Declararea judecătorească a morţii. Sentința nr. 413/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Sentința nr. 413/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 31-03-2014 în dosarul nr. 4493/291/2013
Dosar nr._ declararea judecătorească a morții
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 413 C
Ședința publică din 31.03.2014
Instanța compusă din:
Președinte: | - M. D. | - judecător |
- Ț. M. | - grefier |
cu participarea d.lui procuror I. M. E.
Se examinează acțiunea civilă formulată de reclamanta SAMACHIȘĂ RARIȚA, cu domiciliul în Piatra N., ., ., ., în contradictoriu cu pârâtul I. G., cu domiciliul în comuna/sat Gherăiești, ., jud. N., având ca obiect declararea judecătorească a morții.
Dezbaterile fondului și susținerile părților au avut loc în ședința publică din data de 25.03.2014 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, când Tribunalul pentru a delibera a dispus amânarea pronunțării astăzi, 31.03.2014.
După deliberare,
TRIBUNALUL,
Asupra cauzei civile de față, constată:
Prin cererea formulată la data de 18.09.2013 și înregistrată la Judecătoria R. sub nr._, reclamanta Samachișă Rarița a solicitat ca, în contradictoriu cu Primăria comunei Gherăești – Autoritatea tutelară și I. Șt. G., prin hotărârea judecătorească ce va fi pronunțată, să se declare moartea acestuia din urmă, cu privire la care a arătat că îi este frate,s‑a născut la 1.03.1955 și a plecat în țară, de la ultimul său domiciliu, situat în ., pentru a‑și căuta locuri de muncă, unul dintre acestea fiind la Fabrica de Zahăr din municipiul Oradea, județul Bihor, unde a locuit fără forme legale.
Că, de asemenea, de la momentul plecării de acasă, pârâtul nu a mai ținut legătura cu familia, până în anul 2008, când tatăl lor, I. L. Ș., a fost informat de un lucrător de poliție din comună că fiul său este dat în urmărire generală, fiind acuzat de săvârșirea unei infracțiuni de delapidare, pentru ca, trei ani mai târziu, tot acesta să primească de la fiul său și o ultimă scrisoare, expediată din Oradea.
A mai susținut reclamanta că, într‑o discuție avută cu pârâtul în urmă cu circa șase ani, el i‑a cerut să aibă grijă de părinți, fiindcă va pleca definitiv, că nu‑i trebuie nimic și că nu o să se mai întoarcă acasă niciodată.
Întrucât nu știe cu certitudine dacă fratele ei mai trăiește ori este numai dispărut și, având în vedere că, de la data ultimelor știri, au trecut mai mult de doi ani, reclamanta a solicitat instanței să constate că sunt îndeplinite condițiile legale pentru ca pârâtul să fie declarat persoană dispărută și, ulterior, decedată.
La primul termen de judecată, stabilit pentru data de 15.01.2014, judecătorul învestit cu soluționarea cererii a invocat, din oficiu, excepția necompetenței materiale a Judecătoriei R., pe care, prin raportare la dispozițiile art. 94 și art. 95 din noul Cod de procedură civilă, a și admis‑o, declinând competența în favoarea Tribunalului N., unde dosarul a fost înregistrat sub același număr, pe rolul Secției I civile.
Examinând actele existente la dosar, această instanță reține aspectele prezentate în continuare.
Procedura declarării judecătorești a morții constituie un ansamblu de reguli care, potrivit legii, trebuie observate de instanța de judecată, cu prilejul soluționării cererii prin care se solicită ca o persoană să fie declarată moartă prin hotărâre judecătorească, prin care se stabilește data morții persoanei dispărute, care este considerată moartă numai după rămânerea definitivă a hotărârii, dar cu efect retroactiv, de la data stabilită în acea hotărâre. Procedura în discuție se aplică ori de câte ori există incertitudine cu privire la încetarea din viață a unei persoane, deci, la o primă apreciere, ea este aplicabilă și în cauza de față, întrucât, de mai mulți ani, pârâtul I. G. și‑a părăsit ultimul domiciliu cunoscut, situat în satul și ., fără a mai păstra legătura cu membrii familiei sale. Cu toate acestea, tribunalul reține că probele avute la dispoziție nu conduc nici măcar la suspiciunea că pârâtul ar fi încetat din viață, cu atât mai puțin la prezumția morții sale, prezumție care nu ar fi fost justificată nici dacă, la momentul la care reclamanta a formulat prezenta acțiune, ar fi existat și o hotărâre judecătorească definitivă de declarare a dispariției fratelui său.
Întrucât cererea vizează capacitatea civilă a persoanei, speței de față i se aplică noile dispoziții legale instituite odată cu . noului Cod civil, date fiind dispozițiile ale art. 6 alin. (6), care stipulează în mod expres faptul că „dispozițiile legii noi sunt, de asemenea, aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor, și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi“.
Ca atare, astfel cum corect s‑a indicat și în cererea de chemare în judecată, procedura de urmat este cea instituită de art. 49 și următoarele din noul cod civil și de art. 943‑950 din noul Cod de procedură civilă, doar că reclamanta ignoră neîndeplinirea cumulativă a condițiilor legale pentru declararea judecătorească a morții pârâtului, a cărui dispariție duce, în mai mare măsură, nu la concluzia că nu mai este în viață, ci la presupunerea rezonabilă că el se sustrage de la răspunderea penală pentru infracțiunea de delapidare pentru care, așa cum se arată în fișa de evidență întocmită de Direcția pentru Administrarea Bazelor de Date din cadrul Ministerului Afacerilor și Internelor, prin Ordinul nr._/28/10.03.2009 al I.J.P. Bihor,în baza O.U.G. nr. 60/2006 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală, precum și pentru modificarea altor legi, a fost dat în urmărire generală și, desigur, implicit, de la executarea silită pentru paguba produsă prin fapta sa ilicită.
Întrucât în procesul de față nu este incident niciunul dintre cazurile speciale prevăzute de art. 50 alin. (1) din noul Cod civil (adică pârâtul nu a dispărut „în împrejurări deosebite, cum sunt inundațiile, cutremurul, catastrofa de cale ferată ori aeriană, naufragiul, în cursul unor fapte de război sau într‑o altă împrejurare asemănătoare, ce îndreptățește a se presupune decesul), în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 49 din cod, care reglementează cazul general de declarare a morții, acela „în care o persoană este dispărută și există indicii că a încetat din viață“, situație în care ea poate fi declarată moartă prin hotărâre judecătorească, la cererea oricărei persoane interesate, dacă au trecut cel puțin 2 ani de la data primirii ultimelor informații sau indicii din care rezultă că era în viață.
În cauza pendinte, chiar dacă, potrivit informațiilor furnizate de vecini și de persoane apropiate familiei I. (N. L., G. E.),culese de Postul de poliție Gherăeștiși consemnate în procesul‑verbal de investigații încheiat la data de 30.10.2013, dar și motivării cererii introductive de instanță, pârâtul I. G. a plecat din Gherăești în urmă cu 7‑8 ani, tot de atunci,el nemaicomunicând cu familia, se constata că este îndeplinită prima dintre condițiile prevăzute de textul de lege avut în vedere, aceea a trecerii unui interval de timp de doi ani da la data primirii ultimelor informații, dar nu același lucru se poate spune despre cea de a doua condiție, cumulativ și imperativ impusă de legiuitor, deoarece nu există niciun fel de indiciu care să ateste încetarea sa din viață, probele administrate nereliefând vreun semn sau dovadă în acest sens.
În condițiile date, simpla presupunere a membrilor familiei, a vecinilor ori a cunoștințelor, potrivit căreia pârâtul este decedat, dedusă din împrejurarea că aceștia nu l‑au mai văzut o perioadă relativ îndelungată de timp, fără alte probe (o scrisoare, un eventual accident sau o implicare într‑o altercație violentă, un document de la o unitate spitalicească etc.), din care să se deducă ideea că ar fi posibil ca el să fi încetat din viață, nu poate justifica admiterea cererii de declarare a morții sale, pe care reclamanta a dedus‑o judecății.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge ca neîntemeiată cererea prin care reclamanta Samachișă Rarița, cu domiciliul în Piatra N., ., ., ., a solicitat declararea judecătorească a morții pârâtului I. G., fiul lui G. și L., născut în municipiul R., județul N., la data de 1.03.1955, cu ultimul domiciliu cunoscut în satul Gherăești, ., ..
Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.
Cererea pentru exercitarea apelului se va depune la Secția I civilă a Tribunalului N..
Pronunțată în ședință publică, azi, 31 martie 2014.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. D. Ț. M.
Red. D.M./21.10.2014
Tehnored.M.Ț./21.10.2014
4 ex.
| ← Contestaţie la executare. Sentința nr. 2692/2014. Tribunalul... | Revendicare imobiliară. Decizia nr. 161/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
