Pretenţii. Decizia nr. 205/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 205/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 11-06-2014 în dosarul nr. 2216/279/2013
Dosar nr._ - pretenții -
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 11 iunie 2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 205/AC
Instanța constituită din:
Președinte: D. M. – judecător
V. B. - judecător
D. L. – grefier
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul-reclamant I. C. Român, cu sediul în București, .. 38, sectorul 1 împotriva sentinței civile nr. 3553 din 26.09.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât D. A.-A., domiciliat în Piatra N., .. 105, ., județul N., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns intimatul-pârât D. A.-A..
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- obiectul pricinii: pretenții;
- stadiul judecății: apel; primul termen de judecată; procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită;
Constatând că, termenul de astăzi reprezintă primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, tribunalul procedează la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale, conform art.131 din Noul Cod de procedură civilă, stabilind că este competent să judece pricina sub toate aspectele în raport și de dispozițiile O.G. nr.2/2001.
S-a procedat la identificarea intimatului-pârât D. A.-A., care se legitimează cu C.I . nr._, eliberată la data de 06.11.2009 de către S.P.C.L.E.P Piatra N..
Instanța constată terminată cercetarea dosarului și deschide dezbaterile.
Intimatul-pârât D. A.-A. învederează că: la cererea Institutului C. Român a fost prezent în Toronto pentru a proiecta un film și a ține o conferință pe tema cinematografiei, în cadrul festivalului Filmului Românesc; prin acțiunea formulată I. C. Român a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 171.31 lei, cu motivarea că suma respectivă nu a fost prevăzută în contractul de parteneriat; nu a folosit serviciul room service a hotelului din Toronto și că ar fi vorba de confuzie, întrucât acesta și-a îndeplinit toate obligațiile contractuale. Solicită respingerea apelului; fără cheltuieli de judecată
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 3553 din 26.09.2013 a Judecătoriei Piatra N., tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3553 din data de 19.09.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamantul I. C. Român, în contradictoriu cu pârâtul D. A. A..
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească instanța de fond a reținut următoarele:
La data de 22.01.2010, între părți s-a încheiat contractul de parteneriat nr. 680, prin care I. C. Român și-a asumat obligația de a asigura transportul internațional cu avionul pe ruta Barcelona-Toronto-București și cazarea la Toronto a pârâtului D. A. A., în perioada 6-10 februarie 2010, pentru ca acesta din urmă să susține conferința „Noul val în cinematografia românească” și sesiunile Q&A, organizate în cadrul Festivalului Filmului Românesc de la Toronto (conform art. 5 și art. 6 cu referire la art. 1 și art. 3 din contract).
După încheierea proiectului, în baza documentului justificativ prezentat de prestator, respectiv factura fiscală emisă la data de 9 februarie 2010 de hotelul la care a fost cazat - The Sutton Place Hotel din Toronto, I. C. Român și-a îndeplinit integral obligația contractuală de decontare a cheltuielilor de cazare, a căror valoare reiese din înscrisul menționat, astfel că, la data de 15.02.2010, au încetat efectele juridice ale contractului de parteneriat.
Ca urmare a unui control efectuat de Curtea de Conturi a României, reclamantul a considerat că suma de 46,62 USD, înscrisă în factura fiscală la care s-a făcut referire anterior, reprezintă contravaloarea unor servicii de „room service”, care nu puteau fi decontate în baza contractului de parteneriat motiv pentru care, la data de 28.08.2012, pârâtul D. A. A. a fost notificat să restituie suma menționată.
Analizând, pe de o parte, conținutul contractul încheiat de părți, iar pe de altă parte, documentul justificativ al cheltuielilor de cazare a pârâtului în hotelul The Sutton Place Hotel din Toronto, în perioada 6-10 februarie 2010, instanța de fond a constatat că reclamantul I. C. Român avea obligația de a achita integral contravaloarea facturii respective.
Astfel, în cuprinsul convenției încheiate de părțile s-a specificat faptul că beneficiarul – I. C. Român – va suporta cheltuielile de cazare ale prestatorului - D. A. A., fără a fi detaliate serviciile decontabile, incluse în sintagma respectivă.
Pe de altă parte, factura fiscală emisă la data de 9 februarie 2010 de The Sutton Place Hotel din Toronto, cuprinde o rubrică în care sunt enumerate serviciile hoteliere, de care a beneficiat pârâtul în perioada 6-9 februarie 2010, fără a se putea stabili în ce au constat aceste servicii, având în vedere că sunt folosite numeroase prescurtări (PST, GST, DMF), iar toate denumirile încep cu „room”. În consecință, singura concluzie care poate fi trasă din datele inserate în cuprinsul facturii este aceea că toate elementele descrise sunt cuprinse în noțiunea generală de „servicii de cazare”, care trebuiau decontate de beneficiarul contractului de parteneriat, în care se face referire în mod generic la cheltuielile de cazare și transport ale pârâtului.
În plus, pârâtul a susținut că nu a beneficiat de serviciile de „room service”, în sensul uzual al expresiei, reclamantul nedovedind contrariul acestei afirmații, iar din cuprinsul documentului justificativ al cheltuielilor de cazare nu rezultă nici faptul că persoana cazată a beneficiat de un astfel de serviciu și nici valoarea acestuia, existând inadvertențe între rubrica de costuri și cea de prețuri ale serviciilor prestate, în sensul că, deși în prima rubrică, în dreptul „room service”, apare suma de 24,67 USD, în cea de a doua este înscrisă o altă sumă de 49,34 USD.
În consecință, chiar dacă s-ar putea stabili, pe baza probele administrate în cauză la solicitarea reclamantului, faptul că pârâtul a beneficiat de servicii care nu trebuiau decontate, din conținutul facturii fiscale emise de hotel nu rezultă clar contravaloarea acestor servicii.
Față de considerentele expuse anterior, în condițiile în care reclamantul nu a făcut dovada că pârâtul a beneficiat de servicii nedecontabile în baza contractului de parteneriat nr. 680/2010, instanța de fond a apreciat ca fiind nefondată acțiunea reclamantului, motiv pentru care a respins-o.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat apel reclamanta I. C. Român arătând că factura emisă pe numele pârâtului nu este ambiguă întrucât auditorii curții de conturi au considerat că această sumă este nelegală și nejustificată – nefiind acordată conform clauzelor contractului de parteneriat, motiv pentru care a solicitat restituirea acesteia.
Cu privire la interpretarea dată de instanța de fond precum că toate elementele din factură cuprind servicii de cazare – apelantul a arătat că este o interpretare greșită.
Astfel, pentru a clarifica prescurtările cuprinse în factura emisă de hotel a solicitat clarificări de la ICR New York, care la data de 21.02.2014 le-a comunicat că toate prescurtările se referă la taxe obligatorii aferente serviciilor hoteliere (și nu servicii opționale, cum ar fi cele room service), auditorii curții de conturi susținând același lucru ca urmare a neimputării și a acestor sume pârâtului.
Totodată, a susținut că nu a putu aduce proba că pârâtul a beneficiat de room service pentru că rolul ICR-ului este de a promova cultura românească și nu de a verifica modul în care artiștii români se comportă în cadrul spațiilor hoteliere din străinătate.
Pentru aceste motive a solicitat obligarea pârâtului la plata sumei de 171,31 lei, precum și a penalităților de întârziere de 0,5 % pe zi calculată de la data de 31.08.2012 (dată primiri notificării ICR) și până la plata efectivă potrivit art. 5 lit. b din contractul de parteneriat nr. 780/2010, precum și a cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezentul proces.
Intimatul-pârât prin întâmpinarea depusă la filele 12-14 a solicitat respingerea apelului și menținerea soluției pronunțată de instanța de judecată, precum și a motivării date, considerând că reclamantul nu a adus suficiente argumente și dovezi în susținerea cererii; iar cu privire la pretențiile reclamantului de a fi obligat la plata penalităților de întârziere - a precizat că acestea nu au fost solicitate prin cererea inițială, în plus contractul semnat în anul 2010 și-a încheiat efectele juridice odată cu acceptarea documentelor justificative pentru decont în 2010.
Tribunalul, analizând sentința sub aspectele criticate și din oficiu, precum și în conformitate cu dispozițiile art.480 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, constată că apelul nu este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi reținute:
În fapt, prin contractul de parteneriat nr. 680/22.01.2010 reclamanta I. C. Român și-a asumat obligația de a plăti transportul internațional și cazarea pârâtului A. A. D. în deplasarea efectuată de acesta la Toronto în perioada 06-10 februarie 2010, pentru ca acesta să susțină conferința „Noul val în cinematografia românească” și sesiunile Q&A, organizate în cadrul Festivalului Filmului Românesc de la Toronto – obligații care au fost prevăzute prin art. 5 și art. 6 cu referire la art. 1 și art. 3 din contract (filele 14-17).
Deși contractul s-a derulat în condițiile mai sus arătate, fiind încetat ca urmare a depunerii decontului pârâtului de la fila 12 care prin mențiunea „bun de plată” a și achitat serviciile de care a beneficiat pârâtul, ulterior ca urmare a controlului efectuat de către auditorii curții de conturi i-a fost adus la cunoștință că figurează cu un debit în sumă de 46,62 USD – ce reprezintă diferențe de cont rezultate din contract, respectiv cheltuieli pentru room service și care au fost acordate necuvenit fiind imputate reclamantei prin decizia nr. 17/2011 (filele 9-11).
Așa cum a motivat și instanța de fond din factura prezentată la fila 12 apar ca fiind intitulate „room service” două plăți în sumă de 24,67 și 49,34 de CAD echivalentul a 46,62 USD potrivit convertorului valutar depus la fila 13.
Tribunalul nu va reține susținerea făcută de către apelant precum că rolul „ICR-ului este de a promova cultura românească și nu de a verifica modul în care artiștii români se comportă în cadrul spațiilor hoteliere din străinătate”, întrucât această instituție are și departamentul financiar – contabile care se ocupă de verificarea documentelor și decontarea lor potrivit legislației în vigoare, nu numai artiști care conduc această instituție și care au într-adevăr obligația de a promova cultura românească și tradiția ei pe plan internațional.
În procesul civil potrivit dispozițiilor art. 249 Cod procedură civilă cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească prin toate mijlocele de probă astfel cum a prevăzut legiuitorul prin dispozițiile art. 250 Cod procedură civilă, reclamantul fiind cel care este obligat să-și probeze solicitările făcute în fața instanței de judecată.
Ori în cauza pendinte, apelantul-reclamant nu a făcut dovada că pârâtul a beneficiat în afara serviciilor hoteliere (decontate legal) și de servicii room service – servicii care nu pot fi decontate potrivit art. 3 din contractul nr. 680/2010, factura fiscală prezentând inadvertențe la rubrica costuri cât și cea de prețuri ale serviciilor prestate, așa cum a reținut și instanța de fond, considerente pe care le va reține și în prezenta motivare, fapt pentru care va respinge ca nefondat acest motiv de apel.
Pe de altă parte, solicitarea făcută prin cererea de apel de a fi obligat pârâtul atât la plata sumei de 171,31 lei, dar și a penalităților de întârziere de 0,5%/zi calculate de la data de 31 august 2012 până la plata efectivă – reprezintă o cerere nouă făcută direct în apel de către reclamant, fiind inadmisibilă în calea de atac potrivit dispozițiilor art. 478, alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, nefiind dobânzi, rate sau venituri ajunse la termen așa cum prevede legiuitorul prin alin. 5 din textul mai sus arătat.
Față de cele reținute tribunalul urmează ca în temeiul art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă ca nefondat apelul declarat de reclamantul I. C. Român.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul I. C. Român, cu sediul în București, împotriva sentinței civile nr. 3553 din 26.09.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în contradictoriu cu intimatul-pârât D. A.-A., domiciliat în Piatra N., .. 105, ., județul N..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi 11.06.2014.
Președinte,Judecători,pt.Grefier,
D. MitrofanValentina B. aflat în c.o. semnează
locțiitor grefier șef secție
D. A.
Red. V. B./06.08.2014
Tehnored/R. L./06.08.2014
Fond/C.V. V.
Ex. 2
| ← Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... | Fond funciar. Decizia nr. 362/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
