Suspendare provizorie a executării. Decizia nr. 651/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 651/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 9750/279/2011
Dosar nr._ | Contestație la executare |
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMANIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 651/RC din 10.11.2014
Ședința publică din 10.11.2014
Instanța constituită din:
Președinte | D. M. | Judecător |
G. B. | Judecător | |
D. M. | Judecător | |
R. C. | Grefier |
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de intimatul-creditor D. V. – domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 4128 din data de 04.11.2013 pronunțată de Judecătoria P. N., în contradictoriu cu intimata-debitoare . – cu sediul în P. N., ., județul N. și cu intimații-terț poprit U. Ț. B. SA – S. P. N. – cu sediul în P. N., bulevardul T., . N., C. B. – S. P. N., B. SA – S. P. N., P. B. – S. P. N. și T. P. N. – cu sediul în P. N., județul N..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns doamna avocat M. L. pentru recurentul-pârât D. V., respectiv doamna consilier juridic B. C., legitimată cu CI . nr._, pentru intimata-reclamantă ., lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este contestație la executare – suspendare provizorie a executării;
- stadiul procesual – recurs;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- cauza se află la al doilea termen de judecată;
După referatul grefierului, nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților, în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, doamna avocat M. L., pentru recurentul-pârât D. V., solicită admiterea căii de atac așa cum a fost formulată, pentru motivele pe larg precizate în scris, arătând că hotărârea instanței de fond nu este motivată, că s-a invocat excepția autorității de lucru judecat (de fapt e vorba de puterea de lucru judecat) fără însă ca instanța să se pronunțe asupra acestei excepții; mai susține și că suma a fost poprită în anul 2011 dar nu a fost integral recuperată, menționând că prima instanță nu s-a pronunțat nici asupra excepției lipsei calității procesuale pasive a trezoreriei.
Precizează avocatul recurentului-pârât că nu este clar cuantumul sumei solicitate, că s-a vorbit despre faptul că ar fi salarii primite de la o altă societate însă suma nu face obiectul titlului executoriu, pentru că eventualul creditor pentru șomaj putea fi doar instituția care a plătit șomajul. Mai susține și că nu sunt adevărate afirmațiile referitoare la faptul că reintegrarea nu s-a putut face din vina recurentului-pârât, menționând că prima notificare este din 10.11.2011 iar sumele calculate de expert vizează perioada octombrie 2009-octombrie 2011.
Pentru motivele susținute oral și detaliate în scris, solicită admiterea recursului, rejudecarea pricinii pe fond și respingerea contestației, cu obligarea societății contestatoare la plata cheltuielilor de judecată.
Doamna consilier juridic B. C., pentru intimata-debitoare ., solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, pentru motivele detaliate prin întâmpinarea depusă la dosar.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4128 din data de 04.11.2013 pronunțată de Judecătoria P. N. a fost admisă cererea formulată de contestatoarea . în contradictoriu cu intimatul D. V. și terții popriți U. Ț. B. SA - S. P. N., C. B. - S. P. N., B. SA - S. P. N., P. B. - S. P. N. și T. P. N. așa cum a fost precizată și, în consecință, s-a dispus anularea parțială a actelor întocmite de B. N. T. în cadrul dosarului de executare silită nr. 67/2011 cu privire la suma de 5332 lei considerată a fi încasată nelegal. Totodată au fost menținute actele de executare silită înființate prin poprire asupra diferenței de_,45 lei cu titlu de drepturi salariale cuvenite contestatorului și s-a luat act de faptul că nu se mai impune soluționarea capătului de cerere privind suspendare executare silită ca urmare a admiterii contestației la executare. Intimatul D. V. a fost obligat la plata, către contestatoare, a cheltuielilor de judecată în sumă de 205 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță, înainte de a păși la judecata pe fond a cauzei, s-a pronunțat mai întâi asupra excepțiilor care erau în măsură să facă de prisos cercetarea pe fond a litigiului.
Astfel, în ce privește excepția autorității de lucru judecat, invocată de intimat, aceasta a fost respinsă, în cauză neexistând îndeplinită tripla identitate de cauză, părți și obiect, prin contestația anterioară solicitându-se anularea altor acte de executare întocmite în dosarul de executare nr. 67/2011 de B. N. T..
.. P. N., prin contestația la executare formulată, în situația de față, a solicitat, în principal, anularea popririi înființată de B. N. T. în dosarul de executare silită menționat, suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare și deblocarea conturilor.
Pe lângă excepția autorității de lucru judecat, prima instanță a mai respins și excepția lipsei calității procesuale pasive a Trezoreriei municipiului P. N., având în vedere faptul că a avut calitatea de parte atât în dosarele anterioare, în care părțile s-au mai judecat, dar și în cadrul dosarului de executare silită din contestația de față, fiind necesară pentru opozabilitatea o pronunțare și în acest caz.
Instanța de fond a reținut că prin sentința civilă nr. 1160 din 09.09.2010 a Tribunalului N. (irevocabilă prin decizia civilă nr. 1451 din 29 noiembrie 2010 a Curții de Apel Bacău) s-a dispus:
- anularea deciziei de încetare a contractului de muncă nr. 142/06.10.2009 emisă de . P. N.;
- reintegrarea contestatorului D. V. în funcția și postul avut anterior concedierii și, corelativ, obligarea intimatei să plătească contestatorului D. V. o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data concedierii până la data reintegrării efective;
- obligarea intimatei să plătească contestatorului D. V. suma de 5.933 lei reprezentând drepturi bănești în suma brută după cum urmează: 429 lei reprezentând salariu pentru luna august 2009; 614 lei reprezentând salariu pentru luna septembrie 2009; 348 lei reprezentând indemnizație concediu medical august 2009; 166 lei reprezentând contravaloare tichete de masă pentru luna iulie 2009; 1586 lei reprezentând indemnizație concediu de odihnă pentru anii 2008 - 2009; 1556 lei reprezentând contravaloare ore prestate în zilele de sâmbătă în perioada ianuarie - septembrie 2009; 1234 lei, reprezentând contravaloare ore suplimentare prestate în perioada ianuarie - septembrie 2009;
- obligarea intimatei să plătească contestatorului D. V. suma de 801,70 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Prima instanță a reținut că .. P. N. a contestat adresa de înființare a popririi pe conturile societății privind debitul ce face obiectul dosarului de executare silită nr. 67/2001 al Biroului Executorului Judecătoresc N. T., considerând că acesta a fost stabilit complet eronat prin sentința civilă nr. 1160 din 09.09.2010 a Tribunalului N. și că, prin hotărârea judecătorească indicată s-a săvârșit o gravă eroare judiciară, în sensul că a fost admisă în mod nelegal contestația formulată de D. V., fostul salariat al contestatoarei, dispunându-se reintegrarea acestuia în funcția avută anterior și obligarea contestatoarei la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate și actualizate de la data concedierii până la data reîncadrării efective.
Contestatoarea a mai precizat că a formulat o cerere de revizuire împotriva titlului executor pentru care s-a înființat poprirea, dosar înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub nr._ și că înțelege să conteste perioada pentru care executorul judecătoresc a calculat drepturile salariale cuvenite intimatului D. V..
Pentru elucidarea situației de fapt instanța a dispus efectuarea unei expertize contabile de stabilire a cuantumului drepturilor salariale cuvenite intimatului, având în vedere perioada de timp cuprinsă între data concedierii 6.10.2009 și 31.01.2012, dată la care intimatul trebuia să se prezinte, împreună cu documentele necesare în vederea reintegrării sale în funcție (respectiv cu un certificat de atestat profesional valabil, atestat pe care trebuia să îl obțină în conformitate cu dispozițiile art. 78 al. 3 din Codul Muncii, obligație ce a fost apreciată de instanța de executare că nu a fost îndeplinită).
Sub acest aspect, instanța de fond a apreciat că nu îi este imputabilă societății contestatoare inacțiunea intimatului cât timp i s-a pus în vedere obligația obținerii documentelor valabile pentru reintegrare, iar acesta nu a depus diligențele necesare. Instanța de fond a concluzionat că, urmare a acestui fapt, contestatoarea a fost în imposibilitatea de a pune în executare hotărârea sub aspectul reintegrării contestatorului în funcția avută anterior, din culpa exclusivă a intimatului, care, în mod repetat, nu a dat curs invitațiilor contestatoarei în vederea și în scopul reintegrării sale în instituție. Toate încercările contestatoarei se regăsesc în procesele verbale întocmite cu acele ocazii.
Au fost enunțate în continuare de prima instanță prevederile art. 399 dar și ale art. 281^1Cod procedură civilă referitoare la condițiile în care poate fi formulată o contestație la executare.
Astfel, după ce a început executarea silită, cei interesați sau vătămați pot cere, pe calea contestației la executare anularea încheierii prin care s-a dispus învestirea cu formula executorie dată fără îndeplinirea condițiilor legale. În cazul în care executarea silită se face în temeiul unui titlu executoriu care nu este emis de o instanță judecătorească, se pot invoca în contestația la executare apărări de fond împotriva titlului executoriu, dacă legea nu prevede în acest scop o altă cale de atac.
Reținând că actele întreprinse de B. N. T. în vederea executării debitului indicat au fost emise cu respectarea în parte a prevederilor legale în materie, având în vedere concluziile expertizei efectuate, instanța de fond a dispus în sensul anulării tot astfel, în parte, a actelor de executare întocmite de B. N. T., anulându-le parțial numai pentru suma de 5332 lei încasată nelegal de intimat în perioada în care, din culpa exclusivă a acestuia, contestatoarea nu a putut executa titlul executoriu de referință sub aspectul reintegrării sale efective pentru neprezentarea documentelor necesare din partea intimatului, dar și pentru neprezentarea sa de fiecare dată când fost convocat de contestatoare.
Aceste aspecte s-a reținut că au rezultat din conținutul proceselor-verbale încheiate la fiecare convocare, la o parte dintre acestea fiind prezent și intimatul care le-a semnat, luând cunoștință de obligațiile sale de a se prezenta cu documentele valabile în vederea reintegrării sale.
Prima instanță a apreciat că societatea contestatoare nu a dat dovadă de rea-credință pentru punerea în executare a titlului executoriu respectiv, că nu datora sumele de bani pe care intimatul le-a încasat în perioada ulterioară datei la care hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă, cu titlu de drepturi salariale și respectiv de ajutor de șomaj, sume care au fost deduse din cea pe care acesta era îndreptățit să o primească cu titlu de drepturi salariale cuvenite, primind numai suma de_,45 lei pentru care au fost menținute actele de executare silită din dosarul de executare nr. 67/2011 al B. N. T.. În privința cererii de suspendare a executării silite, prima instanță, în raport de cele reținute anterior, a luat act de faptul că nu s-a mai impus soluționarea acestuia capăt de cerere.
Împotriva sentinței civile nr. 4128 din data de 04.11.2013 pronunțată de Judecătoria P. N. a declarat recurs intimatul-creditor D. V., solicitând admiterea căii de atac, rejudecarea cauzei pe fond și respingerea contestației, cu obligarea societății contestatoare la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea afirmațiilor vizând nelegalitatea și netemeinicia sentinței civile recurate, recurentul-creditor D. V. a arătat că, prin sentința civilă nr. 1160/C/2010, Tribunalul N. a dispus anularea deciziei de concediere, reintegrarea sa pe postul deținut anterior și obligarea societății . la plata sumei de 5933 lei cu titlu de drepturi salariale pentru orele suplimentare efectuate în anul 2009, concediul de odihnă pentru anii 2008 și 2009 și bonurile de masă neachitate. Totodată, pârâta a fost obligată să-i plătească drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi datorate de la data concedierii și până la reintegrarea sa efectivă, dar și cheltuielile de judecată în sumă de 801,7 lei.
Întrucât societatea nu și-a executat de bună-voie obligațiile a recurs la executarea silită, declanșată prin intermediul B. N. T., instituind o poprire pe conturile debitoarei, pentru suma de 24.344,40 lei.
Societatea debitoare a formulat o primă contestație la executare, în cadrul dosarului nr._, criticând atât titlul executoriu cât și formele de executare, însă, prin sentința civilă nr. 5427/28.10.2011 a Judecătoriei P. N. a fost respinsă irevocabil această cerere, cu motivarea că: „actele întreprinse de Biroul executorului judecătoresc N. T. în vederea executării debitului indicat au fost emise cu respectarea prevederilor legale în materie”.
Întrucât s-a reușit, prin intermediul primei popriri doar o recuperare parțială a debitului, la data de 01.11.2011 executorul judecătoresc a înființat o nouă poprire, pentru diferența neexecutată, în sumă de 16.253,55 lei, reprezentând drepturile cuvenite pentru perioada octombrie 2009 - octombrie 2011.
Recurentul-creditor a precizat că instanța de fond a încălcat principiul autorității de lucru judecat, având în vedere că prin sentința civilă nr. 5427/28.10.2011 instanța a stabilit deja, irevocabil, că debitul de 22.305,07 lei este executat în mod corect, atât sub aspectul cuantumului cât și sub cel al formelor de executare, iar suma din proprirea emisă la 01.11.2011, obiect al contestației de față, reprezintă numai o diferență rămasă neexecutată din același debit.
Recurentul - creditor a precizat că deși s-a reținut că debitoarea a fost incorect executată pentru suma de 5332 lei, instanța de fond nu a menționat și în ce anume constă suma și nici raționamentul prin care s-a ajuns la acest calcul ori perioada pentru care a presupus că s-au calculat, în mod necuvenit, drepturile din titlul executoriu, aspecte importante, în condițiile în care argumentele sunt contrare concluziile expertizei contabile.
Creditorul D. V. a mai arătat că primirea salariului de la un alt angajator ori primirea ajutorului de șomaj este lipsită de relevanță în cauză, întrucât sumele primite cu titlu de șomaj, dar și salariul încasat de la . nu pot fi scăzute din obligațiile stabilite prin titlul executoriu.
Totodată, drepturile salariale pentru care s-au poprit conturile societății debitoare au fost calculate pentru perioada octombrie 2009-octombrie 2011, contestatoarea arătând că l-a notificat, pentru prima dată, în vederea reintegrării în funcția deținută, abia la data de 10.11.2011. Așadar, până la data de 01.11.2011 – data emiterii popririi, creditorul nu a fost nici reintegrat în muncă și nici notificat în acest sens, fiind întrutotul respectate prevederile titlului executoriu.
Mai mult decât atât, prima notificare în vederea reangajării a fost primită la data de 16.11.2011 și abia prin procesul-verbal din 20.12.2011 i-au fost aduse la cunoștință documentele necesare reintegrării. Executorul judecătoresc a stabilit și executat doar cuantumul salariului indexat, majorat până la 31.10.2011, fără a depăși momentul la care intimata-contestatoare a dat primul semn că înțelege să execute hotărârea judecătorească de reintegrare, suma efectiv executată nedepășind suma stabilită prin expertiza contabilă.
Față de cele arătate mai înainte, recurentul-creditor D. V. a solicitat admiterea căii de atac și în consecință, rejudecarea cauzei pe fond și, respingerea contestației, cu obligarea societății contestatoare la plata cheltuielilor de judecată efectuate.
Intimata contestatoare . P. N. și-a fundamentat apărările prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 29.09.2014 prin aceleași argumente aduse și în jutificarea cererii de chemare în judecată, argumente care nu vor mai fi reluate.
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de cererea formulată, apărările invocate, probele administrate, hotărârea pronunțată și criticile strict indicate, tribunalul reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1160/C/2010 Tribunalul N. a dispus anularea deciziei de concediere nr. 142/06.10.2009, reintegrarea contestatorului D. V. pe postul deținut anterior și obligarea societății . la plata sumei de 5933 lei cu titlu de drepturi bănești în sumă brută, reprezentând salariu, ore suplimentare efectuate în anul 2009, concediul de odihnă pentru anii 2008 și 2009 și bonurile de masă neachitate. Societatea intimată a fost obligată să-i plătească drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate, precum și celelalte drepturi datorate de la data concedierii și până la reintegrarea sa efectivă, dar și cheltuielile de judecată în sumă de 801,7 lei. Această hotărâre a rămas irevocabilă prin respingerea ca nefondat a recursului potrivit deciziei civile nr. 1451 din 29.11.2010 pronunțată de Curtea de apel Bacău.
Întrucât societatea debitoare nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite în titlul menționat mai sus creditorul D. V. a procedat la executarea silită a acestuia prin înființarea unei popriri prin intermediul dosarului nr. 67/2011 înregistrat pe rolul B. N. T., urmărindu-se recuperarea întregului debit.
Executarea silită a fost contestată inițial prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei P. N. sub nr._ cu pretextul că debitul supus executării silite a fost greșit (eronat) stabilit prin titlu executoriu reprezentat de sentința civilă nr.1160/C/09.10.2010 a Tribunalului N..
Această primă contestație a fost respinsă ca nefondată prin sentința civilă nr. 5427 din 28.10.201 pronunțată de Judecătoria P. N. cu motivarea că executarea silită a debitului s-a realizat în baza unui titlu executoriu emis de o instanță judecătorească, că argumentele invocate nu vizează derularea în sine a executării silite, argumentele prezentate fiind în realitate apărări de fond, care nu pot fi primite pe această cale.
Întrucât nu s-a realizat decât o recuperare parțială a creanței, dintr-un total de 20.521,45 lei, pentru diferența de_,55 lei s-a înființat o nouă poprire, la data de 01.11.2011, poprire comunicată debitoarei . P. N. la 08.11.2011. Împotriva acestei noi popriri societatea debitoare a formulat o altă contestație la executare, care face obiectul dosarului nr._ înregistrat pe rolul acestei instanțe, aflat în soluționarea prezentei căii de atac a recursului.
D. motive au fost invocate din nou critici în ceea ce privește întinderea sumei datorate, dar și alte aspecte ce au ținut de o imposibilitate obiectivă de punere în executare a titlului deținut de creditorul D. V., determinate de neîndeplinirea unor formalități prealabile reintegrării.
Analizând a doua contestație la executare formulată de societatea debitoare, instanța de fond a admis-o dispunând anularea parțială a actelor de executare silită întocmite de B. N. T. în cadrul dosarului de executare silită nr.67/2011 în ceea ce privește suma de 5332 lei considerată a fi încasată nelegal, fiind menținută poprirea doar asupra diferenței de_,45 lei cu titlu de drepturi salariale cuvenite contestatorului.
Nelegalitatea sumei pentru care s-a dispus anularea parțială a actelor de executare, respectiv a sumei de 5332 lei, a fost justificată pe considerentul că nu a fost posibilă reintegrarea efectivă a intimatului creditor D. V. din culpa exclusivă a acestuia și nu a societății contestatoare, întrucât beneficiarul titlului executoriu nu și-a îndeplinit obligațiile prealabile reintegrării, nu s-a prezentat cu documentele necesare când a fost convocat, situație ce rezultă din conținutul proceselor verbale întocmite de fiecare dată.
Instanța de fond a mai reținut că societatea debitoare nu poate achita din acest considerent sumele încasate de intimat în perioada ulterioară datei când hotărârea a rămas definitivă și irevocabilă, anume sumele pe care acesta trebuia să le primească cu titlu de drepturi salariale și ajutor de șomaj, că trebuia să primească numai_,45 lei, doar pentru această sumă fiind menținute actele de executare silită în dosarul nr.67/2011 al B. N. T..
Soluția de admitere a contestației la executare și, în consecință, de anulare parțială a formelor de executare, pentru suma menționată în dispozitiv adoptată de instanța de fond este una greșită, urmând ca aceasta să fie corectată în calea de atac a recursului.
Titlul care face obiectul prezentei proceduri de executare silită este reprezentat de o hotărâre judecătorească al cărei conținut nu mai poate fi repus în discuție. Așa cum s-a reținut cu ocazia soluționării unei alte contestații la executare, ce a făcut obiectul dosarului înregistrat sub nr._, prin pronunțarea sentinței civile nr.5427 din 28.10.2011 de către Judecătoria P. N., nu se mai pot invoca apărări de fond împotriva unui titlul executoriu reprezentat de o hotărâre judecătorească, în situația de față nu mai pot fi repuse în discuție sumele stabilite prin dispozitivul sentinței civile nr.1160/C/ 09.09.2010 a Tribunalului N..
Conținutul acestei hotărâri judecătorești, prin dispozițiile sale imperative, nu poate fi reanalizat din perspectiva bunei sau relei credințe a societății debitoare, respectiv a intimatei contestatoare . P. N.. Mai mult decât atât acest titlu este definitiv și executoriu de drept de la data de 09.09.2010, când a fost pronunțat, fiind irelevant momentul aplicării, din punct de vedere administrativ, ștampilei cu această mențiune.
Cu toate acestea, întrucât problema bunei credințe sau dimpotrivă a unei conduite necorespunzătoare a societății debitoare a reprezentat un argument pentru reducerea sumei ce face obiectul executării silite, instanța de control judiciar reține că nu se poate aprecia că . P. N. a fost, în relația cu recurentul intimat D. V., raportat la titlul executoriu obținut, de bună credință, întrucât a încercat pe diferite alte căi să obstrucționeze executarea debitului care i se opunea, dar și celelate dispoziții imperative din sentința civilă nr.1160/C/ 09.09.2010 a Tribunalului N. promovând, fie diferite plângeri de natură penală, fie exercitând împotriva titlului menționat mai înainte și alte căi extraordinare de atac (exemplu revizuire).
Intimata debitoare . P. N. nu poate impune recurentului creditor D. V. condiții suplimentare pentru reintegrare, cele menționate în dispozitivul sentinței civile nr.1160/C/ 09.09.2010 a Tribunalului N. fiind suficiente. Nu se procedează la o încadrare pe funcție a recurentului creditor pentru întâia oară, soluția instanței fiind aceea de reîncadrare ca urmare a unei concedieri dispusă anterior nelegal, concediere care a fost anulată.
Prin urmare, intimata debitoare nu poate impune recurentului creditor condiții suplimentare, peste cele reținute în titlul executoriu menționat, orice adresă de depunere de documente suplimentare fiind o altă modalitate de neexecutare a unei hotărâri judecătorești ce-i este opusă cu autoritate de lucru judecat, fiind deci o dovadă concretă de rea credință a acestei societăți.
Întrucât pe calea contestației la executare, privitor la un titlu executoriu, reprezentat de o hotărâre judecătorească, nu mai pot fi repuse în discuție chestiuni de fond, întrucât s-ar ajunge la încălcarea autorității de lucru judecat, prin sentința civilă nr.4128 din 04.11.2013 pronunțată de Judecătoria P. N. în mod greșit au fost cenzurate o parte din sumele stabilite în baza titlului supus executării, motiv pentru care în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 și 2 cod procedură civilă calea de atac a recursului va fi admisă, hotărârea instanței de fond modificată în tot, iar contestația la executare și cererea de suspendare a executării silite respinse ca neîntemeiate.
Potrivit dispozițiilor art.274 și următoarele cod procedură civilă partea căreia i s-au respins pretențiile, respectiv intimata . P. N. va fi obligată să suporte cheltuielile de judecată suportate pentru soluționarea litigiului de față.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimatul-creditor D. V. – domiciliat în ., împotriva sentinței civile nr. 4128 din data de 04.11.2013 pronunțată de Judecătoria P. N., în contradictoriu cu intimata-debitoare . – cu sediul în P. N., ., județul N. și cu intimații-terț poprit U. Ț. B. SA – S. P. N. – cu sediul în P. N., bulevardul T., . N., C. B. – S. P. N., B. SA – S. P. N., P. B. – S. P. N. și T. P. N. – cu sediul în P. N., județul N..
Modifică în totalitate sentința și respinge ca neîntemeiate atât contestația la executare cât și cererea de suspendare a executării silite, formulată de către debitoarea . P. N..
Obligă intimata . P. N. să plătească recurentului-creditor D. V. suma de 186 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 10.11.2014.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER |
D. M. | G. B. și D. M. | R. C. |
Red. și thred. GBLT. 28.05.2015; Thred. R.C. 28.05.2015;
2 ex.; Fond: M.C.N
| ← Succesiune. Decizia nr. 460/2014. Tribunalul NEAMŢ | Pretenţii. Decizia nr. 317/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
