Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 234/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 234/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 23-04-2015 în dosarul nr. 234/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M. - SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 234/2015
Ședința publică din data de 23 aprilie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. M.
Judecător: A. B.
Grefier: G. O.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de pârâta M. M., cu domiciliul în Târgu M., .. 1-3, jud. M., CNP_, împotriva sentinței civile nr. 9840 din 21 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, atât la prima, cât și la a doua strigare a cauzei.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Instanța constată că este legal sesizată cu soluționarea apelului declarat de pârâta M. M., împotriva sentinței civile nr. 9840 din 21 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._, apel care este declarat în termenul legal prevăzut de lege, vag motivat, scutit de la plata taxei judiciare de timbru. În cadrul procedurii prealabile, intimata a depus întâmpinare, care a fost comunicată apelantei. S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă (fila 10 dosar).
În baza actelor și lucrărilor dosarului, instanța constată încheiată faza procedurii probatorii și reține cauza în pronunțare, soluția urmând să fie pusă la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 9840 din data de 21 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ , s-a admis acțiunea formulată de reclamanta Asociația de P. nr. 357, în contradictoriu cu pârâta M. M. și a fost obligată pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2.261,80 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor comune de întreținere aferente perioadei aprilie 2011 - mai 2014, precum și la plata către reclamantă a penalităților de întârziere în cuantum de 1.475,83 lei, aferente perioadei 15 iulie 2011 - 6 iulie 2014, precum și a penalităților de întârziere calculate în continuare, raportat la procentul de 0,2%, cu începere de la data de 7 iulie 2014 și până la data plății efective, cuantumul total al penalităților neputând depăși valoarea debitului principal pentru care se aplică. Nu în ultimul rând, a fost obligată pârâta să achite reclamantei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că potrivit listelor lunare cuprinzând cheltuielile comune, pârâta este membru al Asociației de P. nr. 357 și, în această calitate, avea obligația la plata cheltuielilor comune lunare de întreținere și a penalităților de întârziere.
Din cuprinsul acelorași înscrisuri, precum și din situația întocmită de către reclamantă de la fila 4 reiese că pârâta a acumulat un debit restant aferent perioadei mai 2011 - mai 2014, precum și penalități de întârziere calculate la debitul principal.
Instanța de fond a stabilit mai întâi că pentru perioada pentru care reclamanta a calculat cotele privind cheltuielile comune sunt aplicabile prevederile Legii nr. 230/2007, precum și dispozițiile vechiului Cod civil.
S-a reținut că prin „cheltuieli comune” („cheltuieli ale asociației de proprietari” în terminologia Legii nr. 230/2007) se înțelege, în temeiul art. 3 lit. i din Regulament, cheltuielile sau obligațiile financiare ale asociației, care sunt legate de exploatarea, reparația sau întreținerea proprietății comune sau care nu pot fi înregistrate pe fiecare proprietate individuală. Din reglementarea art. 3 lit. c și art. 3 lit. i din același act normativ rezultă că aceste cheltuieli comune includ și cheltuielile ce nu pot fi înregistrate pe fiecare proprietate comună, reprezentând servicii furnizate, de care beneficiază proprietarul fiecărui apartament: apă, canalizare, iluminat, încălzire și altele, legea folosind denumirea generică de cheltuieli comune pentru a include atât sumele datorate furnizorilor de servicii de genul celor menționate mai sus, cât și sume legate de exploatarea spațiului aflat în proprietate indiviză forțată si perpetuă.
Așadar, obligația impusă proprietarilor de apartamente, potrivit textelor legale amintite mai sus se referă atât la cheltuieli prilejuite de folosința părților comune, precum terasă, acoperiș, structură de rezistență care revin proprietarului, cât și cheltuieli reprezentând sumele datorate furnizorilor de servicii de canalizare, energie termică, energie electrică, apă, etc.
Potrivit art. 46 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari „toți proprietarii au obligația să plătească lunar, conform listei de plată a cheltuielilor asociației de proprietari, în avans sau pe baza facturilor emise de furnizori, cota de contribuție ce le revine la cheltuielile asociației de proprietari, inclusiv cele aferente fondurilor din asociația de proprietari”.
În conformitate cu art. 34 din Statutul asociației de proprietari, „cotele de contribuție la plata cheltuielilor comune sunt datorate lunar, de fiecare proprietar, în suma calculată și afișată pe listele de plată”.
În cauză, instanța de fond a constatat că reclamanta are împotriva pârâtei o creanță certă, lichidă si exigibilă și reprezentând o obligație de plată a unor sume de bani, potrivit dispozițiilor art. 662 din Codul de procedură civilă, obligație care rezultă din lege și are la bază listele lunare de consum, în care sunt evidențiate sumele datorate de către pârâtă pentru serviciile de care a beneficiat, sume neachitate până în prezent.
Pentru soluționarea cererii, judecătoria a ținut cont și de atitudinea procesuală a pârâtei, care nu a depus formularul de răspuns atașat formularului comunicat în condițiile art. 1029 alin. 4 și nu a contestat creanța în cauză, coroborat cu faptul că nu a înțeles nici să conteste listele lunare de plată la momentul afișării acestora, deși avea această posibilitate conform art. 12 lit. d din HG nr. 1588/2007 în termen de 10 zile de la data afișării listelor de plată.
În conformitate cu prevederile art. 49 din Legea nr. 230/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea asociațiilor de proprietari, „asociația de proprietari poate stabili un sistem propriu de penalizări pentru orice sumă cu titlu de restanță, afișată pe lista de plată. Penalizările nu vor fi mai mari de 0,2% pentru fiecare zi de întârziere și se vor aplica numai după o perioadă de 30 de zile care depășește termenul stabilit pentru plată, fără ca suma penalizărilor să poată depăși suma la care s-au aplicat”. Aceste prevederi legale sunt preluate de altfel și în Statutul asociației de proprietari la art. 35.
În conformitate cu hotărârea adunării generale a asociației, cuantumul penalităților de întârziere a fost stabilit la 0,2% pe zi de întârziere.
Instanța a reținut în același timp că reclamanta a indicat în cuprinsul tabelului anexat cererii numărul de zile de întârziere, procentul calculat și suma de achitat, calculul realizat fiind detaliat și corect întocmit, raportat la sumele datorate.
Ca atare, judecătoria a considerat corect modul de calcul al cheltuielilor comune și al penalităților de întârziere astfel cum a fost realizat de către reclamantă, admițând acțiunea acesteia.
Făcând aplicarea prevederilor art. 453 și 1031 Cod procedură civilă, reținând culpa procesuală a pârâtei, instanța a obligat-o la plata în favoarea reclamantei a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în elaborare documentație conform facturii . nr. 0131 din 08.07.2014.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâta M. M., arătând că nu este mulțumită de soluția primei instanțe care i-a fost comunicată, motiv pentru care o contestă.
În motivarea acestei căi de atac, apelanta a arătat că persoana care se ocupă de afișarea consumurilor și administrarea asociației de proprietari nu își asumă responsabilitățile din timp. Din trei în trei luni îi aduce la cunoștință datoria în legătură cu consumurile, iar nu din lună în lună. A susținut apelanta, că nu numai ea este nemulțumită, ci și alți locatari.
Împotriva acestei declarații de apel a formulată întâmpinare reclamanta Asociația de proprietari nr. 357, solicitând respingerea apelului ca nefondat, dar și anularea cererii de apel ca netimbrată. De asemenea, a solicitat intimata obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată din apel, în cuantum de 200 lei, conform documentelor justificative atașate (factură și chitanță emise de o societate comercială).
În motivare a apreciat intimata că apelanta trebuia să facă dovada achitării taxei judiciare de timbru la valoarea pretențiilor contestate.
Pe fond, intimata a înțeles să reia toate aspectele invocate în apărare în fața primei instanțe. De asemenea, a apreciat că apelul este unul formal, având menirea doar de a tergiversa executarea pârâtei de către reclamantă, cu toate că potrivit legii, sentința pronunțată în materia cererii de valoare redusă este executorie de drept.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin raportare la motivele de apel invocate și din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază că apelul declarat de pârâta M. M. este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Astfel, reținem că hotărârea primei instanțe cu privire la obligarea apelantei pârâte la plata sumelor restante datorate cu titlu de cheltuieli comune și penalități de întârziere este legală și temeinică, nefiind dată cu încălcarea vreunor dispoziții de drept material ori de drept procesual. Mai mult decât atât, modul în care instanța de fond a interpretat normele legale incidente și probele administrate este și el ferit de critici. Considerăm că argumentația expusă de judecătorie este corectă și completă, nefiind necesară aducerea unor considerente suplimentare de esență, tribunalul însușindu-și motivarea primei instanțe.
Referindu-ne strict la problemele ridicate în cursul judecății prezentului apel, trebuie să observăm că intimata a solicitat anularea apelului ca netimbrat, pentru neachitarea taxei judiciare de timbru la valoarea contestată, de către apelantă. Suntem în profund dezacord cu intimata întrucât, după cum se poate observa din dosarul de apel, tribunalul nici nu a stabilit în sarcina apelantei vreo obligație de achitare a taxei judiciare de timbru, ceea ce se traduce prin împrejurarea că declarația de apel, la fel ca și judecata de primă instanță, a fost considerată ca fiind scutită de la plata unei asemenea sume de bani. Deși intimata a afirmat că potrivit art. 50 din Legea nr. 230/2007, numai ea se bucură de beneficiul scutirii de la plata taxei judiciare de timbru, iar nu și pârâtul care pierde procesul și introduce calea de atac, această opinie este în mod evident greșită, tendențioasă chiar, față de necesitatea ca dispozițiile textului de lege mai sus amintit să fie interpretate prin coroborare cu cele ale art. 28 din OUG nr. 80/2013, potrivit cu care dacă legea nu prevede altfel, este scutită de la plata taxei judiciare de timbru orice cerere pentru exercitarea unei căi de atac, ordinare și extraordinare, împotriva hotărârii judecătorești prin care a fost soluționată o acțiune sau cerere scutită, potrivit legii, de taxă judiciară de timbru.
Criticile de fond aduse hotărârii primei instanțe de către apelantă sunt greu decelabile raportat la conținutul neclar și insuficient al declarației de apel. Singurul aspect cu semnificație juridică pe care putem să îl extragem este acela potrivit căreia persoana care se ocupă de administrarea asociației de proprietari nu afișează lista cu consumurile cu ritmicitatea de o lună, ci numai o dată la trei luni. Acest aspect însă, nu a fost probat în niciun fel de către apelantă și chiar dacă ar fi fost dovedit, nu este de natură să influențeze decisiv caracterul datorat al sumelor ce i-au fost percepute cu titlu de cheltuieli comune. Indiferent dacă listele de consum sunt afișate la o lună sau la trei luni, contravaloarea cheltuielilor comune trebuie suportată de aceiași proprietari, între care se găsește și apelanta.
Celelalte observații făcute de către apelantă sunt lipsite de juridicitate și relevanță în prezenta cauză, constituindu-se în nemulțumiri la adresa activității administratorului, însă sub nicio formă nu sunt apte să afecteze în vreun fel soluția pronunțată în prezenta speță, motiv pentru care, vor fi respinse in corpore.
Pentru toate motivele expuse mai sus, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, coroborat cu cele expuse de prima instanță, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de pârâta M. M., împotriva sentinței civile nr. 9840 din 21 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ .
Referitor la cererea formulată de intimata Asociația de proprietari nr. 357, de obligare a apelantei la plata cu titlu de cheltuieli de judecată în apel a sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, constatăm că acestea sunt probate cu factura . nr. 173 din data de 05.03.2015 și chitanța . nr. 163 din data de 05.03.2015. Aceste documente sunt emise de către o societate comercială – . și suma este solicitată cu titlu de cheltuieli de judecată întrucât tipul prestației consemnate în factură este reprezentat de „Prestări servicii conform contract nr. 45/20.feb.2015 (acte întocmite pentru Dosar_ – APEL)”. Însă în prezenta pricină, în calea de atac a apelului, intimata nu a depus decât o întâmpinare, în care își exprimă punctul de vedere juridic cu privire la calea de atac declarată de pârâtă. Aceasta înseamnă că se presupune că societatea comercială cu pricina a prestat intimatei servicii de consultanță juridică și redactare a unor acte de procedură, deși această activitate excede obiectului de activitate pe care în mod licit îl poate avea o societate comercială, întrucât reprezintă, în fapt, exercitarea neautorizată a profesiei de avocat ori de consilier juridic. Lato sensu, apreciem că prestarea unei asemenea activități remunerate, sub umbrela unei societăți comerciale, poate reprezenta ceea ce în limbaj uzual se numește „avocatură clandestină”, iar instanța de judecată nu poate acorda cheltuieli de judecată în acest context ilicit. Mai mult decât atât, dacă nu avea posibilitatea de a-și redacta întâmpinarea prin grija reprezentantului său legal, intimata avea îndatorirea să apeleze numai la un avocat ori la un consilier juridic, persoane care să exercite aceste profesii în limitele legale, nicidecum în afara lor.
Pentru aceste motive, tribunalul va respinge cererea intimatei Asociația de proprietari nr. 357, având ca obiect obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta M. M., cu domiciliul în Târgu M., .. 152-156, ., CNP_, împotriva sentinței civile nr. 9840 din 21 noiembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M..
Respinge cererea intimatei Asociația de proprietari nr. 357, cu sediul în Tg. M., .. 152-156, jud. M., având ca obiect obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
Definitivă.
Dispune punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei.
Pronunțată azi 23 aprilie 2015.
Președinte, P. M. | Judecător, A. B. | |
Grefier, G. O. |
Red. P.M./Dact. P.M.
24.04.2015/2 ex.
Judecător fond: A. C. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 229/2015. Tribunalul MUREŞ | Despăgubiri Legea nr.221/2009. Sentința nr. 573/2015.... → |
|---|
