Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 735/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 735/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 13-11-2015 în dosarul nr. 735/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 735/2015
Ședința publică din data de 13 noiembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător A. A.-B.
Grefier S. D.
Pe rol fiind judecarea apelului formulat de apelanții-pârâți D. L. și D. C. ambii cu domiciliul în localitatea Albești, ., jud. M. împotriva sentinței civile nr. 884 din 27.08.2015, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._ .
Procedura este legal îndeplinită în lipsa părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 12 noiembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de azi, 13 noiembrie 2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului constată următoarele :
Prin sentința civilă nr. 884 din 27.08.2015, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._, această instanță a admis în parte cererea de ordonanță președințială precizată formulată de reclamanții V. I. și V. R. în contradictoriu cu pârâții D. L. și D. C., obligând pârâții să le permită reclamanților, provizoriu,pe o durată de 2 săptămâni, accesul prin curtea proprietatea lor situată în Albești,.,jud. M.,în vederea efectuării lucrărilor de izolare,tencuire a zidului casei,ca și pentru montarea scocurilor la casa de locuit proprietatea reclamanților situată în Albești,. jud. M.,înscrisă în CF_ Albești. A fost respinsă în rest cererea de ordonanță președințială a reclamanților iar pârâții au fost obligați să plătească reclamanților în mod egal, suma de 1020 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la această instanță în data de 2 iunie 2015, și precizată la 18 august 2015, reclamanții V. I. și V. R. au solicitat în contradictoriu cu pârâții D. L. și D. C. obligarea acestora din urmă să le permită accesul prin curtea lor situată în loc. Albești ., jud. M., pe o perioadă de două săptămâni în vederea efectuării lucrărilor de tencuit, lucrări de izolare și vopsit zidul, streașina și montarea scocului la casa proprietatea lor situată în Albești, ., jud. M., înscrisă în CF nr._ Albești, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată în caz de opunere.
În considerentele cererii, reclamanții au arătat că au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului din Albești ., jud. M. prin contractul de vânzare cumpărare nr. 1481/1.11.2011, că după cumpărarea imobilului au amenajat casa, au efectuat mansardarea, pârâții depunând plângerii, sesizări împotriva lor urmarea cărora au fost nevoiți să taie streașina casei, lucrare pe care cu greu au efectuat-o, afectând grav acoperișul casei, iar în prezent nu le permite accesul în curtea lor pentru a finaliza lucrările de extindere și mansardare a locuinței, lucrări care includ și tencuitul și izolatul pereților, vopsitul streșinii și montarea scocurilor – pe zidul dinspre curtea pârâților, că autorizația de construire nr. 29 din 21 august 2014 are valabilitate 12 luni, termen care expiră la data de 21 august 2015.
Prin întâmpinare pârâții D. L. și D. C. au solicitat respingerea ca inadmisibilă, sau în subsidiar, ca nefondată a cererii de ordonanță președințială.
În considerentele întâmpinării pârâții au arătat că cererea reclamanților nu întrunește cerințele legale prevăzute de art.996 Cod procedură civilă, întrucât reclamanții nu fac dovada că în favoarea lor există aparența de drept de proprietate asupra terenului ce va fi ocupat cu materialul de izolare termică a zidului dinspre curtea lor, scocurile ce doresc să le monteze precum și asupra celui peste care se extinde streașina casei proprietatea lor întrucât terenul este proprietatea pârâților astfel cum s-a stabilit prin sentința civilă nr.955/9 mai 1995 pronunțată de Judecătoria Sighișoara, în dosarul nr. 232/1994 definitivă și irevocabilă prin Decizia Civilă nr. 399/24.04.1996 a tribunalului M., prin aceeași sentință stabilindu-se și linia de graniță dintre cele două corpuri funciare prin raportul de expertiză topografică parte integrantă din sentință, pe aliniamentul zidului casei proprietatea reclamanților, aliniament ce le este opozabil, deoarece ei nu au dobândit decât atâtea drepturi câte le-au fost transmise de către vânzători cu ocazia cumpărări imobilului, că lucrarea de izolare termică presupune montarea de material izolant, cu o grosime de 10 cm pe peretele care este situat pe linia de graniță, caz în care din terenul proprietatea pârâților va fi afectată de aproximativ 3 metri pătrați, ceea ce duce la restrângerea dreptului lor de proprietate. În ce privește streașină construită de reclamanți după supra etajarea casei, aceasta ocupă spațiul aerian de deasupra terenului proprietatea lor.
În continuare se arată că reclamanții nu fac dovada nici a păstrării unui drept s-ar păgubi prin întârziere, pe această cale, deoarece dreptul de proprietate asupra terenului pe care reclamanții doresc să îl restrângă este în favoarea pârâților, că dreptul de finalizare a lucrărilor nu se confundă cu dreptul de proprietate al pârâților asupra terenului afectat, că reclamanții au posibilitatea tehnică de efectuare a lucrărilor de izolare pe partea interioară a zidului, că întârzierea în finalizarea lucrărilor nu se datorează culpei pârâților, ci comportamentului abuzivă a reclamanților care încearcă în mod nelegitim să le restrângă dreptul lor de proprietate. Reclamanții nu dovedesc că dreptul lor d e efectuare a lucrărilor s-ar păgubi prin întârziere, cât timp există posibilitatea ca aceștia să obțină o prelungire a autorizației și să aibă o atitudine de bună vecinătate, cu respectarea deplină a dreptului de proprietate al pârâților, și că reclamanții tind prin cererea de față să consolideze un abuz de drept ce are ca si scop restrângerea dreptului de proprietate al pârâților.
În ce privește existența unei pagube eminente și nu se poate repara, pârâții arată că nu este îndeplinită nici această condiție, întrucât lucrările pe care aceștia și le-au propus a le face, sunt pe terenul proprietatea lor, iar pe de altă parte nu –și pot invoca propria conduită imorală pentru obligarea lor la suportarea restrângerea nelegale a drepturile lor de proprietate.
Se mai arată că, reclamanții nu fac dovada că cererea este formulată pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executării și nici existența unui caz grabnic, expirarea autorizației de construire neconstituind un caz grabnic în înțelesul art.996 al.1 C.p.c. câtă vreme există posibilitatea legală de prelungire a acesteia ca și posibilitatea tehnică de adaptare, soluții constructive care să nu afecteze dreptul de proprietate al pârâților sugerând montarea termo sistemului din interior, construirea a unui atic de zidărie pe zidul dinspre proprietatea pârâților care să asigure atât prevenirea căderii de zăpadă, cât și scurgerea apelor pluviale pe proprietatea lor, fără afectarea vreunei porțiuni din terenul lor, în aceste condiții reclamanții neputând asigura scurgerea apelor și căderea zăpezilor de pe proprietatea lor pe calea ordonanței președințiale afectându-le porțiuni din terenul lor.
S-a mai arătat că nu este îndeplinită nici condiția ordonării unei măsurii provizorii, reclamanții urmărind ordonarea unor măsuri ce devin definitive.
Relativ la caracterul nefondat al cererii, reclamanții au arătat că prin efectuate lucrărilor pretinse s-ar restrânge ilegal dreptul de proprietate al reclamanților, încălcându-se disp.art.44, art.136 al. 5 din Constituția România paragraful 1 din Protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, că dreptul de proprietate conform art.555 al. 1 art.559 cod civil nu poate fi limitat perpetuum pe cale ordonanței președințiale, iar pe de altă parte conform art.662 al.2 Cod civil limitele legale a drepturilor de proprietate pot fi modificate sau temporar numai prin acordul părților, fiind inadmisibil ca prin ordonanța președințială să fie modificate limitele legale a drepturilor lor de proprietate, iar conform art.611 Cod civil, reclamanții au obligația să-și facă streașina pe proprietatea lor și să-și asigure scurgerea pe proprietatea lor, astfel că pretenția acestora de a se dispune vremelnic construirea streșini pe proprietatea pârâților este nefondată.
Din probele administrate în cauză s-au reținut de către instanță următoarele:
Reclamanții V. I. și V. R. sunt proprietari tabulari ai imobilului înscris în CF nr._ Albești, de natură casă de locuit situat din punct de vedere administrativ în loc. Albești, ., iar pârâții sunt proprietari ai imobilului situat administrativ la nr. 18, ., jud. M., învecinat cu al reclamanților, un perete al casei reclamanților fiind situat înspre proprietatea pârâților.
Reclamanții au dobândit imobilul prin cumpărare în anul 2011 după care au început reabilitarea și supraînălțarea casei de locuit, construirea unui nou acoperiș, inițial este adevărat, fără autorizație de construire, ulterior însă, au obținut autorizație de construire și avizele legale aferente pentru efectuarea lucrărilor ( f.8-15 din dosar).
Între părți au intervenit neînțelegeri în raporturile de vecinătate, pârâții reproșând reclamanților că încalcă linia de graniță, între imobile și implicit, proprietatea, nemaipermițându-le reclamanților finalizarea lucrărilor de reparare a fundației, zidului casei dintre proprietatea lor, izolarea acestui perete, montarea jgheaburilor pentru scurgerea apelor pluviale.
Cu ocazia cercetării la fața locului instanța a constatat că zidul casei reclamanților aflat înspre proprietatea pârâților, în partea de casă veche prezența crăpături, căderi de tencuială, iar partea supraînălțată nu este tencuită. Acoperișul casei reclamanților nu are montate jgheaburi.
Pentru lucrările de reparații, izolare, tencuire, montare jgheaburi menționate nu există posibilitatea ca reclamanții să le efectueze de pe proprietatea lor, ci doar din curtea pârâților.
S-a putut constata cu prilejul aceleași cercetări la fața locului că în curtea pârâților nu există posibilitatea producerii de stricăciuni, terenul din curte nefiind cultivat cu plante de grădină, flori, care s-ar putea deprecia.
Instanța a apreciat că cererea de ordonanță președințială formulată de reclamanți este admisibilă. Conform art.996 al.1 C.p.c. „Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări”, iar conform art.5 al aceluiași articol „Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt”.
Așadar, instanța va trebui să analizeze în soluționarea cererii, dacă în urma administrării probelor, sunt îndeplinite cumulativ cerințele: aparența dreptului, caracterul provizoriu al măsurii, existența unor cazuri grabnice și neprejudecarea fondului.
Afirmarea de către reclamanți a aparenței de drept, în cauza de față este îndeplinită. Ei sunt proprietarii casei de locuit pe care au dobândit-o prin cumpărare și pe care au reabilitat-o, aceasta necesitând lucrări de reparații zid vechi, tencuire, montare jgheaburi pentru curgerea apelor pluviale.
Spre deosebire de acțiunea de drept comun, reclamanții nu sunt ținuți în procedura urgență a ordonanței președințială, să dovedească temeinicia solicitărilor, în condițiile art.32 al.1 lit. c raportat la art.249 al.1 teza 1 NCPC.
S-a statuat în doctrina de specialitate că aparența de drept este în favoarea reclamantului dacă poziția acestuia, în cadrul raportului juridic pe care se grefează ordonanța președințială, este preferabil din punct de vedere legal, în condițiile unei sumare caracterizări și analize a situației de fapt.
Caracterul provizoriu al măsurii de acces al reclamanților în curtea pârâților este evident, accesul reclamanților urmând a se dispune pe o durată limitată de timp, de două săptămâni, iar accesul are afectațiune specială.
Nu este întemeiată susținerea pârâților că s-ar lua măsuri definitive, ireversibile, instanța dispunând doar măsura provizorie de acces temporar al reclamanților în curtea pârâților pentru efectuarea unor lucrări urgente la zidul și acoperișul casei proprietatea lor.
Aspectele definitive privind stabilirea liniei de graniță vor fi soluționate în Dosarul nr._, astfel că nu se prejudecă fondul.
În cauza dedusă judecății este îndeplinită și cerința urgenței, rezultând din aceea că lucrările de reparare a zidului, fundației, de tencuire, izolare și montare jgheaburi pentru apele pluviale sunt absolut necesare pentru preîntâmpinarea degradării imobilului, ca urmare a posibilității infiltrării apei în fundația casei și pierderile de căldură, fiind și de notorietate și netrebuind dovedite că aceste lucrări se pot efectua în sezonul cald, propice unor asemenea lucrări.
Împrejurarea că zidul casei vechi este în aceeași stare de mai mulți ani, nu prezintă relevanță pentru a se susține că nu este îndeplinită cerința urgenței, cu atât mai mult cu cât reclamanții au fost împiedecați de pârâții să finalizeze lucrările de reparație; faptul că un perete este expus degradării constituie o prezumție simplă de care instanța va ține seama în adoptarea soluției .
Nu pot fi reținute apărările pârâților în sensul că reclamanții încearcă să creeze efecte definitive, să consolideze o situație care ar duce la încălcarea dreptului de proprietate, pentru că, așa cum s-a arătat măsura dispusă de instanță este provizorie, limitată în timp, relativ scurt ( două săptămâni) și are doar scopul efectuării de reparații, tencuieli, izolare zid și montare jgheaburi la acoperiș, urmând ca aspectele relativ la linia de hotar să fie soluționarea în acțiunea pe fond menționată.
Nu este de neglijat nici faptul că reglementările Noul Cod Civil prin art.622, 630, „limitează” temporar dreptul de proprietate în interes privat.
Potrivit art.622 al.1 Noul Cod Civil „proprietarul este obligat să permită folosirea fondului său pentru efectuarea unor lucrări necesare fondului învecinat, precum și accesul vecinului pe terenul său pentru tăierea crengilor și culegerea fructelor, în schimbul unei despăgubiri, dacă este cazul”, ceea ce implică accesul pe fondul vecinului și staționarea pe acest teren, atâta timp cât durează lucrările și în situația în care accesul ar fi imposibil prin altă parte, periculos sau foarte costisitor.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța a admis cererea reclamanților în parte în ce privește accesul pe terenul pârâților pentru efectuarea lucrărilor de reparații tencuire, izolarea zidului casei proprietatea lor și montarea jgheaburilor, lucrări necesare pentru evitarea degradării casei de tencuit.
În ce privește accesul pentru lucrări de vopsit, zugrăvit, acestea nu îndeplinesc condiția urgenței, cererea fiind respinsă cu privire la accesul pentru efectuarea acestor lucrări.
Față de soluționarea adoptată în temeiul art.453 al.1 C.P.C. rap. la art.455 C. pârâții au fost obligați în mod egal la 1020 lei cheltuieli de judecată către reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel pârâții D. L. și D. C., calea de atac fiind declarată și motivată în termenele legale.
Apelanții au solicitat admiterea apelului și schimbarea hotărârii atacate în sensul respingerii cererii de ordonanță președințială, cu obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului s-a susținut că prin hotărârea atacată s-au încălcat dispozițiile art. 997 alin. 5 Cod procedură civilă, care stabilesc că pe calea ordonanței președințiale nu se pot dispune măsuri care să rezolve litigiul pe fond și nici măsuri care nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
În esență apelanții au arătat că prin efectuarea lucrărilor prin care intimații intră pe spațiul aerian corespunzător terenului proprietatea lor, este încălcat dreptul lor de proprietate, că între părți nu există un litigiu pe fond al cărui obiect să fie obligarea lor la a permite efectuarea lucrărilor respective, că existența litigiului ce formează obiectul dosarului nr._, al cărui obiect privește grănițuirea și revendicarea nu justifică admiterea cererii de ordonanță președințială, precum și că prin măsurile dispuse, instanța a soluționat litigiul în fond, iar lucrările de construcție încuviințate sunt lucrări definitive care fac imposibilă restabilirea situației de fapt anterioară.
Apelanții au mai criticat hotărârea și sub aspectul neîndeplinirii condițiilor de admisibilitate ale ordonanței președințiale, susținând că nu s-a stabilit în favoarea intimaților existența unei aparențe a dreptului de proprietate asupra terenului limitrof zidului pe care doresc să execute lucrări de construcții, de asemenea că nu s-a dovedit existența unui caz grabnic care face necesară instituirea măsurii pe calea ordonanței președințiale, neexistând probe care să confirme producerea unui prejudiciu generat de neexecutarea lucrărilor.
Apelanții au susținut că prin încălcarea limitei de proprietate li se aduc prejudicii, nefiind limitat dreptul de acces al intimaților prin curtea apelanților la strictul necesar, nefiind indicate intervale orare, de asemenea timpul de execuție al lucrărilor și condițiile tehnice și proiectul necesare execuției lor.
În final apelanții au susținut că nu au fost indicate motivele pentru care au fost înlăturate apărările lor, fiind încălcate prevederile art. 425 lit. b cod procedură civilă.
În cadrul motivelor suplimentare depuse la data de 09.09.2015, apelanții au susținut că hotărârea este nelegală și pentru că dreptul de proprietate al intimaților este preferat dreptului lor de proprietate, că măsura provizorie o constituie efectuarea de lucrări potrivit dispozitivului hotărârii și nu accesul în curte, iar efectuarea lucrărilor constituie o prejudecare a fondului procesului de grănițuire din dosar nr._, iar dispunerea măsurilor respective are caracter definitiv. Apelanții reiterează motivele referitoare la neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale ordonanței președințiale și susțin că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 622 și 633 Cod procedură civilă.
În cadrul procedurii prealabile, la data de 22.09.2015, intimații V. I. și V. R. au formulat întâmpinare prin care au solicitat respingerea apelului ca nefondat și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată din apel.
Apelanții au depus în termen răspuns la întâmpinare susținând în esență că intimații nu doresc să efectueze lucrări de pe proprietatea apelanților ci să ocupe terenul și spațiul aerian proprietatea apelanților cu lucrările dispuse de prima instanță.
În apel nu s-au administrat probe noi, au fost depuse înscrisuri reprezentând hotărâri judecătorești și raport de expertiză topografică în copie.
Analizând hotărârea atacată în raport de motivele de apel invocate și de prevederile art. 479 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că apelul declarat este neîntemeiat, reținând în acest sens următoarele:
Instanța de fond a ajuns la concluzia că lucrările de reparații, izolare, tencuire, montare jgheaburi solicitate de intimații reclamanți nu se pot efectua de pe proprietatea lor ci doar din curtea apelanților pârâți după ce a administrat proba cercetării locale, observând că zidul casei reclamanților prezintă căderi de tencuială și crăpături, nefiind tencuit pe porțiune de supraetajare, de asemenea că acoperișul casei reclamanților nu este prevăzut cu jgheaburi pentru curgerea apelor pluviale, pe de altă parte că porțiunea de curte aferentă acestui zid nu este ocupată de construcții fiind necultivată, prin urmare prin accesul reclamanților în curtea apelanților nu se produce o conturbare a folosinței imobilului ( fila 66 dosar fond).
În raport de aceste constatări, instanța de fond a constatat în mod corect că sunt întrunite cumulativ cerințele de admisibilitate ale ordonanței președințiale.
Potrivit art. 997 Cod procedură civilă:
„Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări.
(2) Ordonanța este provizorie și executorie. Dacă hotărârea nu cuprinde nicio mențiune privind durata sa și nu s-au modificat împrejurările de fapt avute în vedere, măsurile dispuse vor produce efecte până la soluționarea litigiului asupra fondului.
(3) La cererea reclamantului, instanța va putea hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen.
(4) Ordonanța va putea fi dată chiar și atunci când este în curs judecata asupra fondului.
(5) Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt”.
În cauză s-a constatat în mod corect că reclamanții au dovedit aparența de drept în favoarea lor, deoarece aceștia sunt proprietarii casei din loc. Albești, ., înscrisă în CF_ Albești, pe care au dobândit-o prin cumpărare și pe care au reabilitat-o, această construcție necesitând lucrări de reparații zid vechi, tencuire, montare jgheaburi pentru curgerea apelor pluviale.
Apoi reclamanții intimați au dovedit urgența de efectuare a lucrărilor de izolare, tencuire a zidului casei, precum și pentru montarea scocurilor la construcția lor, aceste lucrări fiind necesare pentru preîntâmpinarea degradării imobilului, ca urmare a posibilității infiltrării apei în fundația casei și pierderile de căldură, instanța de fond înlăturând în mod corect apărările referitoare la împrejurarea că zidul casei vechi este în aceeași stare de mai mulți ani, ca urmare a faptului că reclamanții au fost împiedecați să finalizeze lucrările de reparație. În acest sens faptul degradării a fost constatat ca prezumție simplă de către instanță, fiind o realitate obiectivă și constituind dovada că procedura specială a ordonanței este justificată și sub aspectul urgenței.
Instanța de fond a reținut de asemenea în mod corect că măsura dispusă este vremelnică întrucât s-a stabilit durata de 2 săptămâni pentru efectuarea acestor lucrări de reparații, apelații invocând fără temei că nu au fost stabilite reperele de efectuare a acestor lucrări și că prin aceasta li s-a încălcat dreptul de proprietate. Trebuie reținut de asemenea că apelanților nu le-a fost adus prin măsura dispusă niciun prejudiciu și nu li s-a încălcat dreptul de proprietate în condițiile în care în dosarul nr._ aflat pe rolul instanțelor se va statua definitiv asupra revendicării și grănițuirii, iar prin aceasta se argumentează și îndeplinirea cerinței neprejudecării fondului.
Se mai observă de asemenea că argumentele apelanților referitoare la caracterul definitiv al lucrărilor încuviințate și la imposibilitatea restabilirii situației anterioare sunt lipsite de substanță, apelanții raportându-se în mod eronat la situația litigioasă din dosar nr._ . În acest sens instanța de control judiciar reamintește că ordonanța președințială privește efectuarea de lucrări necesare și urgente de reabilitare a zidului casei reclamanților intimați, nefiind discutate în cauză aspectele care țin de fondul drepturilor de proprietate disputate în dosar nr._ . Prin urmare și aceste argumente sunt apreciate ca neîntemeiate, constatându-se că prin hotărâre s-a dat eficiență cerinței prevăzută de art. 997 alin. 5 Cod procedură civilă.
În ceea ce privește analizarea de către instanță a stării de fapt raportată la prevederile art. 622 și 630 Cod civil, care stabilesc posibilitatea limitării temporare a dreptului de proprietate în interes privat, se apreciază că acestea reprezintă argumente suplimentare în luarea măsurilor dispuse pe calea ordonanței președințiale, în contextul în care astfel cum s-a reținut anterior, accesul reclamanților intimați în vederea reparării zidului casei este imposibil prin altă parte.
De asemenea, instanța de apel constată că în privința conținutului considerentelor hotărârii atacate, nu s-au nesocotit dispozițiile art. 225 lit. b Cod procedură civilă, instanța de fond prezentând argumentele care au condus la adoptarea soluției de admitere a cererii de ordonanță președințială.
Față de cele ce preced, instanța de apel constată că hotărârea atacată este ferită de critică, prin urmare apelul declarat de pârâții D. L. și D. C. va fi respins ca neîntemeiat, iar în ceea ce privește cheltuielile de judecată solicitate în apel, cererea va fi respinsă ca nedovedită.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de apelanții D. L. și D. C. ambii cu domiciliul în localitatea Albești, ., jud. M. împotriva sentinței civile nr. 884 din 27.08.2015, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosar nr._ .
Respinge cererea intimaților V. I. cu CNP_7și V. R. cu CNP_ ambii cu domiciliul în localitatea Albești, ., jud. M. privind obligarea apelanților la cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților azi, 13.11.2015.
Președinte, V. S. | Judecător, A. A.-B. | |
Grefier, S. D. |
Red./Tehnored./V.Sz.
Listat/S.D./6 ex./07.12.2015
Jud. fond. P. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 739/2015. Tribunalul MUREŞ | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 754/2015. Tribunalul... → |
|---|
