Fond funciar. Decizia nr. 362/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 362/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 23-10-2014 în dosarul nr. 4555/279/2013
Dosar nr._ - obligația de a face -
COD OPERATOR 3074 - CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 362/AC
Ședința publică din 23.10.2014
Instanța compusă din:
Președinte: L. F. – judecător
D. S. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantele-reclamante L. V. și A. V. M., domiciliate în ., împotriva sentinței civile nr. 438 din 12.02.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți T. M.– moșt.def. T. V., T. P. – moșt.def. T. V., domiciliați în comuna Borlești, ., și R. M., domiciliat în comuna Borlești, ., și intimatele-pârâte C. L. Borlești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns: intimatul-reclamant R. M., procuratorul L. P. pentru apelanta L. V., procuratorul Anastasoaei C. pentru apelanta A. M. și avocat substituient M. A. pentru apelantele-reclamante și pentru intimatul-reclamant R. M., lipsind apelantele-reclamante, intimatele-pârâte și intimații-reclamanți T. M. și T. P..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la al doilea termen de judecată;
- obiectul cauzei este obligația de a face;
- procedura de citare este legal îndeplinită.
Procuratorul L. P. depune la dosar procura judiciară nr. 1198/12.09.2014.
Domnul avocat substituient M. A., pentru apelantele-reclamante și pentru intimatul-reclamant R. M., depune la dosar lista cu numele moștenitorilor defunctului T. V., certificatul de deces al acestuia și acte de stare civilă: certificat de naștere pentru T. P., certificat de căsătorie pentru T. V. și A. M., certificat de naștere pentru A. M..
Se procedează la identificarea procuratorilor L. P. (C.I. . nr._, CNP-_) și Anastasoaei C. (B.I. . nr._, CNP-_) și a intimatului R. M. (.I. . nr._, CNP-_).
Instanța constată terminată cercetarea dosarului și deschide dezbaterile.
Domnul avocat substituient M. A., pentru apelantele-reclamante și pentru intimatul-reclamant R. M., solicită admiterea apelului, desființarea hotărârii instanței de fond și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Arată că terenul este posedat de apelanți și de intimați, iar comisia locală este de acord cu cererea formulată. Menționează că suprafața nu este inclusă în nici un al titlu de proprietate.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 438 din 12.02.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr.438 din data de 12.02.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N. a fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții T. V., A. V. M., L. V. și R. M., în contradictoriu cu pârâtele C. locală Borlești stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, având ca obiect obligația de a face, ca nefondată.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._, reclamanții T. V., A. V. M., L. V. și R. M. au solicitat recunoașterea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafață de 2,38 ha și obligarea Comisiei locale Borlești să întocmească procesul verbal de punere în posesie iar C. județeană N. să emită titlul de proprietate.
În motivarea în fapt a acțiunii, reclamanții au arătat că suprafața de 2,38 ha este o suprafață compactă de teren arabil ce se află situată pe raza unității administrative teritoriale Borlești, parcela 118/1, ., identificată și materializată în teren prin semne de hotar, existentă în evidențele cadastrale ale Comisiei locale Borlești, cu vecinătățile: N: islaz communal, E: N. C., S: drum județean 156 A,V: L. G.. Motivul pentru care acest teren nu este înscris în titlul de proprietate a fost acela că nu a fost declarat în rolul agricol în totalitate anterior colectivizării din 1962 datorită cotelor împovărătoare pe care le percepea statul în acel timp, iar pentru a obține titlul de proprietate pentru suprafețe mai mari de 0,50 ha nedeclarate la rol, cele două comisii nu acceptau proba cu martori. Menționează că stăpânesc în fapt terenul în suprafață de 2,38 ha, după desființarea C.A.P. Borlești în anul 1991, în limitele arătate dar nu sunt proprietari de drept.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.8 alin.2 din Legea 18/1991, art.189, 190 Cod procedură civilă.
În dovedirea acțiunii, reclamanții au solicitat administrarea probelor cu înscrisuri și declarațiile martorilor N. C. și L. G..
În cadrul procedurii scrise a verificării și regularizării cererii de chemare în judecată, reclamanții au indicat adresele martorilor și au depus, în copie, extras de plan parcelar și acte de stare civilă.
C. locală Borlești a formulat întâmpinare la data de 22.07.2013, învederând că suprafața de 2,38 ha teren arabil situată în punct Ursești, tarla105, . înscrisă în evidențele cadastrale ale comunei Borlești dar nu este înscrisă în nici un titlu de proprietate. Petenții, moștenitorii lui T. G., au solicitat în baza Legii nr. 18/1991, prin cererea nr. 351/1991, reconstituirea dreptului de proprietate pentru terenul deținut anterior colectivizării, fiind emis titlul de proprietate nr.6291/7.03.2008. În concluzie, arată că este de acord cu reconstituirea suprafeței de teren solicitate dacă vecinii confirmă că nu sunt tulburați în posesie.
În dovedire, a anexat, în copie: extras de plan parcelar, cerere înregistrată sub nr. 351/27.02.1991 și extras rol agricol.
C. județeană N. a formulat întâmpinare la data de 25.07.2013 prin care a precizat, în primul rând, că nu se poate reține o culpă procesuală în sarcina acesteia deoarece conform dispozițiilor art. 36 alin.1 din Regulamentul de aplicare a legilor fondului funciar aprobat prin HG 890/2005, comisia județeană emite titlurile de proprietate numai pe baza documentațiilor întocmite și înaintate de către Comisiile Locale, documentații care cuprind anexele validate, planuri de parcelare, procese verbale de punere în posesie și schițe terenuri. Din verificările efectuate, a rezultat că până la data redactării prezentei, la nivelul o comisiei județene nu a fost înregistrată nici o documentație înaintată de C. locală Borlești cu privire la suprafața de teren menționată de reclamanți în cererea de chemare în judecată. C. județeană este în măsură să emită titlurile de proprietate doar după întocmirea și înaintarea de către comisia locală a documentației premergătoare emiterii titlului.
În consecință, a solicitat să nu se rețină nici o culpă în sarcina acesteia și să nu se dispună obligarea sa la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.205 Cod procedură civilă.
Prin răspunsul la întâmpinare formulat la data de 17.09.2013, reclamanții au precizat că au solicitat doar recunoașterea dreptului de proprietate asupra unui teren arabil în suprafață de 2,38 ha, nedeclarat la rolul agricol pe care îl stăpânesc din 1991 și până în prezent și nu plata unor cheltuieli de judecată sau de altă natură.
La data de 23.10.2013, în considerarea rolului activ garantat de dispozițiile art. 22 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța de fond a solicitat pârâtelor comunicare documentației care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.6291/7.03.2008, să se precizeze care a fost răspunsul la cererea de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 2,38 ha, dacă s-a întocmit procesul verbal de punere în posesie și dacă s-au efectuat delimitările în teren.
La data de 12.11.2013, C. locală Borlești a comunicat instanței de fond documentația care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr.6291/7.03.2008 și a comunicat că cererea de reconstituire formulată de moștenitorii lui T. Gh. G., înregistrată sub nr.351/27.02.1991 a fost soluționată favorabil prin HCJ nr.72/1991, fiind validați în anexa 3, poz. 213 Borlești și emis ulterior titlul de proprietate. Totodată, procesul verbal de punere în posesie a fost întocmit pentru suprafața totală de 3,0358 ha care a stat la baza emiterii titlului de proprietate nr. 6291/7.03.2008 și s-au efectuat delimitările în teren.(filele 57-65).
La întrebarea instanței de fond, la termenul de judecată din data de 23.10.2013, reclamanții au menționat că au formulat cerere de chemare în judecată pentru suprafața de teren care face obiectul cererii de față dar nu pot preciza anul înregistrării acesteia. În consecință, în considerarea rolului activ, s-a dispus emiterea unei noi adrese către C. locală Borlești pentru a preciza dacă reclamații au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza Legilor 169/1997 sau 247/2005 cu privire la suprafața de 2,38 ha situată în punctul Ursești, să înainteze copia respectivei cereri și să comunice soluția adoptată.
La data de 21.01.2014, C. locală Borlești a comunicat instanței de fond că T. V., Anastăsoaie M., L. V. și R. M. nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate în baza legilor 169/1997 sau 247/2005.
În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri,instanța de fond apreciind ca nefiind utilă proba cu declarațiile martorilor.
În cadrul probei cu înscrisuri, la dosarul cauzei au fost depuse: titlul de proprietate nr. 6291/7.03.2008, procură judiciară autentificată sub nr. 101/21.01.2014, sentința civilă nr._/25.11.1993 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosar nr. 5800/1993, sentința civilă nr.201/15.01.1996 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosar nr.5753/1995.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:
În baza cererii de reconstituire a dreptului de proprietate formulată în nume propriu de T. G., T. V. și Anastăsoaie M., cerere înregistrată sub nr. 381/27.02.1991 (f.23 dosar) a fost emis titlul de proprietate nr. 6291/7.03.2008 pentru suprafața de 3,0358 ha teren situat pe teritoriul comunei Borlești.
Așa cum rezultă din documentația prealabilă emiterii titlului de proprietate, ce a fost comunicată instanței de către comisiile pârâte, la baza emiterii acestui titlu au stat au stat evidențele din registrul agricol al comunei Borlești din anii 1959-1963, unde autorul reclamanților, T. G. figurează cu suprafața totală de 2,98 ha.
Potrivit sentinței civile nr._/25.11.1993 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosar nr.5800/1993, în favoarea petenților T. G., T. V. și Anastăsoaie M. s-a dispus reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 0,78 ha teren situat în .> Însă, prin cererea de față, reclamanții au solicitat să se dispună pe cale judecătorească, reconstituirea dreptului de proprietate pentru o altă suprafață de 2,38 ha situată în punctul Ursești despre care au menționat că a aparținut autorului lor dar nu a fost înscrisă în rolul agricol precum și obligarea Comisiei locale Borlești să întocmească procesul verbal de punere în posesie și a Comisiei județene N. să emită titlul de proprietate.
Instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art. 8 din Legea nr. 18/1991, nemodificată, „Stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor care se găsesc în patrimoniul cooperativelor agricole de producție se face în condițiile prezentei legi, prin reconstituirea dreptului de proprietate sau constituirea acestui drept. De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori care au adus pământ în cooperativă sau cărora li s-a preluat în orice mod teren de către aceasta, precum și, în condițiile legii civile, moștenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au adus pământ în cooperativă și alte persoane anume stabilite.”
Potrivit dispozițiilor art. 27 coroborat cu art. 36 din H.G. nr. 890/2005, cu modificările și completările ulterioare, comisia județeană poate emite titlul de proprietate numai după îndeplinirea procedurii privind reconstituirea dreptului de proprietate, pe baza documentației premergătoare întocmite de către comisiile locale. Or, s-a constatat că potrivit datelor comunicate de către C. locală Borlești, reclamanții nu au formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate, pentru terenul litigios,respectiv suprafața de 2,38 ha situată în punctul Ursești.
Conform art. 8 alin. 3 din Legea nr. 18/1991, „stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere”, din conținutul textului normativ reieșind fără echivoc faptul că beneficiari ai dispozițiilor legale în materia fondului funciar sunt doar cei care au formulat cereri în acest sens. Totodată, din interpretarea sistematică a art. 8 alin. 3 prima instanță a constatat că, în cazul în care fostul membru cooperator care a adus pământ în cooperativa agricolă de producție era decedat la momentul intrării în vigoare a legii fondului funciar și numai unul sau unii dintre moștenitori au formulat cereri de reconstituire a dreptului de proprietate, dreptul succesorilor care nu au formulat astfel de cereri profită prin acrescământ comoștenitorilor din aceeași clasă. Această interpretare corespunde spiritului legislației funciare, care a lăsat la dispoziția persoanelor interesate exercitarea dreptului de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate.
În situația de speță, s-a constatat că, atât timp cât reclamanții nu au urmat nici procedura impusă nici de dispozițiile legale ulterioare legii 18/1991 în ceea ce privește suprafața de teren ce face obiectul cauzei de față, respectiv, 2,38 ha situată în punctul Ursești, și nu au profitat nici de prevederile Legii nr. 169/1997 care a extins categoriile de persoane fizice și juridice care beneficiază de posibilitatea reconstituirii dreptului de proprietate privată asupra suprafața terenurilor agricole și forestiere, înlăturând unele restricții, între acestea fiind și persoanele care, anterior, din diferite motive, nu formulaseră cereri de reconstituire și nici de cele ale art. I pct. 37 Titlul VI din Legea nr. 247/2005, prin care li s-a dat posibilitatea foștilor proprietari sau, după caz, moștenitorilor acestora, de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor chiar dacă anterior nu au formulat astfel de cereri în baza legilor fondului funciar sau în ipoteza în care le-au fost respinse inițial cererile sau li s-au modificat sau anulat adeverințele de proprietate, procesele-verbale de punere în posesie sau titlurile de proprietate prin nesocotirea prevederilor art. III din Legea nr. 169/1997.
Ca urmare, prima instanță a constatat că lipsa de diligență a reclamanților în vederea obținerii dreptului pretins pe cale legală, cu respectarea termenelor de decădere impuse de legislația în domeniu, are drept consecință nerecunoașterea dreptului respectiv, cu atât mai mult cu cât pasivitatea titularul dreptului solicitat este imputabilă acestuia. S-a mai reținut că în situația în care aceștia ar fi formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru respective suprafață de teren și aceasta ar fi fost respinsă,în considerarea faptului că nu existau înscrisuri doveditoare, așa cum se motivează în cauza pendinte, reclamanții ar fi putut uza de procedurile puse la dispoziție pentru recunoașterea dreptului lor pe cale judecătorească. Însă, în condițiile în care aceștia nu au urmat procedura impusă de legislația fondului funciar, solicitarea reconstituirii dreptului de proprietate în anul 2013 poate apărea ca manifestarea abuzivă a unui drept.
Așadar, legea a instituit o procedură de reconstituire/constituire, care are un caracter imperativ și special, derogator de la dreptul comun, pe care persoanele interesate sunt obligate să o respecte.
În ceea ce privește cererea având ca obiect obligarea locale Borlești să întocmească procesul verbal de punere în posesie și a Comisiei județene N., instanța de fond a apreciat-o ca fiind inadmisibilă, și a dispus respingerea ca atare, în condițiile în care, potrivit dispozițiilor legale în materia fondului funciar, comisia județeană poate să emită titlul de proprietate numai după parcurgerea etapelor anterioare și obligatorii, care se finalizează cu întocmirea documentații premergătoare de către comisia locală și înaintarea acesteia comisiei județene.
Astfel, prima instanță a reținut că procedura de reconstituire instituită de Legea nr. 18/1991 are un caracter imperativ și special, derogator de la dreptul comun. În raport cu prevederile actului normativ menționat și a normelor metodologice de aplicare a acesteia, înscrise în H.G. nr. 890/2005, persoanele îndreptățite au obligația de a formula cerere de reconstituire întemeiată pe înscrisurile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 18/1991 republicată. Această cerere este analizată de comisia locală care emite o hotărâre ce poate fi contestată, hotărâre prin care se propune comisiei județene validarea sau invalidarea cererii. Ulterior, comisia județeană, analizând admisibilitatea și temeinicia propunerii comisiei locale, dispune validarea sau invalidarea acesteia. Hotărârea comisiei județene poate fi contestată pe cale judecătorească, fiind un act emis de un organ cu activitate administrativ jurisdicțională, conform dispozițiilor art. 53 alin. 2 din lege.
În măsura în care hotărârea susmenționată devine definitivă, comisia locală întocmește documentația premergătoare eliberării titlului de proprietate, pe care o înaintează comisiei județene, instituție care este obligată să elibereze titlul cu respectarea fișei premergătoare eliberării titlului respectiv, iar conform art. 64 alin. (1) din Legea nr. 18/1991 instituie obligația pentru C. locală de fond funciar să pună efectiv în posesie pe cel căruia i s-a reconstituit dreptul de proprietate care, în caz că nu este mulțumit, poate face plângere la instanța în a cărei rază teritorială este situat terenul.
A.. 2 al aceluiași text de lege prevede că, în situația în care este admisă plângerea, primarul va fi obligat să execute de îndată punerea în posesie, sub sancțiunea condamnării la daune cominatorii pentru fiecare zi de întârziere.
Punerea în posesie efectivă a imobilelor este de atributul exclusiv al comisiilor locale de fond funciar și potrivit art. 5 din HG 890/2005, a modelului și modului de atribuire a titlurilor de proprietate, precum și punerea în posesie a proprietarilor.
Având în vedere situația de fapt și dispozițiile legale sus-menționate, instanța de fond a constatat că cererea reclamanților este nefondată, motiv pentru a fost respinsă.
Totodată, instanța de fond a luat act că pârâtele nu au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termenul legal, reclamantele L. V. și A. V. M.. Apelul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr._ . În apelul declarat, reclamantele au criticat sentința, pentru următoarele motive:
Autorul lor, T. G., a deținut în proprietate în punctul Ursești suprafața de 4 ha teren, însă din întreaga suprafață doar terenul de 2,98 ha se regăsește în titlurile de proprietate care au fost eliberate. Diferența de 0,85 ha, care este situată tot în punctul Ursești, în aceeași solă și parcelă, respectiv sola 105, . corp comun cu terenurile pentru care este reconstituit deja dreptul de proprietate.
Instanța de fond a respins acțiunea reclamanților, cu motivarea că pentru diferența de teren ce a aparținut autorului nu a fost urmată procedura prealabilă administrativă instituită de legile fondului funciar. Consideră reclamantele că această hotărâre este nelegală, deoarece s-au adresat comisiilor de fond funciar pentru reconstituirea dreptului de proprietate care aparținuse autorului, iar cererea de reconstituire a vizat toate terenurile părinților decedați, deci inclusiv suprafața de 0,85 ha. Diferența arătată face parte din terenul de 1,9742 ha cu care a fost diminuată suprafața inițial propusă spre validare, astfel cum se arată atât în tabelul nominal cuprinzând modificările de suprafețe urmare a punerii în posesie a titularilor îndreptățiți, întocmit de C. L. Borlești – anexa la Hotărârea nr.203/07.01.2008, cât și în Hotărârea nr.6690/19.02.2008 a Comisiei Județene N.. În aceste tabele, arată reclamantele, se menționează că moștenitorii defunctului T. G. ar fi dat declarații de acceptare a diminuării suprafeței de teren propusă spre validare, de la 3,15 ha la 1,1758 ha, însă reclamantele arată că nu au cunoștință despre asemenea declarații și nici nu știu că ar fi existat moștenitori care să fi dat astfel de declarații. Mai menționează că, declarația depusă de C. locală este un fals, atât în ceea ce privește semnăturile, cât și cu referire la datele înscrise în acestea. În condițiile în care reclamantele au calitatea de moștenitori acceptanți, precizează că era firesc să aibă cunoștință despre aceste declarații, și că declarațiile ar fi trebuit să fie date de toți moștenitorii și nu doar de unii dintre ei. Mai precizează că, chiar și în cazul în care declarația ar fi fost semnată de toți moștenitorii, nu ar fi avut nici un motiv la momentul respectiv să atace hotărârea comisiei județene, deoarece suprafața de 1,9742 ha, privește o suprafață care nu se regăsește faptic în teren. Ori, reclamantele arată că stăpânesc acest teren încă din anul 1991, astfel că nu se poate susține că ar fi fost de acord cu renunțarea la dreptul de a solicita reconstituirea dreptului de proprietate pentru un teren care exista în fapt, și la care exercitau atributele dreptului de proprietate.
Prin urmare, reclamantele arată că în prezent sunt în situația de a stăpâni o suprafață de teren ca adevărați proprietari, fără însă a deține acte de proprietate, cu toate că au formulat o cerere de reconstituire în termenul prevăzut de lege. Acesta, arată reclamantele, este și motivul pentru care C. locală Borlești, cunoscând situația reală, a fost de acord cu admiterea acțiunii, în timp ce C. Județeană N. a solicitat doar să se rețină că nu are nicio culpă procesuală, față de modul în care s-a emis titlul de proprietate, caz în care nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantele arată că, chiar mergând pe ideea că terenul solicitat nu a făcut obiectul cererii de reconstituire, în condițiile în care știau că pentru dovedirea dreptului asupra unei suprafețe mai mari de 0,50 ha nu se admitea proba cu martori, nu ar fi putut formula o astfel de cerere, deoarece terenul solicitat are o suprafață ce excede această limită.
În consecință, reclamantele consideră că în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea, pe motiv că pentru diferența de suprafață nu a fost urmată procedura administrativă prealabilă, prevăzută de Legea nr.18/1991. Mai menționează că, chiar și în ipoteza în care s-ar susține că într-adevăr nu au formulat cererea de reconstituire în termenul legal, apreciază că hotărârea instanței de fond respectă doar litera legii, nu și spiritul acesteia, întrucât legile fondului funciar nu acoperă situațiile în care persoanele îndreptățite stăpânesc terenuri care au aparținut autorilor lor, terenurile fiind situate în zone cooperativizate și pentru care nu au fost emise titluri de proprietate în favoarea altor persoane, dar nu sunt decăzute din dreptul de a formula cereri de reconstituire în baza legilor fondului funciar. Arată reclamantele că o asemenea categorie de persoane este privată, practic, de exercitarea unui drept de proprietate recunoscut implicit de autoritățile competente, fiind condiționată de trecerea unei perioade excesiv de lungi (30 de ani) pentru a putea obține o hotărâre care să-i consfințească drepturile.
Pentru toate aceste motive, reclamantele solicită admiterea apelului, schimbarea în totalitate a sentinței, și pe fond, admiterea acțiunii.
Reclamantele au arătat că nu solicită cheltuieli de judecată.
Reclamanții T. V. și R. M. au depus la dosar note de ședință, în care au arătat că sunt de acord cu apelul declarat de reclamante, menționând că instanța de fond a omis faptul că s-au adresat comisiilor de fond funciar pentru reconstituirea dreptului de proprietate, însă nu au putut să indice, în mod expres, și suprafața de 0,85 ha, deoarece aceasta nu era trecută în rolul agricol de către autori, pentru a nu fi obligați la plata impozitelor prea mari, însă prin cererea de reconstituire formulată pentru cele 4 ha au cuprins și această suprafață de teren. În continuarea notelor de ședință depuse, reclamanții au reiterat motivele care sunt cuprinse în cererea de apel a reclamantelor L. V. și A. V. M..
La termenul de judecată din data de 25.09.2014, reclamantele apelante, prin apărător ales, au arătat că intimatul T. V. a decedat, și conform dispozițiilor art.412 alin.1 pct.1 Cod procedură civilă au solicitat introducerea în cauză a moștenitorilor acestuia. Instanța de apel a admis această cerere, în cauză fiind citați moștenitorii reclamantului decedat, pentru care au fost depuse la dosar acte de stare civilă, în dovedirea calității de moștenitor.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 479 Cod procedură civilă, se constată că nu este fondat apelul declarat de reclamantele L. V. și A. V. M., urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, pentru suprafața de 2,38 ha, care nu este cuprinsă în titlul de proprietate nr. 6291/07.03.2008 eliberat în favoarea reclamanților, în calitate de moștenitori ai autorului T. Gh. G.. Reclamanții au menționat, pe de o parte, că terenul nu a fost înscris în rolul agricol al autorului, datorită impozitelor mari care se plăteau în perioada anterioară cooperativizării, iar, pe de altă parte, că această suprafață de teren a fost solicitată prin cererea inițială de reconstituire depusă la comisiile de fond funciar în anul 1991.
Având în vedere litigiul dedus judecății, tribunalul constată că este necesar să fie analizată în principal existența, pentru terenul solicitat să fie reconstituit, a solicitării exprese care, conform procedurii speciale de reconstituire prevăzută de legile funciare, trebuia să fie adresată comisiilor de fond funciar. În acest sens, se reține că instanța de fond a făcut în mod corect aprecierea asupra procedurii de urmat, pentru fiecare dintre solicitanții care doresc reconstituirea dreptului de proprietate, în aplicarea dispozițiilor art.8,9 și 11 din Legea nr. 18/1991. În speță, se constată că în anul 1991, prin cererea de reconstituire înregistrată la C. locală Borlești sub nr. 381 din data de 27.02.1991, reclamanții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, în calitate de moștenitori ai autorului T. Gh. G., pentru întreaga suprafață din rolul agricol al părinților. Aceasta este singura cerere de reconstituire formulată, nefiind reiterată nicio altă cerere, în baza legilor funciare care au repus persoanele îndreptățite în termenul de formulare a cererilor, dintre care enumerăm Legea nr.169/1997, Legea nr.247/2005. Inexistența unei alte cereri rezultă atât din susținerile reclamanților, care au făcut referire doar la cererea inițială din anul 1991, dar și din relațiile care au fost comunicate primei instanțe de către comisia locală (fila 70 dosar fond). În rolul agricol, autorul reclamanților a figurat cu suprafața totală de 2,93 ha. Față de cererea inițială de reconstituire, reclamanților, în calitate de moștenitori ai autorului T. Gh. G., li s-a recunoscut dreptul pentru suprafața de 3,52 ha, pentru ca ulterior, prin Hotărârea nr.6690 din data de 19.02.2008 a Comisiei Județene N., să fie diminuată această suprafață la terenul de 3,0358 ha. Titlul de proprietate nr. 6291/07.03.2008 a fost eliberat pentru suprafața de 3,0358 ha, rezultată ca urmare a diminuării reconstituirii inițiale, conform hotărârii comisiei județene menționată. Procesul verbal de punere în posesie a fost întocmit pentru suprafața din titlul de proprietate.
Față de cele menționate, se constată că reclamanții care au formulat cerere de reconstituire pentru terenurile din rolul agricol al autorului, în care a fost evidențiată suprafața de 2,93 ha, au obținut în procedura funciară titlul de proprietate pentru suprafața totală de 3,0358 ha. Așadar, în condițiile în care reclamanții au susținut, pe de o parte, că nu au formulat o altă cerere de reconstituire, iar, pe de altă parte, că terenul solicitat în cauza pendinte, redus prin cererea de apel la suprafața de 0,85 ha, nu s-a regăsit în rolul agricol al autorului, se constată că, pentru această suprafață, în mod corect a apreciat instanța de fond că nu a fost urmată procedura specială de reconstituire, prevăzută de legile funciare, care presupune mai întâi formularea unei cereri care să fie adresată comisiilor de fond funciar. Se constată, totodată, că reclamanții nu au contestat nici hotărârea din anul 2008, de diminuare a reconstituirii inițiale, și, mai mult decât atât, au fost de acord cu suprafața reconstituită și pentru care au fost puși în posesie, acceptând emiterea titlului de proprietate cu reducerea corespunzătoare. Susținerea reclamanților, conform căreia nu au fost semnatarii acceptării diminuării, pe care au contestat-o, nu poate fi apreciată ca având valoare juridică, deoarece, în cauza pendinte, reclamanții nu au dedus judecății o cerere care să aibă ca obiect contestarea acestei hotărâri și nici nu au indicat existența vreunui alt litigiu, cu un astfel de obiect.
În consecință, se reține că instanța de fond a apreciat corect că reclamanții nu au urmat procedura prevăzută de legile fondului funciar, pentru suprafața solicitată în plus, peste reconstituirea inițială, care presupune și formularea unei cereri corespunzătoare în termenele prevăzute de aceleași legi. Faptul că reclamanții stăpânesc suprafața de teren solicitată în cauza de față nu constituie un temei pentru recunoașterea dreptului direct în instanță, iar susținerea conform căreia inițial nu au putut solicita această suprafață, al cărui drept ar fi trebuit dovedit cu martori, deoarece se depășea limita de 0,50 ha reconstituită, nu poate fi primită, întrucât reclamanții ar fi putut să adreseze comisiilor de fond funciar o cerere cu acest obiect în termenele prevăzute de oricare dintre legile modificatoare a Legii nr.18/1991 din forma sa inițială, și, în cazul obținerii unei hotărâri de invalidare de la comisia județeană, s-ar fi putut adresa instanței de judecată cu o plângere întemeiată pe dispozițiile art.53 din Legea nr.18/1991, în care să invoce argumentele privind dreptul autorului asupra terenului.
De asemenea, nici susținerile potrivit cărora modalitatea în care instanța de fond a soluționat acțiunea nu este conformă cu spiritul legilor funciare, nu pot fi apreciate ca temei pentru admiterea acțiunii, deoarece, chiar dacă spiritul acestor legi este revenirea în patrimoniul persoanelor care au avut în proprietate terenuri anterior colectivizării sau a moștenitorilor acestora, trebuie respectate, pentru fiecare dintre solicitări, dispozițiile care prevăd în mod expres procedura necesar să fie urmată în vederea recunoașterii dreptului de proprietate, procedură care în cauza pendinte nu a fost respectată de către reclamanți.
Pentru toate aceste motive, dat fiind că reclamanții nu au urmat procedura de reconstituire pentru suprafața solicitată în anul 2013 direct de la instanță, se constată că instanța de fond a făcut o legală și corectă apreciere a tuturor probelor care au fost administrate în cauză, apelul declarat de reclamantele L. V. și A. V. M., urmând să fie respins ca nefondat, în considerarea dispozițiilor art.480 alin.1 teza I Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamantele L. V. (CNP-_) și A. V. M. (CNP-_), domiciliate în ., împotriva sentinței civile nr. 438/12.02.2014 a Judecătoriei Piatra N., în contradictoriu cu intimații-reclamanți T. M. (CNP-_) – moșt.def. T. V., T. P. (născut la data de 29.06.1971 în ..def. T. V., domiciliați în comuna Borlești, ., și R. M. (CNP-_), domiciliat în comuna Borlești, ., și intimatele-pârâte C. L. Borlești pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 23.10.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
L. F. D. S. C. Ailuțoaei
Red. și tehnored. L.F. – 13.11.2014
Tehnored. C.A. – 13.11.2014
9 ex.
Fond: M. R.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 205/2014. Tribunalul NEAMŢ | Contestaţie la executare. Decizia nr. 715/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
