial au solicitat obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată, cu ocazia concluziilor puse pe fondul cauzei, au revenit asupra acestei solicitări, arătând în mod expres că nu solicită cheltuieli de judecată în apel.
Procedând la examinarea apelului declarat, prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 295 – 296 Cod procedură civilă, pentru motivele ce urmează a fi expuse în continuare, tribunalul apreciază că acesta nu este întemeiat:
1)
Potrivit art. 67 alin. 3 Cod procedură civilă: „dacă cel care a dat procura generală nu are domiciliu și nici reședința în țară … dreptul de reprezentare în judecată se presupune dat”.
Prin urmare,, având în vedere că reclamanții A. A. S., A. R. R. și A. B. M. nu locuiesc în România, procurile cu caracter general date de către aceștia, îi conferă reclamantei A. M., calitatea de a-i reprezenta în judecată.
După cum susține și apelantul, toate cele trei procuri sunt ulterioare datei introducerii prezentei acțiuni, respectiv 11.08.2010, 03.09.2010 și 12.08.2010, în timp ce prezenta acțiune a fost introdusă pe rolul Judecătoriei Târgu M. la data de 24 decembrie 2009.
În concordanță cu opinia primei instanțe, tribunalul apreciază că, prin depunerea acestor trei procuri, reclamanții A. A. S., A. R. R. și A. B. M. au ratificat practic toate actele întocmite anterior de către mandatarul A. M. în numele și pe seama acestora. Conținutul procurilor este de natură a ratifica inclusiv exercitarea de către mandatar a dreptului de chemare în judecată.
Prin urmare, în mod legal și temeinic, a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant.
2)
Procura cu caracter general nu îi conferă mandatarului puterea de a face acte de dispoziție. Potrivit art. 69 alin. 1 Cod civil, renunțările la judecată nu se pot face decât în temeiul unei procuri speciale.
Contrar susținerilor apelantului, logica aplicată în motivarea de la paragraful anterior nu poate fi aplicată și în cazul renunțării la judecată făcută de mandatar în numele reclamanților A. B. M. și A. R. R.. Pe de o parte mandatarul nu avea procură specială ce i-ar fi conferit dreptul de a face acte de dispoziție, iar pe de altă parte, nici unul din înscrisurile existente la dosar nu relevă faptul cei doi reclamanți ar fi ratificat ulterior cererea de renunțare la judecată formulată în numele lor.
3)
În privința modului de soluționare a excepției netimbrării, tribunalul se raliază în totalitate opiniei primei instanțe constatând că, prezentul litigiu presupune o coparticipare procesuală obligatorie. Astfel, soluția anulării ca netimbrată a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții A. B. M. și A. R. R., ar fi fost de natură să afecteze însăși accesul efectiv la justiție, a reclamantelor A. M. și A. A. S..
Punând în balanță obligația de achitare a taxei de timbru și dreptul celorlalte părți de a beneficia de facilitățile pe care le conferă C.E.D.O., la fel ca și prima instanță, tribunalul va aprecia că liberul acces la justiție primează în detrimentul încasării de către stat a unor taxe judiciare.
În acest context, mai trebuie relevat faptul că achitarea taxelor judiciare dă naștere unui raport juridic fiscal între stat și persoana obligată la plata acestora, apelantul fiind terț în acest raport. Mai mult, după cum a reținut și prima instanță, drepturile succesorale cuvenite acestuia sunt de 1/2 din moștenirea mamei sale A. I. și nu sunt afectate de numărul descendenților fratelui săi, cu care vine împreună la moștenire, și care oricum culeg doar partea acestuia de 1/2 din moștenire.
4)
Reluând argumentația privind cota cuvenită apelantului, tribunalul constată că interesul acestuia în invocarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei A. A. S., este unul de natură pur procesuală, interes determinat de numărul părților cu care se judecă în contradictoriu și eventualele cheltuieli ocazionate de acest fapt. Pe planul dreptului substanțial, indiferent de numărul celorlalți comoștenitori, cota apelantului nu este afectată.
Într-adevăr, în cuprinsul Certificatului de moștenitor nr. 112/09.10.2000, nu apare ca moștenitor intimata A. A. S., ci doar ceilalți copii ai defunctului A. A.. Totuși, după cum rezultă din actele de stare civilă existente la dosarul cauzei, aceasta este fiica defunctului A. A., având calitatea de succesibil al acestuia. În cauză nu a fost invocat faptul și nici nu s-a făcut dovada că aceasta ar fi renunțat la moștenire în mod expres sau tacit.
Calitatea procesuală activă presupune existența unei identități între persoana reclamantului și persoana care este titularul dreptului dedus judecății.
În condițiile în care reclamanta A. A. S., în calitate de succesibil, își revendică drepturile de moștenire, tribunalul constată că, dezlegarea dată acestei excepții este una în concordanță cu dispozițiile legale.
5)
În ceea ce privește fondul cauzei, în conformitate cu prevederile art. 686 Cod civil, „nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei moșteniri care i se cuvine”.
Subiecți ai dreptului de opțiune succesorală sunt toate persoanele care au vocație la moștenire.
În mod evident tatăl reclamanților, în calitate de fiu al defunctei A. I., avea vocație la succesiunea lăsată de aceasta.
În acest context, trebuie menționat că, în conformitate cu prevederile art. 700 Cod civil, „dreptul de a accepta succesiunea se prescrie printr-un termen de 6 luni socotit de la data deschiderii succesiunii”.
După cum a relevat și prima instanță, problema ce se cere a fi lămurită în prezentul cadru procesual, este aceea de a determina dacă defunctul A. A. a făcut sau nu acte de acceptare a succesiunii după defuncta lui mamă.
În conformitate cu prevederile art. 689 din același Cod civil, acceptarea tacită a succesiunii intervine atunci când „eredele face un act pe care n-ar putea să-l facă decât în calitatea sa de erede, și care lasă a se presupune neapărat intenția sa de acceptare”.
În cuprinsul interogatoriului administrat în ședința publică din data de 13.12.2011, apelantul A. J. a recunoscut în mod expres că, imediat după înmormântarea defunctei A. I., cei doi fii ai acesteia au procedat la împărțirea tuturor bunurilor rămase după aceasta. Această recunoaștere a fost reiterată inclusiv în cuprinsul cererii de apel, iar în mod evident echivalează cu un act de acceptare tacită a succesiunii.
Contrar susținerilor apelantului, nu prezintă relevanță faptul că intimații nu au folosit niciodată terenurile și că nu cunosc amplasamentul acestor suprafețe de teren.
De asemenea, prin materialul probatoriu administrat în cauză, nu s-a făcut dovada existenței unui act de partaj succesoral voluntar existent între acesta și antecesorul reclamanților.
A. I. a decedat la data de 04.09.1994. La data decesului, terenurile menționate în cuprinsul certificatelor de moștenitor a căror anulare s-a solicitat nu făceau parte din patrimoniul acesteia. În patrimoniul defunctei se afla doar dreptul la reconstituirea dreptului de proprietate asupra acestor terenuri. Acest drept s-a materializat ulterior datei decesului prin emiterea Titlurilor de proprietate nr._/02.05.2001 și_/2002.
Ca efect al retransmiterii succesiunii, reclamanții-intimați au dobândit drepturile succesorale ce i s-ar fi cuvenit tatălui acestora, după defuncta A. I..
Nefiind chemați la dezbaterea succesiunii după defuncta A. I., deși aveau calitatea de moștenitori, întinderea drepturile lor succesorale ale reclamanților-intimați a fost afectată. Prin urmare, certificatele de moștenitor nr. 201/2001 și certificatul suplimentar nr. 25/2005 eliberate de notarul public Holbach S. au fost emise cu încălcarea prevederilor legale.
Față de cele anterior expuse, având în vedere că motivele invocate în declarația de apel nu sunt întemeiate, în temeiul art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge prezentul apel, conform dispozitivului.
Având în vedere și dispozițiile art. 274 Cod procedură civilă, prin raportare la soluția adoptată, instanță va lua act că intimații nu au solicitat cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca neîntemeiat apelul formulat de apelantul A. J., domiciliat în Tg-M., ., nr.245, . împotriva sentinței civile nr.2637/03.04.2012 pronunțată în dosarul nr._, al Judecătoriei Tg-M..
Fără cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică de la 22 Aprilie 2013.
Președinte, E. O. | Judecător, M. M. | |
Grefier, C. M. P. |
C.P. 22 Aprilie 2013
Redactat/tehnoredactat/E.O./20.05.2013
7 exemplare
Jud. fond F. G. M.
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 149/2013.... | Prestaţie tabulară. Decizia nr. 72/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
