Contestaţie la executare. Decizia nr. 406/2013. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 406/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 09-05-2013 în dosarul nr. 2814/320/2012
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 406/2013
Ședința publică din data de 09 mai 2013
Completul constituit din:
Președinte A. A.-B.
Judecător M. M.
Judecător C. S.
Grefier S. D.
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta ., cu sediul în Tg M., ., corp U1, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 7004/08.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Procedura este legal îndeplinită, în lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2013, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de, 30 aprilie 2013, apoi pentru data de 07 mai 2013 iar, apoi pentru data de azi, 09 mai 2013 .
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7004/08.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosar nr._ a fost respinsă contestația la executare formulată de contestatoarea . contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINAȚELOR PUBLICE P. CONTRIBUABILI MIJLOCII TÂRGU M. prin DGFP M., ca neîntemeiată.
P. a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că prin Decizia de impunere nr. 985 și RIF nr. 2156 din data de 30.08.2010 au fost stabilite în sarcina contribuabilei contestatoare o . obligații fiscale datorate bugetului de stat.
P. aceste acte administrativ fiscale, prin Sentința nr. 234/21.11.2011 pronunțată de Curtea de Apel Târgu M. în dosarul nr._, s-a dispus suspendarea executării, în condițiile art.215 alin 2 din OG nr. 92/2003.
S-a mai reținut că împotriva acestor acte administrativ fiscale s-a formulat contestație la organul fiscal emitent, în condițiile art.215 alin 1, contestație soluționată prin Decizia nr. 421/14.10.2011 în sensul admiterii în parte, potrivit dispozitivului de la fila 103 dosar.
În urma soluționării contestației, a fost emis un nou act administrativ fiscal, respectiv Decizia de impunere nr. 1267/23.11.2011, pentru care contestatoarea avea posibilitatea contestării în condițiile art.215 din OG nr. 92/2003, însă acest titlu de creanță nu a mai fost contestat, deși prin Decizia de soluționare anterior menționată Decizia nr. 985, pentru care se obținuse suspendarea executării, a fost desființată.
A apreciat instanța de fond că în condițiile în care noul titlu de creanță nu a fost nici măcar contestat și nu s-a obținut suspendarea executării noului act administrativ, executarea silită începută de către intimată apare ca fiind legală, criticile contestatoarei fiind neîntemeiate.
În ceea ce privește criticile aduse privind neconcordanța dintre sumele înscrise în titlul de creanță și cele înscrise în Titlul executoriu, instanța a apreciat că această diferență este justificată prin stingerea parțială a debitului prin plată, astfel încât nici această critică nu este întemeiată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea . solicitând modificarea sentinței recurate în sensul admiterii contestației formulate și în consecință, anularea actelor și formelor de executare silită efectuate în dosarul menționat, ca fiind nelegale și netemeinice; anularea procesului verbal de sechestru de bunuri nr.2082/21.02.2012 și ridicarea sechestrului instituit.
În drept se invocă prevederile art.304 ind.1, 304 pct.9 Cod de procedură civilă, art.43, 46, 145, 152, 175, 177 și urm. din O.G. nr.92/2003.
Arată recurenta că suma pentru care s-a instituit sechestrul nu are caracter executoriu, menționând că titlul executoriu nr.19/23.01.2012 a fost emis în baza Deciziei de impunere nr.F-MS-1267/23.12.2011 și a raportului de inspecție fiscală nr. nr.F-MS-970/23.12.2011, care, la rândul lor au fost întocmite în baza Deciziei nr.421/14.10.2011 prin care a fost desființai în parte actul administrativ fiscal emis ca urmare a unei inspecții fiscale anterioare (decizia de impunere nr.985 și RIF nr.4/30.08.2010).
Se mai arată că perioada supusă verificării a fost 01.10._09, iar majorările de întârziere au fost calculate pentru perioada 16.04._10 în ce privește profitul și perioada 26.01._10 în ce privește TVA.
Prin decizia de impunere nr. F-MS 1267/23.12.2011 organele fiscale au stabilit contribuții suplimentare de plată, de 17.814 lei impozit pe profit și 21.254 TVA precum și majorări de întârziere de 14.866 lei aferente impozitului pe profit și 284.720 lei aferente TVA.
Se arată că din totalul sumei stabilite, suma de 265.354 lei reprezintă majorări de întârziere/dobânzi aferente debitelor conform deciziei nr.421/14.10.2011 pentru care contestația împotriva Deciziei de impunere nr.985 și RIF nr.4/30.08.2010 a fost respinsă.
Cu ocazia controlului efectuat ca urmarea a soluționării contestației prin decizia nr.421/14.10.2011 s-a procedat la calculul majorărilor de întârziere aferente sumelor pentru care contestația a fost respinsă.
Recurenta consideră că în condițiile în care executarea acestor acte era suspendată, este suspendată și executarea sumei în cuantum de 265.354 lei, ce reprezintă majorări aferente debitelor pentru care a fost suspendată executarea, după principiul accesoriul urmează principalul.
Cu toate acestea organele fiscale au procedat la începerea executării silite, inclusiv pentru aceste sume, aplicând și măsura de indisponibilizare contestată.
Se arată că instanța de fond a apreciat greșit importanța contestării deciziei de impunere nr.1267/21.11.2011 considerând în mod greșit că această decizie nu a fost contestată, în condițiile în care decizia a fost contestată inițial pe cale administrativă și ulterior prin acțiune în anulare ce face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului M..
În ce privește temeinicia titlului executoriu, se arată că în mod nelegal se menționează că acesta a fost emis în baza unei decizii de impunere emisă în 28.12.2011, deoarece o asemenea decizie nu există.
Se mai arată că suma din titlul executoriu de 337.670 lei este diferită de suma din decizia de impunere emisă în data de 23.12.2011 în cuantum de 338.654 lei.
Se mai invocă și nelegalitatea actelor de executare silită, care nu cuprind mențiunile obligatorii prevăzute de art.43 și art.152 din O.G. nr.92/2003, respectiv neprecizarea corectă a documentului prin care s-a evidențiat suma de plată și caracterul incert al sumei pentru care s-a început executarea silită.
Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei în data de 25.03.2013 intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Arată intimata că noul act emis ca urmare a desființării, respectiv Decizia nr.1267/23.11.2011 nu poate fi apreciat ca fiind emis cu exces de putere și nici nu poate fi suspendat ope legis întrucât legea prevede și pentru acest act aceleași căi de atac de care reclamanta a beneficiat pentru actul desființat parțial.
Se mai arată suspendarea dispusă prin sentința nr.234/21.11.2011 nu operează și pentru obligațiile suplimentare de plată stabilite prin decizia nr.1267/28.12.2011.
În privința inadvertențelor dintre data deciziei de impunere nr.1267 arată intimata că aceasta se datorează faptului că data de 23.12.2011 reprezintă data emiterii deciziei, iar data de 28.12.2011 este data comunicării cu contestatoarea a actului administrativ fiscal.
În privința diferenței dintre suma cuprinsă în decizie (338.654 lei) și cea din titlul executoriu (337.670), aceasta s-ar datora plăților parțiale a debitului făcute de societate între data debitării în programul de evidență fiscală (SACF) a obligațiilor fiscale cuprinse în decizia de impunere și data emiterii titlului executoriu.
Analizând recursul declarat, prin prisma motivelor invocate, tribunalul reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect succesiunea actelor administrativ fiscale precum și a actelor de executare silită a contestatoarei, precum și raporturile dintre acestea.
Decizia de impunere nr.985/30.08.2011 a fost atacată de contestatoare cu contestație administrativă, soluționată prin Decizia nr.421/14.10.2011, decizie prin care decizia nr.985/30.08.2011 a fost parțial desființată.
Ulterior a fost emisă Decizia de impunere privind obligații suplimentare de plată nr.1267/23.12.2011 în cuprinsul căreia se menționează că pentru TVA pt. care a fost respinsă contestația la decizia de impunere nr.985/30.08.2010 ca nemotivată/neîntemeiată au fost calculate majorări de întârziere.
În condițiile în care intimata a emis un nou act administrativ fiscal, în mod întemeiat a apreciat instanța de fond că apărările pe fond împotriva acestuia nu pot fi primite și nu pot face obiectul analizei în cadrul contestației la executare
Suspendarea dispusă de curtea de Apel M. viza exclusiv decizia de impunere nr.985/30.08.2010 și nu produce efecte asupra deciziei emise ulterior.
Faptul că anumite sume evidențiate în noul titlu executoriu fac parte din cele pentru care s-a dispus suspendarea, nu poate să fie analizat decât ca apărare de fond în cadrul contestației administrative formulate împotriva deciziei nr. nr.1267/23.12.2011.
Este real că instanța de fond a reținut în cuprinsul sentinței atacate că decizia nr.1267/23.12.2011 nu a fost atacată, în contextul în care contestatoarea nu a invocat în fața instanței de fond acest aspect.
Deși susținerile contestatoarei din recurs sunt reale, decizia fiind contestată pe cale administrativă și ulterior prin acțiunea în anulare ce face obiectul dosarului nr._ al Tribunalului M., această contestație nu suspendă de drept executarea silită.
Reține tribunalul că prin sentința nr.902/08.03.2012 s-a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. F-MS 1267/23.12.2011 precum și a Raportului de inspecție fiscală nr. F-MS 970/23.12.2011, emise de DGFP M., până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea acestora, reținându-se că reclamanta a formulat, în temeiul art. 205 și urm. din O.G. nr. 92/2003, contestație împotriva acestei decizii, înregistrată la D.G.F.P. M. sub nr. 1414/26.01.2012.
Suspendare a executării acestei decizii, dispusă după emiterea actelor de executare atacate nu poate să afecteze validitatea acestora.
În privința inadvertențelor semnalate de către recurentă în privința datei de 28.12.2011 asociată deciziei nr.1267 intimata a oferit lămuririle necesare, arătând că data indicată în cuprinsul titlului executoriu nr.19 este data comunicării cu contestatoarea a actului administrativ fiscal.
În privința inadvertențelor dintre suma indicată în decizia de impunere și suma din titlul executoriu nr.19 reține tribunalul că diferența în minus se datorează plăților parțiale a debitului făcute de societate între data debitării în programul de evidență fiscală (SACF) a obligațiilor fiscale cuprinse în decizia de impunere și data emiterii titlului executoriu.
În raport de cele anterior expuse, tribunalul apreciază ca nefondat recursul declarat, pe care îl va respinge în temeiul art.312 Cod de procedură civilă.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatoarea .., cu sediul în Tg M., ., corp U1, jud. M. împotriva sentinței civile nr. 7004/08.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 09 mai 2013.
Președinte, A. A.-B. | Judecător, M. M. | Judecător, C. S. |
Grefier, S. D. fiind în concediu de odihnă semnează grefier delegat S. T. T. |
Red.A.A.B.
Tehnored.A.E.C.
2 ex./15.07.2013
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 1105/2013. Tribunalul MUREŞ | Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... → |
|---|
