Pretenţii. Decizia nr. 772/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 772/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 03-10-2013 în dosarul nr. 705/308/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal inregistrat sub nr.2991
Decizia civilă nr. 772
Ședința publică din data de 03 octombrie 2013
Completul constituit din:
Președinte A. B.
Judecător A. A.-B.
Judecător F. G. M.
Grefier A. E. C.
Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice Sighișoara cu sediul în Sighișoara, ., nr.37-39, județul M., împotriva Sentinței civile nr.1810 din 2 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ / 2012.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa tuturor părților.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 19 septembrie 2013, când s-a amânat pronunțarea asupra deciziei pentru data de 26 septembrie 2013 iar apoi pentru data de azi, 03 octombrie 2013, încheieri care fac parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1810 din 02.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sighișoara s-a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta ., în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice, Sighișoara și în consecință, pârâta a fost obligată să plătească reclamantei suma de 2480 lei debit, precum și 199,50 lei cheltuieli de judecată.
În motivare, s-a arătat că prin sentința civilă nr. 1064/15.07.2011 pronunțată în dosar_ al Judecătoriei Sighișoara s-a admis în parte contestația la executare precizată, a contestatoarei . în contradictoriu cu DGFP M. prin AFP Sighișoara și s-a dispus anularea deciziei_/17.09.2010 și a procesului verbal de instituire a măsurilor asiguratorii nr._/17.09.2010, emise de către AFP Sighișoara, intimata fiind obligată și la suma de 6394,30 lei cheltuieli de judecată parțiale către contestatoare . S-a mai dispus respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată de către contestatoare și respingerea pentru rest a aceleiași contestații. În temeiul art. 246 C., s-a luat act de renunțarea contestatoarei la judecata capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării silite.
Pentru a se pronunța această sentință s-au reținut de către instanță efectele puterii de lucru judecat ale sentinței civile 1045/19.07.2010 a Judecătoriei Sighișoara pronunțată în dosar nr. 9 / 308/2009, prin care s-a constatat că debitul pentru care s-a pornit executarea silită în dosarul de executare S 101 al AFP Sighișoara în baza titlului executoriu nr._/16.12.2008 și a somației 26 /_ /3919, pentru suma de 181.786 lei nu mai există. Din acest motiv s-a luat act că intimata înseși prin deciziile 2 / 9.02.2009 și 3/9.02.2009 a decis încetarea executării silite pe care o declanșase în baza titlurilor executorii nr. 3486/_/2003, 1041/RU/2003 și_/2003, astfel că și instanța a dispus anularea titlului executoriu nr._/16.12.2008 și a somației 26/_ /3919 emise in dosarul de executare menționat. S-a mai constatat că sunt corespunzătoare realității susținerile contestatoarei în sensul că decizia_/17.09.2010 prin care s-a dispus instituirea sechestrului asigurator de către intimată, în realitate nu a fost motivată, fiind indicat ca motiv „risipirea patrimoniului”, fără să se descrie actele sau faptele debitoarei care să îndreptățească asemenea constatare și fără să se indice suportul probatoriu care a condus la concluzia îndeplinirii acestei cerințe reglementate expres prin dispozițiile art. 129 al. 2 din OG 92 / 2003,. S-a mai reținut că, la momentul instituirii sechestrului asigurator, intimata nu a putut justifica existența titlului de creanță menționat în decizia nr._/17.09.2010, cu atât mai mult cu cât, cauza cu nr. de dosar_ a fost irevocabil soluționată prin sentința civilă nr. 1045/19.07.2010 a Judecătoriei Sighișoara și decizia civilă nr. 378/21.04.2011 a Tribunalului M.. S-a concluzionat că luarea măsurii asigurătorii a fost netemeinică și nelegală. Capătul de cerere având ca obiect cheltuieli de judecată a fost admis doar în parte, pentru suma de 6394,30 lei din care suma de 6200 lei onorariu avocațial, consemnându-se că restul cheltuielilor fuseseră efectuate în legătură cu dosarul_, astfel că instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art. 129 al. 6 Cod pr. civilă, constatând că nu operează sub acest aspect vreo prorogare de competență, iar culpa procesuală se putea aprecia numai în limitele investirii instanței cu judecata cauzei.
Prin decizia nr. 1115 /20.12.2011 a Tribunalului M. – Secția civilă, s-a respins ca nefondat recursul declarat de către intimata DGFP M. împotriva sentinței civile nr. 1064/15.07.2011 pronunțată de Judecătoria Sighișoara .
La data de 12.10.2010 . prin avocat ales, a formulat plângeri împotriva încheierilor cu nr._ și_/20.09.2010, solicitând în contradictoriu cu intimații BCPI Sighișoara din cadrul OCPI M. și AFP Sighișoara, admiterea plângerilor formulate și radierea intabulării ipotecii legale în baza procesului verbal de sechestru asigurator asupra unor imobile înscrise în CF_ Sighișoara și_ Sighișoara .
S-a invocat că prin sentința civilă nr. 1045/19.07.2010 pronunțată în dosar_ al Judecătoriei Sighișoara s-a dispus încetarea executării silite înseși împotriva debitoarei ., constatându-se că debitul a fost stins prin plată. Cauzele au fost înregistrate pe rolul Judecătoriei Sighișoara sub nr. de dosar_ și_ .
Prin sentința civilă nr. 905/2.06.2011și sentința civilă nr. 672/13.04.2011, pronunțate în dosarele menționate anterior, s-a dispus trimiterea plângerilor formulate de către petenta ., în contradictoriu cu AFP Sighișoara la OCPI M., pentru soluționare, constatându-se că sunt aplicabile dispozițiile art. 50 al. 2 din Legea nr. 7/1996 R .
La dosarul cauzei s-au depus de către reclamantă contractele de asistență juridică nr. 48 și 49 / 30.09.2010 încheiate cu Cabinet individual de avocatură C. A. J. pentru redactare, semnare, susținere plângeri împotriva încheierilor de CF_ și_ / 2010, onorariile convenite fiind de câte 1000 lei + TVA, iar prin ordinul de plată 317 din 13.12.2010 s-a efectuat către cabinetul de avocatură menționat plata sumei de 8680 lei, din care 6200 lei s-au acordat cu titlu de cheltuieli de judecată prin sentința civilă nr. 1064/15.07.2011 a Judecătoriei Sighișoara .
Prin urmare a rămas nereglementată și nesoluționată chestiunea onorariului avocațial în cuantum total de 2480 lei achitat în temeiul celor două contracte de asistență juridică cu privire la care s-au efectuat mențiuni în cele ce preced.
Dreptul la un proces echitabil include și dreptul la asistență juridică și reprezentare în proces .
În conformitate cu prevederile art. 3 din Legea nr.51 / 1995 R privind organizarea și exercitarea profesiei de avocat, activitatea avocatului se realizează prin: consultații și cereri cu caracter juridic; asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor judecătorești, a organelor de urmărire penală, a autorităților cu atribuții jurisdicționale, a notarilor publici și a executorilor judecătorești, a organelor administrației publice și a instituțiilor, precum și a altor persoane juridice, în condițiile legii; redactarea de acte juridice, atestarea identității părților, a conținutului și a datei actelor prezentate spre autentificare; asistarea și reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în fața altor autorități publice cu posibilitatea atestării identității părților, a conținutului și a datei actelor încheiate; apărarea și reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice în raporturile acestora cu autoritățile publice, cu instituțiile și cu orice persoană română sau străină; activități de mediere; orice mijloace și căi proprii exercitării dreptului de apărare, în condițiile legii.
Reclamanta din prezenta cauză, prin încheierea contractelor de asistență juridică nr. 48 și 49/2010 a înțeles să beneficieze de asistență juridică și reprezentare în cauzele cu nr. de dosar_ și_ înregistrate pe rolul Judecătoriei Sighișoara .
Instanța a apreciat că împrejurarea că aceste cauze nu s-au soluționat de către instanță, nu prezintă relevanță, întrucât, în final, sarcinile reale instituite la cererea pârâtei asupra imobilelor proprietatea reclamantei, au fost radiate în baza deciziei nr. 11/28.07.2011 a AFP Sighișoara .
În consecință, s-a reținut că în realitate obiectul prezentei cauze nu îl constituie cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ci la plata contravalorii unui prejudiciu ce i-a fost cauzat de către pârâtă, debitul fiind echivalent cu cuantumul sumelor plătite în baza contractelor de asistență juridică nr. 48 și 49/2010 .
Prin urmare, a apreciat că ar fi incidente dispozițiile referitoare răspunderea civilă delictuală, iar normele aplicabile sunt, în conformitate cu prevederile art. 103 din legea nr. 71 / 2011, dispozițiile art. 998, 999 din vechiul Cod civil, în baza cărora orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara .
Sunt îndeplinite condițiile angajării răspunderii civile delictuale a pârâtei, întrucât aceasta a determinat prin conduita sa neconformă prevederilor legale, după cum s-a constatat prin sentința civilă nr. 1045/19.07.2010 și sentința civilă nr.1064/15.07.2011, efectuarea de cheltuieli de către reclamantă, prin angajarea unei persoane specializate în acordarea consultațiilor și asistenței juridice, cuantumul acestor cheltuieli, în sumă de 2480 lei fiind dovedit .
Ca urmare, nu au fost luate în considerare susținerile pârâtei în sensul că obligarea ei la plata acestui debit ar constitui o îmbogățire fără justă cauză a reclamantei, întrucât în realitate reclamanta, datorită conduitei culpabile a pârâtei a fost nevoită să angajeze avocat care să-i apere interesele în fața instanțelor și a celorlalte instituții și autorități, iar prin plata prestației avocatului, patrimoniul acesteia s-a diminuat cu sumele achitate în acest scop .
In consecință, acțiunea reclamantei a fost întemeiată și a fost admisă, cu aplicarea în prezenta cauză și a dispozițiilor art.274. C., pârâta fiind obligată, în temeiul culpei procesuale la plata cheltuielilor de judecată constând din taxa judiciar de timbru și timbru judiciar avansate de către reclamantă la valoarea pretențiilor din acțiunea supusă judecății .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Administrația Finanțelor Publice Sighișoara, prin care a solicitat admiterea recursului, prin care a solicitat repunerea în termenul de exercitare a recursului, admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.
În motivare a arătat, cu privire la cererea de repunere în termen că a luat cunoștință de existența sentinței atacate odată cu cererea de punere în executare a acesteia, când a constatat faptul că este definitivă prin efectul legii, iar apoi la data de 02.10.2012 a solicitat Judecătoriei Sighișoara eliberarea unei copii de pe dovada de comunicare. Cu a ceastă ocazie, a arătat că a constatat că atât procedura de comunicare a hotărârii, cât și cea de investire executorie sunt viciate.
Pe fondul recursului, a arătat că prima instanță a acordat reclamantei ceea ce nu a cerut, a interpretat greșit actul juridic dedus judecății și a schimbat înțelesul acestuia motivat de faptul că prin cererea de chemare în judecată reclamanta a solicitat obligarea sa la plata sumei de 2480 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente onorarilor plătite în vederea reprezentării acesteia în instanță prin avocat în dosarele nr.2927/308/.2010 și nr.._, în baza contractelor de asistență juridică nr.48 și 49/30.09.2010.
Prin hotărârea atacată s-a angajat răspunderea sa civilă delictuală, fiind obligată la plata contravalorii unui prejudiciu în cuantum de 2.480 lei., în condițiile în care acțiunile ce formează obiectul dosarelor nr.2927/308/.2010 și nr.._ nu au fost soluționate în mod irevocabil și nu i se poate reține culpa procesuală, astfel că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.274 C. pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
De asemenea, a mai arătat că prima instanță nu a făcut aplicarea dispozițiilor art. 274 alin.3 C. referitoare la micșorarea onorariului avocatului, având în vedere că achitat deja cheltuieli de judecată semnificative în cuantum de 10.598 lei, în litigiile cu reclamanta – intimată, care ar realiza astfel o îmbogățire fără justă cauză în detrimentul bugetului de stat.
În drept au fost invocate dispozițiile art. art.3041, 304 pct.6, 8, și 9 C..
Prin încheierea de ședință din 20.06.2013, tribunalul a constat că cererea de repunere pe rol este lipsită de obiect întrucât dovada de comunicare a sentinței civile nr.1810/02.10.2012 este nulă.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin raportare la dispozițiile art.3041 și 304 pct. 9 C. tribunalul reține, că recursul este fondat .
Cheltuielile de judecată au caracter de sancțiune procedurală, iar ca fundament răspunderea civilă delictuală și culpa părții care a căzut în pretenții.
Pentru a se angaja răspunderea civilă delictuală este necesar să se îndeplinească cumulativ condițiile prevăzute de art. 998 cod civil de 1864, în vigoare la momentul nașterii raportului juridic delictual:existența unei fapte ilicite, existența unui prejudiciu, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, și vinovăția autorului faptei ilicite.
În cauza dedusă judecății, condiția existenței faptei ilicite este îndeplinită, în condițiile în care procesul verbal de sechestru asigurator nr._/17.04.2010, și decizia nr._/17.09.2010 au fost anulate prin sentința civilă nr.1064/15.07.2011, irevocabilă prin decizia civilă nr.1115/20.02.2011 a Tribunalului M..
În ceea ce privește prejudiciul, reprezentat de cheltuielile de judecată achitate de reclamantă în baza contractelor de asistență juridică nr.48/2010 și nr.49/2010, având ca obiect redactare, semnare, susținere plângere împotriva încheierii CF nr._ și nr._ instanța reține că acesta nu a fost dovedit .Astfel, din cuprinsul ordinului de plată nr.317/13.12.2010 nu rezultă că suma de 8680 lei include și sumele reprezentând onorariul avocațial stabilit prin contractele de asistență juridică nr.48/2010 și nr.49/2010, în condițiile în care nu se specifică numărul contractului de asistență juridică în baza căruia au fost încasate aceste sume. Precizarea făcută de reclamanta – intimată la fila 12- dosar fond nu este de natură să dovedească că onorariul achitat prin ordinul de plată în discuție este cel datorat în baza contractelor nr..48/2010 și nr.49/2010 deoarece, pe de o parte este un act unilateral, iar pe de altă parte dovada achitării acestuia se face prin chitanță sau ordin de plată vizat de bancă, depuse în original.
De asemenea nu este îndeplinită nici condiția existenței raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu. Modalitatea specifică de a lipsi de eficiență un act de executare silită este contestația la executare. Reclamanta - intimată a promovat o astfel de contestație la executare împotriva actelor de executare silită - finalizată prin prin sentința civilă nr.1064/15.07.2011, irevocabilă prin decizia civilă nr.1115/20.02.2011 a Tribunalului M., obținând anularea procesului verbal de sechestru asigurator nr._/17.04.2010, și a deciziei nr._/17.09.2010 Prin urmare, cheltuielile de judecată făcute în cadrul acestei contestații sunt urmarea faptei ilicite a pârâtei recurente. Nu orice demers juridic este în raport de cauzalitate cu o faptă ilicită culpabilă a adversarului procesual, ci numai aceea care contracarează eficient pretențiile acestuia. În cauza dedusă judecății, cele două plângeri promovate nu au avut nici o eficiență, din moment ce încetarea executării silite declanșate în baza titlului executoriu nr._/16.12.2008, și ridicarea sechestrului asigurator nr._/17.04.2010, s-a făcut prin decizia nr.11/28.07.2011, ca urmare a contestației la executare - finalizată prin sentința civilă nr.1064/15.07.2011, irevocabilă prin decizia civilă nr.1115/20.02.2011 a Tribunalului M.. Mai mult, plângerile au fost greșit îndreptate la Judecătoria Sighișoara, situație în care s-ar fi impus respingerea lor ca inadmisibile, cu consecința respingerii și a cererii de acordare a cheltuielilor de judecată.
Față de cele arătate, întrucât condițiile pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie îndeplinite cumulativ, tribunalul reține că nu se poate angaja răspunderea civilă a pârâtei recurente. În plus, potrivit dispozițiilor art. 274 C., pentru a putea fi obligată la cheltuieli de judecată, este necesar ca partea să cadă în pretenții. Ori, pârâta - recurenta Administrația Finanțelor Publice Sighișoara nu a căzut în pretenții, plângerile împotriva încheierilor de carte funciară ce formează obiectul dosarelor nr._ și nr._ înregistrate greșit pe rolul Judecătoriei Sighișoara fiind trimise la OCPI M. spre soluționare. Prin urmare, nici această condiție nu este îndeplinită.
În ceea ce privește incidența motivului de recurs prevăzut la art.304 pct. 6 C., tribunalul reține că pornind de la natura juridică mixtă a cheltuielilor de judecată, în sensul că plata acestora se întemeiază atât pe ideea de despăgubire, cât și pe aceea de sancțiune, nu se poate aprecia că instanța prima instanță a acordat altceva decât ceea ce s-a cerut. Pentru a se reține acest motiv de modificare a hotărârii este necesar ca instanța să decidă plus petita sau ultra petita., ceea ce nu este cazul în prezenta cauză.
Nu se poate reține nici incidența motivului de recurs prevăzut de art.304 pct. 8 C., litigiul dedus judecății având la bază răspunderea civilă delictuală pentru fapta proprie, iar nu răspunderea contractuală întemeiată pe contractele de asistență juridică nr.48/2010 și nr.49/2010.
Față de cele arătate în baza art. 3041, art. 312 alin 4 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice, Sighișoara, în contradictoriu cu intimata ., va dispune modificarea în tot sentinței atacate în sensul că respinge, ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanta . în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Sighișoara .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurenta Administrația Finanțelor Publice Sighișoara cu sediul în Sighișoara, ., nr.37-39, județul M. împotriva sentinței civile nr. 1810 din 02.10.2012 pronunțată de Judecătoria Sighișoara și în consecință:
Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că respinge ca nefondată acțiunea civilă exercitată de reclamanta S.C. S. S.A. cu sediul în Sighișoara ..8 județul M. împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Sighișoara cu sediul în Sighișoara . nr.37-39.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 3 octombrie 2013.
Președinte, A. B. | Judecător, A. A.-B. | Judecător, F. G. M. |
Grefier, A. E. C. |
Red.F.G.M.
Tehnored.A.E.C.
2 ex./31.10.2013Jud.fond.: L. M.
| ← Anulare act. Sentința nr. 2259/2013. Tribunalul MUREŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 693/2013.... → |
|---|
