Contestaţie la executare. Decizia nr. 431/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 431/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 27-08-2015 în dosarul nr. 3729/289/2014
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr. 2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 431/2015
Ședința publică din data de 27 august 2015
Instanța constituită din:
Președinte: A. B.
Judecător: P. M.
Grefier: G. O.
Pe rol judecarea apelului declarat de contestatorii V. A. cu domiciliul în Tg. M., ., jud. M., cu CNP_ și V. L.-J., cu domiciliul în Tg. M., ., jud. M., cu CNP_, împotriva sentinței civile nr. 319 din data de 10 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă d-nul avocat D. T., în calitate de reprezentant al apelanților, lipsă fiind reprezentantul legal al instituției intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Se constată încheiat de către grefierul de ședință procesul-verbal privind înlocuirea domnului judecător R. I., acesta fiind în concediu de odihnă, cu domnul judecător P. M., conform planificării de permanență din perioada 24.08._15.
Potrivit art. 482 și 219 Cod procedură civilă instanța procedează la efectuarea verificărilor privind prezența părților și îndeplinirea procedurii de citare cu părțile.
Potrivit art. 131 Cod procedură civilă instanța verificând din oficiu competența stabilește că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
În baza art. 390 Cod procedură civilă, instanța întreabă părțile dacă au cereri de formulat în cauză.
Reprezentantul apelanților depune la dosarul cauzei împuternicire avocațială.
Instanță constată că apelul formulat de apelanții V. A. și V. L.-J. a fost transmis prin fax la data de 25.05.2015, orele 22:48 și solicită lămuriri reprezentantului apelanților dacă a fost trimis și prin poștă.
Reprezentantul apelanților învederează că apelul a fost transmis doar prin fax.
Instanța invocă din oficiu și pune în discuție excepția tardivității apelului declarat în cauză, raportat la prevederile art. 182 alin. 2 Cod procedură civilă.
Reprezentantul apelanților solicită respingerea excepției tardivității să se aibă în vedere că în prezenta cauză pe lângă dispozițiile art. 182 alin. 2 Cod procedură civilă sunt incidente și dispozițiile art. 183 Cod procedură civilă, conform cărora dacă depunerea apelului a fost făcută prin servicii de comunicare specială în termenul legal, se consideră ca acesta a fost declarat în termen. Totodată, domnul avocat apreciază că faxul este un mijloc de comunicare specială, astfel că apreciază că termenul de apel se împlinea la ora 24:00.
Instanța reține cauza în pronunțare asupra excepției invocate, pronunțarea se va face prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței la data de 27 august 2015.
INSTANȚA
Deliberând asupra prezentei cauze civile, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 319 din data de 10 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ , s-a respins excepția autorității de lucru judecat, invocată de contestatori și de asemenea, s-a respins contestația la executare, formulată de contestatorii V. A. și V. L. J., în contradictoriu cu intimata D.G.R.F.P. B. – A.J.F.P. M..
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că prin procesul verbal de sechestru pentru bunurile imobile, încheiat în data de 19.11.2014, de către ANAF – Serviciul Fiscal Municipal Reghin în dosarul execuțional nr._/_/19.11.2014, având în vedere faptul că debitorul V. L. J. nu a achitat suma de 747.243 lei, s-a dispus sechestrarea bunurilor imobile ale acestuia, respectiv a clădirii cu destinația de casă de locuit, S+P+M, situată în Reghin, . și a terenului intravilan, în suprafață de 1.000 mp, situat în Reghin, ..
Prin contestația formulată contestatorii V. A. și V. L. J. au invocat existența proprietății comune, în devălmășie, asupra bunului imobil sechestrat, faptul că acest bun are destinația de locuință a familiei, precum și faptul că aceste bunuri au fost subevaluate. Instanța a apreciat contestația la executare formulată ca fiind neîntemeiată.
Astfel, principiul consacrat de art. 353 cod civil este cel potrivit căruia creditorii comuni urmăresc bunurile comune ale soților, iar creditorii personali ai unuia dintre soți pot urmări doar bunurile proprii ale soțului debitor. În cazul creditorilor personali, aceștia nu pot solicita partajul bunurilor comune decât în măsura necesară realizării creanței lor. Având în vedere că legea oprește doar urmărirea bunurilor comune de către creditorul personal, este admisibilă indisponibilizarea provizorie a unor bunuri din comunitate prin luarea de măsuri asigurătorii, cum ar fi sechestrul asigurător. În același sens s-a exprimat si Fostul Tribunal Suprem în Decizia nr. 19/08.09.1960, cu privire la unele probleme în legătură cu bunurile comune ale soților. Astfel, s-a statuat că „măsurile asigurătorii, în vederea realizării executării silite, producând numai o indisponibilizare provizorie, nu sunt contrarii dispozițiilor art. 33 din Codul familiei (în prezent dispozițiile acestuia fiind preluate în art. 353 Cod civil), care interzic numai urmărirea – deci executarea propriu-zisă – a bunurilor comune ale soților, de către creditorii personali ai unuia dintre ei.
În continuare, instanța de fond a reținut că nu s-a demarat executarea silită propriu-zisă a locuinței familiei, motiv pentru care, aspectele invocate vor putea fi analizate doar în cazul în care creditoarea ar trece la executarea silită a imobilului; sechestrul reprezintă doar o măsură asigurătorie, conform dispozițiilor art. 1559 Cod civil și art. 129 alin. 2 din Codul de procedură fiscală.
De asemenea, în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța a respins-o. Potrivit art. 431 și 432 Cod de procedură civilă, nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect. Având în vedere că prin sentința civilă nr. 2223/25.11.2010, pronunțată în dosarul nr._ al Judecătoriei Reghin, instanța a admis contestația la executare formulată și a anulat procesul-verbal de sechestru nr. 6432/16.02.2010 și procesul verbal de instituire a administratorului-sechestru nr. 6432/16.02.2010, instanța a constatat că obiectul celor două contestații este diferit, în prezenta cauză se solicită instanței anularea procesului-verbal de sechestru pentru bunurile imobile, încheiat în data de 19.11.2014 de către ANAF – Serviciul Fiscal Municipal Reghin în dosarul execuțional nr._/_/19.11.2014. Prin urmare, nu sunt întrunite prevederile art. 431 și art. 432 Cod de procedură civilă.
În consecință, față de cele expuse, în temeiul art. 712 alin. 2 Cod de procedură civilă, instanța a respins ca neîntemeiată contestația la executare formulată de contestatorii V. A., și V. L. J.. Având în vedere dezlegarea dată cererii de anulare a procesului-verbal de sechestru nr._/19.11.2014, instanța a respins și cererea de radiere a dreptului de ipotecă înscris în CF nr._ în baza procesului-verbal de sechestru, conform dispozițiilor art. 33 din Legea nr. 7/1996.
Împotriva acestei sentințe civile au declarat apel contestatorii V. A. și V. L.-J., solicitând admiterea căii de atac și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii contestației la executare formulate.
Intimata D. B. – A. M. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate.
Cercetând actele cauzei, la termenul de judecată din data de 27.08.2015, tribunalul a invocat, din oficiu, excepția tardivității formulării apelului.
Deliberând asupra excepției tardivității formulării apelului, invocate din oficiu, tribunalul o constată întemeiată, pentru motivele care vor fi arătate în continuare.
Prezenta pricină are ca obiect soluționarea apelului declarat de către contestatorii V. A. și V. L.-J., împotriva sentinței civile nr. 319 din data de 10 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
Comunicarea acestei sentințe civile s-a realizat în mod efectiv cu contestatorii V. A. și V. L.-J. la data de 13.05.2015, conform dovezilor de comunicare aflate la filele nr. 96-97 din dosarul primei instanțe, hotărârea fiind depusă la cutia poștală de la domiciliul părților cu pricina.
Calea de atac dedusă spre soluționare a fost expediată de către contestatori la Judecătoria Reghin, prin fax, la data de 25.05.2015, orele 22:48, conform datei și orei menționate în partea de sus a paginilor pe care este consemnată declarația de apel (filele 2-4 din dosarul instanței de control judiciar). Declararea căii de atac nu s-a făcut prin poștă și nici nu s-a înregistrat direct la registratura instanței destinatare, primind viză și număr de înregistrare la judecătorie la data de 26.05.2015.
Potrivit art. 713 alin. 1 din Codul de procedură civilă, contestația se introduce la instanța de executare. Totodată, referitor la natura căii de atac ce se poate declara împotriva hotărârii prin care se soluționează contestația la executare, lămuritor este art. 717 alin. 1 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care hotărârea pronunțată cu privire la contestație poate fi atacată numai cu apel, cu excepția hotărârilor pronunțate în temeiul art. 711 alin. 4 și art. 714 alin. 4 care pot fi atacate în condițiile dreptului comun. Hotărârea pe care o examinăm în acest proces nu se încadrează în niciuna dintre situațiile de excepție indicate mai sus. În fine, cu privire la termenul în care se exercită calea de atac a apelului anterior menționată, soluția ne este furnizată de dispozițiile art. 650 alin. 3 din Codul de procedură civilă, care stipulează (în forma în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată) că hotărârile pronunțate de instanța de executare sunt executorii și pot fi atacate numai cu apel, în termen de 10 zile de la comunicare, dacă prin lege nu se dispune altfel.
Reținem așadar, prin interpretarea sistematică a acestor texte de lege anterior citate, că legiuitorul a înțeles să instituie un regim juridic derogator de la dreptul comun pentru exercitarea căii de atac împotriva hotărârii prin care prima instanță a soluționat contestația la executare, sens în care, această cale de atac este numai apelul și se poate exercita într-un termen de 10 zile de la comunicare.
Nu în ultimul rând, în conformitate cu prevederile art. 181 alin. 1 pct. 2 din Codul de procedură civilă, când termenul se socotește pe zile, nu intră în calcul ziua de la care începe să curgă termenul, nici ziua când acesta se împlinește.
Esențial în această cauză este și conținutul art. 182 din Codul de procedură civilă, potrivit cu care
(1) Termenul care se socotește pe zile, săptămâni, luni sau ani se împlinește la ora 24,00 a ultimei zile în care se poate îndeplini actul de procedură.
(2) Cu toate acestea, dacă este vorba de un act ce trebuie depus la instanță sau într-un alt loc, termenul se va împlini la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal, dispozițiile art. 183 fiind aplicabile.
Aplicând aceste dispoziții legale la situația din speță, constatăm că termenul de 10 zile stabilit de lege pentru exercitarea prezentului apel a început să curgă la data comunicării hotărârii (13.05.2015 pentru contestatori) și s-a împlinit la data de 25.05.2015. Întrucât apelul declarat de contestatori a fost expediat prin fax, devin aplicabile în egală măsură prevederile art. 182 alin. 2 din Codul de procedură civilă, sens în care termenul de depunere a căii de atac nu este considerat îndeplinit la ora 24:00 a ultimei zile, ci la ora la care activitatea încetează în acel loc în mod legal. Or, în privința programului de registratură și arhivă, programul de lucru cu publicul al Judecătoriei Reghin este publicat pe pagina de internet a acesteia, fiind adus la cunoștința tuturor persoanelor interesate și se încheie de principiu la ora 12:00, cel mai târziu la ora 13:00. Totodată, art. 88 alin. 1 din Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr. 387/2005, pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, programul de lucru al instanțelor este de 8 ore zilnic, timp de 5 zile pe săptămână; programul începe de regulă la ora 08:00 și se încheie la ora 16:00. Nu există făcută cunoscută nicio dispoziție derogatorie a Judecătoriei Reghin, din care să rezulte că programul de lucru al instanței se întindea până la orele 22:48, în data de 25.05.2015.
Susținerea apelanților, în sensul că în cauză ar fi incidente dispozițiile art. 183 alin. 1 din Codul de procedură civilă, întrucât apelul a fost expediat prin fax, iar faxul este un serviciu specializat de comunicare, nu poate fi primită. Potrivit acestui text de lege, actul de procedură depus înăuntrul termenului prevăzut de lege prin scrisoare recomandată la oficiul poștal sau depus la un serviciu de curierat rapid ori la un serviciu specializat de comunicare este socotit a fi făcut în termen. Din economia acestei reglementări rezultă că noțiunea de serviciu specializat de comunicare nu include modalități precum faxul sau emailul, care sunt mijlocare de transmitere a scrisului, nicidecum servicii specializate de comunicare în sensul avut în vedere de legiuitor. Înțelesul noțiunii de „serviciu specializat de comunicare” poate fi desprins din întregul alineat citat mai sus, unde sunt prezentate două particularizări ale acestei noțiuni mai largi: oficiul poștal și serviciul de curierat rapid. Legiuitorul a folosit în continuare expresia „serviciu specializat de comunicare” pentru a marca o enumerare deschisă, pentru a generaliza și a include orice alte servicii de comunicare de tipul celor poștale sau de curierat rapid, care ar putea să mai fie întâlnite în realitatea cotidiană. În tot cazul, această noțiune desemnează o entitate la care se depune actul de procedură (în cazul nostru declarația de apel) și care asigură ducerea acestuia la instanța de judecată. De remarcat de asemenea, că legiuitorul folosește exprimarea act de procedură depus la un serviciu specializat de comunicare, în vreme ce apelanții, în susținerea pentru respingerea excepției, au învederat că ar fi trimis apelul printr-un serviciu specializat de comunicare. Această deosebire de exprimare, care este corectă și care era, de altfel, impusă de împrejurările concrete ale expedierii declarației de apel, evidențiază și faptul că expedierea prin fax (iar nu depunerea la fax) a actului de procedură nu se încadrează în exigențele art. 183 alin. 1 din Codul de procedură civilă, care a fost invocat.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, vom admite excepția tardivității declarării apelului, invocată din oficiu și în consecință, vom respinge ca tardiv formulat apelul declarat de contestatorii V. A. și V. L.-J., împotriva sentinței civile nr. 319 din data de 10 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite excepția tardivității apelului, invocată de instanță din oficiu.
Respinge ca tardiv formulat apelul declarat de contestatorii V. A. cu domiciliul în Tg. M., ., jud. M., cu CNP_ și V. L.-J., cu domiciliul în Tg. M., ., jud. M., cu CNP_, împotriva sentinței civile nr. 319 din data de 10 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosarul nr._ .
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței la data de 27 august 2015.
Președinte, A. B. | Judecător, P. M. | |
Grefier, G. O. |
Red. P.M./Dact. P.M.
27.08.2015/2 ex.
Judecător fond: C. B. R.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 422/2015. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 433/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
