Contestaţie la executare. Decizia nr. 884/2013. Tribunalul MUREŞ

Decizia nr. 884/2013 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 31-10-2013 în dosarul nr. 495/308/2013

ROMÂNIA

TRIBUNALUL M.

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr._

Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991

DECIZIA CIVILĂ Nr. 884/2013

Ședința publică de la 31 Octombrie 2013

Completul constituit din:

Președinte C. M.

Judecător E. O.

Judecător M. M.

Grefier S. D.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatoarea . cu sediul în Sighișoara, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 673/22 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică atât la prima strigare a cauzei, cât și la a doua strigare, se constată lipsa reprezentanților legali ai părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 30 octombrie 2013, din partea intimatei B. L. IFN SA, întâmpinare cu respectarea formalității multiplului exemplar la care anexează împuternicire avocațială. Totodată, se constată depus la dosarul cauzei prin registratura instanței la data de 31 octombrie 2013, din partea recurentei . chitanța în cuantum de 97 lei reprezentând taxa judiciară de timbru și 5 lei timbru judiciar. De asemenea, se constată întocmit și atașat la dosarul cauzei, procesul-verbal din data de azi, 31 octombrie 2013, privind modificarea componenței completului de judecată CR1, CRf1, respectiv înlocuirea doamnei judecător M. L. care se află în concediu medical, cu doamna judecător M. M. care figurează pe planificarea de permanențămodificată prin Hotărârea Colegiului de conducere nr. 17 din 16 octombrie 2013.

Instanța, din oficiu, invocă excepția necompetenței materiale a Tribunalului M.-Secția civilă și reține cauza în pronunțare asupra excepției.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 673/ 22 aprilie 2013 pronunțată de judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ a fost respinsă contestați la executare formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimata B. L. IFN SA privind formale de executare din dosarul execuțional nr. 223/E/2012 a D. Giunca M. C. și a încheierii de încuviințare a executării silita nr. 898/C/ 11.12.2012 a Judecătoriei Sighișoara.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că la data de 07.01.2008, intimata, în calitate de locator a încheiat cu debitoarea contestatoare în calitate de utilizatoare contractul de leasing financiar, nr._ privind achiziționarea în sistem leasing a autovehiculului Citroen Jumper. În temeiul contractului, utilizatorul avea obligația de a achita ratele de leasing și valoarea reziduală conform graficului de rambursare stabilit și contravaloarea facturilor anexe, iar începând din iulie 2010 contestatorul nu a mai achitat ratele scadente, motiv pentru care, fără somație și fără a se proceda la punere în întârziere, potrivit clauzelor inserate la art. 11 pct. 5 din contract, locatorul creditor a reziliat contactul și a cerut executarea silită pentru sumele neachitate.

Instanța a reținut că, față de clauzele contractului încheiat între părți și având în vedere că, conform art. 8 din OG nr._ contractul este titlu executoriu, se impune respingerea contestației.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatoarea, solicitând admitere recursul și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii contestație la executare, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Se arată prin memoriul de recurs că față de prevederile imperative ale art. 373 indice 1 Cod de procedură civilă, se impunea respingerea cererii de încuviințare a executării silite. În acest sens se susține că, creditoarea, cu rea credință a întocmit o situație detaliată a penalizărilor și a debitului restant încălcând prevederile contractuale, iar instanța de încuviințare era obligată să observe neîndeplinirea de către creditor a obligație de s-și dovedii certitudinea și lichiditatea creanței.

Mai arată recurenta că, întrucât titlurile executorii în baza cărora a fost începută executarea nu emană de la o instituție judecătorească, a înțeles să invoce în contestația formulată și apărări de fond potrivit art. 399 alin.3 Cod de procedură civilă.

Sub acest aspect, se susține că la data rezilierii contractului de leasing, suma datorată în baza contractului era de 16.190,46 lei, însă ulterior rezilierii, autoturismul obiect al contractului a fost revândut pentru suma de 28.944 lei, așadar compensarea debitelor ar fi trebuit făcută imediat după obținerea prețului din revânzare; în consecință, se susține că sumele reprezentând debitul recurentei au fost acoperite, cel puțin în parte, astfel încât nu se mai puteau acumula dobânzi pentru suma integrală.

Mai susține recurenta că hotărârea de reziliere a contractului de leasing nu a fost comunicată recurentei decât la șase luni după data la care s-a procedat la reziliere, astfel că, recurenta nu avut posibilitatea de a achita sumele restante fără plata de penalități de întârziere.

În cea ce privește factura în valoare de 4958,55 lei reprezentând cheltuieli de reposesie și asigurare CASCO, se arată că această factură a fost emisă la data de 10.09.2010, după rezilierea contractului, astfel că recurenta nu mai putea fi obligată la plata asigurărilor priind autoutilitara, iar cheltuielile de reposesie au fost cauzat exclusiv de către intimată.

În drept au fost invocate prevederile art. 299 și art. 304 indice 1 Cod de procedură civilă.

Intimata B. L. IFN SA a solicitat respingerea recursului.

La termenul de judecată din data de 31 octombrie 2013, instanța a invocat din oficiu și a pus în discuție excepția de necompetență materială a Tribunalului M. – secția civilă, de soluționare a căii de atac.

Față de excepția invocată, în temeiul prevederilor art. 137 Cod de procedură civilă ,tribunalul reține următoarele:

Prin decizia nr. XV / 2007 a ÎCCJ, în examinarea recursul în interesul legii cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 400 și 402 din Codul de procedură civilă, republicat, cu modificările și completările ulterioare, referitor la stabilirea competenței de soluționare a contestațiilor la executare, în primă instanță și în căile de atac, având ca obiect hotărâri judecătorești pronunțate în litigii comerciale, precum și în alte titluri de natură comercială (în cauză titlul executoriu fiind un contract de leasing), a apreciat că, în considerarea principiului specializării, este firesc ca, atunci când contestația la executare propriu-zisă sau contestația la titlu vizează un titlu emis în materie comercială, acestea să se îndrepte la secția comercială - dacă aceasta există - a instanței competente, cu atât mai mult cu cât există posibilitatea ca, într-o atare contestație, să se invoce și apărări de fond, a căror natură comercială să fie indiscutabilă.

În consecință, considerând întemeiată excepția invocată, tribunalul urmează a o admite, în temeiul art. 158 Cod de procedură civilă și în consecință va dispune înaintarea dosarului către instanța competentă a soluționa calea de atac, respectiv Tribunalul Comercial M..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția de necompetență materială a Tribunalului M.-secția civilă și declină în favoarea Tribunalului Specializat M. competența de soluționare a recursului formulat de contestatoarea . cu sediul în Sighișoara, ., jud. M., împotriva sentinței civile nr. 673/22 aprilie 2013 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 31 octombrie 2013.

Președinte,

C. M.

Judecător,

E. O.

Judecător,

M. M.

Grefier,

S. D.

Red./Tehnoired./M.M.

Listat/S.D./2 ex./02.12.2013Jud. fond. G. B.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Contestaţie la executare. Decizia nr. 884/2013. Tribunalul MUREŞ