Obligaţie de a face. Decizia nr. 275/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 275/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 16-04-2014 în dosarul nr. 1581/291/2012
Dosar nr._ | Acțiune în constatare |
ROMANIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ nr. 275/RC din 16.04.2014
Ședința publică din 16.04.2014
Instanța constituită din:
Președinte | D. M. | Judecător |
V. B. | Judecător | |
C. B. | Judecător | |
R. C. | Grefier |
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul A. P. – domiciliat în R., ., județul N. împotriva sentinței civile nr. 3925 din data de 20.12.2012, pronunțată de Judecătoria R., în contradictoriu cu intimatul-pârât Sefer R.-I. – domiciliat în R., ., județul N..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurentul-reclamant A. P., lipsind intimatul-pârât Sefer R.-I..
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este acțiune în constatare – obligația de a face;
- stadiul procesual – recurs;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- cauza se află la al patrulea termen de judecată;
După referatul grefierului, recurentul-reclamant A. P. învederează instanței că intimatul-pârât nu mai răspunde la telefon, astfel că i-a trimis o adresă prin care i-a adus la cunoștință obligația de a se prezenta în fața instanței, la acest termen de judecată; depune copia adresei și confirmarea de primire. Precizează că a cerut Poliției să facă verificări, dar se pare că autoturismul ce face obiectul litigiului nu mai există, fiind dezmembrat și vândut ca piese de schimb. Cum autovehiculul nu mai există, dorește să-l radieze din evidențele fiscale, pentru a nu mai plăti alte taxe.
Nemaifiind de formulat alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților, în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, recurentul-reclamant A. P. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, pentru motivele pe larg precizate în scris.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3925 din 20 decembrie 2012 pronunțată de judecătoria R., jud. N. a fost respinsă ca neîntemeiată acțiunea civilă formulată de reclamantul A. P., cu domiciliul ales la Cabinet avocat H. M. din R., ., jud. N. în contradictoriu cu pârâtul Ș. R. I., domiciliat în R., ., jud. N..
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată la data de 10.04.2012 pe rolul Judecătoriei R. sub nr._ reclamantul A. P., a chemat în judecată pârâtul Ș. R. I., solicitând ca, prin hotărârea ce se va pronunța să se constate vânzarea-cumpărarea unui autoturism marca Dacia 1310 TX, cu nr. de înmatriculare_, să se dispună radierea din circulație a autoturismului respectiv și obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii se arată că la data de 12 iulie 2003 a vândut pârâtului autoturismul menționat mai sus pentru prețul de 1.900 lei. Pârâtul nu a efectuat operațiunile necesare pentru înmatricularea autovehiculului pe numele său, astfel încât reclamantul a fost nevoit sa achite impozitul legal.
În dovedire a depus la dosar înscrisuri și a solicitat administrarea probei testimoniale.
Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 163 lei.
Paratul deși legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a solicitat administrarea de probe.
Din probele administrate în cauză se retine în fapt că la data de 14 iulie 2004 reclamantul l-a mandatat pe pârât, prin procura autentificata sub nr. 1465/14.07.2003 (f 6), să vândă cui va crede de cuviință autoturismul, proprietatea sa marca Dacia 1310 TX, cu nr. de înmatriculare_ .
Martorii audiați în cauza nu au putut confirma efectuarea vânzării.
Contractul de vânzare cumpărare a unui autovehicul este un contract consensual, valabil încheiat prin simplul acord de voință al părților, nefiind necesar ca manifestarea de voința a părților să îmbrace o forma speciala, pentru a produce efecte juridice civile. Astfel, potrivit art. 1295 din Codul civil, ,,vinderea este perfecta intre părți si proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privința vânzătorului, îndată ce părțile s-au învoit asupra lucrului și asupra prețului, deși lucrul încă nu se va fi predat și prețul încă nu se va fi numărat.”
În speță, reclamantul și pârâtul nu au întocmit un înscris care să ateste încheierea contractului de vânzare-cumpărare privind autoturismul marca Dacia 1310 TX cu numărul de înmatriculare_ . Pe de alta parte, din declarațiile martorilor propuși de reclamant nu rezultă ca intre el si pârât ar fi intervenit într-adevăr o astfel de convenție.
F. de cele reținute, instanța de fond a respins acțiunea reclamantului, ca nedovedită.
Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamantul A. P., acesta solicitând casarea hotărârii atacate și admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului declarat, reclamantul reiterează aspecte ale situației de fapt menționate în cererea de chemare în judecată, respectiv faptul că a predat mașina pârâtului intimat în schimbul prețului de 19 mil. lei, urmând ca cesta din urmă să meargă la Poliția Piatra N. să treacă mașina pe mumele său, încheind în acest sens o procură, care îi facilita întocmirea formalităților necesare.
Arată recurentul că pârâtul intimat nu a respectat înțelegerea, astfel că reclamantul s-a aflat în situația de a plăti impozit începând cu anul 2003 pentru mașina respectivă, care poate nici nu mai există.
Mai arată recurentul că martorii audiați în cauză au fost destul de relevanți în susținerile lor, cu declarațiile acestora dovedind în cauză înstrăinarea către pârâtul intimat a autoturismului Dacia 1310 TX.
Recurentul a depus la dosarul cauzei o notificare expediată pârâtului intimat la data de 12.03.2014.
Analizând recursul declarat de reclamantul A. P. împotriva sentinței instanței de fond, tribunalul reține că este întemeiat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Instanța de fond a administrat în cauză proba cu martori și înscrisuri, iar în urma analizei probelor administrate, coroborate cu susținerile reclamantului din cererea de chemare în judecată, a constatat netemeinicia acțiunii formulată de acesta.
Tribunalul, reține că, în cauză, instanța de fond nu a stăruit în aflarea adevărului în cauză, astfel cum prevăd dispozițiile art. 129 alin. 5 Cod procedură civilă, potrivit cărora ,,Judecătorii au îndatorirea să stăruie, prin toate mijlocele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale. Dacă probele propuse nu sunt îndestulătoare pentru lămurirea în întregime a procesului, instanța va dispune ca părțile să completeze probele. De asemenea, judecătorul poate, din oficiu, să pună în discuția părților necesitatea administrării altor probe, pe care le poate ordona chiar dacă părțile se împotrivesc.”
În cauză, deși instanța de fond a reținut că, ,,Contractul de vânzare cumpărare a unui autovehicul este un contract consensual, valabil încheiat prin simplul acord de voință al părților, nefiind necesar ca manifestarea de voința a părților să îmbrace o forma speciala, pentru a produce efecte juridice civile”, în cauză aceasta nu stăruit în aflarea poziției procesuale a pârâtului față de acțiunea reclamantului, prin citarea acestuia la interogatoriu, pentru ca, prin coroborarea celorlalte probe cu interogatoriul pârâtului, să stabilească care a fost voința reală a părților cu privire la autoturismul în litigiu.
Pârâtul, deși citat prin procedura simplă prevăzută de Codul de procedură civilă, nu s-a prezentat la niciunul din termenele de judecată acordate de către instanța de fond; de asemenea, pârâtul-intimat nu s-a prezentat la termenele de judecată stabilite de către instanța de recurs.
Față de aspectele de fapt și de drept mai sus reținute, Tribunalul, constatând necesitatea administrării în cauză a dovezii cu interogatoriul pârâtului în condițiile art. 218-225 Cod procedură civilă, în temeiul art. 312 alin. 3 și 4 Cod procedură civilă, raportat la art. 305 Cod procedură civilă, va admite recursul declarat de reclamantul A. P. împotriva sentinței instanței de fond, pe care o va casa în tot, urmând a reține cauza pentru rejudecare în fond.
În rejudecare, Tribunalul va dispune citarea pârâtului, cu mențiunea de a se prezenta la interogatoriu, urmând ca acesta să fie întrebat dacă la data de 12 iulie 2003 între el și reclamant a intervenit un contract de vânzare cumpărare a autoturismului marca Dacia 1310 TX, cu nr. de înmatriculare_, pentru care a fost plătit prețul de 19 mil. lei vechi. De asemenea, va fi întrebat în ce împrejurări a fost încheiat contractul menționat (locul încheierii înțelegerii, discuțiile purtate, obligațiile stabilite în sarcina părților etc).
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamantul A. P. și, în consecință:
Casează sentința civilă nr. 3925 din 20.12.2012 pronunțată de Judecătoria R. și reține cauza pentru rejudecare în fond.
Stabilește termen de judecată pentru data de 28.05.2014, pentru când se vor cita părțile, pârâtul cu mențiunea „de a se prezenta personal la interogatoriu”.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 16.04.2014.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER |
D. M. | V. B. și C. B. | R. C. |
Red. și thred. D.Mtf 20.05.2014
Thred. R.C. 20.05.2014
2 ex.; Fond: A.M.
| ← Succesiune. Decizia nr. 557/2014. Tribunalul NEAMŢ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 663/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
