Pretenţii. Decizia nr. 542/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 542/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 01-10-2015 în dosarul nr. 542/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 542/2015
Ședința publică din data de 01 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. M.
Judecător: A. T.
Grefier: S. D.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelantul-reclamant C. P., cu domiciliul în Târnăveni, .. 120, jud. M. și cu CNP_, împotriva sentinței civile nr. 106 din 04 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 24 septembrie 2015, când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de azi, 01 octombrie 2015, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 106 din data de 04 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr._ , s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul C. P., în contradictoriu cu pârâtul Zasloti I. F. și în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale, respingându-se totodată cererea de acordare a daunelor materiale.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că din Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a sancțiunii cu caracter administrativ din data de 08.07.2013 în dosarul nr. 35/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târnăveni rezultă că în urma cercetărilor efectuate s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a pârâtului pentru săvârșirea infracțiunii de neluare a măsurilor de prevenire a atacului canin asupra unei persoane, prevăzute de art. 11 alin. 1 din OUG nr. 55/2002, reținându-se că fapta acestuia prezintă un grad de pericol relativ scăzut.
Conform dispozițiilor art. 1349 C. civ., „Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral. În cazurile anume prevăzute de lege, o persoană este obligată să repare prejudiciul cauzat de fapta altuia, de lucrurile ori animalele aflate sub paza sa, precum și de ruina edificiului.”.
Conform art. 1375 C. civ., „proprietarul unui animal sau cel care se servește de el răspunde, independent de orice culpă, de prejudiciul cauzat de animal, chiar dacă acesta a scăpat de sub paza sa”.
Victima prejudiciată care îl cheamă în judecată pe autorul faptei prejudiciabile, fiind reclamant în proces, conform principiului actori incumbit probatio, pentru admiterea acțiunii sale, este ținută să facă dovada îndeplinirii condițiilor răspunderii delictuale.
Esența răspunderii civile delictuale constă în existența unui prejudiciu, cauzat prin încălcarea drepturilor subiective sau a unor interese legitime ale unei persoane, condiții obiective în lipsa cărora nu se poate stabili obligația de reparare ce se naște în sarcina persoanei responsabile.
Prejudiciul reprezintă consecința negativă suferită de o persoană ca urmare a faptei ilicite săvârșite de o altă persoană sau în speța de față de animalul al cărui proprietar este pârâtul. Pentru a putea fi reparat, prejudiciul trebuie să fie cert, adică să fie sigur atât sub aspectul existenței, cât și al întinderii. În speța de față, prejudiciul material, constând în cheltuielile efectuate de reclamant cu deplasările efectuate la spital nu sunt certe cu privire la întinderea lor deoarece nu au fost probate prin depunerea unor dovezi privitoare la efectuarea efectivă de către reclamant a plăților care implicau aceste deplasări. O altă condiție se referă la faptul ca prejudiciul să nu fi fost reparat în prealabil.
Din certificatul medico-legal nr. 3768/03.12.2012 emis de I.M.L. Târgu M. rezultă la reclamantul a necesitat un nr. de 14-16 zile îngrijiri medicale în urma leziunilor traumatice care s-au putut produce la data de 29.11.2012 prin mușcătură de câine.
Din declarația martorului M. P., fila 60, rezultă că în urma incidentului din data de 29.11.2012 reclamantul a fost în imposibilitate de a mai desfășura activități în gospodărie, fiind nevoit să apeleze la ajutorul martorului, pentru o perioadă de aproximativ trei săptămâni, fiind nevoit să meargă periodic la spital pentru tratament medical, traiul zilnic al acestuia fiind îngreunat de trauma suferită.
Pârâtul prin răspunsurile la interogatoriu admite că reclamantul a fost atacat și mușcat de câinii săi, că mergea zilnic în oraș pentru a face injecții în urma mușcăturilor.
Cu privire la faptul că reclamantul a suferit o fractură a umărului stâng urmare a faptului că se deplasa cu greutate din cauza mușcăturilor de câine, pentru care a fost imobilizat o perioadă de timp, instanța de fond a constatat că nu s-a putut stabili o legătură de cauzalitate între cele două urmări negative, nu s-a putut stabili în ce condiții s-a produs această fractură, nu există documente medicale privitoare la . umărului, cu excepția unei adeverințe medicale eliberată la data de 28.01.2014, deci după mult timp de la data incidentului.
Repararea prejudiciului cauzat se raportează principiului reparării integrale, respectiv este supusă reparării atât paguba efectivă, cât și câștigul nerealizat de victimă ca urmare a faptei ilicite, se repară atât prejudiciul previzibil, cât și prejudiciul imprevizibil, adică acea pagubă a cărei apariție autorul nu a fost în măsură să o anticipeze la data săvârșirii faptei ilicite.
Conform art. 1387 Cod civil, în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății unei persoane (...) despăgubirea trebuie să acopere cheltuielile de îngrijire medicală și, dacă va fi cazul, cheltuielile determinate de sporirea nevoilor de viață ale celui păgubit, precum și orice alte prejudicii materiale, iar conform art. 1391 în caz de vătămare a integrității corporale sau a sănătății, poate fi acordată și o despăgubire pentru restrângerea posibilităților de viață familială și socială.
Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daune morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele, de a fi evaluate în bani.
În sistemul românesc de drept nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de persoana vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat. Pe de altă parte această compensație trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
Cu privire la reclamant, instanța de fond a constatat că a fost victima unei infracțiuni comise de pârât, având dreptul la repararea prejudiciului nepatrimonial cauzat prin vătămarea corporală adusă sănătății sale, acest prejudiciu constând în suferințele fizice și psihice pe care le-a suportat de pe urma faptului ilicit.
Suferințele fizice inerente, precum și cele de natură psihică suportate de reclamant impun acordarea unei compensații pecuniare. Banii nu pot stinge o durere, nu pot suprima stresul și nu pot înlătura amintirile legate de incident și consecințele acestuia, dar pot conferi o satisfacție compensatorie, o alinare, o cale de îndreptare a răului făcut de câinii pârâtului într-un moment de imprudență a pârâtului.
Este neîndoielnic că acțiunea câinilor pârâtului a determinat supunerea reclamantului la traume fizice și psihice. Există un raport de cauzalitate între activitatea delictuală și prejudiciul nepatrimonial suferit de reclamant.
Pe cale de consecință, raportat la aspectele mai sus arătate, instanța de fond a apreciat că acordarea sumei de 1.000 lei ca și daune morale este rezonabilă și de natură să înlăture măcar parțial necazul abătut asupra reclamantului.
Judecătoria a constatat că nu se solicită cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel reclamantul C. P., solicitând admiterea căii de atac și schimbarea în parte a hotărârii atacate, cu consecința obligării pârâtului la plata sumei de 15.500 lei cu titlu de despăgubiri civile, din care suma de 500 lei reprezentând daune materiale și suma de 15.000 lei reprezentând daune morale. A mai solicitat obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului formulat, reclamantul a reluat observațiile făcute în ceea ce privește starea de fapt, așa cum rezultă aceasta din Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală și aplicare a sancțiunii cu caracter administrativ din data de 08.07.2013 emisă în dosarul nr. 35/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Târnăveni.
A apreciat apelantul reclamant, că suma de 1.000 lei ce i-a fost acordată cu titlu de daune morale de prima instanță nu reprezintă acoperirea prejudiciului determinat e consecințele negative de natură nepatrimonială cauzate unei persoane strict determinate (victima mușcăturilor, cu toate suferințele ulterioare, inclusiv . umărului stâng ca urmare a greutății întâmpinate în deplasare tocmai prin leziunile produse prin mușcătură), prin fapta ilicită și culpabilă a altei persoane (autorul infracțiunii prevăzute și pedepsite de art. 11 alin. 1 din OUG nr. 55/2002), care constau în atingeri aduse personalității fizice, psihice și sociale, prin lezarea unui drept nepatrimonial. A considerat că nu se reflectă în hotărârea pronunțată faptul că la stabilirea cuantumului despăgubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial instanța trebuia să aibă în vedere consecințele negative suferite de reclamant, atât în plan fizic, cât și psihic, importanța valorilor morale lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată reclamantului situația familială și socială. A învederat reclamantul, că a fost nevoit să petreacă un număr însemnat de zile de îngrijire medicală pentru vindecarea leziunilor, a fost expus unor dureri de picioare frecvente, i-a fost produsă o bulversare a vieții curente, fiind scos din universul recunoscut ca și domiciliu și nevoit să frecventeze unitatea spitalicească în vederea tratamentului injectabil, supus unor tensiuni zilnice și tulburări sentimentale care nu au fost cunoscute anterior producerii leziunilor, pierderea temporară, iar apoi reducerea capacității de muncă și pofta de viață. În ceea ce privește daunele materiale deoarece a fost recunoscută necesitatea aplicării unui tratament medicamentos, iar din declarația martorului M. P. rezultă că a dovedit existența deplasărilor făcute de reclamant la spital în vederea tratării leziunilor, deplasări care au generat costuri, a solicitat reclamantul să-i fie acordate și daunele materiale în cuantum de 500 lei.
Privitor la calea de atac declarată, s-a formulat întâmpinare de către intimatul Zasloti I. F., solicitându-se respingerea apelului ca neîntemeiat, menținerea sentinței civile atacate și obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, intimatul pârât a arătat că apelantul reclamant a provocat situația generatoare a evenimentului din 29.11.2011, prin conduita sa, întrucât a avut inițiativa de a modifica reperele care delimitează proprietatea dumnealui față de proprietatea intimatului și așa se explică prezența sa în acel moment. De asemenea, reclamantul este cel care s-a comportat cu violență față de animalele ce păzeau proprietatea reclamantului, care au reacționat, probabil, din frică.
Pe de altă parte, a susținut intimatul, că suma pretinsă este una exagerată și în cele din urmă, dovedește dorința de răzbunare a reclamantului. Reclamantul apelant era dotat cu un baston cu care s-ar fi putut apăra după ce a provocat animalul.
În speța de față, nu s-a putut dovedi că suferințele reclamantului au fost urmarea nefericitului eveniment, nu au existat martori, astfel că probele au fost aduse e către reclamant pe baza unor declarații notariale, ceea ce este o modalitate atipică.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin raportare la motivele de apel invocate și din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază că apelul declarat de reclamantul C. P. este fondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
În acest sens, hotărârea primei instanțe este legală și temeinică, în ceea ce privește constatarea îndeplinirii cerințelor prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale a pârâtului, analiza făcută de judecătorie asupra acestui aspect fiind suficientă și cuprinzătoare, motiv pentru care, în esență, tribunalul și-o însușește. Reținem că este dovedită cu prisosință existența faptei ilicite, constând în agresarea prin mușcare a reclamantului, realizată de câinii aflați în paza materială și juridică a pârâtului. Desigur că vorbim și despre existența unui prejudiciu, ca rezultat socialmente periculos al acestei fapte, discuții suplimentare impunându-se a fi făcute asupra naturii și întinderii sale. Raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu este și el cât se poate de clar, decurgând din însăși materialitatea faptei. În fine, răspunderea civilă delictuală angajată în sarcina pârâtului intimat este una obiectivă, adică independentă de orice culpă a acestuia, împrejurare care rezultă din economia dispozițiilor art. 1375 din Codul civil, incidente în speță.
Apărarea adusă de către pârât atât în fața primei instanței, cât și în fața instanței de apel, în sensul că . exercitată de către animalele sale ar fi consecința unei provocări, unei atitudini agresive din partea reclamantului însuși, trebuie să fie înlăturată, întrucât nu este însoțită de niciun mijloc de probă. Din punct de vedere juridic, ea nu are nicio valoare, întrucât rămâne la stadiul de simplă afirmație, gratuită, lipsită de orice suport probator. Ca atare, fapta victimei, drept cauză exoneratoare de răspundere ori drept cauză de reducere a limitelor acestei răspunderi, nu este aplicabilă în prezenta speță.
Cu referire la soluția primei instanțe, de respingere a cererii formulate de reclamant de acordare a sumei de 500 lei cu titlu de daune materiale, apreciem că și aceasta este întemeiată. Deși reclamantul a pretins această sumă de bani cu titlu de contravaloare a cheltuielilor pe care le-ar fi făcut cu asigurarea asistenței medicale, inclusiv contravaloarea deplasărilor repetate la spital pentru a primi tratamentul injectabil, iar din probele administrate rezultă că au existat asemenea deplasări, constatăm totuși, că dovezile aflate la dosar sunt insuficiente pentru a permite evaluarea acestui prejudiciu. Nu putem stabili nici câte deplasări a făcut reclamantul, nici ce valoare a avut fiecare deplasare în parte, nici dacă cheltuielile cu aceste deplasări au fost suportate în integralitate de el. De asemenea, nu s-au depus niciun fel de documente justificative din care să reiasă plata unor anumite sume de bani. Or, în acest context, de vreme ce daunele materiale trebuie calculate și probate cu o exactitate matematică, în lipsa oricăror dovezi, simplele afirmații și susțineri ale reclamantului nu pot fi nici ele valorificate din punct de vedere juridic.
În fine, ne găsim în dezacord cu prima instanță în ceea ce privește dimensionarea daunelor morale acordate reclamantului și apreciem că suma de 1.000 lei este una infimă prin raportare la datele concrete ale speței. Nu trebuie să omitem, ci dimpotrivă, trebuie să plecăm de la faptul că mușcăturile câinilor au necesitat, obiectiv vorbind, un număr de 14-16 zile de îngrijire medicală pentru vindecare. Aceasta înseamnă că leziunile prezentate de către reclamant nu au fost unele minore, insignifiante, ci dimpotrivă, ele au prezentat un anumit grad de gravitate. De asemenea, un alt aspect pe care îl apreciem esențial, este faptul că aceste leziuni nu au fost provocate printr-o faptă directă a omului, ci dimpotrivă, au fost cauzate de un animal, lăsat nesupravegheat ori scăpat de sub supravegherea stăpânului său, deci de o ființă cu un comportament irațional, imprevizibil și mult mai greu de anticipat ori de controlat. Pe cale de consecință, prin caracterul său imprevizibil și prin consecințele mult mai grave care s-ar fi putut produce, această faptă căreia i-a căzut victimă reclamantul apelant nu poate fi comparată cu fapta în care o persoană suferă vătămări care necesită pentru vindecare 14-16 zile de îngrijire medicală, în urma agresiunii exercitate de o altă ființă umană. În aceeași ordine de idei, nu trebuie minimalizată nici împrejurarea că . aceasta exercitată de către un câine, ca regulă generală, pe lângă impactul pe care îl produce asupra integrității fizice a victimei, cauzează consecințe însemnate și în plan psihic, componenta aceasta psihologică (generată de sperietură) fiind în principiu deloc neglijabilă și chiar mai mare decât în cazul agresiunii exercitate de către om. Nu în ultimul rând, nu trebuie să uităm că pe terenul răspunderii civile delictuale nu este relevant doar numărul de zile de îngrijire medicală stabilit de medicul legist, ci mai ales perioada în care starea de sănătate a acestuia a fost afectată, reducând confortul general resimțit de acesta în raport cu propria persoană, dar și cu cei din jur. Or, din proba testimonială administrată, a rezultat că o perioadă mai lungă de timp reclamantul a avut afectată semnificativ rutina zilnică, nemaiputând efectua muncile uzuale pe lângă casă. Nu vom lua în considerare afirmațiile reclamantului, potrivit cărora această faptă a câinilor pârâtului ar fi dus inclusiv la fracturarea umărului său, întrucât, așa cum s-a arătat de către prima instanță, nu s-a făcut nicio dovadă corespunzătoare a legăturii de cauzalitate dintre fapta câinilor și . suferită ulterior. Totuși, chiar în lipsa inserării în raportul cauzal a acestui rezultat vătămător, celelalte elemente prezentate mai sus, reclamă acordarea unor daune morale mai însemnate, pentru compensarea unei suferințe pe care o apreciem ca fiind semnificativă. În plus, trebuie să luăm în considerare și vârsta reclamantului, care la data producerii evenimentului vătămător era de aproape 83 ani, aceasta reprezentând un element suplimentar care indică o suferință mai mare, prin comparație cu suferința, fizică și psihică, la care ar fi fost expusă o persoană de vârstă medie, mult mai puternică din aceste puncte de vedere.
Raportat la toate aceste motive de ordin faptic, circumstanțial, apreciem că daunele morale ce urmează a se acorda reclamantului apelant trebuie fixate la suma de 5.000 lei, acest cuantum venind să realizeze un mult mai mare echilibru între suferința morală ce i-a fost cauzată și indemnizația care i se cuvinte pentru combaterea ori alinarea acestei suferințe.
Pentru considerentele mai sus expuse, în temeiul art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, tribunalul va admite apelul declarat de reclamantul C. P., împotriva sentinței civile nr. 106 din data de 04 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr._ și va schimba în parte hotărârea atacată în sensul că va obliga pârâtul Zasloti I. F., la plata către reclamantul C. P. a sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
Raportat la cele arătate deja mai sus, se va menține în rest hotărârea primei instanțe.
Ca efect al admiterii apelului, culpa procesuală în cadrul prezentei căi de atac aparține intimatului. Văzând cererea apelantului, formulată cu ocazia judecății în prezenta pricină, de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată, instanța reține că în speță sunt incidente dispozițiile art. 453 alin. 1 din codul de procedură civilă (potrivit cărora partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată), intimatul urmând a fi chemat să suporte cheltuielile cu pricina. În privința cuantumului acestor cheltuieli, reținem că ele sunt reprezentate, potrivit solicitărilor făcute de apelant, de onorariul avocațial în valoare de 1.000 lei (f. 32 din dosar).
Prin urmare, vom obliga intimatul Zasloti I. F. la plata către apelantul C. P. a sumei de 1.000 lei cu titlu de onorariu avocațial în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamantul C. P., cu domiciliul în Târnăveni, .. 120, jud. M. și cu CNP_, împotriva sentinței civile nr. 106 din data de 04 februarie 2015 pronunțată de Judecătoria Târnăveni în dosarul nr._ .
Schimbă în parte hotărârea atacată în sensul că obligă pârâtul Zasloti I. F., cu domiciliul în Târnăveni, ., jud. M. și CNP_, la plata către reclamantul C. P. a sumei de 5.000 lei cu titlu de daune morale.
Menține în rest hotărârea primei instanțe.
Obligă intimatul Zasloti I. F. la plata către apelantul C. P. a sumei de 1.000 lei cu titlu de onorariu avocațial în apel.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, la data de 01 octombrie 2015.
Președinte, P. M. | Judecător, A. T. | |
Grefier, S. D. |
Red. P.M./Dact. P.M.
21.10.2015/2 ex.
Judecător fond: R. A. M.
| ← Exequator. Recunoaștere înscris / hotărâre străină.... | Contestaţie la executare. Decizia nr. 229/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
