Obligaţie de a face. Decizia nr. 204/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 204/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 2307/308/2011*
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 204/2013
Ședința publică de la 26 Septembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte V. S.
Judecător A. A.-B.
Grefier M. T.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de apelanta L. E. L., domiciliat în Sighișoara, ., ., jud.M., împotriva sentinței civile nr.2274/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 5 septembrie 2013, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru data de 12 septembrie 2013, apoi pentru data de 19 septembrie 2013, iar apoi pentru termenul de azi.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.2274/28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._ a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanta L. E. L. în contradictoriu cu pârâtul M. Sighișoara.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că asociația de proprietari nr. 125 Sighișoara a solicitat montarea a două bănci pe ., cerere înregistrată la M. Sighișoara sub nr._/22.10.2009, semnată de președintele asociației, de administrator și numeroși membrii.
Astfel, la momentul montării acestor bănci s-a avut în vedere solicitarea asociației de proprietari și a locatarilor blocului în care locuiește și reclamanta.
În acest sens pentru a aplana și a soluționa situația conflictuală existentă în sensul că asociația de proprietari și locatarii blocului au solicitat montarea băncii, iar reclamanta a solicitat desființarea acesteia pentru a beneficia de un climat liniștit, urmare a cererii depuse de către reclamantă și înregistrată la pârât sub nr._/29.06.2010, prin care se solicita desființarea băncilor montate și dat fiind faptul că la momentul montării acestor bănci s-a avut în vedere solicitarea asociației de proprietari și a locatarilor blocului în care locuiește reclamanta, prin adresa nr._/X/26.07.2010 pârâtul a solicitat reclamantei să facă dovada acordului asociației de proprietari, acord existent la momentul montării băncilor a căror desființare a solicitat-o, acord pe care nu l-a prezentat .
Având în vedere faptul că reclamanta nu a făcut dovada că are acordul Asociației de proprietari nr. 125 Sighișoara, în vederea ridicări băncilor, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta solicitând admiterea căii de atac, desființarea hotărârii atacate și în rejudecare, admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.
În cuprinsul motivelor de apel depuse de reclamantă la dosarul cauzei în ședința publică din data de 11.04.2013 aceasta arată în esență faptul că prima instanță nu a ținut seama de dovezile administrate în cauză, care susțin temeinicia acțiunii formulate.
Arată apelanta că Primarul mun. Sighișoara nu a ținut seama de solicitările sale formulate cu ocazia numeroaselor adrese și audiențe și nu a luat seama de disconfortul zilnic creat de amplasarea celor două bănci care sunt o sursă de zgomot, mahala și vulgarități, fiind astfel nevoită să se adreseze instanței de judecată, care însă nu a ținut seama de actele doveditoare depuse la dosarul cauzei, respingând în consecință acțiunea formulată.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 07.05.2013 intimatul mun. Sighișoara a solicitat respingerea apelului declarat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală, fără obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
Arată intimatul în esență că montarea băncilor în litigiu a avut loc ca urmare a solicitării Asociației de proprietari și a locatarilor blocului în care locuiește apelanta, iar pentru demontarea acestora ar fi fost nevoie de acordul asociației de proprietari.
În lipsa acestui acord, intimata apreciată că băncile respective nu pot fi demontate.
În drept au fost invocate prevederile art.115-118 Cod de procedură civilă.
În apel au fost administrate următoarele probe: înscrisuri și martori.
Analizând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl apreciază ca fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Reclamanta a solicitat administrației locale, în repetate rânduri demontarea a două bănci amplasate de municipalitate, la solicitarea Asociației de proprietari, pe calea de acces în . că, modul de utilizare a acestor bănci de către locatari sau alte persoane străine îi produce o stare permanentă de disconfort datorită gălăgiei produse, în special pe timpul nopții.
Nu există nici un drept, nici un interes public sau de grup, care să poată fi opus reclamantei și care să justifice încălcarea dreptului acesteia la desfășurarea vieții private în condiții de normalitate, iar cerința existenței acordului asociației de proprietari la ridicarea băncilor respective apare ca nejustificată, în contextul în care solicitarea reclamantei nu este rezultatul unui simplu capriciu ci este motivat de disconfortul pe care amplasarea băncilor în proximitatea ferestrei sale i-l provoacă.
Solicitarea reclamantei și modul în care i s-a răspuns, inclusiv prin soluția pronunțată de prima instanță ridică probleme din punctul de vedere al încălcării dreptului acesteia la viața privată, drept consacrat atât de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât și de Constituția României.
În interpretarea extensivă dată de Curte acestui articol, în sfera noțiunii mai largi de viați privată intră și dreptul la un mediu sănătos, ca drept distinct.
Astfel, în cauza Hatton ș.a. c. Regatului Unit Curtea a apreciat că în anumite condiții, dreptul la un mediu sănătos face parte din conținutul dreptului la viață privată. Neplăcerile produse de poluarea fonică și imposibilitatea de a dormi în condiții normale afectează viața privată a persoanelor.
În același sens a decis Curtea și în cauza Moreno Gomez contra Spaniei, din data 16.11.2004.
Reține tribunalul că poluarea fonică, indiferent de proveniența acesteia constituie o încălcare a dreptului la un mediu sănătos, iar în prezența unei atare încălcări se naște obligația pozitivă a statului de a ocroti acest drept prin dotarea cu un arsenal juridic la care persoanele să poată recurge.
Este de netăgăduit faptul că poluarea fonica are numai efecte negative in special pentru om, provocând stres, oboseala, diminuarea sau pierderea capacității auditive, instabilitate psihica, randament scăzut etc.
În cauză, reclamanta a făcut dovada celor invocate, sub aspectul stării de fapt descrise; astfel adresa de răspuns a Poliției mun. Sighișoara la una din sesizările reclamantei „confirmă” cele sesizate menționând chiar că s-a solicitat de către poliție administrației publice locale desființarea băncilor respective.
Din alte corespondențe purtate de reclamantă cu poliția locală se reține temeinicia sesizărilor acesteia, care au condus la avertizarea verbală sau sancționarea persoanelor vinovate de producerea zgomotului și a disconfortului reclamant.
Atât martorul audiat de prima instanță cât și cel audiat în fața instanței de apel au confirmat situația reclamată precum și neajunsurile provocate reclamantei.
În condițiile în care intervențiile organelor de poliție, în limita competențelor acesteia, nu pot fi decât punctuale, fără să poată oferi soluții pe termen lung, iar situația descrisă de reclamantă s-a permanentizat de-a lungul timpului, este evident că doar o reacție energică și o măsură cu caracter definitiv (ridicarea băncilor) este de natură a conduce la încetarea încălcării dreptului reclamantei și la garantarea dreptul reclamantei la respectarea domiciliului și a vieții private.
În considerarea celor anterior expuse, tribunalul apreciază pe deplin fondat apelul declarat, pe care îl va admite, va schimba în tot hotărârea apelată în sensul că va admite acțiunea așa cum a fost formulată și va obliga pârâtul să desființeze cele două bănci amplasate pe calea de acces a blocului situat în Sighișoara, ..
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta L. E. L., domiciliat în Sighișoara, ., ., jud. M., împotriva sentinței civile nr.2274 din 28.11.2012 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._ .
Schimbă în tot hotărârea atacată astfel:
Admite acțiunea formulată de reclamanta L. E. L. în contradictoriu cu pârâtul M. Sighișoara, cu sediul în Sighișoara, ., jud. M..
Obligă pârâtul să desființeze cele două bănci amplasate pe calea de acces a blocului situat în Sighișoara, ..
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi, 26.09.2013.
Președinte, V. S. | Judecător, A. A.-B. | |
Grefier, M. T. |
Red./Thred:A.A.B./03.02.2014
M.T./4 ex./03.02.2014
Jud.fond:V. A.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 224/2013. Tribunalul MUREŞ | Constatare nulitate act juridic. Decizia nr. 89/2013. Tribunalul... → |
|---|
