Revendicare imobiliară. Decizia nr. 405/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 405/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 03-06-2014 în dosarul nr. 5197/279/2010
Dosar nr._ revendicare imobiliară
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 03.06.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 405/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - C. M. | - judecător |
- U. A.-M. | - judecător | |
- B. C. | - judecător | |
- L. R. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs declarată de reclamanta S. A., domiciliată în Piatra N., ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 2823 din data de 17.06.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimații-pârâți T. A. și M. G. și intimații-reclamanți A. M. I. și A. M. E..
Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 27.05.2014, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și în care s-a dispus amânarea pronunțării pentru astăzi, 03.06.2014, când,
T R I B U N A L U
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele;
Prin sentința civilă nr. 2823 pronunțată la data de 17.06.2013 de Judecătoria Piatra N., a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții S. A., A. M. I. și A. M. E. ]n contradictoriu cu pârâții T. A. și M. G.. Au fost obligați reclamanții la plata către pârâți a cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei.
Pentru a hotărî acestea, prima instanță a reținut că prin acțiunea lor, reclamanții au chemat în judecată pe pârâți pentru revendicare, grănițuire, cu cheltuieli de judecată. În motivare, reclamanta S. A. a arătat că este proprietara suprafeței de 870 mp teren situat în mun. P. N., conform titlului de proprietate nr._, teren pe care în anul 2004 l-a înstrăinat celuilalt reclamant, ginerele său, și fiicei acesteia în prezent decedată, prin contract păstrându-și dreptul de uzufruct viager, că din acest teren, la întocmirea documentației cadastrale s-a constat că lipsește suprafața de 128 mp pe care pârâții îl folosesc fără niciun drept, și cum toate demersurile sale de a rezolva litigiul pe cale amiabilă au rămas fără rezultat, s-au văzut nevoiți să promoveze prezenta acțiune.
În dovedire, au anexat, în copie, înscrisuri și au solicitat proba cu declarații de martori, interogatoriul pârâților, expertiză topo.
Pârâții, prin întâmpinare, au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Instanța de fond, analizând actele și probele administrate în cauză, a constatat că acțiunea este neîntemeiată, respingând-o pentru următoarele considerente:
Acțiunea promovată de reclamanți este una în revendicare, în cadrul ei punându-se în discuție însăși existența dreptului de proprietate asupra bunului, drept pe care reclamanții nu l-au dovedit. Această acțiune nu este decât la îndemâna celui care are calitatea de proprietar exclusiv al bunului revendicat, or în prezenta cauză, atât reclamanții, cât și pârâții, posedă titlu de proprietate pentru terenurile pe care le dețin. În acest context, se ridică problema suprapunerii terenurilor revendicate în actele de proprietate invocate de părți, dându-se eficiență juridică primului act de proprietate mai preferabil.
Din concluziile expertizei topo efectuată în cauză nu rezultă suprapuneri de teren în actele de proprietate ale părților, nu rezultă că pârâții ar ocupa vreo suprafață din terenul proprietatea reclamanților, pentru a fi admisibilă acțiunea de față.
Litigiul are ca izvor, conform susținerilor reclamanților, modul în care a fost ridicat pe linia de hotar dintre părți gardul existent, însă nici în această privință nu li se poate imputa pârâților vreo culpă, cât timp cât reclamanții au ridicat acest gard în urmă cu 25 de ani, existent și în prezent. Chiar dacă acest gard a fost dublat de pârâtul M. G. în urmă cu trei ani pe o latură a acestuia, această dublură a fost construită înspre terenul proprietatea sa, neafectând proprietatea reclamanților. Aceste aspecte rezultă și din concluziile expertizei efectuată în cauză, dar și din interogatoriile luate părților în proces.
Întrucât reclamanții nu fac dovada că terenurile pe care le revendică se află în posesia precară a pârâților, nici a faptului că, prin modul în care a fost efectuată dublura la gardul vechi existent pe hotarul dintre părți, le-ar fi afectată în vreun mod proprietatea lor, s-a constatat că acțiunea promovată este neîntemeiată și a fost respinsă. În cadrul acestei acțiuni, care constituie cel mai energic mijloc de apărare a dreptului de proprietate, reclamanții, în considerarea dispozițiilor art. 480 Cod civil, le incumba sarcina probei cu privire la două împrejurări, și anume că sunt proprietarii bunului revendicat, iar pârâții au posesia nelegitimă. S-a constatat, însă, că reclamanții nu au făcut dovada îndeplinirii acestor condiții specifice unei astfel de acțiuni.
În considerarea disp. art. 274 Cod de procedură civilă, au fost obligați reclamanții la plata către pârâți a cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs reclamanta S. A., arătând că instanța era obligată să soluționeze capătul de cerere în grănițuire, urmând a stabili linia de hotar, fie pe vechiul amplasament sau, așa cum a fost cerut de recurentă, în condițiile în care ambii pârâți au intrat pe proprietatea sa. Obligația rezolvării acestui capăt de cerere rezulta din conținutul art. 584 Cod civil. Instanța, respingând în totalitate acțiunea, i-a respins și acest capăt de cerere, deși s-a legitimat în fața instanței cu TP_ .
Instanța, fără să țină seama de titlul său, de vechimea lui, de faptul că intimata T. A. și-a făcut documentația cadastrala în timpul soluționării dosarului, de concluziile expertului care recunosc încălcarea terenului dânsei, constată pe vecinătatea cu M. G. o dublare a gardului, respinge cererea în revendicare, dând o soluție netemeinică și nelegală.
Cu ocazia facerii actului de vânzare către ceilalți doi reclamanți, prin documentația cadastrală s-a constatat că din suprafața de 870 mp teren din T.P. îi lipsesc 128 mp. . s-a produs în timp, pârâta T. mutându-i câteva scânduri din gardul perpendicular pe .-și . intimatul M., în momentul în care i-a reproșat . dublat gardul, adică și-a mai făcut un rând de gard, între cele două garduri existând o porțiune de teren care nu mai poate fi folosită de nimeni.
Motivat de . celor doi vecini, schița de la Primăria Piatra N., care indică lățimea la stradă a proprietăților, nu mai corespunde cu realitatea din teren. Schița reprezintă un extras din planul parcelar provizoriu, fiind executată cu ocazia aplicării legii fondului funciar și eliberării titlului de proprietate al reclamantei.
Instanța a ignorat proba testimonială administrată, martora propusă de recurentă fiind o persoană care a mers în familia recurentei mulți ani la rând și cunoaște foarte bine situația terenurilor. Aceasta a perceput în mod direct că intimata T., cu ocazia refacerii gardului, nu a mai păstrat vechiul hotar. Din însăși lucrarea expertului, se observă că pe hotarul dintre proprietatea S. și T., linia de hotar nu este dreaptă. La răspunsul la obiectivul cu nr. 4, expertul stabilește linia de hotar corectă între recurentă și intimata T., cu respectarea dreptului de proprietate pentru suprafața de teren înscrisă în T.P. al lui S. A..
Solicită, așadar, ca linia de hotar dintre T. și S. să aibă în vedere anexa nr. 2 la raportul de expertiză și gardul conform punctelor 10,13.
În ce privește hotarul cu M. G., a solicitat a fi stabilit pe aliniamentul 15,16,17,24,23,22,21, redându-i recurentei o suprafață de 0,29 mp, care reprezintă diferența între aliniamentul existent în prezent și cel ce ar trebui să fie, adică 21,22,23,24,17,16,15.
^ -
În consecință, recurenta a solicitat casarea și reținerea cauzei spre rejudecare, în vederea efectuării expertizei topocadastrale.
Intimata-pârâtă T. A. a depus întâmpinare, arătând că sentința atacată a reținut că reclamanții nu au dreptate, întrucât și dânsei îi lipsește o suprafață de teren din cea înscrisă în acte. Pentru aceasta ar dori să fie lăsată în pace, având o vârstă înaintată.
Intimatul-pârât M. G. a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu plata cheltuielilor de judecată.
Reclamanții nu au făcut în prealabil vreun efort de rezolvare a diferendului ivit pe cale amiabilă, iar faptul că gardul ridicat între terenurile părților a fost construit chiar de reclamanți de aproximativ 25 ani, face ca acțiunea să aibă la bază propria turpitudine.
Gardul de pe aliniamentul punctelor 17-24-23-22-21 a fost construit de dânsul înainte cu 3 ani de existența arestui litigiu, reprezentând acea dublură pe care a construit-o spre terenul proprietatea sa, cunoscând că acesta este amplasamentul ce a fost stabilit înainte de eliberarea titlurilor de proprietate. Motivul pentru care a construit această dublură de gard, a fost acela că, deși reclamanta a construit din proprie inițiativă gardul de pe aliniamentul 15-16-17-18-19-20, existau anumite conflicte din partea reclamantei pe această temă și a dorit să păstreze primul hotar pe care l-a cunoscut (gardul de pe aliniamentul punctelor 17-24-23-22-21).
Reclamanții A. M. I. și S. A. au recunoscut în interogatoriile luate aceste aspecte și faptul că pârâtul M. a construit înspre el.
Având în vedere că dânsul nu a modificat niciodată linia de hotar, iar gardul de pe aliniamentul 15-16-17-18-19-20 a fost construit chiar de reclamanți de aproximativ 25 de ani, acțiunea având la bază propria turpitudine a reclamanților, a solicitat respingerea recursului, cu obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor invocate și în raport de întregul complex probator, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod de procedură civilă, tribunalul reține recursul ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:
În fapt, potrivit titlului de proprietate nr. 1/267/26.09.2002, recurenta-reclamantă S. A. este proprietara suprafeței de 870 mp teren, situată în intravilanul mun. Piatra N., jud. N., nr. topo 351-7/1 – 220 mp curți construcții și 351-7/2 – 650 mp arabil. Cu toate acestea, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză de expert G. G., suprafața efectiv stăpânită de reclamantă este de 742 mp, mai puțin cu 128 mp decât în act.
Pârâta T. A. stăpânește în vecinătatea nordică a terenului reclamanților, o suprafață de 813 mp, cu 87 mp mai puțin față de cea înscrisă în titlul său de proprietate nr. 1/281/26.09.2002 (respectiv 900 mp nr. topo 351-6/1 și 351-6/2).
Pârâtul M. G., la rândul lui, stăpânește în vecinătatea sudică a terenului reclamanților, o suprafață de 1333 mp, conform celei înscrise în titlul de proprietate nr. 1/246/13.05.1997 (nr. topo 351-8/1 și 351-8/2).
Din probele administrate la instanța de fond, în mod netemeinic s-a reținut prin sentința recurată că reclamanta nu ar fi dovedit justețea acțiunii în revendicare față de pârâta T. A.. Astfel, expertiza efectuată a constatat împrejurarea că gardul reclamantei pe latura de vest, în vecinătatea cu . din același material (scânduri de lemn) și are aceeași vechime pe aliniamentul punctelor 13-12-20-21. Or, potrivit gardului despărțitor existent actualmente în teren pe aliniamentul 12-11-10-9-8-7-6-5, între proprietățile S. și T., parte din terenul aflat în spatele tronsonului 13-12 din gardul de la stradă al reclamantei, se află în stăpânirea pârâtei T. A.. Reclamanta a susținut că gardul despărțitor a fost refăcut de pârâtă în anul 2003, ocazie cu care i-a ocupat parte din teren. Aceste susțineri au fost dovedite cu declarația martorei Iștambir A., audiată la solicitarea reclamantei, persoană care merge des în curtea reclamantei, ajutând-o la treburile gospodărești, și care a declarat că pârâta a modificat gardul în anii 2003-2004, împingându-l în mod vizibil spre proprietatea reclamantei.
Faptul că pârâta T. și-a întocmit o documentație cadastrală în cursul judecăți nu prezintă relevanță, dat fiind că aceasta nu a fost avută în vedere de instanța de fond la pronunțarea soluției.
Martora Tăbîrcia P., audiată la solicitarea pârâtei, nu a avut o declarație concludentă pentru soluționarea aspectelor litigioase deduse judecății, dat fiind că împrejurările cunoscute de dânsa datau din urmă cu 20 de ani, or faptele reclamate de recurentă datează din anii 2003-2004, interval de timp din care martora nu a putut furniza informații.
Cele declarate de martora Iștambir se coroborează și cu modul de configurare a conturului proprietăților părților în extrasul de plan parcelar provizoriu depus de reclamantă la fila 102 fond. Cu privire la acest plan, în răspunsul la obiecțiuni, expertul a arătat că nu-l poate avea în vedere întrucât prezintă ștersături și este neclar, solicitând în acest sens un extras de plan curat, în care însă sunt cuprinse măsurători empirice, iar nu unele de precizie, care să fie efectuate cu aparatură specială. Cu toate acestea, atât planul aflat la fila 102, cât și cel de la fila 131, dovedesc că linia despărțitoare dintre proprietățile S. și T. sunt în linie dreaptă, cel puțin de la capătul vestic al construcțiilor reclamantei și până la stradă. În fapt însă, începând din punctul 10, linia de hotar spre stradă cunoaște o ușoară deviere, care se accentuează și devine evidentă și cu atât mai nefirească, din punctul 11 la punctul 12.
Față de cele expuse, tribunalul apreciază că acțiunea în revendicare formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâta T. A. era, în parte, fondată, astfel că din perspectiva dispozițiilor art. 480 Cod civil, trebuia admisă pentru porțiunea de teren situată între punctele 10-11-12-13-10 pe schița anexă a raportului de expertiză, aflată la filele 93-94 dosar fond.
Nu același lucru se poate reține în privința situației celuilalt pârât, M. G., față de care tribunalul apreciază că în mod corect a fost respinsă acțiunea în revendicare. Pe porțiunea despărțitoare dintre proprietățile S. și M., ambele părți au arătat, iar expertul a constatat, că există două garduri, mergând în paralel. Astfel, pe aliniamentul 17-18-19-20 există gardul edificat de reclamantă în anul 1994, așa cum a recunoscut în răspunsul la întrebarea nr. 2 din interogatoriul ce i-a fost luat, aflat la fila 80 fond, iar pe aliniamentul 24-23-22 există o porțiune de gard edificat de pârât. Gardul edificat de pârât a fost făcut ulterior gardului făcut de reclamantă, martora reclamantei declarând ca an al edificării de către pârât perioada 2003-2004, iar pârâtul menționând în concluziile scrise, ca perioadă a edificării, cea din urmă cu trei ani anterior ivirii prezentului litigiu.
Atât timp cât reclamanta a fost cea care a edificat primul gard despărțitor dintre dânsa și pârât, pe un aliniament care este retras înspre proprietatea sa față de limita de hotar care ar trebui să existe, iar gardul edificat de pârât respectă aliniamentul vechiului hotar, nu se poate reține vreo culpă din partea pârâtului M. G., în sensul că acesta i-ar fi ocupat vreo porțiune de teren din proprietatea reclamantei. Mai mult, însăși recurenta recunoaște în cererea de recurs că porțiunea de teren dintre gardul dânsei și gardul pârâtului nu este folosită de nimeni. Acțiunea în revendicare reprezintă mijlocul procedural prin care proprietarul neposesor urmărește recunoașterea dreptului său de proprietate și obligarea posesorului neproprietar la a-i preda în deplină proprietate bunul ocupat abuziv. În speța de față însă, pârâtul M. G. nu posedă terenul rămas între garduri, situația imposibilității folosirii acelei porțiuni de teren derivând din faptul edificării de către reclamantă a unui gard pe un aliniament diferit de cel corect, prin care și-a redus prin propria faptă suprafața de teren posedată, împrejurare ce nu-i poate fi imputată pârâtului. Acesta. De altfel, prin întâmpinarea depusă, a arătat că a edificat gardul pe primul hotar pe care l-a cunoscut, cel stabilit înainte de eliberarea titlurilor de proprietate.
Recursul reclamantei se vădește însă întemeiat sub aspectul soluției date cererii de grănițuire. Dispozițiile art. 584 Cod civil, care prevăd că orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grănițuirea proprietății lipite cu a sa, dădeau dreptul reclamanților de a pretinde și obține determinarea limitelor și întinderii proprietăților limitrofe și delimitarea lor prin semne exterioare vizibile, care corespund situației juridice exhibate prin titluri, date fiind neînțelegerile existente. Față de cele analizate în privința soluțiilor date acțiunii în revendicare, în raport cu care petitul în grănițuire are un caracter accesoriu, soluția care se impune este aceea a grănițuirii proprietății reclamanților de proprietatea pârâtei T. A. pe aliniamentul 5-6-7-8-9-10-13, iar de proprietatea pârâtului M. G. pe aliniamentul 15-16-17-24-23-22-21 din schița anexă a raportului de expertiză aflată la fila 93 dosar fond.
În considerarea tuturor celor expuse, în temeiul art. 312 al. 2 și 3 Cod de procedură civilă, raportat la dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, concluzionând că sentința instanței de fond este, în parte, netemeinică și nelegală, recursul reclamantei va fi admis, iar sentința recurată modificată în parte, în sensul că se va admite în parte acțiunea în revendicare și grănițuire, fiind obligată pârâta T. A. la a lăsa în deplină proprietate și pașnică folosință reclamanților suprafața de 2 mp delimitată de notarea 10-11-12-13, stabilindu-se liniile de hotar dintre reclamanți și pârâți conform celor arătate în paragraful anterior.
Deși recursul a fost promovat doar de unul din cei trei reclamanți, față de natura raporturilor juridice existente între ei, efectele soluției date se răsfrâng și asupra soluției date cererii celorlalți reclamanți, profitându-le și acestora, în considerarea dispozițiilor art. 48 al. 2 Cod de procedură civilă.
Din sentința recurată urmează a fi menținută soluția de respingere ca neîntemeiată a acțiunii în revendicare formulată împotriva pârâtului M. G., cu privire la care criticile aduse prin cererea de recurs au fost găsite nefondate.
Față de soluția modificată, se impune reaprecierea cheltuielilor de judecată la care părțile pot fi obligate pentru stadiul judecății în fond, dat fiind că se schimbă persoana celor căzuți în pretenții, iar dispoziția din sentința recurată privind obligarea reclamanților la plata de cheltuieli de judecată către pârâți nu mai are temei legal, astfel că va fi înlăturată.
Tribunalul va avea în vedere că acțiunea în revendicare a fost admisă numai față de pârâta T. A., iar capătul de cerere în grănițuire față de ambii pârâți, pentru care cheltuielile se suportă pe jumătate. În consecință, din cheltuielile efectuate de reclamanți vor fi avute în vedere taxele judiciare de timbru (pentru revendicare proporțional admiterii în parte a cererii), iar cheltuielile cu onorariu avocat și onorariu expert vor fi avute în vedere într-un cuantum care să țină seama că trebuie recuperate, conform culpei procesuale stabilite, de la doi pârâți, pentru câte două capete de cerere formulate în contradictoriu cu fiecare dintre aceștia.
Astfel, se reține că pentru cererea în grănițuire, luând în calcul și cheltuielile efectuate de pârâți, constând în onorarii apărător, din care pârâta T. este căzută în pretenții în ambele capete de cerere, iar pârâtul M. doar în capătul de cerere în grănițuire, fiecare dintre părți, în lumina principiului suportării cheltuielilor pe jumătate, trebuie să suporte cheltuieli în sumă de 378 lei. În temeiul art. 276 Cod de procedură civilă, cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți și de pârâta T. A., precum și cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți și de pârâtul M. G. pentru grănițuire, vor fi compensate până la concurența sumei de 256 lei, urmând a fi obligați reclamanții la plata diferenței de cheltuieli suportate de fiecare din cei doi pârâți, în sumă de 122 lei.
În privința cheltuielilor aferente cererii în revendicare, pârâta T. A., căzută în pretenții, va fi obligată a plăti reclamanților suma de 243,65 lei, reprezentând parte din taxele judiciare de timbru, onorariu avocat și onorariu expert, iar reclamanții aflați în culpă procesuală în acest capăt ce cerere față de pârâtul M. G., vor fi obligați a-i achita acestuia suma de 500 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat.
În stadiul recursului, recurenta-reclamantă a efectuat cheltuieli constând în taxe judiciare de timbru și onorariu apărător, din care, luându-se în calcul taxa de timbru proporțional admiterii în parte a cererii în revendicare și în tot a cererii în grănițuire, iar cuantumul onorariului avocat ca reprezentând susținerile făcute în argumentarea soluțiilor ce trebuie pronunțate față de doi pârâți, în privința fiecăruia dintre aceștia fiind formulate câte două capete de cerere, tribunalul va obliga intimații-pârâți căzuți în pretenții, să plătească recurentei, după cum urmează: intimatul-pârât M. G. 122 lei, iar intimata-pârâtă T. A. 237 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S. A., domiciliată în Piatra N., ., județul N.,împotriva sentinței civile nr. 2823/17.06.2013 a Judecătoriei Piatra N..
Modifică, în parte, sentința în sensul următor:
Admite în parte acțiunea în revendicare și grănițuire formulată de reclamanții S. A., A.-M. I. și A.-M. E., împotriva pârâților T. A. și M. G. și în consecință:
Obligă pârâta T. A. să lase reclamanților în deplină proprietate și pașnică folosință suprafața de 2 mp teren delimitată cu notarea 10, 11, 12, 13 pe schița anexă nr. 2 la raportul de expertiză întocmit de expert G. G. pentru termenul din 7.05.2012, schița aflată la fila 94 dosar și care face parte integrantă din prezenta.
Stabilește linia de hotar între proprietatea reclamanților și pârâtei T. A. pe aliniamentul 5 - 6 - 7 - 8 - 9 - 10 - 13 din schița anexa nr. 1 la raportul de expertiză aflată la fila 93 și care face parte integrantă din prezenta.
Dispune grănițuirea proprietății reclamanților de cea a pârâtului M. G. pe aliniamentul 15 - 16 - 17 - 24 - 23 - 22 - 21 din schița anexă nr. 1 la raportul de expertiză aflată la fila 93.
Menține soluția instanței de fond privind revizuirea ca neîntemeiată a acțiunii în revendicare formulată de reclamanți împotriva pârâtului M. G..
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți și pârâta T. A. pentru grănițuire până la concurența sumei de 256 lei și obligă reclamanții la 122 lei către pârâta T. A..
Obligă pârâta T. A. la 243,65 lei cheltuieli de judecată pentru revendicare către reclamanți.
Compensează cheltuielile de judecată efectuate de reclamanți și pârâtul M. G. până la concurența sumei de 256 lei și obligă reclamanții la 122 lei către pârât pentru grănițuire, rezultată în urma compensării și la 500 lei cheltuieli de judecată aferente capătului de cerere privind revendicarea.
Înlătură dispoziția din sentința referitoare la obligarea reclamanților la 1.000 lei cheltuieli de judecată către pârâți.
Obligă intimatul-pârât M. G. la 122 lei către reclamanta-recurentă S. A. cheltuieli de judecată în recurs.
Obligă intimata-pârâtă T. A. la 237 lei cheltuieli de judecată către reclamanta-recurentă S. A..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. M. U. A.-M. și B. C. L. R.
pt. judecător aflat în C.O. pt. judecător aflat în C.O
semnează vicepreședinte semnează vicepreședinte
tribunal F. L. tribunal F. L.
Red. A. M. U./27.06.2014; Tehnored. L. R./17.07.2014; Ex.2; Fond N. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 217/2014. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 216/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
