Uzucapiune. Decizia nr. 820/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 820/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 10-12-2015 în dosarul nr. 820/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 820/2015
Ședința publică de la 10 Decembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE P. M.
Judecător A. T.
Grefier R. M. G.
Pe rol fiind pronunțarea asupra apelului declarat de oponenta C. E., având CNP_, cu domiciliul în Iași, ., . civile nr. 396 din data de 06.04.2015, pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
Se constată că mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 24 noiembrie 2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța a dispus amânarea pronunțării deciziei pentru data de 3 decembrie 2015 și apoi pentru data de azi, 10 decembrie 2015.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 369 pronunțată la data de 6 aprilie 2015 de Judecătoria Sighișoara s-a admis cererea formulată de reclamanții S. I., și S. M. în contradictoriu cu C. E., moștenitor al defunctului pârât N. V.. S-a constatat că reclamanții au dobândit în proprietate în devălmășie, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului de 2800 mp, din totalul de 4747 mp, situat în Sovata, .. administrativ, înscris în CF 1294 Sovata, nr. top 4076/b/2/2 și s-a dispus înscrierea dreptului de proprietate pe această suprafață de 2800 mp, în CF 1294 Sovata cu titlu de bun comun în favoarea reclamanților. S-a respins cererea de opoziție la uzucapiune formulată de numita C. E.. S-a luat act de faptul că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată. Prin încheierea din data de 29 iulie 2015 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ s-au îndreptat în cuprinsul și dispozitivul sentinței civile nr. 369/6.04.2015 erorile materiale constând în numele bunicii opozantei unde va fi scris în loc de Berke E., Benke E., iar în dispozitivul sentinței la aliniatul 2, se va scrie în loc de „constată că reclamanții au dobândit în proprietate, în devălmășie, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului de 2800 mp din totalul de 4747 mp…”, următoarele „constată că reclamanții au dobândit în proprietate, în devălmășie, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului de 2080 mp din totalul de 3747 mp”.
Pentru a se pronunța această hotărâre s-a reținut că prin cererea de chemare în judecată formulată la 25.02.2014, reclamantul S. I. a solicitat ca-n contradictoriu cu pârâtul N. V. să se constate prin hotărâre judecătorească că reclamanții S. I. și M. au dobândit în proprietate codevălmășie, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 2080 mp din totalul de 4747 mp, situat în Sovata, .., înscris în CF 1294 Sovata, sub nr. top 4076/b/2/2, să se dispună înscrierea în CF NR. 1294 Sovata, nr. top 4076/b/2/2/1 a dreptului de proprietate dobândit cu privire la suprafața de 2080 mp, cu cheltuieli de judecată. S-a mai constatat că în intervalul de timp de 6 luni de la ultima publicație emisă în dosar în conform cu art. 1051 al. 1 și 2 C.p.c., s-a formulat opoziție la cererea de uzucapiune ce i-a fost comunicată reclamantului, la data de 05.12.2014, de către C. E., fiica pârâtului N. V., care a decedat la 02.10.2014, urmare opoziției formulate, judecata desfășurându-se potrivit regulilor de drept comun în materie contencioasă.
Din mijloacele de probă administrate în cauză, respectiv declarații de martori, înscrisuri reprezentate de certificat de atestare fiscală, extrase de carte funciară, raport de expertiză extrajudiciară, certificate de moștenitor, s-a constatat că reclamanții au exercitat posesia asupra terenului în mod public si sub nume de proprietar, că de la 1990 au folosit parte din imobilul teren din CF 1294 top. 4076/b/2/2 în mod constant, neîntrerupt, netulburat, cu titlu de proprietar timp de peste 23 de ani, conform prevederilor art. 1847 C.civ., art. 28 din Legea 115/1938 privind unificarea dispozițiilor de carte funciară. Uzucapiunea în sistemul vechilor cărți funciare aplicabil în Transilvania, este supusă decretului lege nr. 115/1938, iar uzucapiunea extratabulară solicitată a fi constatată în speță, este incidentă atunci când persoane care au posedat un bun imobil atunci când persoana care a posedat un bun imobil in condițiile legii timp de 20 de ani de la moartea titularului dreptului de proprietate care a fost înscris in CF poate cere intabularea dreptului pe numele său. Ori, de la moartea proprietarilor înscriși in CF 1294 Sovata, decedați in anii 1967, respectiv 1988, termenul de prescripție achizitivă fiind calculat din 1990, s-a împlinit în 2010. Martorii au declarat că nu l-au văzut niciodată pe N. V., descendentul proprietarilor tabulari sau pe unul dintre frații acestuia N. I. și N. Emeric, să lucreze acest teren, iar din certificatele de moștenitor emise după N. A. și N. E. rezultă că acest imobil teren nu a fost cuprins in masa succesorală rămasă după aceștia, f. 23-29 din dosar. În privința apărărilor invocate de oponenta C. E. s-a apreciat că precaritatea posesiei nu a fost dovedită de către oponentă, aceasta nu a făcut dovada că reclamanții au posedat timp îndelungat pentru altul, de exemplu în calitate de locatar pentru proprietar, din probele dosarului rezultând că posesia exercitată de reclamanți este cea prevăzut de art. 1853 alin. 2 C.civ., caracterizată de îngăduința proprietarului, respectiv a succesorilor acestora, inclusiv a lui N. V.. Astfel, s-a apreciat că posesia nu a fost una precară, iar despre o îngăduință care a durat timp îndelungat din partea succesorilor proprietari tabulari, care nu au tulburat posesia bunului nu poate fi vorba din actele dosarului.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a declarat apel oponenta C. E. solicitând modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamanți și admiterea cererii de opoziție la uzucapiune, cu cheltuieli de judecată.
În motivare a arătat că nu s-a avut în vedere întâmpinarea formulată, tatăl său a fost citat la o adresă la care nu locuia de 14 anim lucru știut de reclamanți, nefiind adevărat că reclamanții au dobândit terenul de la bunica sa în anul 1988, ci aceștia au profitat de faptul că terenul se afla în spatele casei lor și l-au ocupat abuziv. Mai invocă faptul că certificatele de moștenitor depuse la dosar au fost obținute în mod nelegal cu încălcarea confidențialității documentelor notariale, adeverința eliberată de Primăria Sovata care atestă faptul că bunicii săi nu figurează în evidența instituției nici cu adresa în Sovata și nici ca fiind decedați în Sovata reprezintă un fals în acte, fiind favorizat reclamantul. Arată că unchii săi, respectiv tatăl său nu au făcut moștenirea pentru acest teren din motive obiective și neimputabile, respectiv deces și starea medicală, acestea afectându-le discernământul, fiind și amenințați. Mai invocă faptul că martorul Megyes Karoly a depus mărturie mincinoasă. Consideră că dosarul nu a fost tratat cu foarte multă responsabilitate și aplicată o justiție corectă deoarece în sentință se găsesc greșeli, fiind fabricat pe baza unor minciuni grosolane.
Intimații reclamanți S. I. și S. M. au formulat întâmpinare la apel prin care au solicitat respingerea acestuia, cu cheltuieli de judecată, precum și apel incident prin care au solicitat modificarea în parte a sentinței în sensul obligării oponentei la plata sumei de 2753,36 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În susținerea întâmpinării invocă faptul că sunt îndeplinite condițiile pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, exercitând o posesie utilă asupra terenului după cum rezultă din mijloacele de probă administrate în cauză, motivele invocate de apelantă neavând relevanță juridică și nu combat caracterul îndelungat, continuu și neîntrerupt al posesiei lor. Arată că antecesorul pârâtei a fost citat la adresa indicată în actele autentice notariale, acte din care mai rezultă că imobilul nu a făcut obiectul dezbaterii succesorale după defuncții proprietari tabulari tocmai pentru faptul că moștenitorii acestora cunoșteau că nu mai erau în posesia și proprietatea decât fictivă a imobilului. Arată că instanța de fond a apreciat în mod temeinic și legal că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 115/1938.
În privința apelului incident arată că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea antecesorului intimatei la plata cheltuielilor de judecată în caz de opoziție, aceeași cerere fiind formulată și prin întâmpinarea formulată la opoziția depusă de intimată, astfel încât prima instanță trebuia să procedeze la obligarea acesteia la plata cheltuielilor ocazionate de judecarea cauzei în fond, ceea ce în fond nu a făcut.
În drept au fost invocate prevederile art. 1846-1862 cod civil vechi, art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938, art. 885-886, 914 din Noul cod civil, art. 451-452, 472, 1049-1052 C. pr. civ.
Apelanta intimată C. E. a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimații apelanți S. I. și S. M., precum și întâmpinare la apelul incident declarat de aceștia împotriva sentinței civile nr. 369/06.04.2015 pronunțată de Judecătoria Sighișoara.
Prin răspunsul la întâmpinare se arată că acțiunea reclamanților nu îndeplinește condițiile de fond și formă pentru admiterea ei, posesia acestora fiind în mod vădit viciată dobândită prin violență și exercitată în mod clandestin și nu în mod public și sub nume de proprietar cum impun prevederile art. 1847-1851, 1852, 1853 din Vechiul cod civil. Caracterul clandestin reiese din faptul că nu au indicat domiciliul real al antecesorului apelantei, fiind de rea-credință. Prezumtiva moștenitoare a defunctului N. Emeric decedat în anul 2013 nu avea reprezentarea juridică a actelor și acțiunilor sale întreprinse într-o procedură judiciară, aceasta semnând citația emisă pentru primul termen de judecată. Prima instanță cu ocazia deliberării nu s-au analizat motivele de drept și de fapt invocate în cuprinsul opoziției și nu a întreprins demersurile judiciare în vederea administrării întregului probatoriu necesar. Nu au fost depuse diligențe în vederea stabilirii cadrului procesual necesar pentru pronunțarea unei hotărâri legale și temeinice în contradictoriu cu moștenitorii legali ai proprietarilor tabulari. Posesia nu a fost transmisă de către N. E. deoarece era imobilizată la pat și nu putea comunica fiind paralizată, din probatoriul administrat rezultând că reclamanții au primit terenul de la P. Geza. În practica judiciară s-a decis în mod constant că încheierea unor acte juridice sau plata unor taxe și impozite de către uzucapant sunt insuficiente pentru a dovedi prin ele însele existența unei prescripții achizitive și trebuie stabilit dacă posesia exercitată prin asemenea acte juridice a fost sau nu cunoscută de adevăratul proprietar, reclamanții neprobând nici voința lor pe toată durata presupusei posesii de a se comporta față de lucru ca și când ar avea asupra lui dreptul de proprietate care corespunde acelei posesii, adică elementul intențional. Nu au fost analizate argumentele referitoare la starea psihică a antecesorului său care suferea de un handicap mintal, argumente invocate în raport de art. 14 alin. 2 din Decretul nr. 167/1958. Nu s-a analizat nici modul de dobândire a proprietății respectiv dacă a avut loc de la un proprietar sau de la un neproprietar prin prisma posibilității acestei operații juridice de a constitui sau nu just titlu. Nu s-a stăruit în administrarea probei cu înscrisurile ce au stat la baza certificatului de impozitare nr. 387/16.1/2014 emis de primăria Orașului Sovata și a explicitării adeverinței nr. 6726/2013 emis de aceeași primărie. Se impunea lămurirea chestiunii legate de incidența dispozițiilor Legii nr. 18/1991, iar expertiza extrajudiciară nu îndeplinește cerințele legale cuprinse în art. 1051 lit. f din C. pr. civ., nefiind depus nici înscrisurile prevăzute de art. 1051 lit. b și e din c. pr. civ., nici certificatul fiscal din care să rezulte dacă imobilul face parte din domeniul public.
În privința apelului incident solicită respingerea acestuia ca inadmisibil și nefondat deoarece în cazul în care apelanții apreciau că a fost omisă soluționarea cererii accesorii aveau la dispoziție prevederile art. 444 c. pr. civ., cheltuielile de judecată neputând fi solicitate pe calea apelului, acestea nefiind dovedite în privința onorariului avocațial nici în fața primei instanțe.
În drept a invocat prevederile art. 205, 201 alin. 2 C. pr. civ., art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938, art. 1846-1862 C. civ., art. 1050 și urm. C. pr. civ., art. 14 din decretul nr. 167/1958, art. 292, 150, 194 alin. 1 lit. e, 453 C. pr. civ.
Analizând apelurile declarate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, tribunalul reține următoarele:
În privința apelului declarat de oponenta C. E., Tribunalul reține că prima instanță a dat o justă soluționare cererii principale a reclamanților S. I. și S. M. prin raportare la starea de fapt corect stabilită în baza materialului probator administrat în dosar și la prevederile art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938.
Prima instanță a valorificat în cuprinsul considerentelor acele împrejurări care au avut relevanță juridică pentru luarea hotărârii, respectiv mijloacele de probă reprezentate de declarațiile martorilor, extrasele de carte funciară, actele succesorale notariale, precum și concluziile raportului de expertiză topografică extrajudiciară, toate acestea coroborându-se în sensul că reclamanții au exercitat începând cu anul 1990, în condițiile art. 28 din Decretul Lege nr. 115/1938, posesia asupra terenului în suprafață de 2080 mp înscris în CF nr. 1294 top. 4076/b/2/2. Proprietarii înscriși în cartea funciară menționată, N. A. și N. (n. Benke) Eszter au decedat la data de 02.09.1967, respectiv11.05.1988, astfel încât la data introducerii acțiunii, 25.02.2014, era împlinit termenul de 20 de ani prevăzut de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.
Din actele succesorale notariale întocmite de către succesorii proprietarilor înscrișii în cartea funciară reiese faptul că terenul uzucapat de către reclamanții intimații nu a făcut obiectul dezbaterii succesorale.
În privința susținerilor apelantei cu privire la caracterul posesiei exercitate de către reclamanți se reține că condițiile cerute de lege pentru a se putea invoca această uzucapiune sunt: titularul dreptului întabulat în cartea funciară să fie decedat, uzucapantul să posede imobilul timp de cel puțin 20 de ani de la moartea proprietarului tabular și posesia sa să fie utilă, indiferent de buna - credință sau reaua - credință a posesorului. Înscrisurile și probele testimoniale din dosarul de fond dovedesc faptul că posesia reclamanților a existat în mod efectiv și a fost utilă tot timpul curgerii termenului prevăzut de lege, iar moștenitorii proprietarului tabular nu au ridicat nici o pretenție sau împotrivire posesiunii exercitate de posesori în tot acest interval de timp. Aspectele invocate cu privire la starea de sănătate a moștenitorilor N. Emeric și N. V. nu pot prezenta nicio relevanță juridică câtă vreme aceștia nu au fost puși sub interdicție, având în consecință deplină capacitate de exercițiu. De altfel, cu privire la alte bunuri succesorale aceștia au și participat la dezbateri succesorale (f. 23, 25, 27 din dosarul primei instanțe).
În privința mijloacelor de probă administrate în cauză, instanța reține că sunt suficiente pentru probarea stării de fapt generatoare de efecte juridice, neprezentând utilitate revenirea cu adrese către Primăria Orașului Sovata în contextul în care aceasta a atestat împrejurarea că reclamanții pe baza declarației de impunere pe propria răspundere au achitat impozitul pe terenul în suprafață de 2080 mp.
În raport de toate considerentele de mai sus, reținând faptul că ulterior formulării opoziției la cererea de uzucapiune de către apelantă prima instanță a procedat la jucarea cauzei în ședință publică și la readministrarea întregului probatoriu administrat în condiții de contradictorialitate, Tribunalul reține că nu sunt fondate criticile formulate de către apelantă cu privire la nelegalitatea hotărârii primei instanțe prin modul de realizare a procedurii de citare până la intervenția sa în cauză.
Nici greșita aplicare de către prima instanță a dispozițiilor procedurale din Noul cod de procedură civilă cu privire la înscrierea drepturilor dobândite în temeiul uzucapiunii nu este în măsură să conducă la modificarea soluției prin constatarea nelegalității hotărârii primei instanțe, în condițiile în care Tribunalul constată că această procedură este compatibilă cu procedura reglementată de decretul lege nr. 115/1938. Astfel, procedura cu privire la uzucapiune derulată în prezenta cauză nu a încălcat dispozițiile din decretul lege nr. 115/1938, fiind satisfăcut pe deplin scopul urmărit de legiuitor prin instituirea regulilor în art. 130 din Decretul nr. 115/1938.
În consecință, în temeiul art. 480 alin. 1 C. pr. civ., Tribunalul va respinge ca nefondat declarat de oponenta C. E., împotriva sentinței civile nr. 369 din data de 06 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
De asemenea, se va respinge ca inadmisibil apelul incident declarat de petenții S. I., și S. M., împotriva aceleiași hotărâri judecătorești câtă vreme prin apelul incident se critică hotărârea primei instanțe prin care s-a omis acordarea cheltuielilor de judecată.
Astfel, raportând mențiunea din dispozitivul hotărârii criticate cu privire la cheltuielile de judecată, respectiv „Fără cheltuieli”, și la împrejurarea că din considerentele primei instanțe nu rezultă că aceasta ar fi analizat vreo cerere de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de către reclamanți și ar fi pronunțat vreo soluție cu privire la aceasta, Tribunalul constată că sunt incidente prevederile art.444 C. pr. civ în temeiul cărora se putea solicita completarea hotărârii judecătorești. De asemenea, potrivit art. 445 C. pr. civ. se constată că solicitarea reclamanților apelanți nu poate fi formulată în calea de atac a apelului, ci dor în cadrul procedurii menționate, aspect de natură a atrage respingerea ca inadmisibil a apelului.
În ceea ce privește cererile părților de acordare a cheltuielilor de judecată, se va avea în vedere că prin modul de soluționare al căilor de atac declarate, ambele părți au dreptul la acordarea acestora în temeiul art. 453 alin. 1 C. pr. civ. De asemenea, se vor avea în vedere prevederile alin. 2 ale art. 453 C. pr. civ. aplicabile prin aceea că solicitările părților nu au fost admise în tot, ci doar în parte, respectiv fiecare parte a avut câștig de cauză în apelul declarat de cealaltă parte, dar a pierdut în calea proprie de atac. Astfel, ținând cont și de faptul că prin calea de atac declarat de oponenta C. E. s-a criticat soluția dată asupra cererii principale, iar prin apelul incident declarat de reclamanții S. I. și S. M. s-a criticat nesoluționarea cererii accesorii de acordare a cheltuielilor de judecată, apelanta C. E. va fi obligată la plata către intimații S. I. și S. M. a sumei de 2.250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente apelului principal, reprezentând trei pătrimi din contravaloarea onorariului de avocat (f. 26), iar apelanții S. I. și S. M. vor fi obligați la plata către intimata C. E. a sumei de 1.108 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente apelului incident, reprezentând o pătrime din contravaloarea onorariului de avocat (f. 68). Potrivit alin. 2 teza finală al art. 453 C. pr. civ. cheltuielile de judecată astfel stabilite se vor compensa până la concurența sumei celei mai mici, iar în final apelanta C. E. va fi obligată la plata către intimații S. I. și S. M. a sumei de 1.142 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat apelul declarat de oponenta C. E., având CNP_, cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocatură I. P. C. din municipiul Tîrgu-M., .. 14A, județul M., împotriva sentinței civile nr. 369 din data de 06 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
Respinge ca inadmisibil apelul incident declarat de petenții S. I., având CNP_ și S. M., având CNP_, ambii cu domiciliul în Sovata, . B, jud. M., împotriva sentinței civile nr. 369 din data de 06 aprilie 2015 pronunțată de Judecătoria Sighișoara în dosarul nr._ .
Obligă apelanta C. E. la plata către intimații S. I. și S. M. a sumei de 2.250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente apelului principal, reprezentând onorariu de avocat.
Obligă apelanții S. I. și S. M. la plata către intimata C. E. a sumei de 1.108 lei cu titlu de cheltuieli de judecată aferente apelului incident, reprezentând onorariu de avocat.
Compensează în parte cheltuielile de judecată pe care părțile și le datorează reciproc și obligă în final apelanta C. E. la plata către intimații S. I. și S. M. a sumei de 1.142 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, astăzi 10 decembrie 2015.
Președinte, P. M. | Judecător, A. T. | |
Grefier, R. M. G. |
Redactat/tehnoredactat/AT
5 ex./11.01.2016.
Judecător fond G. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 819/2015. Tribunalul MUREŞ | Anulare act. Decizia nr. 807/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
