Contestaţie la executare. Decizia nr. 474/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 474/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 474/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
Decizia civilă Nr. 474/2015
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE A. B.
Judecător R. I.
Grefier G. O.
Pe rol judecarea apelurilor declarate de apelanta PRIMĂRIA C. ALBEȘTI, cu sediul în Albești, ., jud. M., împotriva încheierii civile din data de 30 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Sighișoara, în dosarul nr._ .
Fără citarea părților
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată depuse la dosar prin registratura la data de 24 septembrie 22 septembrie 2015, concluzii scrise din partea apelantei .> Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 17 septembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării pentru data de azi, 24 septembrie 2015.
INSTANȚA
Prin încheierea civilă din data de 30 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Sighișoara s-a admis cererea formulată de contestatorul D. E. I. și s-a dispus suspendarea executării silite în dosarul de executare nr. 7501/2014 al Primăriei comunei Albești, până la soluționarea irevocabilă a contestației la executare ce face obiectul dosarului nr._ 14 al Judecătoriei Sighișoara.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătoria a reținut că la data de 18.12.2014 s-au emis de către Primăria comunei Albești titlul executoriu și somația cu nr. 1195, în dosarul de executare nr. 7501/18.12.2014, pentru debitul de 120.025,99 lei compus din impozit teren extravilan PF în cuantum de 1710 lei, cu accesorii de 102,60 lei calculate până la data de 18.12.2014, chirie pentru pășune aferentă anului 2014 în cuantum de 109.450 lei la care s-au calculat până la data de 18.12.2014 accesorii în valoare de 8.763,39 lei.
S-a mai reținut că există o confirmare de primire din 19.12.2014, însă din cuprinsul acesteia nu rezultă dacă s-au comunicat cu contestatorul D. E. I. atât somația cât și titlul executoriu nr. 1195/18.12.2014.
S-a mai constatat de către instanță că din cuprinsul titlului executoriu și al somației nr. 1195/18.12.2014 nu rezultă temeiurile faptice și juridice ale calculului debitului și nici modalitatea de calcul a acestuia. De asemenea, nu rezultă cu certitudine de la dosarul cauzei faptul comunicării cu contestatorul a deciziei de impunere nr. 664/4.11.2014 care se referă la un impozit calculat de 1.710 lei pentru terenurile pășuni extravilan prevăzute în contractele de închiriere nr. 8 și nr. 9/2014, la dosar existând doar o dovadă de comunicare, fără a se cunoaște actul ce s-a comunicat cu acesta și purtând data de 31.10.2014, deci anterior emiterii deciziei cu nr. 664/2014.
Judecătoria a reținut că între părți s-a încheiat contractul de închiriere nr. 8/17.04.2014 referitor la pajiștea aflată în domeniul privat al comunei Albești, . suprafață de 70,07 ha și contractul de închiriere nr. 9/17.04.2014 cu privire la închirierea pajiștii în suprafață de 64,93 ha denumită . acestor contracte prețul închirierii este de 2.000 lei/ha/an, consemnându-se că chiria anuală este în valoare de 140.140 lei pentru . ha și de 129.860 lei pentru . 64,93 ha, conform prevederilor art. 4 pct.1-4 din aceste contracte, plata chiriei urma să se efectueze până la data de 30.09 a fiecărui an, cu mențiunea că întârzierea la plată a chiriei se penalizează cu o,1 % din cuantumul chiriei datorate pentru fiecare zi de întârziere.
Prin H.C.L. al comunei Albești nr. 29/26.06.2014 s-au aprobat actele adiționale cu nr. 1 la contractele de închiriere nr. 8 și nr. 9/17.04.2014, prin acestea intervenind modificări cu privire la suprafețele de pășunat aflate în folosința exclusivă a contestatorului ca și la prețul de închiriere per hectar.
Instituția Prefectului județului M. a formulat acțiune prin care a solicitat anularea în parte a H.C.L. Albești nr. 29/26.06.2014 a Consiliului Local a comunei Albești, în partea referitoare la aprobarea acestor acte adiționale, formându-se dosarul nr._ al Tribunalului M.. Totodată în dosarul nr._ al Tribunalului M., Secția de contencios administrativ și fiscal, s-a anulat actul adițional nr. 1, referitor la contractele de închiriere cu nr. 8 și nr. 9/17.04.2014.
La data de 6.03.2015 . două decizii de impunere, cu nr. 216 și 217, pentru sumele de 33.053 lei și respectiv 29.847 lei care, conform celor menționate la rubrica „Observații„ ar reprezenta diferență chirie pășune pentru anul 2014, în baza contractelor nr. 8 și nr. 9/17.04.2014, urmare a notificării Instituției Prefectului Județului M. cu nr. 8650/SIV din 05.02.2015.
Instanța a apreiat că în aceste condiții apar ca întemeiate susținerile contestatorului referitoare la incertitudinea creanței cu privire la care s-au demarat procedurile de executare silită de către intimată.
Conform prevederilor art. 718 alin. 1 din Codul de procedură civilă, până la soluționarea contestației la executare sau a altei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate, și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare, situație întâlnită în prezenta speță sau prin cerere separată.
Judecătoria a reținut că și prevederile art. 148 alin. 2, lit. a din O.G. nr. 92/2003, prevăd posibilitatea suspendării executării silite, prin hotărâre judecătorească. De asemenea, conform art. 2 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, dispozițiile acestei ordonanțe se completează cu cele ale Codului de procedură civilă.
Instanța a apreciat că respectarea dreptului de liber acces la justiție, precum și la un proces echitabil, așa cum aceste drepturi sunt prevăzute în Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, presupune, printre altele, și ca debitorul, în faza de executare silită, să fie corect informat, să i se facă corespunzător comunicările legate de actele de executare pentru a le putea ataca în termenele și după procedura prevăzută de lege și să își poată efectua toate apărările pe care le consideră necesare, urmând să fie respectat principiul proporționalității decurgând din alegerea unei modalități de executare silită corespunzătoare naturii și cuantumului debitului.
S-a reținut că unul dintre motivele principale invocate de către contestator în cuprinsul contestației la executare, care cuprinde și cererea de suspendare a executării silite, se referă la împrejurarea că intimata a pus în executare o creanță care nu îndeplinea condițiile de certitudine, lichiditate și exigibilitate, fiind contestat și cuantumul debitului, în condițiile în care plățile efectuate în contul debitului de către contestator, și care au fost menționate și de către intimată prin întâmpinare, nu rezultă că au fost luate în considerare la emiterea titlului executoriu si a somației, ceea ce conduce la existența unui dubiu cu privire la îndeplinirea cerințelor prevăzute de art. 662 Cod de procedură civilă, iar verificarea existenței și realității debitului invocat de către contestator și pentru care s-au demarat procedurile de executare silită se poate realiza numai prin efectuarea unei expertize contabile, însă, în aceste condiții, prin continuarea executării silite, s-ar putea ajunge la situația în care patrimoniul contestatorului să fie afectat iremediabil și fără un just temei.
S-a considerat că nu este imputabilă contestatorului faptul că nu a contestat decizia de impunere nr. 664/4.11.2014 în condițiile în care nu s-a efectuat dovada certă a comunicării acesteia, nu rezultă perioada pentru care s-a calculat debitul și modul de calcul al acestuia, raportat la cuantumul chiriei anuale din contractele de închiriere cu nr.8 și 9/2014. De asemenea s-a apreciat că deși aceste contracte de închiriere constituie titluri executorii conform convenției părților, nu s-a făcut dovada învestirii cu formulă executorie a acestora conform cerințelor art. 640 ind.1, alin. 1 Cod de procedură civilă și nici a exceptării de la această cerință.
Instanța a avut în vedere cuantumul ridicat al debitului supus executării silite și care, prin el însuși, în condițiile în care este contestat și față de modalitățile de executare silită pe care le-ar presupune în vederea recuperării lui ar supune pe contestator unei situații împovărătoare din punct de vedere financiar iar patrimoniul său ar putea fi afectat într-un mod care nu i-ar permite recuperarea pierderilor suferite.
Instanța a reținut și faptul că s-a consemnat de către contestator și cauțiunea prevăzută de art. 718 alin. 2 Cod de procedură civilă, cu recipisa nr._/1 din data de 23.04.2015, . nr._ și chitanța nr._/1, emise de C.E.C. Bank Sighișoara, pentru suma de 5.520 lei.
Împotriva hotărârii a declarat apel intimata . în urma admiterii căii de atac să se schimbe hotărârea în sensul respingerii cererii de suspendare a executării silite.
În motivarea căii de atac apelanta a arătat, după expunerea stării de fapt, că în mod greșit s-a admis cererea de suspendare a executării silite, cu ignorarea prevederilor imperative ale art. 204 din Codul de procedură civilă, contestatorul fiind decăzut din dreptul de a mai solicita suspendarea, cererea fiind formulată tardiv.
S-a arătat astfel că prin contestația la executare s-a cerut anularea somației nr. 1195 din 18 decembrie 2014, pentru suma de 120.025,99 lei, stabilită în baza titlului executoriu nr. 1195/18.12.2015, acesta fiind unicul petit al contestației.
Cu toate că însăși contestația la executare nu a fost motivată în fapt și în drept, fiind astfel nulă în temeiul art. 196 Cod de procedură civilă, instanța de judecată a amânat judecarea cauzei pentru lipsă de apărare astfel că la data de 9 aprilie 2014 s-au adus precizări contestației, formulându-se și cererea de suspendare a executării silite.
Apelanta a arătat că potrivit art. 204 din codul de procedură civilă reclamantul poate să își modifice cererea de chemare în judecată și să propună noi dovezi, sub sancțiunea decăderii, doar până la primul termen la care este legal citată.
S-a învederat tribunalului că la termenul din 9 aprilie 2015 apelanta a invocat decăderea contestatorului din dreptul de a mai cere suspendarea executării silite însă instanța a respins această solicitare și a fixat cauțiunea.
În al doilea rând, s-a arătat, relativ la susținerile contestatorului, că demersurile procedurale de comunicare către contestator a actelor emise de apelantă în dosarul de executare silită au fost legale, acesta fiind corect informat cu privire la procedura executării silite în vederea recuperării debitelor neachitate.
În al treilea rând s-a arătat că susținerile instanței, legate de lipsurile pretinse ale titlului executoriu și somației nr. 1195 din 18 decembrie 2014 cât și ale deciziei de impunere nr. 661 din 4 noiembrie 2014, sunt nefondate, acestea cuprinzând toate elementele prevăzute de lege, astfel că creanța este lichidă, certă și exigibilă.
Intimatul D. E. I. a depus întâmpinare cerând respingerea apelului ca nefondat, cu obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
S-a arătat că criticile apelantei referitoare la încălcarea prevederilor art. 204 Cod de procedură civilă sunt nefondate.
Intimatul a precizat că apelanta a ignorat modificările aduse Codului de procedură civilă prin Legea nr. 138/2014. Astfel, în primul rând, dispozițiile art. 200 Cod de procedură civilă, nu sunt aplicabile în materia contestației la executare, conform art. 717 alin 1 din Codul de procedură, în forma modificată.
În al doilea rând, legat de amânarea judecării cauzei la primul termen de judecată, motivat de lipsa de apărare, s-a arătat că instanța a apreciat că această cerere este întemeiată, dreptul la apărare fiind un principiu de bază al procedurii civile, ocrotit atât de Constituția României cât și de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În al treilea rând s-a susținut că potrivit art. 718 alin. 1, teza a II-a din Codul de procedură civilă, suspendarea executării silite se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată, instituindu-se astfel o excepție de la regula prevăzută de art. 204 Cod de procedură civilă.
În al patrulea rând prevederile art. 712 alin. 3, teza a II-a Cod de procedură civilă reglementează modificarea contestației prin formularea unor motive noi și nu prin introducerea unor cereri noi. Cererea de suspendare a executării silite nu reprezintă un motiv nou de contestație ci poate fi formulată oricând în cursul judecării contestației.
Legat de fondul cererii de suspendare a executării silite s-a arătat că în mod corect prima instanță a apreciat că cererea este întemeiată continuarea executării silite fiind de natură să producă debitorului contestator prejudicii greu de reparat în condițiile în care există indicii temeinice că creanța urmărită nu este certă, lichidă și exigibilă.
Apelanta a formulat răspuns la întâmpinare cerând respingerea apărărilor formulate de intimat.
Verificând, în limitele declarației de apel, legalitatea și temeincia hotărârii apelate, tribunalul apreciază că apelul declarat este nefondat.
Critica apelantei referitoare la formularea cererii de suspendare a executării silite după termenul legal este nefondată. Conform art. 718 alin. 1 Cod de procedură civilă ( forma în vigoare la data formulării contestației la executare, art. 719 alin. 1 după republicare ) „Până la soluționarea contestației la executare sau a aaltei cereri privind executarea silită, la solicitarea părții interesate și numai pentru motive temeinice, instanța competentă poate suspenda executarea. Suspendarea se poate solicita odată cu contestația la executare sau prin cerere separată”. La primul termen de judecată instanța a amânat soluționarea cauzei pentru lipsa de apărare a contestatorului astfel că ulterior contestatorul a solicitat și suspendarea executării silite. Chiar dacă art. 203 Cod de procedură civilă prevede că modificarea cererii de chemare în judecată se poate face doar până la primul termen la care reclamantul este legal citat, o modificarea ulterioară impunând acordul expres al părții adverse, față de prevederea din art. 718 Cod de procedură civilă, tribunalul apreciază că nerespectarea art. 204 nu poate conduce la admiterea apelului, cât timp contestatorul este limitat în formularea cererii de suspendare a executării silite doar de momentul soluționării contestației la executare.
De asemenea este nefondată critica apelantei referitoare la neaplicarea art. 200 Cod de procedură civilă contestației la executare întrucât art. 717 alin. 1 Cod de procedură civilă ( după republicare ), prevede expres că dispozițiile art. 200 nu sunt aplicabile în cazul contestației la executare.
Legat de îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale cererii de suspendare a executării silite, tribunalul apreciază că judecătoria a în mod corect a considerat că cererea este întemeiată chiar dacă motivarea acestei admisibilități s-a făcut prin anticiparea fondului cauzei.
Judecătoria trebuia să se limiteze doar la constata consemnarea cauțiunii și a existenței unor motive temeinice care să justifice în concret suspendarea executării silite.
Aceste motive temeinice, care există în cauza de față, sunt date de cuantumul ridicat al obligațiilor urmărite, de calitatea contestatorului de crescător de animale a cărui activitate ar putea fi serios afectată prin executarea silită iminentă, prin producerea unui prejudiciu care ar fi cu greu reparat în condițiile în care s-ar admite contestația la executare.
Urmează astfel ca în temeiul art. 480 Cod de procedură civilă să se respingă ca nefondat apelul declarat de apelanta .> În baza art. 453 Cod de procedură civilă tribunalul va obliga apelanta la plata către intimat a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta . sediul în Albești, ., jud. M., încheierii civile din 30 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Sighișoara.
Obligă apelanta la plata către intimatul D. E. I., cu domiciliul în Albești, Valea Albeștiului, nr. 71, jud. M. a sumei de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 24 septembrie 2015.
Președinte, A. B. | Judecător, R. I. | |
Grefier, G. O. |
Red AB/Teh GO
Predat 02.11.2015/ ex 4
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 110/2015. Tribunalul MUREŞ | Suspendare executare art.484,507,512,700,718 NCPC/art.... → |
|---|
