Prestaţie tabulară. Decizia nr. 72/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 72/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 31-01-2013 în dosarul nr. 3942/289/2011
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._ (Număr în format vechi_/2012)
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 72
Ședința publică de la 31 ianuarie 2013
Completul compus din:
Președinte: R. I.
Judecător: A. B.
Judecător: C. S.
Grefier: M. V.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta – recurentă DIRECȚIA S. VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR M., cu sediul în Tg-M., ., jud. M. împotriva sentinței civile nr. 1316/23.10.2012 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și susținerile părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 17 ianuarie 2013 când, din lipsă de timp pentru deliberare și pentru a da posibilitate părților de a depune concluzii scrise la dosarul cauzei, în temeiul art. 260 coroborat cu prevederile art. 156 alin. 2 din Codul de procedură civilă, a fost amânată pronunțarea la data de 24 ianuarie 2013 și apoi la data de azi, 31 ianuarie 2013, încheiere care fac parte integrantă din prezenta decizie civilă.
Instanța reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Prin sentința civilă 1316 din 23.10.2012 pronunțată de Judecătoria Reghin s-a admis acțiunea civilă exercitată de reclamanții G. N. și G. V. împotriva pârâtei Direcția S. Veterinară și Pentru Siguranța Alimentelor M. și s-a stabilit prețul de vânzare al imobilului situat în municipiul Reghin, ., . la suma de 3.845 lei și s-a dispus ca în situația în care pârâta refuză să încheie actul de vânzare cumpărare, potrivit sentinței civile nr. 787 din 4 mai 2011 a Judecătoriei Reghin, hotărârea să țină loc de act de vânzare.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că prin sentința civilă nr. 787 din 4 mai 2011 a Judecătoriei Reghin pârâta a fost obligată să vândă reclamanților imobilul înscris în CF nr. 828 Reghin . 1/8/2/1/2/2, în baza Decretului-Lege nr. 61/1991 și a Legii nr. 85/1992, prețul urmând a fi stabilit avându-se în vedere criteriile legale din actele normative menționate anterior. S-a mai constatat că reclamanții au cerut pârâtei să stabilească prețul de vânzare însă aceasta nu a răspuns solicitării. Instanța a încuviințat reclamanților expertiza în construcții, pentru stabilirea prețului, acesta fiind fixat de către expert la suma de 3.845 lei.
Împotriva hotărârii a declarat recurs pârâta cerând modificarea în tot a acesteia în sensul respingerii acțiunii. S-a cerut și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea căii de atac s-a arătat că este incidentă autoritatea de lucru judecat, cererea reclamanților obligarea recurentei la vânzarea imobilului iar în caz de refuz hotărârea să țină loc de act autentic de înstrăinare, apt să conducă la înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate, cerere soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 787/2011 a Judecătoriei Reghin. Cu toate acestea instanța a admis cererea reclamanților încălcând astfel art. 163 Cod de procedură civilă și art. 1201 Cod civil.
În privința cererii având ca obiect stabilirea prețului de vânzare instanța a încălcat de asemenea legea întrucât a intervenit în mod nemijlocit pe tărâmul voinței părților, cu nesocotirea art. 969 și 971 Cod de procedură civilă. Judecătoria a obligat recurenta la vânzarea imobilului la un preț pe care aceasta nu îl acceptă întrucât este derizoriu. De asemenea s-a mai arătat că nu sunt incidente prevederile Decretului Lege nr. 61/1990 și ale Legii nr. 85/1992 întrucât imobilul a fost dobândit de antecesorul său în temeiul H.G. nr. 477/1990. În această situație prețul ar trebui să se stabilească ținându-se seama de standardele actuale de evaluare, pentru a se determina prețul de piață.
Intimații au depus întâmpinare cerând respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a arătat că prima critică a recurentei, cea referitoare la existența unei pretinse autorități de lucru judecat, este nefondată, cauza anterioară având un alt obiect. Atunci s-a considerat că o cerere de pronunțare a unei hotărâri judecătorești care să țină loc de act de înstrăinare și să poată conduce la înscrierea în cartea funciară este prematură, în lipsa stabilirii prețului de vânzare. Prezenta cauză a luat ființă tocmai pentru că recurenta, deși a fost notificată, a refuzat să stabilească prețul în condițiile celor două acte normative menționate în hotărârea anterioară. În aceste condiții nu sunt îndeplinite condițiile de existență a autorității de lucru judecat, obiectul celor două cauze fiind diferit.
Cu privire la cea de-a doua critică adusă hotărârii, legată de modalitatea de stabilire a prețului, și aceasta a fost considerată nefondată, cât timp judecătoria nu a făcut decât să dea eficiență dispoziției din hotărârea anterioară, care a stabilit că prețul va fi determinat în condițiile Decretului Lege nr. 61/1990 și ale Legii nr. 85/1992. Intimații au arătat că prețul stabilit de expertul tehnic este similar sutelor de mii de apartamente construite din fondurile statului care au fost vândute chiriașilor după 1989, în temeiul celor două acte normative. Faptul că antecesoarea recurentei a dobândit imobilul în temeiul H.G. nr. 477/1990 nu are nicio relevanță în cauză.
Verificând în limitele declarației de recurs precum și din oficiu, conform art. 304 1 Cod de procedură civilă, hotărârea recurată, tribunalul apreciază că aceasta este legală și temeinică.
Prin sentința civilă nr. 787/2011 a Judecătoriei Reghin recurenta a fost obligată să vândă intimaților locuința în litigiu, stabilindu-se prin aceasta și criteriile de determinare a prețului de vânzare, acestea fiind cele stabilite de Decretul Lege nr. 61/1990 la care face trimitere Legea nr. 85/1992. Prin acea hotărâre instanța nu a dispus ca dreptul de proprietate al intimaților să se înscrie în cartea funciară, în caz de refuz al recurentei pârâte de a încheia contractul de vânzare cumpărare întrucât prețul de vânzare nu era stabilit și deci nici achitat. În acest fel s-au protejat drepturile recurentei, pentru a nu fi lipsită de dreptul de proprietate asupra imobilului fără să fi încasat prețul de vânzare. În această situație nu se poate vorbi despre autoritate de lucru judecat, cauzele având obiecte diferite. D. prin hotărârea recurată în prezenta cauză s-a dispus ca în situația refuzului recurentei de a încheia contractul de vânzare cumpărare în formă autentică, intimații să își poată înscrie dreptul de proprietate însă condiționat de plata prețului stabilit de expertul tehnic.
Referitor la prețul stabilit prin completarea la raportul de expertiză tehnică acesta a fost determinat prin aplicarea criteriilor prevăzute de Decretul lege nr. 61/1991. Recurenta nu a formulat obiecțiuni împotriva raportului de expertiză. În această situație nu se poate susține că prețul stabilit este derizoriu. Chiar dacă prețul este diferit de valoarea de piață a imobilului, acesta se înscrie în linia celor stabilite pentru vânzarea altor locuințe construite din fondurile statului sau ale fostelor întreprinderi socialiste, anterior anului 1989 și vândute după 1990.
Modalitatea în care imobilul a fost dobândit de către antecesoarea recurentei nu are nicio relevanță asupra regimului juridic al acesteia, H.G. nr. 477 din 5 mai 1990 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea activității direcțiilor generale pentru agricultura și industrie alimentară județene și a municipiului București precum și a altor unități agricole, neavând dispoziții incidente în cauză.
Urmează ca tribunalul, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, să respingă ca nefondat recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Direcția S. Veterinară Și Pentru Siguranța Alimentelor M., cu sediul în Tg M., ., jud. M. împotriva sentinței civile nr. 1316 din 23.10.2012 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 31 ianuarie 2013.
Președinte, R. I. | Judecător, A. B. | Judecător, C. S. |
Grefier, M. V. |
Red. Tehnored/ A.B./06.03.2013
Jud. fond: A.A.-B.
2exemplare/14.03.2013/M.V.
| ← Succesiune. Decizia nr. 76/2013. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 628/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
