Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 423/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 423/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 10-08-2015 în dosarul nr. 577/320/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 423/2015
Ședința publică de la 10 August 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE M. F.
Judecător L. D.
Grefier M. T.
Pe rol pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta T. A. E., având CNP_, cu domiciliul în Tg-M., ., jud.M. și cu domiciliul procesual ales în Tg-M., ..12, ., împotriva Sentinței civile 1164/13.03.2015 a Judecătoriei Tg M..
Procedura este legal îndeplinită.
Se constată că mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea de ședință din data de 6 august 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, dată la care instanța a amânat pronunțarea hotărârii pentru termenul de azi.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 1164/13.03.2015 Judecătoria Tg. M. a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei ., a respins acțiunea formulată de reclamanta T. A. E. în contradictoriu cu pârâta ., ca formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuale pasivă.
A respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta T. A. E., în contradictoriu cu pârâtul S. H. Z., CNP_, fiind respinsă ca neîntemeiată și cererea formulată de pârâta . de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.
Totodată a fost obligată reclamanta la plata către pârâtul S. H. Z. a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2000 lei, reprezentând onorariu avocat.
În susținerea acestei soluții prima instanță a reținut, cu privire la lipsa calității procesuale pasive, invocată de pârâta ., incidența dispozițiilor art. 36 din NCPC. Chiar dacă ar fi discutabil în ce măsură o societate angajată să asigure paza unui obiectiv de către unul dintre proprietarii unui imobil are sau nu dreptul să refuze celuilalt proprietar accesul la respectivul imobil, în cadrul prezentului dosar asemenea analiză nu se impune, de vreme ce Contractul nr. 1030/18.11.2014 (f. 77, 78), încheiat între pârâți a fost reziliat de comun acord, potrivit Adresei nr. 2662/20.12.2014 (f. 157), și a declarației date de pârâți în instanță la prezentul termen de judecată, consemnate în cuprinsul încheierii de ședință. De vreme ce, la acel moment, pârâta ., nu mai era angajată într-un raport contractual cu nici unul dintre proprietarii locuinței în discuție, nu mai avea nici o atribuție în baza căreia să poată permite sau limita accesul oricui în respectivul apartament, s-a apreciat că se impunea admiterea excepției lipsei calității procesuale pasive.
S-a mai reținut, în susținerea soluției de admitere a excepției invocate, și argumentul indicat de pârâtă în întâmpinare, respectiv faptul că între ea și reclamantă nu există pe rolul instanțelor nici un dosar de fond, această pârâtă nefiind parte în Dosarul nr._ . Pe cale de consecință, acțiunea formulată în contradictoriu cu această pârâtă a fost respinsă ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În ce privește cheltuielile de judecată pretinse de pârâta ., raportat la dispozițiile art. 453 NCPC, aceasta ar fi fost îndreptățită la acoperirea cheltuielilor de judecată probate, însă această pârâtă nu a depus la dosar nici o dovadă privind cheltuielile de judecată pretinse, astfel că cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.
În ce privește fondul cauzei, s-a reținut relevanța dispozițiilor art. 996 din NCPC, care reglementează condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanța președințială, și în analiza acestora s-a apreciat ca fiind îndeplinită condiția aparenței dreptului, de vreme ce, reclamanta, potrivit extrasului de CF_, este proprietară împreună cu pârâtul S. H.-Z. asupra casei situate în Tîrgu M., ., jud. M., înscrisă în CF nr._ Tg. M., nr. cad. C1, top. 4759/2/1/4, a cărei alcătuire s-a modificat, potrivit Autorizației de construire nr. 524/17.08.2009 și a procesului verbal de recepție nr. 147/6.05.2010.
A mai observat prima instanță că reclamanta a făcut dovada existenței pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. a unui Dosar, cu nr._ (f. 20-23) având ca obiect cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul S. în principal de atribuire a folosinței locuinței conjugale, și în subsidiar, de a se permite folosirea și de către ea a respectivei locuințe.
În continuare a reținut Judecătoria că analiza ce se impune a se face în vederea soluționării cererii ce face obiectul prezentului dosar, este, prin urmare, aceeași cu cea ce vizează petitul subsidiar al cererii principale, instanța învestită cu soluționarea cererii de ordonanță președințială fiind nevoită să analizeze aceleași condiții ce vor fi avute în vedere de instanța învestită cu soluționarea fondului cererii, inclusiv cele decurgând din art. 324 C.civ.. S-a concluzionat că în cauză nu este îndeplinită condiția neprejudecării fondului, de vreme ce analiza ce se impune a fi făcută de către instanță pentru a dispune folosința în comun de către foștii soți a locuinței familiei, este identică analizei petitului subsidiar al fondului.
În ce privește condiția urgenței, s-a apreciat că nici aceasta nu este întrunită în cauză și s-a reținut că reclamanta a părăsit domiciliul conjugal, probabil în luna ianuarie 2014 – potrivit mărturiei d-nei A. A. C. (f. 126), sau înaintea sărbătorilor de iarnă, potrivit mărturiei depuse de D. R. D. (f. 124). Din acel moment, reclamanta a locuit la o mătușă, într-un apartament de două camere, împreună cu respectiva mătușă (potrivit martorei audiate). Potrivit dovezilor depuse de reclamantă la dosar, în prezent, calitatea ei de tolerată în respectivul apartament a încetat, iar mătușa a formulat cerere de evacuare conform procedurii speciale împotriva sa; tot potrivit dovezii depuse de reclamantă (ziarul de la fila 140), mătușa a pornit demersuri să vândă sau să închirieze respectivul apartament în care locuiau împreună, în întregime.
Chiar dacă se susține de către pârâtul S. H.-Z. că nu ar exista, în realitate, disensiuni între reclamantă și mătușa ei, instanța a apreciat că este plauzibil ca asemenea disensiuni să se ivească, cu trecerea timpului, chiar între rude, sau persoane apropiate.
Pe de altă parte, însă, instanța apreciat că susținerile reclamantei în sensul că nu și-ar mai putea permite o situație locativă decentă, nu au fost de natură a-i susține pretențiile. A avut în vedere instanța că reclamanta s-a raportat, la valoarea de închiriere a apartamentelor de 2 camere, or a fost avută în vedere situația în care reclamanta împărțea un apartament de două camere cu mătușa sa, de unde rezulta că necesitățile locative ale unei singure persoane sunt mai reduse, iar prețurile de închiriere ale garsonierelor, apartamentelor de o cameră, respectiv ale camerelor ce se pot închiria din apartamente, fiind mult mai accesibile, potrivit pieței.
S-a mai reținut în continuare că, potrivit probațiunii, cheltuielile aferente casei în litigiu sunt ridicate; facturile de la filele 112-117 au relevat, numai pentru gazul consumat în lunile de iarnă, valori de 465, 871 (regularizarea), sau 359 lei; aceleași facturi au relevat faptul că imobilul acumulase restanțe în perioada în care reclamanta afirmă că ar fi locuit singură în el.
De altminteri, suportarea în comun a cheltuielilor casei implică și achitarea cotei din rata la bancă, pe lângă cheltuielile cu utilitățile casei, care sunt, în mod firesc, ridicate. S-a apreciat și că, dacă reclamanta ar putea beneficia, după cum a învederat, de ajutorul părinților pentru a locui în casă, probabil că poate beneficia de același ajutor pentru a suporta și cheltuielile unei chirii. Chiar reclamanta a arătat că ar putea suporta rata de aproximativ 500 lei, și din restul de 300 lei salariu, cu ajutorul părinților, s-ar descurca cu cheltuielile. În realitate, potrivit adeverințelor depuse la dosar, salarul net al reclamantei este, în medie, de 983 lei.
Apoi, deși reclamanta a făcut dovada faptului că, urmare a sistării utilităților de către reclamant, a făcut demersuri pentru a reconecta apartamentul la rețeaua de furnizare a apei, ea nu a probat și că nu existase anterior o înțelegere între părți privind sistarea respectivelor utilități (astfel cum relevă pârâtul, la interogator), cauzată de situația lor financiară din acea perioadă. Pe de altă parte, martorul propus de pârât, D. R. D., a învederat că reclamanta părăsise domiciliul conjugal înainte de sărbătorile de iarnă 2013, din proprie inițiativă.
A fost valorificată și adeverința nr. 26/24.02.2015 (f. 106), emisă de . SRL, în susținerile pârâtului din cadrul interogatorului, privind faptul că acesta nu și-a primit drepturile salariale la sfârșitul anului 2013, ci doar pe parcursul primului semestru al anului 2014, confirmându-se motivul învederat de pârât pentru sistarea furnizării apei și a gazului la locuința comună a părților.
În ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâților la plata cheltuielilor de judecată, raportat la dispozițiile art. 453 NCPC, această solicitare a fost respinsă ca neîntemeiată, de vreme ce reclamanta este partea care a pierdut procesul. A fost admisă cererea formulată de pârâtul S. H. Z. de obligare a reclamantei la plata către acesta a cheltuielilor de judecată probate în cadrul prezentului dosar cu chitanța de la fila 128, respectiv onorarul de avocat în cuantum de 2000 lei.
Împotriva acestei soluții a declarat apel reclamanta care a solicitat admiterea, anularea și rejudecarea fondului ori, modificarea sentinței civile nr. 1164/13.03.2015 în sensul obligării pârâților să îi permită apelantei folosirea și de către aceasta a locuinței conjugale, cu datele de identificare și componența indicate, în mod provizoriu până la soluționarea definitivă a dosarului nr._ al Judecătoriei Tg. M., respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtei S.C. Legion Guard S.R.L., încuviințarea executării fără somație și fără trecerea unui termen a hotărârii pronunțate, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată din apel și din primă instanță și respingerea cererii pârâtului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată din prima instanță.
În motivare reclamanta a reiterat situația vizând desfacerea căsătoriei părților, dobândirea anterior acestui moment a bunului imobil, folosit în timpul căsătoriei drept locuință de către familie. Pârâtul a părăsit locuința după desfacerea căsătoriei, reclamanta rămânând până în ianuarie 2014 când pârâtul, titularul contractelor de furnizare apă și gaz a solicitat și obținut sistarea furnizării acestora, fiind deci nevoită să locuiască cu o rudă, lăsând în fosta locuință majoritatea bunurilor personale.
După părăsirea imobilului de către apelantă, intimatul s-a mutat înapoi în locuință, fiind reluată furnizarea utilităților, fiind schimbată încuietoarea, montat un sistem de alarmă și încheiat un contract de pază cu pârâta S.C. Legion Guard S.R.L., accesul reclamantei apelante fiind oprit.
A reiterat și faptul că partajul bunului nu a fost realizat.
În baza dreptului de proprietate comună pe care îl are împreună cu pârâtul intimat, asupra locuinței amintite și care îi conferă un drept de folosință a reamintit introducerea cererii de formează obiectul dosarului nr._ la Judecătoria Tg. M., cerere întemeiată pe dispozițiile art. 324 alin.1 și 324 alin.4 din NCC.
A susținut posibilitatea folosirii comode a imobilului, iar în privința iminenței pierderii locuinței actuale, a invocat dosarul nr._ al Judecătoriei Tg. M., lipsa altor posibilități locative, situația ivită care conduce la necesitatea plății unei chirii, pagubă iminentă ce nu poate fi reparată, veniturile nepermițând suportarea unei astfel de obligați, dreptul de folosință fiind păgubit prin trecerea timpului.
A apreciat că și condițiile aparenței de drept și a provizoratului sunt întrunite.
Referitor la neprejudecarea fondului a susținut că este îndeplinită de vreme ce instanța care va judeca fondul va analiza cererea de atribuire a beneficiului locuinței conjugale, fiind respectate dispozițiile art. 996 alin.5 C..
Intimatul S. H. Z. nu a formulat întâmpinare.
S.C. Legion Guard S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a susținut legalitatea și temeinicia soluției apelate, cu consecința respingerii apelului. Aceasta a susținut rezilierea contractului încheiat cu pârâtul, rezultând deci lipsa calității procesuale pasive, precum și din perspectiva dreptului de folosință invocat de reclamantă. A fost reluat argumentul prezentat și reținut de prima instanță a calității sale de terț în raport de dosarul de fond_ .
A solicitat obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată.
În probațiune a fost administrat înscrisul reprezentat de sentința civilă nr. 2391/2015 a Judecătoriei Tg. M..
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin raportare la motivele de apel invocate, apreciază că apelul declarat de reclamanta T. A. E. este întemeiat, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare.
În primul rând instanța de apel are în vedere faptul că cererea din cadrul prezentului dosar reprezintă cererea subsidiară din dosarul de fond.
Apoi, că cererea de ordonanță președințială a fost întemeiată pe dispozițiile art. 996 CP.C. nu și pe dispozițiile art. 321 și 324 din Codul civil, dispoziții invocate în dosarul de fond cu privire la fundamentarea primului petit.
Cu privire la nelegalitatea soluției primei instanțe, invocată de apelantă, se constată că nu au fost prezentate motive apte să conducă la o asemenea concluzie, nici instanța de apel nu a invocat astfel de motive.
În consecință, analiza va avea în vedere stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.
Prioritar se constată că solicitarea reclamantei a fost aceea de a i se permite folosirea concomitentă cu fostul soț a locuinței ce constituie proprietatea comună a lor, deci în temeiul unui drept propriu.
Se mai reține și că cererea referitoare la folosirea bunului comun este ulterioară momentului desfacerii căsătoriei, nefiind deci incident art. 324 C. civil, care de altfel nici nu a fost invocat.
În privința condițiilor necesare în vederea emiterii cererii de ordonanță președințială, tribunalul apreciază că acestea sunt întrunite.
Aparența dreptului rezultă din extrasul de carte funciară și din contractul de vânzare cumpărare de la fila 13, rezultând că apelanta reclamanta este proprietară împreună cu pârâtul S. H.-Z. asupra casei situate în Tîrgu M., ., jud. M., înscrisă în CF nr._ Tg. M., nr. cad. C1, top. 4759/2/1/4, a cărei alcătuire s-a modificat, potrivit autorizației de construire nr. 524/17.08.2009 și a procesului verbal de recepție nr. 147/6.05.2010. Instanța are în vedere faptul că cei doi soți sunt cel puțin în aparență coproprietari în cote egale, iar asupra bunului nu s-a realizat partajul (ART. 339, 356 și 634 NCC).
Judicios a mai observat prima instanță că reclamanta a făcut dovada existenței pe rolul Judecătoriei Tîrgu M. a dosarului cu nr._ (f. 20-23) având ca obiect cererea formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâtul S. în principal de atribuire a folosinței locuinței conjugale, și în subsidiar, de a se permite folosirea și de către ea a respectivei locuințe (petitul prezentei cereri de ordonanță președințială), măsurile ce urmau/urmează a fi adoptate fiind deci sub semnul provizoratului conform art. 996 alin.5 C.P.C.
Urgența rezultă în mod neechivoc din înscrisurile depuse de apelantă (sentința de evacuare), situația fiind în aparență ivită cu dată recentă, neavând deci importanță în cadrul acestei analize părăsirea locuinței de bună voie sau silită indirect de pârât și nici intervalul de timp în care a avut loc locuirea în altă parte decât în locuința proprietate comună.
În ceea ce privește neprejudecarea fondului se reține că analiza în cadrul prezentei ordonanțe președințiale nu este identică cu cea care va fi realizată în cadrul dosarului de fond, odată sub aspect petitoriu, în secundar sub aspectul evaluării probatoriului, care este una sumară și care nu leagă instanța de fond (art. 1002 alin.2 C., după republicare). Mai mult trebuie reținute și prevederile 636 și 639 NCC potrivit cărora fiecare coproprietar are dreptul de a folosi bunul comun în măsura în care nu schimbă destinația și nu aduce atingere drepturilor celorlalți coproprietari. Cel care, împotriva voinței celorlalți proprietari, exercită în mod exclusiv folosința bunului comun poate fi obligat la despăgubiri. De asemenea, modul de folosire a bunului comun se stabilește prin acordul coproprietarilor, iar în caz de neînțelegere, prin hotărâre judecătorească.
Cu referire la acest element se reține că de vreme legiuitorul nu sancționează titularul dreptului de folosință decurgând din dreptul său de proprietate pentru acumularea de datorii în administrarea bunului, prin negarea acestui drept, nici nu condiționează exercitarea dreptului de folosință de starea sa materială, instanța nu poate opera cu altfel de distincții.
În situația în care celălalt coproprietar se consideră lezat de modul în care este administrat bunul are la îndemână o . mijloace juridice, inclusiv soluția finală de partajare a bunului.
De remarcat și faptul că, cel puțin aparent, la momentul desfacerii căsătoriei nu au existat neînțelegeri referitoare la utilizarea fostei locuințe a familiei, de vreme ce potrivit declarațiilor martorilor reclamanta a locuit în acest imobil, după desfacerea căsătoriei, de aici probabil și neinvocarea vreuneia dintre părți la dispozițiile art. 324 C civil, cu ocazia desfacerii căsătoriei. Însă depășirea acestui moment, pe fondul art. 356 C civil, determină incidența regimului general reglementat în privința proprietății comune obișnuite (interesând 636, 639 Cod civil).
Elementul esențial, în acest moment, acela al lipsirii apelantei de o locuință, pe fondul evacuării, concomitent cu deținerea în coproprietate a imobilului din litigiu, fac ca cererea acesteia să devină admisibilă pe calea ordonanței președințiale, nefiind relevate impedimente de tipul celor ce decurg din prevederile art. 636 C civil.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale active a pârâtei . tribunalul reține că aceasta a fost soluționată în mod corect de prima instanță, această parte atrasă în proces nefiind în măsură să îi recunoască reclamantei dreptul de a folosi locuința în sensul invocat de aceasta, căci societatea pârâtă este un terț care a intrat în raporturi contractuale cu pârâtul coproprietar în vederea asigurării pazei bunului. Această parte nu deține juridic deci calitatea necesară pentru a-i fi opus dreptul invocat de reclamantă.
Faptul că societatea poate împiedica accesul fizic al apelantei nu se confundă cu opunerea la exercitarea dreptului apelantei de a folosi locuința, iar ulterior recunoașterii acestui drept de folosință, chiar în situația continuării contractului de servicii (așa cum pretinde apelanta) nu va exista nici un impediment de pătrundere în locuință, pe fondul existenței hotărârii judecătorești de recunoaștere a dreptului (drept cuprinzător).
Cu referire la cheltuielile de judecată, instanța reține că prin admiterea apelului, deci a cererii de emitere a ordonanței președințiale, reclamanta este îndreptățită la rambursarea cheltuielilor de judecată suportate, din partea pârâtului Salistean H. Z., constând în 1520 lei onorariu avocațial si taxa de timbru, concomitent cu respingerea cererii similare formulate de pârât, fiind în culpă procesuală.
Fiind solicitată de reclamantă și apreciată ca întemeiată de către instanță, se va hotărî ca executarea să se facă fără somație sau fără trecerea unui termen, argumentele care au condus la admiterea cererii de ordonanță fiind valabile și în cazul acestei cereri (art. 997 alin.3)
În apel, fiind de asemenea în culpă procesuală, intimatul pârât Salistean H. Z. va fi obligat la plata către apelantă a cheltuielilor de judecata de 120 lei reprezentând taxa judiciara de timbru si onorariu avocațial.
Cererea similară formulată de intimatul . privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata va fi respinsă ca nefondată, nefiind dovedite cheltuielile invocate (452 C.P.C)
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de reclamanta Todorut A. E., având CNP_, cu domiciliul în Tg-M., ., jud.M. și cu domiciliul procesual ales în Tg-M., ..12, . impotriva Sentintei civile 1164/13.03.2015 a Judecatoriei Tg M..
Schimba in parte sentinta atacata in sensul ca admite cererea de ordonanta presedintiala formulata de reclamanta Todorut A. E. in contradictoriu cu paratul Salistean H. Z., având CNP_1, cu domiciliul în Tg-M., ., jud.M..
Obliga paratul sa permita reclamantei folosirea imobilului situat in Tg M. . jud M. inscris in Cf_ Tg M. nr cad C 1 top 4759/2/1/4 provizoriu, pana la solutionarea definitiva a dosarului_ .
Obliga paratul la plata catre reclamanta a cheltuielilor de judecata din prima instanta in valoare de 1520 lei constand in onorariu avocatial si taxa de timbru si respinge cererea paratului de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecata ca nefondata.
Incuviinteaza ca executarea sa se faca fara somatie si fara trecerea unui termen.
Mentine in rest dispozitiile sentintei civile atacate.
Obliga intimatul Salistean H. Z., având CNP_1, cu domiciliul în Tg-M., ., jud.M. la plata catre apelanta a cheltuielilor de judecata de 120 lei reprezentand taxa judiciara de timbru si onorariu avocatial si respinge cererea intimatului . privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecata ca nefondata.
Definitiva.
P. la dispozitia partilor prin mijlocirea grefei, azi, 10.08.2015
Președinte, M. F. | Judecător, L. D. | |
Grefier, M. T. |
Red./Thred:M.F./11.08.2015
M.T./5 ex./11.08.2015
Jud.fond: A. C. C.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 469/2015. Tribunalul MUREŞ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 422/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
