Contestaţie la executare. Decizia nr. 600/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 600/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 19-10-2015 în dosarul nr. 600/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 600/2015
Ședința publică din data de 19 octombrie 2015
Instanța constituită din:
Președinte: P. M.
Judecător: A. T.
Grefier: S. D.
Pe rol fiind judecarea apelului declarat de apelanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., având cod de identificare fiscală_, cu sediul procesual ales în Târgu-M., .. 1-3, jud. M., împotriva Sentinței civile nr. 5408/15.12.2015, pronunțată de Judecătoria Tg. M. în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 24 septembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de 01 octombrie 2015, apoi pentru data de 08 octombrie 2015, apoi pentru data de 15 octombrie 2015, iar apoi pentru data de azi, 19 octombrie 2015.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5408 din data de 15 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ , s-a admis contestația la executare formulată de contestatorul S. S., în contradictoriu în contradictoriu cu intimata Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. și pe cale de consecință, a constatat prescris dreptul de a cere executarea silită a următoarelor titluri executorii: nr._/26.09.2006 emis pentru creanțe scadente în perioada 11.11._06; nr._/10.01.2007 emis pentru creanțe scadente la data de 31.12.2006; nr._/27.12.2007 emis pentru creanțe scadente la data de 01.11.2007; nr._/25.08.2008 emis pentru creanțe scadente la data de 20.03.2008; nr._/18.10.2008 emis pentru creanțe scadente la data de 14.12.2007; nr._/23.12.2008 emis pentru creanțe scadente la data de 22.12.2008; nr._/17.05.2010 emis pentru creanțe scadente la data de 05.02.2008.
De asemenea, a fost anulată adresa de înființare a popririi nr. 9480/25.03.2014 emisă de AJFP M. - Colectare.
În fine, s-a respins cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată către contestator.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că la data de 26.09.2006 au fost emise titluri executorii și somație (f. 212-215) pentru executarea silită a obligațiilor fiscale: plată anticipată a impozitului pe venit pentru trimestrele II (scadență 15.06.2005), III (scadență 15.09.2005) și IV (scadență 15.12.2005) a anului 2005; accesorii pentru sumele datorate cu titlu de impozit venit, cu scadență la data de 31.12.2005; plată anticipată impozit venit pentru trimestru II (scadență 15.06.2006) și trimestru III (scadență 15.09.2006) a anului 2006; accesorii calculate pentru sumele datorate cu titlu de impozit venit, cu scadență la data de 31.08.2006; diferențe impozit anual de regularizat, cu scadență la data de 11.11.2002; accesorii pentru diferențele la impozit anual de regularizat, cu scadență la data de 31.12.2002 și la data de 11.11.2003; diferențe impozit anual de regularizat, cu scadență la data de 16.12.2003; accesorii calculate pentru diferențele la impozit anual de regularizat, cu scadență la data de 31.12.2003, 17.02.2004, 18.02.2004, 17.03.2004, 16.04.2004, 17.04.2004, 6.09.2004, 30.12.2004; diferențe impozit anual de regularizat, cu scadență la data de 07.01.2005; accesorii calculate la diferențele de impozit anual de regularizat, cu scadență la data de 30.05.2005; diferențe impozit anual de regularizat, cu scadență la data de 04.10.2005; accesorii calculate la diferențele de impozit anual de regularizat, cu scadență la data de 31.12.2005; accesorii calculate pentru diferențele de impozit anual de regularizat, cu scadență la data de 31.08.2006.
Aceste acte de executare au fost comunicate prin anunțul colectiv din data 16.11.2006 (f. 216-217).
Deci, pentru toate aceste obligații fiscale, în temeiul art. 130 lit. c) din OG 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările intervenite până la data comunicării actelor de executare, a intervenit întreruperea termenului de prescripție prevăzut de art. 128 Cod procedură fiscală.
La data de 16.11.2006 a început să curgă un nou termen de prescripție pentru obligațiile fiscale mai sus menționate, în valoare totală de 71.836 lei, pentru care a fost emisă somația nr._/26.09.2006 (f. 212).
La data de 10.01.2007, au fost emise titluri executorii și somație (f. 218-220) pentru obligații fiscale datorate pentru veniturile obținute de contestator din activități comerciale și regularizări scadente în 15.12.2006 și 31.12.2006.
Aceste acte de executare au fost comunicate prin scrisoare recomandată, primită de soția contestatorului (f. 221), la data de 17.01.2007, dată la care termenul de prescripție a fost întrerupt, conform art. 130 lit. c) Cod procedură fiscală.
La data de 17.01.2007 a început să curgă un nou termen de prescripție pentru obligațiile fiscale mai sus menționate în valoare totală de 17.630 lei, pentru care a fost emisă somația nr._/10.01.2007 (f. 218).
Pentru obligațiile fiscale cuprinse în cele două somații de mai sus, astfel cum rezultă din adresa de înștiințare nr._/2007 (f. 159), la data de 30.10.2007 a fost emisă adresa de înființare a popririi pentru sumele datorate contestatorului de către B. S.-P. (f. 161).
La data de 19.12.2007, terțul poprit confirmă primirea adresei de înființare a popririi asupra retribuției contestatorului și se obligă să execute poprirea prin virarea sumelor în conturile indicate (f. 163).
Prin urmare, de la data de 19.12.2007, prescripția executării silite a fost întreruptă pentru obligațiile fiscale cuprinse în cele două somații emise în 26.09.2006, respectiv 10.01.2007.
Intimata nu a depus nicio dovadă cu privire la executarea obligațiilor de către terțul poprit, a sumelor și datelor la care au fost virate sumele poprite, deși a afirmat că în urma acestei măsuri de executare silită, în perioada 7 ianuarie 2008 – 29.12.2010, a încasat suma totală de 31.978 lei.
În lipsa unei astfel de dovezi, instanța de fond nu a putut să constatate că a operat întreruperea termenului de prescripție până la data de 29.12.2010, data până la care, a afirmat intimata, că terțul poprit a reținut și virat sumele datorate debitorului său.
Prin urmare, instanța de fond a reținut că la data de 19.12.2007 a început să curgă un nou termen de prescripție a executării silite pentru aceste obligații fiscale, termen ce s-a împlinit la data de 19.12.2012.
Pentru sumele datorate în baza somației nr._/26.09.2006 (f. 212), intimata nu a mai făcut dovada că ar mai fi întreprins alte măsuri de executare silită, anterior emiterii popririi contestate.
Pentru sumele datorate în baza somației nr._/10.01.2007 (f. 218), potrivit adreselor nr._/05.02.2009 (f. 165, 166) și nr. 1333/04.06.2010 (f. 167, 168) rezultă au fost emise alte adrese de înființare a popririi, însă nu rezultă că acestea au fost comunicate, pentru a se reține că acestea au întrerupt din nou termenul de prescripție a executării silite. Conform art. 45 din OG nr. 92/2003, pentru a considera că actul administrativ fiscal, inclusiv cel de executare silită, și-a produs efecte, trebuie să se facă dovada comunicării sale.
Totodată, deși intimata afirmă că pentru poprirea pentru care a emis adresa nr._/2009, terții popriți au confirmat poprirea, o astfel de dovadă nu a depus.
De asemenea, cât privește poprirea pentru care a emis adresa nr. 1333/2010, deși arată că terțul poprit a executat această dispoziție de înființare a popririi până la data suspendării în data de 22.02.2011 prin încheiere a instanței, intimata nu a depus nicio dovadă în acest sens.
Prin urmare, aceste acte nu au fost avute în vedere de judecătorie la verificarea intervenirii prescripției pentru niciunul din actele de executare menționate în cuprinsul adreselor mai sus menționate.
La data de 27.12.2007, în vederea executării silite a sumei totale de 14.937 lei, au fost emise somația nr._/2007 (f. 222) și titlurile executorii nr._/2007 ( pentru accesorii calculate asupra sumelor datorate cu titlu de regularizări, cu scadență la data de 01.11.2007 – f. 223) și nr._/2007 (pentru obligații fiscale datorate pentru venituri din profesii libere și comerciale – act nedepus la dosar), ce au fost comunicate la data de 04.01.2008, prin scrisoare recomandată, soției contestatorului (f. 224).
Prin urmare, termenul de prescripție al executării silite prevăzut de art. 131 din OG nr. 92/2003, în forma avută după ultima republicare, s-a întrerupt la data de 04.01.2008, astfel că termenul s-a împlinit la data de 04.01.2013.
La data de 25.08.2008, în vederea executării silite a sumei de 3.165 lei, au fost emise somația nr._/2008 (f. 225) și titlul executoriu nr._ (f. 226) pentru accesoriile calculate asupra sumelor datorate cu titlu de diferențe impozit anual de regularizat, cu scadență la data de 20.03.3008, ce au fost comunicate la data de 28.08.2008, prin scrisoare recomandată, soției contestatorului (f.227).
Potrivit art. 131 Cod procedură fiscală, termenul de prescripție pentru executarea silită a acestor obligații fiscale, a început să curgă la data de 1 ianuarie 2009, astfel că termenul s-a împlinit la data de 1.01.2014.
La data de 18.10.2008, în vederea executării silite a sumei de 3.999 lei, au fost emise somația nr._/2008 (f. 228) și titlul executoriu nr._ (f. 229) pentru sume datorate cu titlu de diferențe de impozit anual de regularizat, având scadența la data de 14.12.2007, ce au fost comunicate la data de 24.10.2008, prin scrisoare recomandată, soției contestatorului (f. 230).
Potrivit art. 131 Cod procedură fiscală, termenul de prescripție pentru executarea silită a acestor obligații, a început să curgă la data de 01.01.2008 și, potrivit art. 133 lit. c), s-a întrerupt la data de 24.10.2008, dată la care a început să curgă un nou termen de prescripție, ce s-a împlinit la data de 24.10.2013.
La data de 23.12.2008, în vederea executării silite a sumei de 1.183 lei, au fost emise somația nr._/2008 (f. 231) și titlul executoriu nr._ (f. 232) pentru sume datorate cu titlu de diferențe de impozit anual de regularizat, având scadența la data de 22.12.2008, ce au fost comunicate la data de 06.02.2009, prin afișare, potrivit anunțului colectiv din 27.01.2009 (f. 233-235).
Potrivit art. 131 Cod procedură fiscală, termenul de prescripție pentru executarea silită a acestor obligații, a început să curgă la data de 01.01.2009 și, potrivit art. 133 lit. c), s-a întrerupt la data de 06.02.2009, dată la care a început să curgă un nou termen de prescripție, ce s-a împlinit la data de 06.02.2014.
La data de 23.04.2009, în vederea executării silite a sumei totale de 15.875 lei, au fost emise somația nr._/2009 (f. 236) și titlurile executorii nr._ (f. 237 – pentru sume datorate cu titlu de accesorii calculate asupra obligațiilor fiscale pentru venituri din profesii liberale și comerciale, scadente la data de 21.04.2009) și nr._ (f. 239 – pentru sume datorate cu titlu de accesorii calculate asupra obligațiilor fiscale reprezentând diferențe de impozit anual de regularizat, având scadența la data de 21.04.2009), ce au fost comunicate la data de 30.04.2009, prin scrisoare recomandată, contestatorului (f. 241).
Potrivit art. 131 Cod procedură fiscală, termenul de prescripție pentru executarea silită a acestor obligații a început să curgă la data de 01.01.2010 și, potrivit art. 133 lit. c), s-a întrerupt la data de 02.04.2014, când a fost comunicată contestatorului adresa de înființare a popririi ce face obiectul prezentei contestații. (f. 69)
Cu toate acestea, deși adresa de înființare a popririi nr. 9480/2014 a fost emisă în termenul de prescripție, instanța de fond a reținut că față de natura obligațiilor pentru care au fost emise titlurile executorii, și anume accesorii ale unor obligații fiscale a căror scadență trebuie să fi fost anterioară datei emiterii deciziilor menționate în cuprinsul acestora și anume, a datei de 14.01.2009, iar pentru acestea dreptul de executare s-a stins prin prescripție față de cele anterior reținute și art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, act normativ în vigoare la data începerii cursului prescripției, contestatorul nu mai poate fi urmărit pentru accesoriile calculate asupra unor creanțe care nu mai pot fi urmărite prin executare silită potrivit art. 134 Cod procedură fiscală, conform art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958.
La data de 16.06.2009, în vederea executării silite a sumei de 2.673 lei, au fost emise somația nr._/2009 (f. 242) și titlul executoriu nr._ (f. 243) pentru sume datorate cu titlu de impozit plăți anticipate pentru venituri din profesii libere și comerciale, având scadența la data de 15.06.2009, ce au fost comunicate la data de 24.06.2009, prin scrisoare recomandată, contestatorului (f. 244).
Potrivit art. 131 Cod procedură fiscală, termenul de prescripție pentru executarea silită a acestor obligații a început să curgă la data de 01.01.2010 și, potrivit art. 133 lit. c), s-a întrerupt la data de 02.04.2014, când a fost comunicată contestatorului adresa de înființare a popririi ce face obiectul prezentei contestații.
Prin urmare, organul de executare fiscal era în drept să procedeze la continuarea formelor de executare începute prin emiterea somației și a titlului executoriu sus-menționate prin poprire pentru urmărirea sumei de 2.673 lei datorată cu titlu de plăți anticipate impozit pentru semestrul II al anului 2009.
La data de 15.09.2009, în vederea executării silite a sumei de 901 lei, au fost emise somația nr._/2009 (f. 245) și titlul executoriu nr._ (f. 246) pentru sume datorate cu titlu de diferențe impozit anual de regularizat, având scadența la data de 14.09.2009, ce au fost comunicate la data de 22.10.2009, prin afișare, potrivit anunțului colectiv din 6 octombrie 2009 (f. 247).
Potrivit art. 131 Cod procedură fiscală, termenul de prescripție pentru executarea silită a acestor obligații a început să curgă la data de 01.01.2010 și potrivit art. 133 lit. c), s-a întrerupt la data de 02.04.2014, când a fost comunicată contestatorului adresa de înființare a popririi ce face obiectul prezentei contestații.
Prin urmare, organul de executare fiscal era în drept să procedeze la continuarea formelor de executare începute prin emiterea somației și a titlului executoriu sus-menționate, prin poprire, pentru urmărirea sumei de 901 lei datorată cu titlu de diferențe impozit anual rezultat din regularizare pentru anul 2008 (f. 188).
La data de 16.09.2009, în vederea executării silite a sumei de 2.673 lei, au fost emise somația nr._/2009 (f. 248) și titlul executoriu nr._ (f. 249) pentru sume datorate cu titlu de impozit plăți anticipate pentru venituri din profesii libere și comerciale, având scadența la data de 15.09.2009, ce au fost comunicate la data de 04.11.2009, prin afișare, potrivit anunțului colectiv din 19.10.2009 (f. 250).
Potrivit art. 131 Cod procedură fiscală, termenul de prescripție pentru executarea silită a acestor obligații, a început să curgă la data de 01.01.2010 și potrivit art. 133 lit. c), s-a întrerupt la data de 02.04.2014, când a fost comunicată contestatorului adresa de înființare a popririi ce face obiectul prezentei contestații.
Prin urmare, organul de executare fiscal era în drept să procedeze la continuarea formelor de executare începute prin emiterea somației și a titlului executoriu sus-menționate, prin poprire, pentru urmărirea sumei de 2.673 lei datorată cu titlu de plăți anticipate impozit pentru semestrul III al anului 2009.
La data de 16.12.2009, în vederea executării silite a sumei de 2.674 lei, au fost emise somația nr._/2009 (f. 251) și titlul executoriu nr._ (f. 252) pentru sume datorate cu titlu de impozit plăți anticipate pentru venituri din profesii libere și comerciale, având scadența la data de 15.12.2009, ce au fost comunicate la data de 22.12.2009, prin scrisoare recomandată, soției contestatorului (f. 232).
Potrivit art. 131 Cod procedură fiscală, termenul de prescripție pentru executarea silită a acestor obligații a început să curgă la data de 01.01.2010 și potrivit art. 133 lit. c), s-a întrerupt la data de 02.04.2014, când a fost comunicată contestatorului adresa de înființare a popririi ce face obiectul prezentei contestații.
Prin urmare, organul de executare fiscal era în drept să procedeze la continuarea formelor de executare începute prin emiterea somației și a titlului executoriu sus-menționate, prin poprire, pentru urmărirea sumei de 2.674 lei datorată cu titlu de plăți anticipate impozit pentru semestrul IV al anului 2009.
La data de 27.02.2010, în vederea executării silite a sumei totale de 15.637 lei, au fost emise somația nr._/2010 (f. 254) și titlul executoriu nr._ (f. 255-256) pentru sume datorate cu titlu de accesorii calculate pentru sumele datorate cu titlu de impozit, având scadența la data de 22.02.2010, ce au fost comunicate la data de 04.03.2010, prin scrisoare recomandată, contestatorului (f. 257).
Cu toate acestea, deși adresa de înființare a popririi nr. 9480/2014 a fost comunicată înăuntrul termenului de prescripție, instanța de fond a reținut că, față de natura obligațiilor pentru care a fost emis titlul executoriu și anume, accesoriile unor obligații fiscale a căror scadență trebuie să fi fost anterioară datei emiterii deciziilor menționate în cuprinsul acestuia și anume, a datei de 11.01.2010, instanța nu poate determina care sunt deciziile emise pentru obligații datorate pentru anul 2009 și pentru diferențe rezultate din regularizarea impozitului datorat pentru anul 2008, pentru care organul fiscal era în drept să calculeze accesorii și care sunt deciziile emise pentru accesorii calculate asupra unor obligații fiscale anterioare și pentru care dreptul de executare s-a stins prin prescripție.
Prin urmare, instanța a reținut că în mod greșit, organul de executare fiscală a procedat la continuarea formelor de executare pentru sumele cuprinse în titlul executoriu de mai sus, dată fiind incertitudinea creanței ce mai putea face obiectul executării silite.
La data de 22.03.2010, în vederea executării silite a sumei de 2.257 lei, au fost emise somația nr._ (f. 258) și titlul executoriu nr._ (f. 259), pentru sume datorate cu titlu de impozit plăți anticipate pentru venituri din profesii libere și comerciale, având scadența la data de 15.03.2010, ce au fost comunicate la data de 25.03.2010, prin scrisoare recomandată, contestatorului (f. 260).
Potrivit art. 131 Cod procedură fiscală, termenul de prescripție pentru executarea silită a acestor obligații a început să curgă la data de 01.01.2011 și potrivit art. 133 lit. c), s-a întrerupt la data de 02.04.2014, când a fost comunicată contestatorului adresa de înființare a popririi ce face obiectul prezentei contestații.
Prin urmare, organul de executare fiscal era în drept să procedeze la continuarea formelor de executare începute prin emiterea somației și a titlului executoriu sus-menționate prin poprire pentru urmărirea sumei de 2.257 lei datorată cu titlu de plăți anticipate impozit pentru semestrul I al anului 2010.
La data de 17.05.2010, în vederea executării silite a sumei de 10.505 lei au fost emise somația nr._/2010 (f. 261) și titlul executoriu nr._ (f. 262) pentru sume datorate cu titlu de accesorii calculate asupra diferențelor rezultate din regularizarea impozitului, având scadența la data de 05.02.2008, pentru care organul de executare fiscală a depus dovada că a depus aceste acte la poștă în vederea comunicării către contestator la data de 18.05.2010 (f. 263), fără însă a face dovada că acestea au fost și comunicate acestuia, fie prin confirmare de primire, fie, dacă nu a fost posibilă comunicarea în această formă, prin publicitate, potrivit art. 44 Cod procedură fiscală.
Potrivit art. 131 Cod procedură fiscală, termenul de prescripție pentru executarea silită a acestor obligații a început să curgă la data de 01.01.2009 și actele de executare mai sus menționate nu au fost apte să întrerupă acest termen potrivit art. 133 lit. c), dat fiind că nu a fost făcută dovada comunicării acestora contestatorului, conform art. 44, astfel că potrivit art. 45 din Codul de procedură fiscală, nu au produs efecte.
Prin urmare, pentru executarea silită a obligațiilor fiscale menționate în cuprinsul titlului executoriu mai sus menționat, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 01.01.2014.
La data de 16.06.2010, în vederea executării silite a sumei de 2.257 lei, au fost emise somația nr._/2010 (f. 264) și titlul executoriu nr._ (f. 265) pentru sume datorate cu titlu de impozit plăți anticipate pentru venituri din profesii libere și comerciale, având scadența la data de 15.06.2010, ce au fost comunicate la data de 22.07.2010, prin afișare, potrivit anunțului colectiv din data de 05.07.2010 (f. 266-267).
Potrivit art. 131 Cod procedură fiscală, termenul de prescripție pentru executarea silită a acestor obligații a început să curgă la data de 01.01.2011 și potrivit art. 133 lit. c), s-a întrerupt la data de 02.04.2014, când a fost comunicată contestatorului adresa de înființare a popririi ce face obiectul prezentei contestații.
Prin urmare, organul de executare fiscal era în drept să procedeze la continuarea formelor de executare începute prin emiterea somației și a titlului executoriu sus-menționate prin poprire pentru urmărirea sumei de 2.257 lei datorată cu titlu de plăți anticipate impozit pentru semestrul II al anului 2010.
La data de 03.08.2010, în vederea executării silite a sumei de 154 lei, au fost emise somația nr._/2010 (f. 268) și titlul executoriu nr._ (f. 269) pentru sume datorate cu titlu de impozit plăți anticipate pentru venituri din profesii libere și comerciale, având scadența la data de 15.06.2010, ce au fost comunicate la data de 19.09.2010, prin afișare, potrivit anunțului colectiv din 03.09.2010 (f. 270).
Potrivit art. 131 Cod procedură fiscală, termenul de prescripție pentru executarea silită a acestor obligații a început să curgă la data de 01.01.2011 și potrivit art. 133 lit. c), s-a întrerupt la data de 02.04.2014, când a fost comunicată contestatorului adresa de înființare a popririi ce face obiectul prezentei contestații.
Prin urmare, organul de executare fiscal era în drept să procedeze la continuarea formelor de executare începute prin emiterea somației și a titlului executoriu sus-menționate, prin poprire, pentru urmărirea sumei de 154 lei datorată cu titlu de plăți anticipate impozit pentru semestrul II al anului 2010, sumă stabilită ca diferență urmare a modificării impunerii rezultată din încetarea activității profesionale a contestatorului la data de 30.05.2010 (f. 191).
S-a mai reținut de instanță, că următoarele acte de executare, cu excepția celor prezentate mai jos, privesc urmărirea silită a unor obligații fiscale accesorii pentru care așa cum s-a arătat deja, nu se poate stabili cuantumul celor datorate pentru obligații fiscale, față de care organul fiscal era în drept să continue formele de executare, inclusiv să perceapă penalități și dobânzi, și a cuantumului celor calculate cu privire la obligații fiscale față de care a intervenit prescripția (celor anterioare anului 2008, inclusiv plățile anticipate pentru impozit din acest an), pentru care dreptul de a percepe accesorii s-a stins.
De menționat este că, deși s-a solicitat intimatei să depună la dosar, toate titlurile de creanță ce au stat la baza emiterii titlurilor executorii, aceasta nu a înțeles să depună decât actele administrative prin care au fost stabilite obligațiile fiscale cu titlu de impozit, iar nu și cele prin care au fost stabilite accesoriile sau alte obligații fiscale.
Astfel, pentru toate sumele datorate cu titlu de accesorii în baza titlurilor executorii emise în perioada 13.05._13, accesorii calculate cu privire la obligațiile fiscale datorate cu titlu de impozit, instanța a constatat că adresa de înființare a popririi contestată, nr. 9480/2014, nu a fost legal emisă, suma ce putea face obiectul executării neputând fi determinată.
În orice caz, pentru suma cuprinsă în actele de executare emise la data de 29.07.2013, s-a reținut că înființarea popririi este nelegală, dat fiind că aceste acte au fost anulate prin sentința civilă nr. 722/2014 a Judecătoriei Tîrgu M. (f. 86-87), măsura luată fiind menținută prin decizia nr. 405/2014 a Tribunalului M. (f. 88).
O altă neregularitate cu privire la aceste acte de executare, ce atrage neregularitatea emiterii adresei de înființare a popririi, o constituie comunicarea prin publicitate, fără a se face dovada imposibilității comunicării într-una dintre formele reglementate de art. 44 din Codul de procedură fiscală, după publicarea în Monitorul Oficial a deciziei CCR nr. 536/2011 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală (7 iulie 2011). Este vorba de somațiile și titlurile executorii emise la data de 12.07.2011 (f. 274-276), 06.10.2011 (f. 280-282), 28.12.2012 (f. 295-297).
Cât privește susținerile contestatorului cu privire la urmărirea sa pentru sume nedatorate, stabilite prin titluri de creanță ce nu i-au fost comunicate, cum este decizia de impunere nr. 1364/2011 în baza căreia a fost emis titlul executoriu nr._/2011 (f. 278); documentul nr. 5000/2011 în baza căruia a fost emis titlul executoriu nr._ (f. 281) și au fost calculate accesoriile pentru care au fost emise titlurile executorii nr._ (f. 284), nr._ (f. 287), nr._ (f. 290),_ (f.293), nr._ (f. 296), nr._ (f. 299), nr._ (f. 302); documentul nr._/2012 în baza căruia a fost emis titlul executoriu nr._ (f. 305), deși aceste acte nu au fost depuse nici în cursul soluționării prezentei contestații de către intimată, instanța a reținut că nu pot fi analizate în cadrul prezentei unei contestații ce are ca obiect o adresă de înființare a popririi. Chestiunea legată de inexistența unor astfel de obligații fiscale (ex. TVA) poate fi invocată pe calea contestației împotriva actului administrativ-fiscal, astfel cum este aceasta reglementată prin art. 205 și urm. Cod procedură fiscală, iar cea privind începerea executării silite în baza unui titlu de creanță necomunicat, pe calea contestației la executare promovată împotriva titlului executoriu și a somației, acte prin care executarea silită este declanșată.
În concluzie, în condițiile în care pentru o parte din sumele pentru care intimata a înființat poprirea prin adresa nr. 9480/2014 (f. 68), instanța de fond a constatat că a intervenit prescripția executării, nu a putut determina suma datorată cu titlu de accesorii calculate asupra obligațiilor fiscale pentru care a intervenit prescripția, pentru o parte din sumele urmărite somația și titlu executoriu au fost anulate, iar pentru alte sume executarea nu a fost legal începută, în condițiile în care intimata nu a respectat prevederile art. 44 din Codul de procedură fiscală, s-a admis contestația la executare astfel cum a fost formulată și completată, și, pe cale de consecință, s-a anulat în întregime adresa de înființare a popririi nr. 9480 emisă la data de 25.03.2014.
Cu privire la cererea de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere că singurele cheltuieli efectuate de contestator sunt plata taxei de timbru, instanța de fond a reținut că, potrivit art. 45 lit. f. din OUG 80/2013, contestatorul este în drept să solicite restituirea taxei de timbru, astfel că nu poate fi obligată intimata să suporte cuantumul acestor cheltuieli.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel pârâta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., solicitând admiterea căii de atac, schimbarea în tot a sentinței civile atacate și în consecință, respingerea ca neîntemeiată a contestației la executare, cu exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea apelului formulat, apelanta a reiterat, în esență, argumentele expuse în cuprinsul întâmpinării formulate cu ocazia judecății fondului.
S-a mai apreciat că prima instanță a reținut în mod nejustificat că pentru o parte din sumele înscrise în adresa de înființare a popririi nr. 9480/2014 ar fi intervenit prescripția executării silite.
În acest sens, s-a referit apelanta la adresa de înființare a popririi nr._/30.10.2007, prin care s-a procedat la poprirea veniturilor realizate de contestator din activitatea de executor judecătoresc, pentru executarea silită a unor sume menționate în două titluri executorii, din 26.09.2006 și din 10.01.2007. Poprirea în cauză a fost confirmată de B. S.-P., care a comunicat organului fiscal prin adresa din data de 19.12.2007, faptul că va da curs adresei de înființare a popririi, urmând a vira sumele reținute în contul indicat.
De asemenea, s-a referit apelanta și la adresele de înființare a popririi nr._/05.02.2009 și nr. 1333/04.06.2010, prin care s-a procedat la indisponibilizarea sumelor existente în conturile bancare ale contestatorului de la BRD-GSG SA și CEC Bank SA și respectiv a veniturilor realizate din pensii de acesta, de la Casa Județeană de Pensii M..
Mai mult, urmare a măsurilor de executare silită întreprinse, au fost înregistrate încasări în contul obligațiilor datorate, în anul 2007 fiind încasată suma de 9.935 lei, în anul 2008 suma de 19.055 lei, în anul 2009 suma de 13.423 lei, iar în anul 2010 suma de 9.265 lei, situația plăților efectuate fiind prezentată în fișele pe plătitor anexate declarației de apel.
A mai menționat apelanta, că executarea silită a obligațiilor fiscale datorate de către contestator a fost suspendată prin încheierea Judecătoriei Tg.-M. pronunțată în dosarul nr._/320/2010 din data de 07.02.2011 până la data soluționării pe fond a contestației la executare, respectiv până la data de 22.10.2012, acțiune ce a avut ca obiect anularea adresei de înființare a popririi nr. 1333/2010 care a fost anulată de către instanța de judecată.
Ca atare, s-a apreciat că în raport de aceste argumente, dreptul de a cere executarea silită a sumelor consemnate în parte din titlurile executorii ce fac obiectul popririi de față, nu s-a prescris.
În probațiune, în apel, a fost administrată proba cu înscrisuri, depunându-se inclusiv dovezi ale comunicării către terții popriți a adreselor de înființare a popririi nr._/05.02.2009 și nr. 1333/04.06.2010.
Împotriva apelului declarat, a formulat întâmpinare contestatorul S. Ș., solicitând respingerea căii de atac și menținerea hotărârii atacate.
În motivarea întâmpinării, contestatorul a reluat și el, în esență, argumentele pe care le-a invocat cu ocazia judecății de fond.
A apreciat că suma de 266.435 lei, pentru care a fost înființată poprirea, a fost stabilită în mod abuziv, o parte sunt certe sau încasate și perimate, prescrise.
A invocat cu titlu de exemplu titlul executor mr._/2010, emis în baza deciziei de impunere_/10.03.2010 pentru plăți anticipate, în valoare de 2.257 lei, susținând că este emis abuziv, întrucât începând cu luna mai 2010 s-a retras definitiv din activitate prin pensionare. Mai mult, apelanta a emis în anul 2010 două decizii de impunere pentru plăți anticipate, ceea ce conduce la concluzia că nu are o evidență reală și corectă. De asemenea, a mai făcut referire apelantul, la faptul că unele din titlurile executorii menționate în adresa de înființare a popririi au fost anulate de instanțele judecătorești.
Cu referire la anumite sume imputate cu titlu de TVA, a arătat contestatorul, că Biroul executorilor judecătorești asociați S.-P. a fost declarat neplătitor de TVA și a plătit toate contribuțiile prevăzute de lege.
În privința prescripției, a arătat contestatorul că unele dintre acestea au fost anulate și ele de către instanțele judecătorești.
În probațiune, apelantul a mai depus la dosar copia dispozitivului deciziei civile nr. 124/17.03.2015 pronunțată de Tribunalul M., prin care a mai fost anulat și titlul executoriu nr._/28.01.2014, alături de alte înscrisuri.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin raportare la motivele de apel invocate și din oficiu, în limitele efectului devolutiv al acestei căi de atac, tribunalul apreciază că apelul declarat de intimata apelantă Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M. este nefondat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
Hotărârea primei instanțe este legală și în cea mai mare parte temeinică, iar aspectele cu care ne aflăm în dezacord, pe care le vom prezenta în cele ce succed, nu sunt în măsură să conducă la schimbarea soluției pronunțate de judecătorie. În acest sens, apreciem că se impune nuanțarea considerentelor sentinței civile atacate și eliminarea unora dintre acestea, în cazul în care sunt rezultatul unei interpretări greșite a probelor administrate ori a dispozițiilor legale incidente.
Mai întâi, trebuie să constatăm că prima instanță a făcut o prezentare individuală a unora dintre somațiile și titlurile executorii care fac obiectul adresei de înființare a popririi nr. 9480/25.03.2014 emisă de AJFP M. – Colectare, indicând care sunt deficiențele pe care le-a constatat și care, în opinia sa, împiedicau punerea lor în executare silită.
În aceeași ordine de idei, tribunalul constată în primul rând, că sumele cuprinse în titlurile executorii și somațiile emise anterior datei de 01.01.2009 nu mai pot fi în principiu executate silit, decât dacă după această dată, dar anterior emiterii și comunicării adresei de înființare a popririi nr. 9480/25.03.2014 (care este contestată în această speță), organul financiar fiscal a întreprins și alte acte de executare silită. În caz contrar, așa cum s-a constatat și de către prima instanță de judecată, a intervenit prescripția executării silite a sumelor cuprinse în acele titluri executorii. Vorbim aici despre următoarele acte de executare: somația nr._ din data de 26.09.2006; somația nr._ din data de 10.01.2007; somația nr._ din data de 27.12.2007; somația nr._ din data de 25.08.2008; somația nr._ din data de 18.10.2008; somația nr._ din data de 23.12.2008. Aceste acte de executare silită, împreună cu titlurile executorii care le însoțeau, au făcut obiectul analizei judecătoriei, care a concluzionat că în privința lor a intervenit prescripția executării silite.
Este însă de precizat faptul că de-a lungul timpului, apelanta a emis și alte adrese de înființare a popririi asupra sumelor de bani câștigate de către contestator, în vederea urmăririi silite a debitelor cuprinse în somațiile anterior amintite, iar judecătoria a făcut o analiză a consecințelor juridice ale emiterii acestor acte, cu care suntem de acord numai în parte.
Astfel, mai întâi discutăm despre adresa de înștiințare despre înființarea popririi nr._ din data de 30.10.2007, care a fost emisă pentru executarea sumelor de bani cuprinse în somația nr._ din data de 26.09.2006; somația nr._ din data de 10.01.2007 (primele două somații amintite în adresa de înființare a popririi nr. 9480/25.03.2014 emisă de AJFP M. – Colectare și care face obiectul prezentei contestații). În privința acesteia, suntem în deplin acord cu cele reținute de judecătorie, în sensul că la data de 19.12.2007 terțul poprit confirmă primirea adresei de înființare a popririi asupra retribuției contestatorului și se obligă să execute poprirea prin virarea sumelor în conturile indicate. Prin urmare, de la data de 19.12.2007, prescripția executării silite a fost întreruptă pentru obligațiile fiscale cuprinse în cele două somații emise în 26.09.2006, respectiv 10.01.2007. Deși a făcut afirmații contrare atât pe parcursul judecății de primă instanță, cât și pe parcursul judecății de apel, apelanta nu a depus nicio dovadă convingătoare cu privire la executarea obligațiilor de către terțul poprit, a sumelor și datelor la care au fost virate sumele poprite. În lipsa unei astfel de dovezi, nici instanța de fond nu a putut și nici instanța de apel nu poate, să constatate că a mai operat întreruperea termenului de prescripție după data de 19.12.2007, adică data la care terțul poprit a confirmat primirea adresei de înființare a popririi. Depunerea de către apelantă odată cu declarația de apel, a situației analitice a debitelor, plăților și soldurilor pe plătitor nu reprezintă o probă certă prin intermediul căreia să se stabilească faptul că s-au plătit anumite sume de bani prin executarea acestei popriri înființate, întrucât în cuprinsul acelui document sunt indicate doar anumite plăți ce s-au făcut pentru anumite debite avute de contestator la bugetul de stat, fără a se putea stabili de cine au fost făcute plățile respective ori dacă ele o parte din ele au fost realizate în temeiul adresei de înștiințare despre înființarea popririi nr._ din data de 30.10.2007. Pe cale de consecință, în mod corect instanța de fond a reținut că la data de 19.12.2007 a început să curgă un nou termen de prescripție a executării silite pentru aceste obligații fiscale, termen ce s-a împlinit la data de 19.12.2012.
Tot la fel de corect a deținut judecătoria, că sumele datorate în baza somației nr._/26.09.2006 (prima somație amintită în adresa de înființare a popririi nr. 9480/25.03.2014 emisă de AJFP M. – Colectare și care face obiectul prezentei contestații), apelanta nu a mai făcut dovada că ar mai fi întreprins alte măsuri de executare silită, anterior emiterii popririi contestate în cauza de față, ceea ce în mod evident, impune constatarea prescripției dreptului de a cere executarea silită a acestei sume.
În continuare, mai trebuie să constatăm că apelanta a invocat în apărarea sa și alte două adrese de înființare a popririi și anume, adresa în înființare a popririi nr._/05.02.2009 și adresa de înființare a popririi nr. 1333/04.06.2010, prin care s-a urmărit punerea în executare silită a altor titluri executorii.
S-a reținut de către prima instanță, că din probele administrate nu rezultă că aceste adrese au fost comunicate, pentru a se reține că acestea au întrerupt din nou termenul de prescripție a executării silite. Conform art. 45 din OG nr. 92/2003, pentru a considera că actul administrativ fiscal, inclusiv cel de executare silită, și-a produs efecte, trebuie să se facă dovada comunicării sale.
Concluzia primei instanțe în această privință a fost corectă în raport de probele administrate cu ocazia judecății de fond. Însă odată cu declarația de apel, apelanta pârâtă a depus o . înscrisuri noi, prin care a făcut dovada că adresa de înființare a popririi nr._/05.02.2009 a fost înregistrată la terțul poprit BRD-GSG SA la data de 11.02.2009 (fila 10 din dosarul de apel), iar în ceea ce privește adresa de înființare a popririi nr. 1333/04.06.2010, apelanta a depus o confirmare primită de la terțul poprit Casa Județeană de Pensii M., în data de 03.09.2010, din care rezultă că poprirea a fost înființată. Pe cale de consecință, prin prisma dovezilor noi aduse în calea de atac a apelului, concluziile primei instanțe apar ca fiind eronate și trebuie înlăturate.
Cu alte cuvinte, s-a făcut de către apelantă dovada comunicării acestor adrese de înființare a popririi, ceea ce înseamnă că la data de 11.02.2009 în cazul adresei de înființare a popririi nr._/05.02.2009 și respectiv, la data de 03.09.2010 în cazul adresei de înființare a popririi nr. 1333/04.06.2010, acestea au fost apte să producă întreruperea termenului de prescripție a executării silite.
Dar întrucât termenul de prescripție este de 5 ani, iar pentru adresa de înființare a popririi nr._/05.02.2009 întreruperea termenului de prescripție s-a produs la data de 11.02.2009, concluzionăm că noul termen de prescripție a dreptului de a cere executarea silită s-a împlinit la data de 11.02.2014. Întrucât adresa de înființare a popririi nr. 9480, contestată în prezenta speță, a fost emisă la data de 25.03.2014 și comunicată la data de 02.04.2014 (conform celor corect reținute de prima instanță), rezultă că noul act de executare silită a fost emis după împlinirea termenului de prescripție a dreptului de a cere executarea silită, ceea ce conduce la concluzia că în esență, soluția primei instanțe nu este greșită și deci, nu trebuie schimbată în niciun fel.
Somațiile afectate de această situație constatată mai sus sunt somația nr._ din data de 10.01.2007; somația nr._ din data de 27.12.2007; somația nr._ din data de 25.08.2008; somația nr._ din data de 18.10.2008; somația nr._ din data de 23.12.2008, întrucât acestea au fost menționate în adresa de înființare a popririi nr._/05.02.2009.
Cu referire la adresa de înființare a popririi nr. 1333/04.06.2010, după cum s-a arătat, presupusa întrerupere a termenului de prescripție ar fi operat la data de 03.09.2010, ceea ce înseamnă că noul termen de prescripție de 5 ani s-ar fi împlinit la data de 03.09.2015, iar drept consecință, adresa de înființare a popririi nr. 9480/25.03.2014 emisă de AJFP M. – Colectare, contestată în prezenta speță, ar fi fost emisă în termen. Cu toate acestea însă, remarcăm faptul că prin decizia civilă nr. 91/09.02.2012, emisă de Tribunalul M. s-a dispus în mod irevocabil anularea adresei de înființare a popririi nr. 1333/04.06.2010, ceea ce face ca actul cu pricina să fie considerat că nu a existat niciodată. Ca atare, efectul întreruptiv de prescripție al adresei de înființare a popririi nr. 1333/04.06.2010 nu s-a consolidat, ci dimpotrivă, a dispărut complet ca urmare a anulării actului în cauză, ceea ce înseamnă că din nou, soluția primei instanțe de a nu ține cont de această adresă de înființare a popririi este una corectă și nu trebuie schimbată, chiar dacă au fost modificate considerentele pentru care s-a concluzionat astfel.
Mai mult decât atât, trebuie să observăm din examinarea aceleiași decizii a Tribunalului M. (decizia civilă nr. 91/09.02.2012, emisă de această instanță), că în afară de anularea adresei de înființare a popririi nr. 1333/04.06.2010 s-a dispus și anularea întregii executări silite pornite de DGFP M. – AFP Tg.-M. împotriva contestatorului S. Ș., ultimul act de executare fiind adresa de înființare a popririi nr. 1333/04.06.2010. Această soluție a instanței de judecată evidențiază un efect mult mai amplu al deciziei civile amintite, întrucât nu s-a anulat numai actul de executare reprezentat de adresa de înființare a popririi nr. 1333/04.06.2010, ci executarea silită în întregul ei, ceea ce include și somațiile și titlurile executorii în baza cărora se pornise acea executare silită. Concluzia finală la care ajungem este aceea că apelanta pârâtă din prezentul proces nu mai era îndreptățită defel să pună din nou în executare silită (prin adresa de înființare a popririi nr. 9480/25.03.2014 emisă de AJFP M. – Colectare) titlurile executorii și somațiile pe care le pusese în executare prin adresa de înființare a popririi nr. 1333/04.06.2010, întrucât acestea fuseseră la rândul lor anulate. Dacă dorea să procedeze la executarea silită a acelorași sume de bani, stabilite prin diverse decizii de impunere ori alte titluri de creanță fiscală, creditoarea apelantă avea obligația de a emite somații și titluri executorii noi.
Totodată, cu referire la susținerea apelantei, potrivit căreia pe parcursul derulării judecății în dosarul nr._/320/2010 (în care s-a cercetat legalitatea executării silite pornite de DGFP M. – AFP Tg.-M. împotriva contestatorului S. Ș., ultimul act de executare fiind adresa de înființare a popririi nr. 1333/04.06.2010), finalizat cu decizia civilă nr. 91/09.02.2012 emisă de Tribunalul M., ar fi fost suspendată executarea silită în intervalul 07.02._12, reținem că aceasta este nefondată, întrucât suspendarea executării silite nu a durat decât o perioadă de aproape 2 luni, de la 07.02.2011 până la 04.04.2011, întrucât la această ultimă dată s-a soluționat pricina în fond, prin sentința civilă nr. 3020 pronunțată de Judecătoria Tg.-M.. Or, suspendarea executării silite dispusă de acea instanță nu putea dura decât până la soluționarea cauzei în fond. Prin urmare, chiar dacă adăugăm această perioadă de aproximativ două luni la termenul de prescripție, ea nu este în măsură să schimbe starea de lucruri actuală, întrucât prescripția dreptului de a cere executarea silită ar fi operat oricum. Mai mult decât atât, formularea unor observații suplimentare este lipsită de interes practic, întrucât s-a arătat deja că prin decizia civilă nr. 91/09.02.2012 emisă de Tribunalul M. nu s-a anulat doar adresa de înființare a popririi nr. 1333/04.06.2010, ci întreaga executare silită ce a avut ca ultim act de executare această poprire și prin urmare, înseși somațiile și titlurile executorii puse în executare și-au pierdut valabilitatea și deci, nu mai puteau fi puse din nou în executare în prezentul dosar.
Somațiile afectate de această situație constatată mai sus sunt somația nr._ din data de 10.01.2007; somația nr._ din data de 27.12.2007; somația nr._ din data de 25.08.2008; somația nr._ din data de 18.10.2008; somația nr._ din data de 23.12.2008; somația nr._ din data de 23.04.2009; somația nr._ din data de 16.06.2009; somația nr._ din data de 15.05.2009; somația nr._ din data de 15.09.2009; somația nr._ din data de 16.09.2009; somația nr._ din data de 16.12.2009; somația nr._ din data de 27.02.2010; somația nr._ din data de 22.03.2010; somația nr._ din data de 17.05.2010, întrucât acestea au fost menționate în adresa de înființare a popririi nr. 1333/04.06.2010. Practic, toate aceste somații, precum și titlurile executorii aferente lor, au fost anulate irevocabil și prin urmare, nu mai puteau fi puse în executare silită printr-un alt act de executare cum este cel contestat în prezenta speță.
Continuând analiza hotărârii judecătorești atacate, prin raportare în primul rând la criticile aduse de către apelantă, găsim întemeiate și concluziile la care a ajuns judecătoria referitor la somația nr._/17.05.2010. Potrivit celor reținute corect de prima instanță, somația nr._/17.05.2010 și titlul executoriu nr._/17.05.2010 au fost emise pentru sume datorate cu titlu de accesorii calculate asupra diferențelor rezultate din regularizarea impozitului, având scadența la data de 05.02.2008, pentru care organul de executare fiscală a depus dovada că a depus aceste acte la poștă în vederea comunicării către contestator la data de 18.05.2010 (f. 263), fără însă a face dovada că acestea au fost și comunicate acestuia, fie prin confirmare de primire, fie, dacă nu a fost posibilă comunicarea în această formă, prin publicitate, potrivit art. 44 Cod procedură fiscală. Potrivit art. 131 Cod procedură fiscală, termenul de prescripție pentru executarea silită a acestor obligații a început să curgă la data de 01.01.2009 și actele de executare mai sus menționate nu au fost apte să întrerupă acest termen potrivit art. 133 lit. c), dat fiind că nu a fost făcută dovada comunicării acestora contestatorului, conform art. 44, astfel că potrivit art. 45 din Codul de procedură fiscală, nu au produs efecte. Prin urmare, pentru executarea silită a obligațiilor fiscale menționate în cuprinsul titlului executoriu mai sus menționat, termenul de prescripție s-a împlinit la data de 01.01.2014. De altfel, mai reținem că oricum, această somație și titlul executoriu aferent au fost anulate prin decizia civilă nr. 91/09.02.2012 emisă de Tribunalul M..
O reținere a instanței de fond cu care nu suntem de acord și pe care o înlăturăm în prezenta cale de atac, privește soarta acelor somații și titluri executorii prin care se pretind sume datorate cu titlu de accesorii ale unor alte obligații fiscale principale.
S-a susținut într-o variantă, că deși adresa de înființare a popririi nr. 9480/25.03.2014 emisă de AJFP M. – Colectare a fost comunicată înăuntrul termenului de prescripție, față de natura obligațiilor pentru care a fost emis titlul executoriu și anume, accesoriile unor obligații fiscale a căror scadență trebuie să fi fost anterioară datei emiterii deciziilor menționate în cuprinsul acestuia, judecătoria a apreciat că nu poate determina care sunt deciziile pentru care organul fiscal era în drept să calculeze accesorii și care sunt deciziile emise pentru accesorii calculate asupra unor obligații fiscale anterioare și pentru care dreptul de executare s-a stins prin prescripție. Prin urmare, instanța de fond a reținut că în mod greșit, organul de executare fiscală a procedat la continuarea formelor de executare pentru sumele cuprinse în astfel de titluri executorii, dată fiind incertitudinea creanței ce mai putea face obiectul executării silite.
Într-o altă variantă s-a reținut că pentru debitele principale dreptul de a cere executarea silită s-a stins prin prescripție și pe cale de consecință, conform art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958, contestatorul nu mai poate fi urmărit pentru accesoriile calculate asupra unor creanțe care nu mai pot fi urmărite prin executare silită potrivit art. 134 Cod procedură fiscală.
Apreciem că din această perspectivă soluția primei instanțe este greșită, întrucât s-a făcut o interpretare și aplicare eronată a dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958. De asemenea, instanța de judecată a făcut o confuzie între, pe de o parte, pierderea dreptului de a stabili accesorii fiscale raportat la debite principale a căror posibilitate de executare silită este prescrisă și pe de altă parte, însăși prescrierea dreptului de a cere executarea silită a unor accesorii fiscale deja stabilite.
Astfel, în situația din speță, atâta timp cât accesoriile fiscale sunt stabilite printr-o decizie de impunere separată, ele dobândesc caracterul unor creanțe bugetare distincte, a căror executare silită se face separat și independent de soarta obligației fiscale principale în raport de care au fost calculate. Prin urmare, chiar dacă, prin ipoteză, dreptul de a cere executarea silită a obligației bugetare principale s-ar fi prescris, această împrejurare nu afectează dreptul de a cere executarea silită a obligației bugetare accesorii, atâta timp cât cea din urmă a fost stabilită printr-o decizie de impunere distinctă, întrucât odată cu emiterea acelei decizii de impunere se naște un drept de creanță fiscală diferit, care urmează propriul drum pe calea executării silite. Despre posibilitatea stabilirii ori legalitatea și temeinicia stabilirii acelor obligații fiscale accesorii se poate discuta numai într-o cale de atac specială – contestația la titlu întemeiată pe prevederile art. 205 și următoarele din OUG nr. 92/2003 – iar nu pe calea contestației la executare silită. Pe cale de consecință, judecătoria nu trebuia să se refere deloc la titlurile de creanță fiscală prin care s-au stabilit creanțele principale, pentru a cerceta dacă titlurile executorii și somațiile prin care se pun în executare creanțele accesorii, stabilite prin titluri de creanță distincte, sunt prescrise ori nu în ceea ce privește dreptul de a cere executarea silită. Singura ipoteză în care soarta creanței bugetare principale influențează automat și soarta creanței bugetare accesorii stabilite printr-un titlu de creanță distinct, este aceea în care decizia de impunere prin care s-a stabilit creanța bugetară principală este anulată în procedura contestației speciale prevăzute de art. 205 și următoarele din OUG nr. 92/2003, întrucât în această situație nu se mai poate pune în executare nici creanța accesorie. Dar această ipoteză a fost prezentată numai cu titlu exemplificativ, întrucât nu este cazul în prezenta speță.
Prin urmare, aceste considerente formulate de prima instanță de judecată trebuie înlăturate, chiar dacă finalmente nu se ajunge la admiterea apelului și schimbarea hotărârii atacate.
Nu în ultimul rând, o altă chestiune reținută de prima instanță de judecată și cu care nu suntem de acord constă în verificarea făcută din oficiu cu privire la legalitatea comunicării somațiilor și titlurilor executorii puse în executare prin adresa de înființare a popririi nr. 9480/25.03.2014 emisă de AJFP M. – Colectare. Astfel, s-a reținut de către judecătorie că pentru o parte dintre somațiile și titlurile executorii consemnate în adresa de înființare a popririi s-a realizat comunicarea prin publicitate, fără a se face dovada imposibilității comunicării într-una dintre formele reglementate de art. 44 din Codul de procedură fiscală, după publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei CCR nr. 536/2011 referitoare la admiterea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 44 alin. 3 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, iar aceasta a fost apreciată ca o nelegalitate.
Deși apreciem ca fiind corect dezlegată problema teoretică abordată de prima instanță, totuși, considerăm că formularea unei asemenea analize și concluzii este greșită întrucât contestatorul nu a reclamat în cererea sa de chemare în judecată legalitatea comunicării somațiilor și titlurilor executorii puse în executare prin adresa de înființare a popririi nr. 9480/25.03.2014 emisă de AJFP M. – Colectare. Or, în condițiile în care ne aflăm într-un proces civil, guvernat de principiul disponibilității, iar chestiunea respectivă nu era una de ordine publică, necesar a fi invocată de instanță din oficiu, cercetarea legalității comunicării actelor cu pricina depășește limitele învestirii instanței și pe cale de consecință, echivalează cu a se da mai mult decât s-a cerut ori ceea ce nu s-a cerut. De aceea, apreciem că acele considerente în care se reține nelegalitatea comunicării prin publicitate a somațiilor și titlurilor executorii, fără a se face dovada imposibilității comunicării într-una dintre formele reglementate de art. 44 din Codul de procedură fiscală, trebuie înlăturate.
Mai trebuie să remarcăm că în mod corect a reținut judecătoria, că pentru suma cuprinsă în actele de executare emise la data de 29.07.2013 (somația nr._ și titlul executoriu nr._), înființarea popririi este nelegală, dat fiind că aceste acte au fost anulate prin sentința civilă nr. 722/2014 a Judecătoriei Tîrgu M. (f. 86-87), măsura luată fiind menținută prin decizia nr. 405/2014 a Tribunalului M. (f. 88).
În plus, raportat la probațiunea administrată în apel, reținem că prin decizia civilă nr. 124/17.03.2015 pronunțată de Tribunalul M. a mai fost anulat și titlul executoriu nr._/28.01.2014 (f. 59 din dosarul de apel), care este un alt titlu executoriu pus în executare prin adresa de înființare a popririi contestată în acest dosar (somația nr._/28.01.2014).
În fine, mai trebuie să observăm, ca fapt nerelatat nici de către prima instanță de judecată, că deși în adresa de înființare a popririi nr. 9480/25.03.2014 emisă de AJFP M. – Colectare (contestată în această pricină) se face referire, între altele, la somația nr._ din data de 16.12.2008 și la somația nr._ din data de 15.05.2009, la dosar nu s-au depus defel aceste acte și nici titlurile executorii pe care le-ar însoți. Pentru acest motiv, în mod evident, ele nu pot fi luate în considerare.
Rezultă așadar, că executarea silită realizată prin adresa de înființare a popririi nr. 9480/25.03.2014 emisă de AJFP M. – Colectare este lovită de multiple vicii, decurgând fie din prescripția dreptului de a cere executarea silită pentru unele dintre somațiile și titlurile executorii pentru care se realizează executare, fie din anularea unora dintre aceste somații și titluri executorii prin hotărâri judecătorești anterioare rămase definitive, fie din însăși inexistența ori nedepunerea unora dintre aceste somații și titluri executorii. Desigur că pentru alte asemenea acte, de principiu, executarea solită poate fi apreciată ca legală și temeinică.
Potrivit art. 719 alin. 1 din codul de procedură civilă (în forma în vigoare la data formulării contestației la executare), dacă admite contestația la executare, instanța, ținând seama de obiectul acesteia, după caz, va îndrepta ori anula actul de executare contestat, va dispune anularea ori încetarea executării înseși, va anula ori lămuri titlul executoriu. În cazul de față, raportat la nelegalitățile constatate, instanța are îndatorirea să opteze între îndreptarea sau anularea actului de executare contestat, fiind preferabilă îndreptarea acestuia în măsura în care este posibil.
Considerăm însă, că în ipoteza din speță îndreptarea actului de executarea nu poate fi realizată, întrucât instanței îi este imposibil să calculeze suma pentru care ar trebui menținută executarea silită realizată prin adresa de înființare a popririi nr. 9480/25.03.2014 emisă de AJFP M. – Colectare.
Mai întâi, nu se poate efectua simpla operație matematică de scădere din totalul sumei pentru care s-a emis adresa de înființare a popririi contestată, a sumei valorii totale înscrise în somațiile ori în titlurile executorii menționate în adresa de înființare a popririi (așa cum apar ele la filele 3 și respectiv, 155 din dosarul de fond) întrucât, în primul rând, la dosar nu s-au depus deloc somația nr._ din data de 16.12.2008 și somația nr._ din data de 15.05.2009, pentru a putea stabili suma consemnată în cuprinsul acestora.
În al doilea rând nu se poate calcula suma rămasă de executat prin adunarea sumelor consemnate în somațiile sau în titlurile executorii pentru care s-a apreciat că executarea silită prin poprire poate fi legală și temeinică, întrucât în realitate, din calculele matematice realizate, rezultă că suma de 266.435 lei (suma totală pentru care s-a emis adresa de înființare a popririi) este semnificativ mai mică decât valoarea totală care ar rezulta din adunarea tuturor sumelor consemnate în somațiile și titlurile executorii enumerate în poprire. Ca atare, organul financiar fiscal nu a pus în executare întreaga sumă acolo consemnată, din diverse motive (cum ar fi, spre pildă, faptul că în timp o parte din debit a fost acoperit). Mai mult decât atât, în adresa de înființare a popririi contestate nu se indică defalcat, pentru fiecare somație și pentru fiecare titlu executoriu, suma care se execută. În acest context, necunoscând această informație esențială și reținând că nu se pune în executare întreaga sumă consemnată în aceste somații și titluri executorii, instanței îi este imposibil să stabilească cu exactitate suma pentru care poprirea ar putea fi menținută. Spre exemplu, în forma adresei de înființare a popririi de la fila 155 din dosarul de fond, se indică defalcat pe tipuri de obligații bugetare, sumele ce se urmăresc prin poprire. Cu titlu de venituri din profesii libere și comerciale se execută suma de 22.958 lei, dar din însumarea valorilor consemnate în titlurile executorii enumerate la acea rubrică din adresa de înființare a popririi obținem valoarea de 74.032 lei. Pe cale de consecință, este evident că organul financiar fiscal a optat pentru executarea unei sume mult mai mici. În acest context, necunoscând defalcat pentru fiecare titlu executoriu în parte care este suma ce se execută și stabilind deja că pentru unele dintre aceste titluri executorii poprirea este nelegală, suntem în imposibilitatea de a stabili care este, în concret, valoarea pentru care poprirea poate fi menținută.
Pentru acest motiv, soluția de anulare a adresei de înființare a popririi nr. 9480/25.03.2014 emisă de AJFP M. – Colectare este una necesară și apare ca fiind cât se poate de corectă.
Raportat la toate considerentele expuse mai sus, cu modificările deja arătate în ceea ce privește considerentele expuse de prima instanță și cu observațiile suplimentare făcute de către instanța de control judiciar, în temeiul art. 480 alin. 1 din Codul de procedură civilă, tribunalul va respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., împotriva sentinței civile nr. 5408 din data de 15 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M., cu sediul procesual ales în Târgu-M., .. 1-3, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 5408 din data de 15 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Târgu M. în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată azi 19 octombrie 2015 prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.
Președinte, P. M. | Judecător, A. T. | |
Grefier, S. D. |
Red. P.M./Dact. P.M.
21.10.2015/2 ex.
Judecător fond: C. S. A. R.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 595/2015. Tribunalul MUREŞ | Cerere de valoare redusă. Decizia nr. 619/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
