Acţiune în constatare. Decizia nr. 663/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 663/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 10090/279/2011
Dosar nr._ - acțiune în constatare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 663/RC
Ședința publică din 20.11.2014
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – judecător
D. S. – judecător
O. E. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenții-reclamanți U. A., domiciliată în P. N., ., județul N., U. B. M., domiciliată în Belgia, .>U. A., domiciliat în P. N., ., județul N., și T. M., domiciliată în P. N., ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 848 din 13.03.2014 pronunțată de Judecătoria P. N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți Municipiul P. N. - prin Primar, cu sediul în P. N., județul N., și U. A. A., domiciliat în P. N., .), nr. 123, județul N., având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: recurentul-reclamant U. A., inclusiv în calitate de procurator pentru recurentele U. B. M. și T. M. și avocat H. V. pentru recurenții-reclamanți U. A., U. A., T. M. și U. B. M., lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al doilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este acțiune în constatare;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- Municipiul P. N. a comunicat menținerea punctului de vedere.
Domnul avocat H. V. depune la dosar împuternicirea avocațială ./_/fără dată emisă de Baroul N. și semnează recursul pentru toate cele patru părți pe care le reprezintă.
Se procedează la identificarea recurentului U. A..
Cu privire la temeiul de drept, domnul avocat H. V., pentru recurenții-reclamanți U. A., U. A., T. M. și U. B. M., solicită ca, prin hotărâre, instanța să se pronunțe asupra intenției reale a părților de a înstrăina bunul, respectiv solicită obținerea unei hotărâri care să țină loc de act autentic pentru diferența de suprafață. Depune la dosar cerere de restituire a diferenței de taxă judiciară de timbru achitată în plus.
Instanța constată că pentru soluționarea recursului este necesară o taxă judiciară de timbru de 250 lei.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părților în susținerea recursului.
Domnul avocat H. V., pentru recurenții-reclamanți U. A., U. A., T. M. și U. B. M., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și susține oral motivele de recurs. Arată că în contractul de vânzare-cumpărare s-a trecut suprafața de 1000 m.p., în loc de 1500 m.p. și că intenția de vânzare a fost pentru 2400 m.p.; la fila 57, U. A. A. a afirmat că nu are nici o pretenție și că tatăl său a dorit să vândă acel teren. Totodată, primăria a arătat că suprafața nu îi aparține. Mai arată că nu există antecontract de vânzare-cumpărare pentru diferență. Fără cheltuieli de judecată.
Instanța, în temeiul dispozițiilor art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 848 din 13.03.2014 pronunțată de Judecătoria P. N. în dosarul nr._, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr.848 din data de 13.03.2014, pronunțată de Judecătoria P. N., a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea în constatare formulată de reclamanții U. A., U. B. M., U. A. și T. M., în contradictoriu cu pârâții Municipiul P. N. prin primar și U. A..
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei P. N., la data de 05.12.2011, sub nr._, reclamanții U. A., T. M., U. B. M. și U. A. în calitate de moștenitori ai defunctului U. M. au chemat în judecată pe pârâtul Municipiul P. N. prin Primar, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate că au un drept de proprietate asupra terenului în suprafață totală de 1573 mp, situat in . potrivit voinței părților față de suprafața de 1000 mp cât s-a trecut în contractul de vânzare-cumpărare nr. 482/21.01.1991
În motivarea cererii, reclamanții au arătat că, prin certificatul de moștenitor nr. 1469/06.12.1988 emis de notariatul Județean N., bunurile imobile terenul în suprafață de 1500 mp, în fapt 2400 mp, situate în . împreună cu o casă construită pe acesta rămase de la autorul defunct U. C. au fost dobândite de U. A..
Între timp, în anul 1991 U. A. i-a vândut terenul și locuința din . lui U. M. prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 482/21.01.1991.
Au precizat că în contractul mai sus menționat s-a înscris din eroare suprafața de 1000 mp teren, când în realitate potrivit schiței anexe suprafața vândută era de 1500 mp, vecinătățile din certificatul de moștenitor fiind aceleași.
Au menționat că și prin sentința civilă nr.3696/20.07.2010 a Judecătoriei P. N. s-a prevăzut că terenul vândut era de 2400 mp.
Ca urmare a decesului lui U. M., reclamanții au dobândit prin certificatul de moștenitor nr.11/19.02.2004 emis de BNP H. I. și actul de partaj nr.1694/26.09.2007 autentificat la BNP S. G. bunurile succesorale printre care și suprafața de 2400 mp.
Au susținut că potrivit actului de partaj, suprafața de 1000 mp a fost dobândită de T. M., iar diferența de până la 2400 mp este stăpânită în fapt de moștenitorii defunctului U. M..
Cererea nu a fost motivată în drept.
În dovedirea cererii timbrate cu taxa judiciara de timbru de 500 lei (fila 5), 1311 lei (fila 55) și timbre judiciare în valoare de 3 lei si 5 lei (fila 51) au depus în fotocopii: sentința civilă nr. 3696/20.07.2010 pronunțată de Judecătoria P.-N., contract de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 432/21.01.1991, certificat de moștenitor nr. 1469/06.12.1988, act de partaj voluntar autentificat sub nr.1694/26,12,2007, certificat de moștenitor nr. 11/19.02.2004 emis de BNP H. I., schițe (filele 6-20).
Pârâtul Municipiul P.-N. prin Primar a formulat întâmpinare la data de 16.02.2012, prin care a solicitat pronunțarea unei soluții legale și temeinice.
În motivare s-a arătat că suprafața de 2400 mp teren situat în P.-N., . a fost înscrisă în titlul de proprietate nr._ emis pe numele lui U. V., moștenitor al defunctului U. Al. C., iar imobilul nu face parte din patrimoniul Municipiului P. N..
A menționat că se poate observa că amplasamentul imobilului este situat între proprietăți private, astfel că sunt necesare declarații de la vecini cu privire la limitele de vecinătate dintre proprietăți.
Din oficiu în baza rolului activ instanța de fond a dispus atașarea dosarului_ .
În ședința publică din 13.09.2012 s-a luat act de modificarea cadrului procesual, în sensul introducerii în cauză, în calitate de pârât a numitului U. A..
Pârâtul U. A. a depus la dosarul cauzei la 23.08.2012 un înscris prin care a arătat că nu are nicio pretenție asupra diferenței de teren solicitate, fiind de acord cu acțiunea formulată pentru îndreptarea erorii făcute de tatăl său.
În dovedire a depus copia certificatului de naștere (fila 58).
În cauză, în ședința publică din 13.09.2012, a fost încuviințată proba cu înscrisuri pentru toate părțile și din oficiu proba cu expertiza tehnică specialitatea topografie, raportul fiind depus la filele 76-77, 113-114 dosar.
Cauza a fost suspendată în temeiul art. 1551 Cod procedură civilă la 21.03.2013, iar la data de 04.05.2013 reclamanții (fila 97) au arătat că obiectul cererii îl reprezintă suprafața de 1506 mp identificată de expert, iar la data de 26.09.2013 s-a dispus reluarea judecății.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a constatat următoarele:
Potrivit certificatului de moștenitor 1469/06.12.1988 emis de Notariatul de Stat Județean N., de pe urma defunctului U. C. decedat la 09.04.1964 a rămas suprafața de 1500 mp teren construcții situat în municipiul P. N., . învecinat cu U. M., D. E., calea ferata și . defunct de la părinții săi prin moștenire. Întreaga moștenire a revenit potrivit aceluiași act numitului U. A. nepot de frate (fila 14).
La data de 21.01.1991, prin contract de vânzare-cumpărare autentificat de Notariatul de Stat județean N., U. A. a vândut lui U. M. căsătorit, suprafața de 1000mp situat în P. N., . conform schiței anexe în care apare delimitată conform vecinătăților prevăzute în certificatul mai sus menționat suprafața de 1500 mp.
La data de 19.02.2004, s-a reținut că este emis certificatul de moștenitor nr.11 la BNP H. I. pentru defunctul U. M., în care sunt menționați toți cei patru reclamanți din prezenta cauza și care au justificat astfel calitatea procesuală activă.
Între aceeași moștenitori, s-a încheiat la 26.09.2007, actul de partaj voluntar nr.1694 prin care reclamantei T. M. i se atribuie dreptul de proprietate asupra imobilului situat în municipiul P. N., ., județul N., compus din suprafața de 1000 mp teren curți construcții, cu nr. cadastral 6678, înscris în cartea funciara nr._/N a localității P. N..
Cu privire la considerentele sentinței civile nr. 3696/20.07.2010 pronunțată de Judecătoria P. N. în dosarul nr._, instanța de fond a constatat că s-a statuat faptul că admiterea cererii nu trebuie înțeleasă ca o confirmare a dreptului de proprietate al reclamanților, ci doar stabilirea împrejurării că emiterea titlului de proprietate nr. 1/352 din 14.02.2003 s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor legii fondului funciar.
A mai reținut aceeași instanță că suprafața de 2400 mp teren curți construcții, fânețe și arabil, situată în intravilanul localității P. N. județul N., cu vecinătățile: la Nord - U. Al. M., la Est - . Sud - M. D. M., D. E. și la Vest –. ieșit niciun moment din stăpânirea numitului U. Al. C., dispunându-se radierea acestei suprafețe din titlul de proprietate 1/352/14.02.2003 având ca titular pe U. V..
S-a constatat că, în conformitate cu concluziilor raportului de expertiză topografică (filele 113-114), limitele terenului în cauză sunt aceleași cu cele ale terenului cumpărat prin contractul autentificat sub nr. 482/1991.
Având în vedere faptul că în certificatul de moștenitor 1469/06.12.1988 emis de Notariatul de Stat Județean N. este inserată suprafața de 1500 mp teren construcții situat în municipiul P. N., ., reclamanții nefăcând dovada unui titlu de proprietate al acestuia, s-a constatat că nici succesorul acestuia U. A. nu putea transmite valabil mai multe drepturi decât are prin contractul de vânzare-cumpărare din 21.01.1991 lui U. M. - autorul reclamanților, potrivit principiului Nemo plus iuris ad alium transferre potest quam ipse habet .
Interpretând contractul de vânzare-cumpărare din 21.01.1991 potrivit voinței părților, instanța de fond a constatat că însuși vânzătorul U. A. declara că imobilul de 1000 mp ce se vinde a fost dobândit prin moștenire de la U. C. decedat în anul 1964 conform certificatului de moștenitor nr.1469/1988, astfel că acesta în mod evident nu a intenționat să vândă o suprafață superioară.
Față de aceste împrejurări, instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiată acțiunea, în cauză, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 111 din Codul de procedură civilă, având în vedere că reclamanții nu au făcut dovada unui act care să probeze transmiterea dreptul de proprietate cu privire la întreaga suprafața de teren solicitata de la defunctul U. Al. C. în patrimoniul lui U. A., pentru ca acesta să o poată înstrăina valabil autorului reclamanților.
În consecință, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea în constatare formulată de reclamanții U. A., U. B. M., U. A. și T. M. în contradictoriu cu pârâții Municipiul P. N. prin primar și U. A..
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs în termenul legal, reclamanții U. A., U. B. M., U. A. și T. M.. Recursul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr._ . În recursul declarat, reclamanții au criticat sentința, pentru următoarele motive:
Intenția părților din contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.484/21.01.1991 a fost să se vândă, respectiv să se cumpere, întreaga suprafață de 2400 mp, teren curți-construcții, fânețe și arabil, și nu suprafața de 1000 mp, cum în mod eronat a afirmat prima instanță. A mai arătat că suprafața de 2400 mp – din măsurători suprafața de 2506 mp – și-a păstrat aceleași vecinătăți în toată succesiunea de acte efectuate dea lungul timpului. În acest sens, precizează că potrivit raportului de expertiză topografică limitele terenului în cauză sunt aceleași cu cele ale terenului cumpărat prin contractul autentificat sub nr.482/1991. Menționează că interpretarea eronată a contractului de către prima instanță mai rezultă și din aspectele menționate la judecata în fond, respectiv că în schița anexă la contract este delimitată suprafața de 1000 mp, iar vecinătățile corespund suprafeței efectiv stăpânite, reală, care este de 2400 mp.
Întrucât sunt proprietarii de fapt și de drept ai terenului de 2400 mp, din măsurători 2506 mp, conform schiței anexă la contract, solicită reclamanții admiterea recursului, în considerarea dispozițiilor art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă, instanța de fond pronunțând soluția prin interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății și ca urmare a schimbării naturii ori a înțelesului lămurit și neîndoielnic al acestuia, precizând totodată că hotărârea recurată este lipsită de temei legal.
Față de recursul declarat de reclamanți, pârâtul Municipiul P. N. a arătat că-și menține punctul de vedere exprimat la judecata în fond prin întâmpinare și că solicită respingerea ca nefundat a recursului declarat de reclamanți.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, se constată că nu este fondat recursul declarat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanții au solicitat să se constate că vânzarea cumpărarea care s-a realizat în anul 1991 prin contractul de vânzare cumpărare autentificat sub nr.482 din data de 21.01.1991 a avut ca obiect suprafața de 2400 mp, și nu de 1000 mp, cât a fost înscris în actul doveditor al înstrăinării. Prin urmare, reclamanții au solicitat instanței să constate dreptul intervenit prin cumpărare asupra terenului de 1400 mp. În fața instanței de recurs reclamanții, prin apărător, au menționat că solicitarea de constatare a dreptului de proprietate asupra terenului de 1400 mp în raport de obiectul acțiunii pendinte este reprezentat de obținerea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare cumpărare pentru diferența de suprafață de la 2400 mp, cât apreciază că a fost înstrăinată în mod real, la suprafața din act, respectiv 1000 mp.
În raport de precizările menționate, instanța de recurs reține că acțiunea în constatare a vânzării cumpărării pentru diferența de suprafață de 1400 mp trebuie să aibă în vedere condițiile generale de exercitare a unei astfel de acțiuni, și anume să existe în principal un înscris doveditor al intenției reale a părților, care să poată fi apreciat ca având caracterul unui antecontract de vânzare cumpărare sau a unei promisiuni bilaterale de vânzare și respectiv cumpărare. În lipsa unui astfel de înscris, tribunalul constată că intenția reală a părților nu poate fi apreciată doar prin luarea în considerare a mențiunilor dintr-un act autentic, ce cuprinde un obiect al vânzării clar individualizat și determinat. Se mai reține totodată că regulile aplicabile pentru acțiunile având ca obiect constatare vânzare cumpărare sunt cele care determină obligația instanței ca, în cazul în care constată că una dintre părțile antecontractului de vânzare cumpărare refuză în mod nejustificat să se prezinte la notariat pentru încheierea actului în formă autentică, prin hotărâre judecătorească să poată suplini consimțământul acestuia la încheierea actului în formă autentică, prin pronunțarea unei hotărâri cu efecte constitutive de drepturi, care să țină loc de act autentic de vânzare, respectiv cumpărare.
Ori, în cauza pendinte nu a fost pus în discuție vreun refuz al pârâtului moștenitor al autorului semnatar al actului de vânzare din anul 1991 de a se prezenta la notariat, reclamanții invocând chiar faptul că intenția părților contractante încă de la momentul încheierii actului a fost de a înstrăina, respectiv dobândi în proprietate, întreaga suprafață de teren de 2400 mp, și nu doar de 1000 mp, cum a fost trecut în actul autentic.
Față de cele menționate, se constată că o acțiune în perfectare vânzare cumpărare, prin aprecierea intenției reale a părților contractante de la momentul realizării acordului de voință, este nefondată, raportat la condițiile speciale de admisibilitate aplicabile unei acțiuni din această categorie de cauze, care presupun de esență existența unui înscris doveditor al convenției de vânzare care, în speță, nu există.
Având în vedere precizările efectuate de reclamanți în fața instanței de recurs și în raport de constatările anterioare, tribunalul apreciază ca neavenite și inutile statuările din considerentele sentinței recurate, pentru dreptul de proprietate al autorului pârâtului U. A. asupra terenului în litigiu, precum și asupra posibilității acestuia de înstrăinare a unui teren într-o suprafață mai mare decât cea din actul autentic de înstrăinare, precum și cele referitoare la efectele sentinței civile nr.3696/20.07.2010 a Judecătoriei P. N..
În consecință, pentru considerentele anterior expuse, se constată că nu este fondat recursul declarat de reclamanți, urmând să fie respins, în considerarea dispozițiilor art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții U. A., domiciliată în P. N., ., județul N., U. B. M., domiciliată în Belgia, .>U. M. A., domiciliat în P. N., ., județul N., și T. M., domiciliată în P. N., ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 848/13.03.2014 a Judecătoriei P. N., în contradictoriu cu intimații-pârâți Municipiul P. N. - prin Primar, cu sediul în P. N., județul N., și U. A. A., domiciliat în P. N., .), nr. 123, județul N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 20.11.2014.
Președinte, Judecători, Grefier,
L. F. D. S., C. Ailuțoaei
O. E.
Red. și tehnored. L.F. – 11.12.2014
Tehnored. C.A. – 17.12.2014/ 2 ex.
Fond: C. I.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 275/2014. Tribunalul NEAMŢ | Succesiune. Decizia nr. 264/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
