Pretenţii. Decizia nr. 729/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 729/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 26-09-2013 în dosarul nr. 209/308/2013
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
Decizia civilă nr. 729
Ședința publică din data de 29 septembrie 2013
Completul constituit din:
Președinte A. B.
Judecător A. A.-B.
Judecător F. G. M.
Grefier A. E. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta M. T. G. cu domiciliul în Sighișoara ..18 județul M. împotriva sentinței civile nr.586/08.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa tuturor părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 19 septembrie 2013 când s-a amânat pronunțarea asupra deciziei pentru data de azi, 26 septembrie 2013, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr. nr.586/08.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._ a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei R. G. E. invocată de pârâtă și în consecință:
A fost respinsă acțiunea reclamantei M. T. Gertraud formulată în contradictoriu cu pârâta R. G. Eddapentru pretenții și cheltuieli de judecată ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâta R. G. E. a înstrăinat cota sa de proprietate de ½ din terenul înscris în CF 6988 Sighișoara A+7, top.1229/1, 1229/2, 1230/1, 1230/2 cad. 1269, cu 3140 mp (CF nou_ Sighișoara) printr-un înscris sub semnătură privată la 30 mai 2012 promitenților cumpărători M. O. M. și M. S., predarea posesiei și folosinței terenului făcându-se la data încheierii contractului – 30 mai 2012, în contract stipulându-se că toate sarcinile și obligațiile ce decurg din posesia și folosința terenului, inclusiv cheltuieli privind obligațiile publice, vor fi suportate de promitenții cumpărători, părțile contractante încheind actul autentic la 26 octombrie 2012.
Din înscrisurile depuse la dosar nu rezultă perioada în care s-au efectuat lucrările, ci doar data efectuării plăților, conform facturilor și chitanțelor aflate în copie la f.9-14 din dosar.
La data efectuării plăților pârâta nu mai avea în posesie și folosință terenul, acestea fiind predate promitenților cumpărători, care și-au asumat obligațiile relativ la posesia și folosința terenului, deci și cu privire la curățarea și igienizarea acestuia, aspecte legate de folosința terenului.
Din conținutul promisiunii de vânzare cumpărare menționate s-a reținut că la data la care s-au efectuat de către reclamantă lucrările de curățare și igienizare a terenului precum și cele de reparare a gardului, pârâta nu mai avea folosința și posesia terenului, aspect cunoscut de către reclamantă din corespondența cu promitentul cumpărător, acesta din urmă asumându-și toate obligațiile ce decurg și folosința și posesia imobilului, inclusiv cele cu întreținerea lui pârâta nemaiavând obligații în acest sens, astfel că între reclamantă și pârâtă nu mai exista un raport juridic obligațional cu privire la terenul în litigiu, pârâta neputând avea calitate procesual pasivă în cauză, calitate care presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel obligat în același raport juridic, ceea ce pârâta nu mai îndeplinește în cauză.
S-a mai reținut și faptul că parte din cheltuieli ocazionate de curățarea terenului, au fost achitate de promitenții cumpărători (2000 lei), împrejurare recunoscută de reclamantă.
În consecință, instanța a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei și a respins acțiunea reclamantei pe acest considerent.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta M. T. solicitând admiterea recursului, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe în vederea soluționării fondului cauzei.
Recurenta critică sentința atacată atât pentru netemeinicie cât și pentru greșita aplicare a legii.
Arată recurenta că obligația pârâtei cu privire la sarcinile terenului în coproprietate s-a născut la data de 12.10.2011, dată la care a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției prin care s-au dispus următoarele măsuri: „igienizarea terenului până la data de 13.11.2011”.
Prin promisiunea de vânzare cumpărare încheiată de pârâta cu promitenții cumpărători M. O. M. și M. S. L. se precizează că posesia și folosința cotei de ½ din terenul aflat în Sighișoara ., nr.2-4 se transmit începând cu data de 30.05.2012.
Mai arată recurenta că la notificarea transmisă pârâtei în data de 26.09.2012 a răspuns d-l M. O. M. care a arătat că pârâta nu mai poate fi obligată la plata cheltuielilor aferente sarcinilor terenului în coproprietate deoarece începând cu data de 30.05.2012 el este cel care a preluat posesia și folosința terenului.
Se arată că la răspunsul transmis d-l M. O. nu a atașat nici o dovadă a preluării obligației născute în sarcina pârâtei la data de 12.10.2011, iar singurul moment în care recurenta a luat cunoștință de data preluării obligației stabilite în sarcina pârâtei a fost în cadrul prezentului litigiu.
În continuare, recurenta invocă și citează prevederile art.1599, 1605 și 1606, 1607 din NCC referitoare la preluarea datoriei.
Arată recurenta că actul de preluare a datoriei de către d-l M. nu îi este opozabil atâta timp cât nu i-a fost adus la cunoștință în conformitate cu dispozițiile legale incidente, pe cale de consecință intimata R. G. E. în calitate de debitor inițial nu este liberată, având calitate procesuală pasivă în prezenta cauză.
Recurenta mai invocă în drept prevederile artr.82,274, 304 pct.9, 304 ind.1, 306,312 Cod de procedură civilă.
Intimata a formulat întâmpinare, înregistrată la dosarul cauzei în data de 13.09.2013 solicitând respingerea recursului declarat.
Aceasta arată că obligația de igienizare a terenului nu s-a născut la data emiterii procesului verbal de contravenție, ci este o obligație izvorâtă din dreptul de proprietate asupra imobilului.
Arată că la data de 30.05.2012 a transmis posesia și folosința terenului printr-o promisiune de vânzare cumpărare, prin care promitenții vânzători au preluat toate sarcinile și obligațiile terenului, deci și obligația de igienizare, iar lucrările de igienizare au fost făcute ulterior datei de 30.05.2012.
Se mai arată că la notificarea ce i-a fost adresată de reclamantă în data de 26.09.2013 a răspuns promitentul cumpărător, dl. M. O. care a informat-o că are posesia terenului și urmează să suporte toate cheltuielile de igienizare, singura divergență între cei doi fiind în legătură cu cuantumul obligației și nu cu obligația în sine.
Mai arată intimata că la data de 29.01.2013 când a fost promovată acțiunea împotriva sa, nu mai avea calitatea de proprietar al terenului pe care îl înstrăinase promitenților cumpărători la data de 26.10.2012, astfel încât nu pot fi acceptate nici argumentele recurentei privind o presupusă cesiune de datorie condiționată de acordul prealabil al creditorului.
În drept se invocă prevederile art.115 și urm. Cod de procedură civilă.
Analizând recursul declarat prin prisma motivelor invocate, tribunalul îl apreciază ca nefondat pentru următoarele considerente:
Contrar susținerilor recurentei nu are relevanță în raport de obiectul prezentului litigiu data la care s-a născut obligația de igienizare în sarcina intimatei pârâte ci data la care s-a născut dreptul reclamantei de a acționa în justiție, pe calea unei acțiuni în regres, coproprietarul terenului pentru restituirea sumelor avansate în contul său iar această dată nu poate fi decât aceea a plății efective.
La momentul plății (perioada 01.10._12) coproprietarul terenului era, într-adevăr pârâta R. G. E. care însă transmisese la data de 30.05.2012 în temeiul unei promisiuni de vânzare cumpărare posesia și folosința efectivă a terenului către numiții M. O. M. și M. S. L.. Promitenții cumpărători și-au asumat, prin același contract și obligația de a suporta „toate sarcinile și obligațiile ce decurg din posesia și folosința acestui teren, inclusiv cheltuielile privind obligațiile publice.”
Este real că acest contract nu era opozabil reclamantei, însă între momentul încheierii promisiunii de vânzare cumpărare și momentul sesizării instanței de către reclamantă, dreptul de proprietate asupra cotei de ½ din terenul în litigiu s-a transmis din patrimoniul pârâtei în patrimoniul promitenților cumpărători M. O. M. și M. S. L., conform contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1065/26.10.2012.
În aceste condiții, la momentul sesizării instanței, pârâta nu mai avea calitatea de coproprietar al imobilului în discuție, așa încât în mod corect s-a apreciat în cauză că aceasta nu justifică în cauză calitatea procesuală pasivă, deoarece toate drepturile și obligațiile relative la imobil s-au transmis în patrimoniul actualilor proprietari.
De altfel, aceștia și-au asumat chiar față de reclamantă, în cadrul corespondenței purtate cu aceasta anterior promovării prezentului litigiu obligația de plată a sarcinilor imobilului (contestând doar întinderea acestei obligații, respectiv cuantumul sumelor datorate) achitând și suma pe care le-au considerat ca fiind necesare și utile, în aceste limite înțelegând să ratifice gestiunea de afaceri (respectiv plata făcută de coproprietar atât în interes propriu cât și în interesul celorlalți coproprietari).
Așa cum am arătat, eventualele obligații ale coproprietarilor terenului față de reclamantă izvorăsc din gestiunea de afaceri și nicidecum nu reprezintă o preluare de datorie reglementată de prevederile art.1599 și urm. NCC, așa cum în mod eronat arată recurenta în calea de atac.
În considerarea celor anterior expuse, apreciind sentința recurată ca temeinică și legală, tribunalul, în baza art.312 Cod de procedură civilă va respinge ca nefundat prezentul recurs.
Văzând prevederile art.274 Cod de procedură civilă, tribunalul va obliga recurenta, aflată în culpă procesuală la plata către intimată a sumei de 1.500 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat (f.15).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta M. T. Gertrand cu domiciliul în Sighișoara ..18 județul M. împotriva sentinței civile nr.586 din 08.04.2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara.
Obligă recurenta la plata către intimata R. G. E. cu domiciliul în București, . . de 1.500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă
Pronunțată în ședința publică azi, 26 septembrie 2013.
Președinte, A. B. | Judecător, A. A.-B. | Judecător, F. G. M. |
Grefier, A. E. C. |
Red.A.A.B.
Tehnored.A.E.C.
2 ex./08.01.2014
| ← Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 185/2013.... | Acţiune în constatare. Decizia nr. 1139/2013. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
