Revendicare imobiliară. Decizia nr. 491/2015. Tribunalul MUREŞ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 491/2015 pronunțată de Tribunalul MUREŞ la data de 24-09-2015 în dosarul nr. 491/2015
ROMÂNIA
TRIBUNALUL M.
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr._
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIE CIVILA Nr. 491/2015
Ședința publică de la 24 Septembrie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE V. S.
Judecător A. A.-B.
Grefier D. C.
Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta . cu sediul în Târnăveni, .-3, județul M., prin lichidator judiciar G. Mir Consult SPRL, împotriva sentinței civile nr.5488 din 17 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._ .
Mersul dezbaterilor și susținerile pe fond ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 10 septembrie 2015, când s-a amânat pronunțarea pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din hotărâre.
INSTANȚA
Deliberând asupra apelului constată următoarele :
Prin sentința civilă nr. 5488 din 17.12.2014, pronunțată de Judecătoria Tîrgu M. în dosar nr._ această instanță a respins cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta S.C. G. C. SRL Târnăveni, reprezentata prin lichidator judiciar G. Mir Consult SPRL Tg. M., in contradictoriu cu parata . reclamanta să plăteasca pârâtei suma de 1000 lei reprezentând cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că prin cererea având ca obiect revendicare mobiliară înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 09.06.2014, sub nr._ reclamanta . în contradictoriu cu intimata ., a solicitat a pronunța o hotărâre prin care să fie obligată pârâta la restituirea către reclamanta Societatea G. C. S.R.L. Târnăveni - societate în faliment, a Autospecializatei basculantă I.M. Mirsa, nr. de omologare HANT_- 1989, nr. de identificare_ cu nr. de înmatriculare_, care a făcut obiectul Contractul de închiriere nr. 5715 din 15.03.2007, pentru următoarele:
În fapt, la data de 15.03.2007, între pârâta Societatea H. SERVICE S.R.L. Ogra, cu sediul cunoscut în comuna Ogra, ./B, jud. M. și reclamanta Societatea G. C. S.R.L. Târnăveni, cu sediul în Târnăveni, .-3, jud. M. - în prezent aflată în procedura falimentului, reprezentată de lichidator judiciar G. Mir Consult S.P.R.L.Tg-M., a fost încheiat Contractul de închiriere nr. 5715 din 15.03.2007, având ca obiect închirierea - Autospecializatei basculantă I.M. Mîrșa, nr. de omologare HANT_-1989, nr. de identificare_ cu nr. de înmatriculare_ . Precizăm faptul că, în urma declanșării procedurii de împotriva debitoarei falite Societatea G. C. S.R.L. pentru care a fost desemnat lichidator judiciar G. Mir Consult Tg-M., prin încheierea comercială nr. 1389 din 03 octombrie 2007, în Dosar nr._ al Tribunalului Comercial M., s-au demarat procedurile în vederea recuperării bunurilor și creanțelor falite, sens în care la data de 20.02.2009, a procedat la emiterea unei invitații la conciliere directă a pârâtei Societatea H. Service S.R.L. Ogra, la data de 06.03.2009, cu precizarea că la această dată debitoarea nu s-a prezentat în vederea soluționării pe cale amiabilă a conflictului dintre cele două societăți.
La data de 09.03.2009, pârâta Societatea H. Service S.A comunicat lichidatorului judiciar oferta de cumpărare cu nr. 18 din 0 Autospecializatei basculantă I.M. Mîrșa, nr. de omologare HANT 1989, nr. de identificare_ cu nr. de înmatriculare_ - J 4.000 lei, motiv pentru care, la data de 14.04.2009, lichidatorul comunicat pârâtei Societatea H. Service S.R.L. Ogra, adresa nr. 13.04.2009 - prin care îi aduce la cunoștință valoarea evaluată a Autospecialei mai sus menționată, adresă prin care am pus în vederea acesteia „...potrivit dispozițiilor art. 27 din Contractul de închiriere nr. 5715 din „...la expirarea acestui contract, chiriașul va restituii locatorului bunul motiv pentru care, vă solicităm ca în termen de 3 zile de la primirea adresei sa restituiți bunul închiriat, la sediul locatorului din loc. Târnăveni, ., M..", cu mențiunea că nici până la data prezentei, bunul care face obiectul contractului de închiriere nr. 5715 din 15.03.2007, nu a fost pus la dispoziția reclamantei Societatea G. C. S.R.L. Târnăveni.
Mai mult decât atât, la data de 23.11.2010, s-a comunicat pârâtei Societatea H. Service S.R.L. Ogra, notificarea nr. 3210 din 17.1 care a solicitat acesteia, ca până la data de 06.12.2010, să restituie pârâtei ( din Contractul de închiriere nr. 5715 din 15.03.2007, reclamantei C. S.R.L. Târnăveni, bunul închiriat, respectiv - Autobasculantă I.M. Mîrșa, nr. de omologare HANT_-V identificare_ cu nr. de înmatriculare_ - în stare de funcționare la sediul locatorului din loc. Târnăveni, .-3, jud, M. în urma acestei notificări - pârâta Societatea H. Service S.R.L. nu a respectat obligațiile. Societatea H. Service S.R.L. Ogra este un posesor de rea credință bunului
La data de 06.07.2012, s-a înregistrat la Judecătoria Tg-M., o Cerere de emitere a somației de plată, prin care a solicitat instanței emiterea Ordonanței care să conțină și somația de plată împotriva pârâtei Societatea H. SERVICE S.R.L. Tg-M.. cu sediul în loc. Tg-M., .. 229/A, jud. M., pentru suma de 3.283,32 lei, reprezentând chirie și penalități de întârziere, solicitând totodată instanței să dispună obligarea pârâtei la restituirea către reclamanta Societatea G. C. S.R.L. Târnăveni, a Autospecializatei basculantă I.M. Mirsa, nr. de omologare HANT_-1989, nr. de identificare_ cu nr. de înmatriculare_, care a făcut obiectul Contractul de închiriere nr. 5715 din 15.03.2007, cerere care a format obiectul Dosarului nr._ .
Prin Ordonanța nr. 270 din 15.01.2010, a fost admisă în parte cererea formulată către creditoarea Societatea G. C. S.R.L. Târnăveni, împotriva debitoarei Societatea H. SERVICE S.R.L. Tg-M., societatea debitoarea fiind obligată la plata chiriei, fiind respinsă ca inadmisibilă pe calea procesuală a somației de plată cererea de restituire către reclamanta Societatea G. C. S.R.L. Târnăveni, a Autospecializatei basculantă I.M. Mirsa, nr. de omologare HANT_-1989, nr. de identificare_ cu nr. de înmatriculare_ Având în vedere numeroasele demersuri, precum și faptul că nici până la data de azi, 02.06.2014 - Autospecializata basculantă I.M. Mîrșa, nr. de omologare HANT_-1989, nr. de identificare_ cu înmatriculare_, nu a fost pusă la dispoziția locatorului, au promovat prezenta acțiune în revendicare mobiliară, prin care solicită să pronunțe o hotărâre prin care să oblige pârâta la restituirea bunului închiriat - în stare de funcționare la sediul reclamantei Societatea G. C. S.R.L. Târnăveni.
In drept: art.1909 al.2 cod civil vechi
La data de 09.07.2014 s-a depus întâmpinare la cererea de chemare in judecata formulată de către reclamanta S.C G. C. S.R.L. Târnăveni, solicitându-se respingerea acțiunii. Cu cheltuieli de judecată
In principal este invocată excepția autorității de lucru judecat conform art. 430 C.PR.CIV
Față de modul în care este formulată prezenta cerere de chemare în judecată precum și față de modul în care a fost formulată cererea de chemare în judecată din cadrul dosarului nr._/320/2012 al Judecătoriei Tg M., se apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 431 C.pr.civ.
In acest context se apreciază că sentința civilă nr. 5587/26.06.2013 a Judecătoriei Tg M. emisă în dosarul nr._/320/2012 al Judecătoriei Tg M. se bucură de putere de lucru judecat, și ca atare promovarea unui nou proces în aceleași condiții ca și cel judecat prin sentința civilă nr. 5587/26.06.2013 a Judecătoriei Tg M. este inadmisibil.
Pe fondul cauzei, nu contestă faptul că între . și reclamantă a existat un raport de locațiune cu privire la autospeciala cu nr. de identificare_, având nr. de înmatriculare_, încheindu-se contractul de închiriere nr. 5715/15.03.2007. Conform clauzelor contractuale această locațiune a încetat la data de 15.09.2007.
La data de 23.11.2010, firma lichidatoare a reclamantei, respectiv . SPRL Tg M., a comunicat pârâtei Notificarea nr 3210/17.11.2010 prin care a solicitat ca până în data de 06.12.2010 să i se restituie utilajul din litigiu.
In cursul lunii noiembrie 2010 administratorul pârâtei a dus utilajul în stare de funcționare la sediul reclamantei, unde în prezența portarului unității a lăsat autospeciala în curtea unității.
Menționează că acestea au fost și argumentele care au stat la baza soluției cu propunere de a nu se începe urmărirea penală emisă în dosarul nr. 6/P/2011 ( 8767/P/2011), dosar format ca urmare a plângerii penale de abuz de încredere formulată de către reclamantă împotriva pârâtei.
Menționează că prin Ordonanța nr. 270/15.01.2010 pronunțată de Judecătoria Tg M. în dosarul nr._ pârâta a fost obligată doar cu privire la plata chiriei restante aferente contractului de închiriere 5715/15.03.2007.
Mai mult prin sentința civilă nr. 5587/26.06.2013 emisă în dosarul nr_/320/2012 al Judecătoriei Tg M., rămasă irevocabilă ca urmare a respingerii recursului a fost respinsă ca prescrisă cererea de chemare în judecată a reclamantei contra pârâtei de obligare a restituirii în natura a bunului mobil în litigiu.
După cum se poate observa reclamanta își întemeiază acțiunea pe prevederile art. 1909 al 2 C. civil vechi.
Ipoteza art. 1909 alin.2: “ Cel ce a pierdut ori i s-a furat lucrul îl poate revendica in curs de 3 ani, din ziua pierderii ori furtului, de la cel la care îl găsește, rămânând acestuia regres împotriva celui de la care îl are. ”
Condiții pentru a fi aplicabil art. 1909 alin. 2 sunt:
- desesizarea involuntara a bunului de la adevăratul proprietar. Se observa ca pentru a se putea vorbi de aplicarea acestui articol trebuie ca ieșirea bunului din patrimoniul adevăratului proprietar sa se fi făcut fără voia acestuia.
Desesizarea involuntara presupune: furtul, pierderea bunului dar si tâlhăria, pirateria, pierderea din neglijenta si chiar datorita forței majore.
Prin “ furt ” in sensul prevăzut de art. 1909 alin. 2 se înțelege luarea unui bun mobil in posesiune, fără știrea si împotriva voinței proprietarului.
Acțiunea in revendicare nu este condiționata de stabilirea caracterului penal al faptei sau de condamnarea făptuitorului. De asemenea reclamantul in revendicare nu este obligat sa dovedească cine este autorul furtului.
- bunul se afla in momentul revendicării la un terț dobânditor de buna credința.
Terțul este de buna credința in condițiile in care el nu știa ca a dobândit bunul mobil de la un neproprietar ( hoțul sau găsitorul bunului mobil). Terțul dobânditor exercita asupra bunului revendicat o posesie reala, utila, de buna credința. Se observa ca una din condițiile puse mai sus este aceea a bunei credințe a dobânditorului. De altfel ori de cate ori, terțul este de buna credința se concluzionează ca si posesia exercitata de acesta este de buna credința.
Dovedirea de către reclamant a următoarelor: el a fost posesorul lucrului, anterior desesizării involuntare de bunul mobil revendicat. Prin revendicare se pretinde restituirea bunului mobil ce in realitate aparține celui ce-1 pretinde, care anterior l-a posedat.
Bunul a ieșit din patrimoniu fără voia sa, căci dacă ar fi ieșit cu voia sa n-ar mai exista posibilitatea revendicării. In aceasta situație bunul ar fi părăsit patrimoniul ca urmare a acordului de voințe sau drept urmare a exprimării voinței unilaterale a proprietarului.
Bunul revendicat este identic cu cel furat si găsit. Cerința este ca reclamantul sa dovedească faptul ca bunul pe care îl revendica este identic cu cel furat si găsit si nu faptul ca este similar, întrucât pe de o parte temeiul acestei acțiuni îl reprezintă dreptul de proprietate, iar pe de alta parte prin acțiunea in revendicare se pretinde recunoașterea dreptului de proprietate asupra unui bun individual determinat si se cere restituirea acestui bun, asupra căruia poarta dreptul de proprietate, si nu a altuia.
In cazul in care condițiile de mai sus sunt îndeplinite, si adevăratul proprietar a introdus acțiune in revendicare împotriva terțului dobânditor de buna credința, acțiunea va fi admisa in condițiile in care ea este introdusa in termen de 3 ani de la data pierderii sau furtului bunului respectiv.
Față de cele menționate mai sus, apreciază că prezenta cerere de chemare în judecată este inadmisibilă în principal si în secundar este prescrisă avându-se în vedere că a fost promovată peste termenul de 3 ani stabilit de legiuitor.
În speța de față avându-se în vedere clauzele contractului de închiriere nr. 5715/15.03.2007 respectiv art. 27 coroborat cu momentul încetării locațiunii, se apreciază că prescripția dreptului material la acțiunea de restituire a bunului a început să curgă din data de 15.09.2007.
Față de data introducerii prezentei acțiuni consideră că a fost depășit termenul de 3 ani instituit de legiuitor..
Dacă prezenta acțiune este respinsă se apreciază că sunt aplicabile prevederile art 453 N.C.pr.civ. în sensul obligării reclamantei la plata cheltuielilor de judecată efectuate de către subscrisa respectiv onorariul avocațial.
Instanta a retinut ca intre parti a fost incheiat la data de 15.03.2007 un contract de inchiriere ( f. 3-6) care expira la data de 15.09.2007 avand ca obiect inchirierea de catre reclamanta catre parata a unei autobasculante cu nr. de inmatriculare_ .
Prin incheierea comerciala nr. 1389/03.10.2007 a Tribunalului comercial M. s-a dispus deschiderea procedurii de faliment fata de reclamanta ( f. 7-9).
Prin decizia nr. 8R/07.01.2014 pronuntata de Tribunalul specializat M. (dosar nr._/320/2012) s-a statuat cu autoritate de lucru judecat faptul ca locatiunea in discutie a avut initial un termen determinat, iar dupa implinirea acestuia, avand in vedere ca parata a continuat sa foloseasca obiectul material al locatiunii, fara a exista o opozitie a proprietarului, respectiva conventie s-a transformat dintr-o inchiriere cu termen . nedeterminata, in temeiul tacitei relocatiuni ( art. 1437 si 1436 C. civ. 1864) (f. 8 dec. 8R/2014).
La data de 20.02.2009 lichidatorul a solicitat paratei chiriase plata chiriei restante ( conform notificare f. 10), iar prin adresa nr. 18 din 06.03.2009 ( f. 14) parata si-a manifestat intentia de a achizitiona autobasculanta in litigiu. Prin adresa din 17.11.2009 reclamanta prin lichidatorul judiciar a solicitat restituirea autobasculantei obiect al contractului de inchiriere, moment de la care instanta apreciaza ca a incetat acest contract ( prin denuntarea unilaterala a contractului transformat in inchiriere pe durata nedeterminata).
Desi in principiu, actiunea proprietarului locator impotriva chiriasului avand ca obiect obligarea la restituirea bunului inchiriat este o actiune personala, intemeiata pe obligatiile contractuale, prescriptibila in 3 ani, atunci cand chiriasul refuza restituirea convertind detentia precara ( folosinta) in posesie, proprietarul initial are la indemana doar formularea unei actiuni in revendicare, actiune reala, prescriptibila, in principiu, in 30 de ani. Parata face confuzie intre actiunea in revendicare si posibilitatea tertului posesor de buna credinta a bunul mobil de a invoca efectele posesiei in temeiul art. 1909 vechiul cod civil.
Actiunea in revendicare este actiunea proprietarului neposesor impotriva posesorului neproprietar. Pentru admiterea actiunii in revendicare reclamantul este tinut sa faca dovada calitatii sale de proprietar asupra lucrului revendicat, dar si imprejurarea ca acesta exista si se afla in posesia paratului la momentul formularii cererii.
Instanta a apreciat ca exista dovada dreptului de proprietate al reclamantei asupra autobasculantei in litigiu dovada facuta prin raspunsul comunicat de operatorul autorizat la baza de date DEPABD. Nu este insa facuta dovada faptului ca autobasculanta mai exista in materialitatea sa si se afla la momentul formularii cererii in posesia paratei. Este adevarat ca sarcina probei cu privire la predarea autovehicolului ii revine paratei, insa, instanta apreciaza ca aceasta, chiar daca nu a dovedit predarea autovehicolului catre proprietara ( nu exista un proces verbal in acest sens), a dovedit totusi ca nu se mai afla in posesia autovehicolului in discutie in prezent. Astfel, prin notificarea din data de 17.11.2009 lichidatorul a solicitat restituirea autovehicolului la sediul debitorului din localitatea T., .-3, fara a se indica vreo persoana careia urma sa se faca predarea. Martorul Palaghie M. audiat a aratat ca in luna noiembrie 2010 impreuna cu alti doi soferi a adus basculanta pe un trailer la T., la sediul reclamantei, lasand-o in curtea in care se afla cladirea sediului. A mai aratat ca a lasat masina acolo, cu cheile in bord si a discutat doar cu oamanii care efectuau paza combinatului. Starea de fapt expusa de martor se coroboreaza cu concluziile din dosarul de urmarire penala nr. 8767/P/2010 instrumentat de P. de pe langa Judecatoria Tg. M. ( f. 28-30) finalizat cu neinceperea urmaririi penale pentru martor pentru comiterea infractiunii de abuz de incredere. Desi comportamentul martorului care a actionat ca si reprezentant al paratei a fost unul neglijent ( fiind de neconceput pentru un om cu diligenta medie sa lase un autovehicol . parasita si cu cheile si actele masinii pe bordul acesteia!), acest lucru ar putea cel mult sa atraga posibilitatea obtinerii de catre reclamanta de despagubiri. Pentru admiterea actiunii in revendicare este insa necesar ca bunul revendicat sa existe in materialitatea lui in mainile paratului la momentul formularii cererii, conditie neindeplinita in prezenta speta.
Pentru aceste motive, instanta a respins cererea formulata ca neintemeiata iar în temeiul art. 453 C. proc. civ. a obligat reclamanta cazuta in pretentii sa plateasca paratei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, conform chitantei de la f. 42. Existenta procedurii de faliment nu este de natura sa impiedice sanctionarea conduitei procesuale a societatii falite care a avut initiativa declansarii prezentului dosar prin obligarea acesteia la cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta S.C. G. C. SRL Târnăveni, reprezentata prin lichidator judiciar G. Mir Consult SPRL Tg. M., solicitând admiterea acestuia și modificarea în parte a hotărârii în sensul obligării intimatei pârâte . SRL la restituirea Autospecializatei basculantă I.M. Mirsa, nr. de omologare HANT_- 1989, nr. de identificare_ cu nr. de înmatriculare_, care a făcut obiectul Contractul de închiriere nr. 5715 din 15.03.2007.
În motivarea apelului s-a susținut că hotărârea este netemeinică întrucât singurul argument avut în vedere de prima instanță pentru a motiva respingerea cererii este reprezentat de declarația martorului Palaghie M., care deține calitatea de administrator al . SRL, cu toate că aceeași instanță reține că atitudinea martorului a fost aceea a unei persoane neglijente, fiind de neconceput pentru un om cu diligență medie să lase un autovehicul într-o curte aproape părăsită, cu actele și cheile mașinii pe bord.
Apelanta a mai susținut că a solicitat pârâtei să facă dovada susținerilor respective, să fie indicată persoana căreia i-a fost predată autospecializata și cheile acesteia, mai mult, a solicitat instanței luarea interogatoriului administratorului . Ogra, pentru a oferi relații cu privire la modul efectiv de predare, precizând totodată că niciunul dintre paznici nu confirmă afirmațiile martorului.
În concluzie apelantul a susținut că în baza unei simple declarații de martor pârâta nu poate fi absolvită de răspundere, întrucât prin această modalitate orice chiriaș poate refuza restituirea obiectului închiriat, motivate de faptul că a dus bunul într-un loc indicat de el, fără a-l preda unei persoane, respective proprietarului. Astfel, lichidatorul apelantei apreciază că . Ogra este un posesor neproprietar al bunului Autospecializata basculantă I.M. Mirsa, nr. de omologare HANT_- 1989, nr. de identificare_ cu nr. de înmatriculare_, bun care este în stare de funcționare, mai mult, acesta este un posesor de rea credință motivat de faptul că i s-a adus la cunoștință și i s-a solicitat restituirea acestui bun, fără a-și respecta obligațiile.
În cadrul procedurii prealabile, la data de 09.06.2015, intimata . a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului declarat și menținerea hotărârii atacate, cu cheltuieli de judecată.
În motivare s-a susținut că instanța de fond a apreciat în mod corect că cererea este neîntemeiată, întrucât fiind fundamentată pe dispozițiile art. 1909 alin. 2 Cod procedură civilă, nu s-a dovedit faptul că la momentul promovării acțiunii bunul revendicat se afla în posesia pârâtei.
În apel nu au fost administrate probe.
Analizând hotărârea atacată în raport de criticile formulate dar și prin raportare la dispozițiile art. 479 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că apelul declarat este neîntemeiat, pentru următoarele considerente:
În mod greșit s-a susținut de către apelantă că unicul argument, care a condus la hotărârea de respingere a acțiunii în revendicare, ar fi acela că martorul Palaghie M., fost administrator al pârâtei, a declarat că bunul revendicat a fost lăsat în curtea părăsită, cu cheile și actele pe bord. De fapt, prima instanță a avut în vedere că s-a făcut dovada dreptului de proprietate al reclamantei asupra autobasculantei in litigiu prin raspunsul comunicat de operatorul autorizat la baza de date DEPABD, observând totodată că nu s-a făcut și dovada faptului ca autobasculanta mai exista in materialitatea sa și că se afla la momentul formularii cererii de chemare în judecată in posesia paratei.
Instanța de fond a mai avut în vedere că, chiar dacă sarcina probei cu privire la predarea autovehicolului ii revenea paratei, și chiar dacă aceasta nu a dovedit predarea autovehicolului catre proprietara prin lichidator, nefiind întocmit un proces verbal in acest sens, a dovedit totusi ca în prezent nu se mai afla in posesia autovehicolului, prin urmare a apreciat că atitudinea nediligentă a martorului Palaghie putea eventual atrage posibilitatea obtinerii de despagubiri, concluzionând că pentru admiterea actiunii in revendicare este necesar ca bunul revendicat sa existe in materialitatea lui in mainile paratului la momentul formularii cererii, conditie neindeplinita in cauză.
Cele constatate de prima instanță sunt absolut corecte și întemeiate pe dispozițiile incidente din materia revendicării mobiliare. Instanța de control judiciar constată că esențial în cauză era a se stabili dacă bunul revendicat există în materialitatea sa și dacă la data introducerii cererii de chemare în judecată acesta se afla la pârâtă, întrucât prevederile art. 1909 Cod civil vechi erau aplicabile doar dacă se dovedea că pârâta deține autospeciala revendicată. Or, în condițiile în care s-a dovedit că pârâta intimată nu deține și nu a deținut la data introducerii acțiunii bunul revendicat, instanța a observat în mod corect că nu poate verifica incidența ipotezelor prevăzute de art. 1909 alin. 1 sau 2 Cod civil vechi, respingând cererea de revendicare pentru neîndeplinirea cumulativă a condițiilor de admibilitate.
Prin urmare,declarația de martor luată fostului administrator al pârâtei nu a determinat prin ea însăși respingerea cererii, ci a fost apreciată alături de restul probelor administrate, respectiv referatul întocmit din dosarul de urmarire penala nr. 8767/P/2010 instrumentat de P. de pe langa Judecatoria Tg. M. ( f. 28-30), finalizat cu neinceperea urmaririi penale pentru martor pentru comiterea infractiunii de abuz de incredere, dispozițiile și considerentele Sentinței civile nr. 5587 din 26.06.2013 a Judecătoriei Tg. M. precum și restul înscrisurilor din dosar, instanța de fond apreciind în mod corect că nu se impune suplimentarea acestui probatoriu.
Față de cele ce preced, constatând că nu există motive care să justifice schimbarea hotărârii atacate, potrivit art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul urmează să respingă apelul declarat.
În ceea ce privește cererea pârâtei intimate de obligare a apelantei la plata cheltuielilor de judecată din apel, instanța observă că aceasta nu a făcut dovada avansării acestora, astfel cum pretind dispozițiile art. 452 Cod procedură civilă, prin urmare această cerere urmează să fie respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge apelul declarat de apelanta . cu sediul în Târnăveni, .-3, județul M., prin lichidator judiciar G. Mir Consult SPRL, împotriva sentinței civile nr.5488 din 17 decembrie 2014 pronunțată de Judecătoria Tg.M. în dosarul nr._
Respinge cererea intimatei . cu sediu în Ogra, . B, jud.M., privind obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată din apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 24.09.2015.
Președinte, V. S. | Judecător, A. A.-B. | |
Grefier, D. C. |
Red.V.Sz .
Tehnred.7.10.2015/4 ex.
Jud.fond.A. L. B.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 185/2015. Tribunalul MUREŞ | Pretenţii. Decizia nr. 472/2015. Tribunalul MUREŞ → |
|---|
