Contestaţie la executare. Decizia nr. 715/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 715/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 09-12-2014 în dosarul nr. 8084/279/2012
Dosar nr._ perimare – contestație la executare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 09.12.2014
DECIZIA CIVILĂ NR.715/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - E. O. | - judecător |
- B. C. | - judecător | |
- C. M. | - judecător | |
- L. R. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea sesizării din oficiu în vederea perimării a recursului declarat de intimatul C. D.-M., domiciliat în Piatra N., . . județul N., împotriva sentinței civile nr. 353 din data de 23.01.2013, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimata-contestatoare Asociația de proprietari ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este perimare - contestație la executare;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza se află la al II-lea termen de judecată;
- alte aspecte procedurale:
# prin încheierea de ședință din data de 23.07.2013, judecarea cauzei a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, și că, potrivit referatului întocmit de grefă, la data de 11.11.2014 s-a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei pentru constatarea perimării.
Instanța rămâne în pronunțare asupra cererii de perimare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra excepției perimării, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 353 din data de 23.01.2013 a Judecătoriei Piatra-N., a fost admisă contestația la executare precizată formulată de contestatoarea Asociația de proprietari „. cu intimatul C. D. M. din Piatra N..
S-a anulat somația emisă la data de 08.10.2012 în dosarul de executare nr. 260/2012 al B. N. T..
S-a respins capătul de cerere privind suspendarea executării silite, ca rămas fără obiect.
S-a dispus restituirea cauțiunii, în cuantum de 157,00 lei, achitată cu recipisa de consemnare ., nr._ din 21.11.2012.
A fost admisă în parte cererea contestatoarei privitoare la cheltuielile de judecată, fiind obligat intimatul să-i achite suma de 3,3 lei cu acest titlu, reprezentând timbru judiciar.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra-N. la data de 23.10.2012, sub nr._, așa cum a fost precizată la termenul din data de 16.01.2013, contestatoarea Asociația de proprietari „., în contradictoriu cu intimatul C. D. M., contestație împotriva somației nr. 260/08.10.2012, solicitând anularea acesteia și suspendarea executării silite până la soluționarea contestației la executare, cu restituirea cauțiunii și cu cheltuieli de judecată.
În motivarea în fapt a cererii, contestatoarea a arătat că, prin sentința civilă nr. 1889/2012 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Piatra N., a fost obligată la reluarea furnizării apei potabile către apartamentul intimatului până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul instanței, precum și la plata cheltuielilor de judecată de 500 lei și că, la data de 18.07.2012, și-a executat parțial obligația, în sensul că a reluat furnizarea apei. A menționat că, la data de 03.10.2012, așa zisul creditor intimat datora asociației suma de 4400 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, stabilite prin sentința civilă nr.6277/30.11.2011 a Judecătoriei Piatra N. (2000 lei), decizia civilă nr.137/AC/11.06.2012 a Tribunalului N. (900 lei) și decizia civilă nr.1693/03.10.2012 a Curții de Apel Bacău (1500 lei), pronunțate în dosarul nr._, cheltuieli la care se adaugă un debit în valoare de 1774,89 lei reprezentând cheltuieli de întreținere datorate la data de 30.09.2012. A mai arătat că, deși intimatul avea cunoștință că datorează contestatoarei aceste sume, a formulat cerere de executare silită pentru suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată, în condițiile în care putea cel mult să ceată o compensare cu o creanță de aceeași natură și reprezentând cheltuielile de judecată pe care le are de achitat la rândul său. A concluzionat invocând dispozițiile art.1616-1617 cod civ și învederând că nici onorariul executorului judecătoresc nu este calculat potrivit prevederilor legale.
Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
Din analiza dosarului de executare silită, instanța a reținut că, urmare a cererii de executare silită din data de 22.06.2012, formulată de intimatul C. D. M. –f.45, s-a întocmit dosarul de executare nr.260/2012 al B. N. T.. Instanța a mai reținut că, prin încheierea din data de 09.07.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Piatra N. a încuviințat cererea de executare silită a titlului executoriu sentința civilă nr.1889/2012 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Piatra N., îndreptată prin încheierea de îndreptare a erorii materiale din data de 07.05.2012. Ca urmare, a fost emisă somația din data de 08.10.2012, actul de executare contestat în prezenta cauză, stabilindu-se în sarcina contestatoarei obligația de a achita intimatului creditor suma totală de 2569,90 lei, reprezentând: 500 lei – cheltuieli de judecată, 15 lei cheltuieli de executare avansare de creditor și 1054,9 lei – cheltuieli de executare, din care suma de 1000 lei reprezentând diferență onorariu executor.
Instanța a mai reținut că, prin sentința civilă nr.1889/2012 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Piatra N., contestatoarea a fost obligată la reluarea furnizării apei potabile către apartamentul intimatului până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr._ aflat pe rolul instanței, precum și la plata cheltuielilor de judecată de 500 lei și că cererea de executare silită formulată de intimatul creditor a vizat ambele obligații stabilite în sarcina contestatoarei. Din analiza procesului verbal întocmit la data de 18.07.2012 –f.44 a rezultat că debitoarea contestatoare s-a conformat parțial dispozițiilor instanței, reluând furnizarea apei potabile, aspect necontestat de către intimat și confirmat și prin procesul verbal din data de 08.10.2012 –f.45 care vizează neîndeplinirea obligațiilor privind plata sumei de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În drept, instanța a reținut dispozițiile art. 1616 cod civ, potrivit cărora Datoriile reciproce se sting prin compensație până la concurența celei mai mici dintre ele și pe cele ale art.1617 cod civ, potrivit cărora Compensația operează de plin drept de îndată ce există două datorii certe, lichide și exigibile, oricare ar fi izvorul lor și care au ca obiect o sumă de bani (…). De asemenea, potrivit art. 379 Cod proc.civ, creanța este certă atunci când existența sa rezultă din însuși actul de creanță sau și din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dânsul și lichidăatunci când câtimea ei este determinată prin însuși actul de creanță sau când este determinabilă cu ajutorul actului de creanță sau și a altor acte neautentice, fie emanând de la debitor, fie recunoscute de dânsul, fie opozabile lui în baza unei dispoziții legale sau a stipulațiilor conținute în actul de creanță, chiar dacă prin aceasta determinare ar fi nevoie de o osebita socoteală.
Prin prisma dispozițiilor legale mai sus enunțate, în prezenta cauză instanța a reținut că, pe de o parte, intimatul deține o creanță în cuantum de 500 lei împotriva contestatoarei, consfințită prin sentința civilă nr.1889/2012 pronunțată în dosarul nr._ de Judecătoria Piatra N., executorie la data de 26.03.2012, creanță certă, lichidă și exigibilă. Pe de altă parte, instanța a reținut că și contestatoarea deține împotriva intimatului o creanță certă, lichidă și exigibilă, în cuantum de 4400 lei reprezentând titlu de cheltuieli de judecată, stabilite prin sentința civilă nr.6277/30.11.2011 a Judecătoriei Piatra N. (2000 lei), decizia civilă nr.137/AC/11.06.2012 a Tribunalului N. (900 lei) și decizia civilă nr.1693/03.10.2012 a Curții de Apel Bacău (1500 lei), pronunțate în dosarul nr._ . Reținând în cauză incidența dispozițiilor legale evocate, instanța constată că la data de 11.06.2012, dată la care a rămas definitivă decizia civilă nr.137/AC/11.06.2012 a Tribunalului N. a operat compensația legală între suma de 500 lei reprezentând creanța deținută de intimat și suma de 2900 lei deținută de contestatoare. În acest context, având în vedere și data formulării cererii de executare silită, respectiv 22.06.2012, instanța a apreciat că în mod greșit s-a demarat executarea silită a contestatoarei pentru suma de 500 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
În ceea ce privește sumele reprezentând cheltuieli de executare și onorariu de executor, înscrise în somația contestată, instanța a apreciat că nu se justifică acordarea acestora, având în vedere succesiunea în timp a actelor de executare, respectiv: procesul verbal din data de 18.07.2012, care a fost urmat de o executare benevolă a obligației privind furnizarea reluării apei potabile, faptul că acesta nu a fost urmat de nici o somație și nici de încheierea vreunui proces verbal privind stabilirea cheltuielilor de executare pentru fiecare obligație în parte și procesul verbal din data de 08.10.2012, prin care se stabilește în mod global un onorariu de executor și cheltuieli de executare pentru o obligație executată benevol, respectiv pentru o creanță pentru care intervenise compensația legală anterior formulării cererii de executare silită, proces verbal urmat de emiterea, la aceeași dată a somației contestate.
Pentru considerentele mai sus expuse, instanța a apreciat ca fiind întemeiată contestația formulată, cu consecința anulării somației din data de 08.10.2012 emisă în dosarul de executare nr.260/2012 al B. N. T..
Instanța a respins cererea de suspendare a executării silite, formulată de către contestatoare potrivit art.403 al.1 C.pr.civ., ca rămasă fără obiect, avându-se în vedere finalitatea dispozițiilor acestui text de lege, precum și soluția pronunțată cu privire la prezenta contestație la executare.
În ceea ce privește cererea contestatoarei de restituire a cauțiunii, având în vedere dezlegarea dată capătului de cerere privind suspendarea executării silite, instanța a admis-o, cu consecința restituirii cauțiunii în cuantum de 157 lei, achitată cu recipisa de consemnare . nr._ din 21.11.2012.
În ceea ce privește solicitarea contestatoarei de obligare a intimatului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând exclusiv taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar, instanța a reținut că taxa judiciară de timbru are un alt regim, potrivit art. 23 din L 146/1997, ce prevede că sumele achitate cu titlu de taxe judiciare de timbru se restituie, la cererea petiționarului, când contestația la executare a fost admisă, iar hotărârea a rămas irevocabilă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul C. D. M., arătând că reclamanta a fost obligată a relua furnizarea apei potabile către apartamentul proprietatea sa, dar nu și-a îndeplinit această obligație nici după apelarea la executorul judecătoresc.
Suma de 500 lei, cheltuieli de judecată, nu poate fi compensată cu sumele pretins datorate Asociației, acestea făcând obiectul unui alt dosar.
Prin încheierea de ședință din data de 23.07.2013, judecata recursului a fost suspendată în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. pentru lipsa părților.
Din oficiu, cauza a fost repusă pe rol, la data de 11.11.2014, în vederea discutării perimării, conform art. 252 C. proc. civ.
Analizând lucrările dosarului, Tribunalul constată următoarele:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., incident în cauză, „orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții mai mult de un an”.
Perimării i s-a atribuit o natură juridică mixtă, în sensul că reprezintă atât o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată.
Reglementată ca o excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este dirimantă, întrucât scopul admiterii sale este stingerea procesului în faza în care acesta se află și este absolută, întrucât este reglementată de norme imperative, fiind prevăzută în interesul părților dar și în interesul unei bune administrări a actului de justiție.
Pentru a interveni însă perimarea, este necesar să se constate că lăsarea în nelucrare a procesului se datorează culpei părții, existând în acest sens o prezumție simplă de culpă, dedusă din lipsa de stăruință în judecată în intervalul de timp reglementat de lege.
În speță, de la data când a intervenit suspendarea, respectiv 23.07.2013, și până la data repunerii pe rol din oficiu, și anume, 11.11.2014, niciuna din părți nu a întrerupt cursul perimării, lăsând cauza în nelucrare.
Față de cele ce preced, având în vedere că lăsarea cauzei în nelucrare se datorează culpei părții, Tribunalul constată incidența art. 248 alin. (1) C. proc. civ. și perimarea recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată perimat recursul declarat de recurentul C. D.-M., domiciliat în Piatra N., . . județul N., împotriva sentinței civile nr. 353/23.01.2013 a Judecătoriei Piatra N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 09.12.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
E. O. B. C. și C. M. L. R.
Red.B. C../09.01.2015
Rehnored. L. R./30.01.2015
Ex.2
Fond A. O.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 362/2014. Tribunalul NEAMŢ | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 458/2014. Tribunalul... → |
|---|
