Revendicare imobiliară. Decizia nr. 259/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 259/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 07-05-2015 în dosarul nr. 259/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE CIVILĂ Nr. 259
Ședința publică de la 07 Mai 2015
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. S.
Judecător L. D.
Grefier A. A.
Pe rol judecarea apelului formulat de reclamantul M. A. L., cu domiciliul în Tg.M., ., jud.M., CNP_, împotriva sentinței civile nr. 1012/12 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Reghin în dosar nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Mersul dezbaterilor și concluziile părților sunt cuprinse în încheierea de ședință din data de 23 aprilie 2015, când a fost amânată pronunțarea pentru data de 30.04.2015, iar apoi pentru 07.05.2015, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele:
Prin Sentinta ciivla nr 1012/12.12.2014 pronuntata de Judecatoria Reghin in dosar_ a fost respinsa cererea formulată de reclamantul M. A.-L., cu dom.în Tg. M.. ., jud. M., CNP_în contradictoriu cu pârâții, V. P., cu dom. în S. de M., ., ., V. E., cu dom. în S. de M., ., ., V. P. C., cu dom. procesual ales în Tg. M. .. 58/10, jud. M., CNP_ și V. A.-M., cu dom. în Sîngeorgiu de M., ., ., jud. M., CNP_.
Prin aceeasi sentinta instanța a luat act că pârâții nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunta aceasta sentinta prima instanta a retinut ca potrivit extrasului CF nr. 255 Stânceni (f. 8) și contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr._/12.08.1994 de notariatul de Stat Județean M. (f. 7), reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului de 600 mp din terenul de 7964 mp, înscris în cartea funciară sus-menționată sub nr. cadastral 1617/1, 1617/2, 1671, 1619, 1620, 1621, 1622, 1623, 1624. A retinut in continuare instanta ca in urma incheierii contractului de vanzare cumparare reclamantul a dobândit în realitate doar o cotă parte din terenul 7964 mp din moment ce acest teren este identificat cu datele cadastrale sus-menționate, iar pentru terenul de 600 nu s-au realizat operațiuni de dezmembrare din terenul de 7964 mp, iar terenul dobândit de reclamant are aceleași nr. top ca cele ale terenului dobândit de pârâtul V. P..
In privinta drepturilor paratului V. P. prima instanta a retinut ca prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1819/09.11.2004 de BNP T. C. (f. 78), pârâtul a dobândit de la numiții G. A.-O. și G. R.-C. cota de ½ parte din cota de 3/9 parte (deci 3/18 parte) din terenul de 3259 mp înscris în CF nr. 255 Stânceni, nr. top și 1617/1, 1617/2, 1671, 1619, 1620, 1621, 1622, 1623, 1624. Constatand ca nr. top ale terenului dobândit de pârât sunt identice cu cele ale terenului dobândit anterior de reclamant, prima instanta a retinut ca aceștia au calitatea de coproprietari.
S-a retinut in continuare ca pârâții V. A.-M. și V. P. C. au dobândit la data de 25.05.2012 (a se vedea contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 952/09.11.2004 de BNP Asociați G.-I. - f. 73), de la numiții G. A.-O. și G. R.-C. restul cotei de 3/9 parte din terenul de 3259 mp înscris în CF nr. 255 Stânceni. La momentul acestui transfer de proprietate, ca și în prezent, terenul este identificat sub nr. top 1617/1/1, 1617/2/1, 1671/1, 1619/1, 1620/1, 1621/1, 1622/1, 1623/1, 1624/1.
Pe baza raportului de expertiză întocmit în cauză, prima instanta a retinut ca în prezent atât terenul reclamantului, cât și cel al pârâtului V. P. sunt identificate în CF 255 Stânceni sub același nr. top ca cel al cotei părți deținute de pârâții V. P. C. și V. A.-M., adică 1617/1/1, 1617/2/1, 1671/1, 1619/1, 1620/1, 1621/1, 1622/1, 1623/1, 1624/1 (f. 149-150, 176).
În concluzie s-a retinut ca reclamantul și pârâții sunt coproprietari asupra terenului identificat în CF 255, nr. top 1617/1/1, 1617/2/1, 1671/1, 1619/1, 1620/1, 1621/1, 1622/1, 1623/1, 1624/1.
F. de aceasta prima instanta a apreciat ca reclamantul nu poate solicita stabilirea limitelor de vecinătate și nici revendica o anumită porțiune de teren, din moment ce încă nu s-a realizat ieșirea din indiviziune, iar fiecare coproprietar nu deține o porțiune determinată din bun. In consecinta s-a apreciat ca reclamantul trebuia sa solicite ieșirea din indiviziune, operațiune prin care în contradictoriu cu toți coproprietarii terenului s-ar fi putut delimita și lotiza suprafețele de teren și doar apoi, dacă în lotul ce i s-a atribuit este cuprinsă suprafața în litigiu, reclamantul putea poate solicita grănițuirea sau revendicarea.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamantul M. A. L. solicitand anularea sentintei pentru necercetarea fondului si trimiterea cauzei spre rejudecare, cu cheltuieli de judecata.
In motivare s-a aratat ca in mod gresit s-a retinut de prima instanta ca niciunul dintre coproprietari nu detine o portiune determinata din bun deoarece contractele de vanzare cumparare prin care partile au dobandit dreptul de proprietate sunt insotite de planuri de situatie care fac parte integranta din contracte si care au stat la baza incheierilor de intabulare in Cartea Funciara. Se arata ca fiecare coproprietar detine o schita care a fost efectuata intre vanzator si cumparator, acesta purtand semnaturile acestora deodata cu punerea in posesie si delimitarea in concret a terenului cumparat in materialitatea sa. S-a aratat ca imprejurarea ca fiecare coproprietar detine in cote parti suprafete de teren din acelasi numar topografic nu poate sa conduca la respingerea actiunii in granituire cat timp fiecare coproprietar are delimitata suprafata de teren pe care a cumparat-o prin schitele astfel descrise si care produc efecte de opozabilitate intre parti.
Se mai arata ca prima instanta a respins proba cu martori desi aceasta era utila cauzei si nu a tinut cont de semnele exterioare de delimitare a suprafetelor de teren asupra carora partile detineau posesia.
In consecinta s-a apreciat ca prima instanta a incalcat normele de drept material care reglementeaza actiunea in granituire si revendicarea.
Se arata ca in conditiile in care exista o delimitare a suprafetelor de teren si fiecare parte stapaneste in fapt suprafetele de teren asupra carora are un drept de proprietate granituirea este posibila iar revendicarea suprafetei de teren pe care paratii o ocupa nelegal este intemeiata deoarece a stapani un bun in materialitatea sa face parte din constructia dreptului de proprietate alaturi de folosinta si dispozitie.
Se mai arata ca reclamantul a obtinut si o autorizatie de construire fapt care intareste convingerea ca delimitarea dreptului de proprietate a reclamantului este efectuata in conditii reale iar autorizatia produce efecte si fata de terti.
Mai arata apelantul ca intre parti exista un partaj voluntar rezultat din schitele existente la dosar astfel ca instanta nu poate obliga partile pentru a obtine o granituire judiciara sa efectueze partajul judiciar deoarece acesta necesita cheltuieli foarte mari pe care reclamantul nu dispune la acest moment.
Se arata ca instanta este chemata sa se pronunte asupra respectarii acordului dat de catre parti deodata cu efectuarea partajului voluntar asupra proprietatii in materialitatea sa.
Se mai arata ca a refuza o astfel de cerere inseamna ca instanta nu tine cont de principiul disponibilitatii partilor atunci cand acestia incheie acte juridice, astfel fiind incalcat dreptul la un proces echitabil.
Paratii V. A. Mahaela, V. P. si vaida E. au depus intampinare la apel solicitand respingerea acestuia ca nefondat, cu chetuieli de judecata.
In motivare s-a aratat ca actiunea reclamantului pentru granituirea si revendicarea suprafetei de teren detinuta de acesta este inadmisibila deoarece reclamantul are calitatea de coproprietar alaturi de parati.
Prin raspunsul la intampinare f.44 reclamantul arata ca este posibila granituirea folosintei faptice, respectiv a posesiei deoarece paratii intimati au cumparat o cota determinata din teren si au fost pusi in posesie prin schita de catre vanzator iar in aceste conditii folosinta faptica a fiecarui posesor se poate granitui.
Analizand apelul formulat tribunalul constata ca acesta este nefondat pentru motivele expuse in continuare.
Se retine mai intai ca prin cererea de chemare in judecata reclamantul solicita stabilirea liniei de hotar care desparte proprietatile partilor, revendicarea suprafetei de teren pretins a fi acaparata de paratul V. P. C. precum si respectarea dimensiunilor terenului cumparat prin actul de vanzare incheiat de reclamant in anul 1994.
Astfel cum reiese din cuprinsul cererii de chemare in judecata temeiul juridic indicat de reclamant in sustinerea dreptului afirmat este art 560 C civ care reglementeaza obligatia proprietarilor vecini de a-si granitui terenurile.
F. de acestea tribunalul constata ca solicitarea apelantului din cuprinsul raspunsului la intampinare si sustinuta oral in cadrul cuvantului asupra fondului in sensul granituririi folosintei faptice reprezinta o modificare a obiectului judecatii si a cauzei actiunii, inadmisibila in apel conform art. 487 alin 3 c pr civ astfel ca instanta nu se va pronunta asupra temeiniciei acesteia.
Cu privire la obiectul judecatii, astfel cum a fost determinat de reclamant in cursul judecatii in prima instanta se retine ca potrivit art 560 C civ granituirea presupune stabilirea limitelor de exercitare a dreptului de proprietate exclusiva asupra terenurilor vecine ale partilor, nefiind admisibila atunci cand partile detin fiecare o cota indiviza din bun. Aceasta deoarece in cea din urma situatie, fiecare parte ar detine o fractiune din drept insa bunul obiect al dreptului ar ramane indiviz astfel incat cotele parti ale titularilor se intalnesc asupra oricareia dintre cele mai mici particule materiale ale bunului.
Verificand in continuare daca reclamantul justifica un drept de proprietate exclusiva se constata mai intai ca in cauza nu s-a facut dovada ca intre parti ar fi intervenit un partaj voluntar astfel cum sustine reclamantul apelant, operatiune care ar fi presupus acordul tututor coproprietarilor cu privire la delimitarea suprafetei si amplasamentul terenului ce revine fiecarui copartas. Se retine ca pretinsul acord nu ar fi putut interveni decat dupa . noului cod civil deoarece paratii V. A. M. si V. P. C. au dobandit bunul abia in anul 2012 ( f. 20 dosar apel) ori in aceste conditii conventia de partaj ar fi trebuit incheiata in forma autentica iar producerea efectelor acesteia ar fi fost conditionata de inscrierea in cartea funciara conform art. 680 alin 2 N.c.civ iar in cauza nu s-a depus la dosar un astfel de inscris.
Se retine in continuare ca in justificarea proprietatii exclusive reclamantul se prevaleaza de un contract de vanzare cumparare incheiat in cursul anului 1994 cu M. L. cu privire la terenul de 600 mp din suprafata vanzatoarei de 7964 mp dobandita prin mostenire, identificata in Cartea funciara Stânceni 255 nr top 1617/1, 1617, 1618,1619, 1620, 1621 si 1624 (fila 7 dosar prima instanta) si de schita intocmita intre partile contractului de vanzare cu privire la amplasamentul terenului vandut ( fila 9 dosar prima instanta).
Din continutul schitei reiese ca lotul ramas in favoarea vanzatoarei in urma vanzarii ar fi de 9751 mp cuprins in 1617/1, 1617/2, 1618,1619, 1620, 1621, 1623 si 1624 iar nu de 7964 mp cum se mentioneaza in contractul de vanzare.
Verificand extrasul de carte funciara f.8 reiese ca terenul Cartea funciara Stânceni 255 nr top 1617/1, 1617/2, 1618,1619, 1620, 1621, 1623 si 1624 are o suprafata totala de_ mp.
Din extrasul de cartea funciara depus la fila 36 din dosar reiese ca vanzatoarea M. L. figura inscrisa in Cf 255 nr top 1617/1, 1617, 1618,1619, 1620, 1621 si 1624 cu o suprafata de 7964 mp dobanditi prin mostenire in 1991 din totalul de_ mp.
Nu s-a facut dovada ca vanzatoarea ar fi procedat imrpeuna cu ceilalti titulari ai dreptului de proprietate asupra terenului inscris la CF 255 nr top 1617/1, 1617, 1618,1619, 1620, 1621 si 1624 in suprafata totala de_ mp la iesirea din indiviziune.
Prin urmare, potrivit contractului si a extrasului de carte funciara depus la dosar, la momentul dobândirii dreptului de proprietate de către reclamant, nici portiunea de teren din care autoarea reclamantului i-a instrainat acestuia din urma o parte de teren prin contractul de vanzare cumparare nu era individualizata ci facea parte din terenul identificat in Cartea funciara Stânceni 255 nr top 1617/1, 1617, 1618,1619, 1620, 1621 si 1624.
In aceste conditii un eventual partaj voluntar care ar fi fost incheiat intre vanzatoarea M. L. si reclamant, concomitent cu incheierea contractului de vanzare nu este de natura a naste in beneficiul acestuia din urma a unui drept de proprietate exclusiva atata vreme cat nu s-a facut dovada ca insasi vanzatoarea ar fi avut un drept de proprietate exclusiva asupra terenului obiect al partajului ci nu doar o cota din terenul din care facea parte si cel supus partajului voluntar.
Se retine in acest sens ca potrivit art 730 Veciul Cod civ in vigoare la data vanzarii in favoarea reclamantului pentru a fi valabil, conventia de partaj voluntar trebuie incheiata intre toti coproprietarii.
Se retine ca din probele administrate in cauza nu reiese nici ca la incheierea partajului voluntar recunoscut de vanzatoare prin intocmirea schitei anexate vanzarii au participat toti coproprietarii dreptului de proprietate identificata in Cartea funciara Stânceni 255 nr top 1617/1, 1617, 1618,1619, 1620, 1621 si 1624 desi potrivit art. 249 C pr civ, sarcina probei apartine reclamantului care trebuia sa dovedeasca atat consimtamantul fiecarui coproprietar la partaj cat si cota ficaruia si temeiul juridic al dreptului copartasilor.
In aceste conditii semnatura de pe schita prezentata de reclamat a numitei C. E. nu constituie dovada a consimtamantului tuturor coindivizarilor cu privire la partajul voluntar incheiat cu reclamantul in privinta bunului vandut atata vreme cat reclamantul nu a facut dovada dreptului in temeiul caruia aceasta a consimtit la partaj si nici a intinderii si a izvorului juridic al acestui drept.
De altfel, din chiar schita anexata vanzarii precum si din contractul depus la fila 29 dosar apel ar reiesi ca asupra terenului inscris in Cartea funciara Stânceni 255 nr top 1617/1, 1617/2, 1618,1619, 1620, 1621, 1623 si 1624 ar mai exista inca un coproprietar, respectiv M. S. care ar fi dobandit o suprafata de 240 mp din acelasi teren in 1992, fără să se facă dovada că acesta ar fi consimțit la partajul voluntar constatat prin schița anexată vânzării in favoarea reclamantului ori că indiviziunea încetase în privința acestuia anterior vânzarii bunului către reclamant.
De altfel, in lipsa completarii schitei cu alte mijloace de proba, aceasta nu putea sa faca in sine dovada pentru amplasamentului concret al terenului vândut reclamantului atata vreme cat amplasamentul său este indentificat prin raportare la cel al lui M. S., fara sa se indice repere suficiente ( lungimea fiecarei laturi) pentru identificarea acestei din urma proprietati precum nici pentru identificarea terenului ramas in lotul vanzatoarei.
Cu toate acestea, verificand mentiunile cererilor reclamantului in fata primei instante si din apel, teza probatorie a cererii de administrare a probei testimoniale nu a cuprins si dovedirea partajului voluntar ci doar „ dovedirea incalcarii proprietatii reclamantului”, imprejurare fata de care solutia respingerii probei ca inutila de catre prima instanta a fost corecta.
Se retine ca autorizatia de construire la care face referire apelantul prin cererea de aple nu a fost depusa la dosar si ca din concluziile raportului de expertiza ar rezulta ca partile din litigiu sunt coproprietari.
F. de acestea, retinand ca reclamantul nu a facut dovada faptului ca ar fi proprietarul exclusiv al unei suprafete determinate de teren ci ca in baza contractului acesta nu a dobandit decat o cota indiviza din dreptul de proprietate ce poarta asupra terenului inscris in Cartea funciara Stânceni 255 nr top 1617/1, 1617/2, 1618,1619, 1620, 1621, 1623 si 1624 precum si fata de imrpejurarea ca paratii detin la randul lor potrivit contractelor prezentate de acestia, cote din dreptul de proprietate asupra aceluiasi teren, reiese ca partile prezentului dosar se afla in situatia coproprietatii, imprejurare fata de care actiunea in granituire nu poate fi primita anterior sistarii starii de coproprietate.
F. de acestea, constatad ca solutia primei instante este legala si temeinica, in baza art 480 C pr civ va respinge apelul ca nefondat.
In gaza art 453 C pr civ, constatand ca a cazut in pretentii va respinge si cererea apelantului privind obligarea intimatilor la plata cheltuielilor de judecata.
In baza art. 452 c pr civ, constatand ca nu s-a facut dovada cheltuielilor de jduecata prilejuite in apel intimatilor pana la momentul inchiderii dezbaterii asupra fondului cauzei, va respinge si cererea acestora din urma formulata in cadrul intampinarii, privind obligarea apelantului la plata cheltuielilor de judecata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul declarat de reclamantul M. A. L., cu domiciliul în Tg.M., ., jud.M., CNP_ împotriva sentinței civile nr.1012 din 12.12.2014, pronunțată de Judecătoria Reghin, în dosarul nr._ .
Respinge cererile de acordare de cheltuieli de judecată.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședința publică din 7.05.2015
Președinte, C. S. | Judecător, L. D. | |
Grefier, A. A. |
Red. DAL, 13.07.2013
Listat A.A./13.07.2015/8 ex
Jud.fond A. M.
| ← Acţiune în constatare. Decizia nr. 237/2015. Tribunalul MUREŞ | Cereri. Decizia nr. 260/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
