Fond funciar. Decizia nr. 562/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 562/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 29-09-2014 în dosarul nr. 3039/279/2012
Dosar nr._ | Fond funciar |
OPERATOR 3074 – CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMANIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 562/RC
Ședința publică din 29.09.2014
Instanța constituită din:
Președinte | D. M. | Judecător |
G. B. | Judecător | |
D. M. | Judecător | |
R. C. | Grefier |
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de pârâta C. locală Mărgineni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în ., împotriva sentinței civile nr. 4868 din 19.12.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimatul-reclamant I. C. – domiciliat în Piatra N., ., județul N. și intimata-pârâtă C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns doamna avocat A. Todirițe pentru recurenta-pârâtă C. locală Mărgineni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și intimatul-reclamant I. C. asistat de doamna avocat J. A., lipsind reprezentantul intimatei-pârâte C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este fond funciar – obligația de a face și daune cominatorii;
- stadiul procesual – recurs;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- la dosar a fost depusă, prin compartimentul arhivă, de către intimatul-pârât I. C., întâmpinare la motivele invocate de recurenta-pârâtă în susținerea căii de atac, la care a fost anexată împuternicirea avocațială ./_/2014 emisă de cabinet avocat J. A..
După referatul grefierului, nemaifiind cereri de formulat, instanța acordă cuvântul părților, în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, doamna avocat A. Todirițe pentru recurenta-pârâtă C. locală Mărgineni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, solicită admiterea căii de atac așa cum a fost formulată, pentru motivele pe larg precizate în scris, amânarea pronunțării în vederea depunerii de concluzii scrise și a chitanței onorariu avocat, cu respingerea acțiunii formulate de intimatul-reclamant I. C. pentru întocmirea documentației prealabile emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 15.000 mp. Menționează că, așa cum a precizat și în întâmpinarea depusă la fond și în motivele de recurs, cererea acestuia a fost admisă în parte, pentru suprafața de 200 mp intravilan și 15.000 mp extravilan, iar în anul 2001 s-a întocmit documentația, dar el a formulat o cerere de renunțare pentru o suprafață de teren negăsită la măsurători. Susține că judecătorul fondului a greșit atunci când a concluzionat că autoritatea locală nu a întocmit documentația, fiindcă diferența dintre suprafețe este de 0,95 ha, adică exact terenul ce face obiectul cererii de renunțare. În consecință, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței civile recurate, respingerea acțiunii și obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată conform chitanței pe care o va depune la dosar.
Doamna avocat J. A., pentru intimatul-reclamant I. C., solicită respingerea căii de atac pentru motivele pe larg precizate prin întâmpinare și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii pronunțate de instanța de fond, arătând că judecătorul fondului a solicitat toate actele, iar expertul desemnat a verificat totul. Susține că intimatul-reclamant nu a primit nici suprafața de 200 mp din intravilan și nici pe aceea de 1,5 ha din extravilan, chiar în condițiile în care acesta a renunțat la 95 ari de fânaț. În consecință, solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 4868 din 19.12.2013, Judecătoria Piatra N. a respins ca nefondată excepția de prematuritate a promovării acțiunii, invocată de pârâta C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, și a admis în parte, așa cum a fost precizată, acțiunea prin care, la data de 9.05.2012, reclamantul I. C. a chemat în judecată, în calitate de pârâte, pe C. comunală Mărgineni pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, obligând comisia locală pârâtă să întocmească și să înainteze Comisiei județene N. documentația integrală, prealabilă emiterii titlului de proprietate, pentru următoarele terenuri:
- suprafața de 200 mp teren arabil situată în intravilanul comunei Mărgineni din județul N., punctul „G. Hârțești“, cu nr. topo 9/9911, marcată cu verde în anexa nr. 1 la raportul de expertiză topografică efectuat în cauză, care face parte integrantă din hotărâre;
- 15.000 mp teren arabil situat în extravilanul comunei Mărgineni, punctul „P.“, identificată în anexa nr. 2 la aceeași lucrare de specialitate.
Totodată, C. județeană N. a fost obligată ca, imediat după primirea documentației prealabile de la C. locală Mărgineni, să emită titlu de proprietate pentru cele două trupuri de teren, primarul comunei Mărgineni, în calitate de președinte al comisiei locale de fond funciar, a fost obligat la plata unor daune cominatorii în sumă de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere în îndeplinirea obligațiilor stabilite de instanță, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, iar cu privire la . constatat că datorează reclamantului, în numele Comisiei locale Mărgineni, suma de 1.051,20 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, din analizarea și coroborarea susținerilor părților cu probele administrate în cauză, judecătorul care a pronunțat sentința a reținut aspectele prezentate în continuare.
1. Excepția prematurității introducerii acțiunii, invocată de pârâta C. județeană N., a fost considerată nefondată, întrucât reclamantul nu a solicitat obligarea în mod direct a acestei pârâte la emiterea titlului de proprietate, cu eludarea procedurii prealabile prevăzute de lege, ci a avut în vedere stabilirea de către instanță a obligației de punere în executare a sentinței civile nr._/1994 a Judecătoriei Piatra N..
2. Pe fondul cauzei, instanța a apreciat că cererea de chemare în judecată cu a cărei soluționare a fost învestită este parțial întemeiată, cu motivarea că, în fapt, prin sentința civilă din anul 1994, de care se prevalează reclamantul I. C., Judecătoria Piatra N. a dispus ca, în favoarea moștenitorilor defunctei Arhirescu M., mama acestuia, să se reconstituie dreptul de proprietate pentru o suprafață totală de 3,15 ha teren aflată pe raza comunei Mărgineni, județul N., și, astfel cum rezultă din concluziile raportului de expertiză topografică întocmit în cauză, din respectiva suprafață de teren au fost înscrise în titlul de proprietate nr. 40/1835/19.07.2001, emis pe numele reclamantului, suprafața de 0,45 ha teren arabil cu nr. topo 57/693/1, situată în extravilanul comunei Mărgineni, punctul „După . și același cu punctul „B.“) și suprafața de 2.300 mp teren arabil intravilan (din totalul de 0,25 ha care i s‑ar fi cuvenit reclamantului în punctul „G.“, diferența de 200 mp fiind identificată cu culoare verde în anexa nr. 1 la raportul de expertiză topografică întocmit în cauză), având număr topo 9/9911 și fiind situată în punctul „G. Hârțești“.
Prin aceeași expertiză tehnică judiciară, a fost identificată și suprafața de 2,45 ha teren extravilan din punctul „P.“, pe baza reperelor topografice indicate în actul de veșnică vânzare autentificat sub nr. 1024/1932, expertul concluzionând că suprafața respectivă nu a fost înscrisă în niciunul dintre titlurile de proprietate emise pe numele reclamantului ori al autoarei sale (titlurile nr._ ,_, și_ ) și că, din suprafața totală, 15.000 mp este teren arabil, iar 9.500 mp au categoria de folosință fânaț.
Cum această ultimă suprafață de teren a făcut obiectul declarației de renunțare date de reclamant la Primăria comunei Mărgineni, la data de 19.07.2001, semnătura de pe înscris fiind și recunoscută în fața instanței de judecată (potrivit mențiunilor făcute în încheierea de ședință din 31.01.2013), obiect al reconstituirii dreptului de proprietate al reclamantului în punctul „P.“ trebuia să îl facă numai suprafața 15.000 mp, identificată în anexa nr. 2 a raportului de expertiză topografică.
Judecătorul primei instanțe a apreciat că, deși reclamantului i‑a fost, deja, reconstituit dreptul de proprietate asupra unei părți din suprafața litigioasă, în mod nejustificat nu a procedat comisia comunală la întocmirea documentației pentru întreaga suprafață de teren stabilită judecătorește în anul 1994, și că nu există nicio cauză care să o exonereze de îndeplinirea obligațiilor legale în materie, respectiv de punere în practică a dispozițiilor instanței care a pronunțat sentința civilă nr. 1339 din 15.04.2003.
Concluzionând, judecătorul a subliniat că, întrucât numai pentru 0,68 ha a primit reclamantul titlu și că el a renunțat, expres, la o suprafață de 0,95 ha, mai are dreptul doar la încă 1,52 ha de teren, dispozitivul sentinței civile fiind în afara oricărei interpretări, sub aspectul întinderii suprafeței ce face obiectul reconstituirii dreptului de proprietate.
În privința obligării comisiilor de fond funciar pârâte la plata de daune cominatorii până la îndeplinirea obligațiilor stabilite în sarcina lor, instanța a arătat că o astfel de cerere este admisibilă și în alte cazuri decât cele prevăzute de art. 64 alin. (2) din Legea nr. 18/1991, republicată, text care nu face altceva decât să indice, cu titlu exemplificativ, două dintre ipotezele în care pot fi pretinse asemenea daune, consecință a procedurii reglementate de art. 64 alin. (1) din același act normativ.
În aceste condiții, având în vedere natura juridică a daunelor cominatorii, aceea de sancțiune pecuniară care este aplicată de instanțele de judecată în vederea asigurării executării unei obligații de a face sau de a nu face, judecătorul a considerat că este rațională acordarea unor astfel de daune, în raport cu durata întârzierii îndeplinirii obligației de a face sau de a nu face, astfel că a obligat președinții celor două comisii de fond funciar la plata, cu acest titlu, a sumei de 10 lei pentru fiecare zi de întârziere, de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.
Un argument în plus pentru motivarea acestei dispoziții a fost acela că se impune executarea cu celeritate a obligațiilor stabilite în sarcina comisiilor de fond funciar, pentru a se evita încălcarea prevederilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, care reglementează dreptul la un proces echitabil și, implicit, la rezolvarea unui litigiu într‑un termen rezonabil, cu atât mai mult, cu cât, în cauză, hotărârea judecătorească prin care reclamantul a obținut reconstituirea dreptului de proprietate a fost pronunțată în anul 1994.
Față de cele reținute, în temeiul art. 52 alin. (3) din Legea nr. 18/1991, cu referire la art. 274 Cod procedură civilă, instanța de fond a obligat . Comisiei locale Mărgineni pentru aplicarea legilor fondului funciar, în calitate de parte căzută în pretenții, la plata către reclamant a sumei de bani cheltuite pentru purtarea procesului, constând în onorariile expertului topograf și al apărătorului ales, cu mențiunea că autoritatea administrativ‑teritorială în cadrul căreia funcționează comisia de fond funciar este singura entitate cu patrimoniu propriu și, drept urmare, singura care poate pune în executare obligațiile pecuniare stabilite în sarcina instituțiilor subordonate sau a celor care funcționează în cadrul lor, cărora, prin lege, li s‑a conferit calitate procesuală, deși nu au personalitate juridică și, implicit, nici patrimoniu.
Comunicată la data de 9.05.2014, în termenul prevăzut de art. 301 din Codul de procedură civilă, sentința civilă astfel pronunțată a fost recurată de către pârâta C. comunală Mărgineni pentru aplicarea legilor fondului funciar, prin președintele acesteia, și criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, cu solicitarea ca ea să fie modificată în parte, în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamantul I. C., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea căii de atac, recurenta a arătat că, prin sentința civilă nr._/24.10.1994 a Judecătoriei Piatra N., s-a dispus, urmare admiterii plângerii formulate de către reclamantul I. C. împotriva Hotărârii nr. 96/10.10.1991 a Comisiei județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, reconstituirea dreptului de proprietate al moștenitorilor defunctei Arhirescu M., mama reclamantului I. C., pentru o suprafața de 3,15 ha, teren pe raza comunei Mărgineni, județul N..
Că, după comunicarea acestei hotărâri, respectiv în anul 2001, C. locala Mărgineni a întocmit documentația prealabilă emiterii titlului de proprietate, compusă din: tabelul nominal cuprinzând cetățenii din comună sau moștenitorii acestora cărora li s‑au efectuat măsurătorile cadastrale definitive în vederea emiterii titlurilor, copia sentinței nr._/24.10.1994 a Judecătoriei Piatra N. și procesul‑verbal de punere în posesie, la care a fost anexată declarația datata 19.07.2001, prin care reclamantul a renunțat la suprafața de 0,95 ha, găsită în minus la măsurători.
Că, în momentul înaintării documentației către comisia județeană, s‑a întocmit un tabel nominal cu 12 poziții pentru care urmau a fi emise titluri, pentru primele 11 urmând să fie adoptată o hotărâre, și numai cu privire la cea din urmă poziție, a reclamantului, întrucât exista o hotărâre judecătorească, a fost emis, în mod automat, titlul nr. 40/1835/1.10.2001, pentru suprafața de 2,20 ha, ulterior, la data de 21.11.2001, reclamantul și semnând, fără nicio obiecție, în registrul de evidență a titlurilor de proprietate ținut de C. comunală Mărgineni, cum că a intrat în posesia titlului său.
Recurenta a arătat că, în opinia sa, instanța de judecata greșit a reținut că ea nu și‑ar fi onorat obligația impusă de lege, aceea de întocmire a documentației prealabile emiterii titlului reclamantului, și că, în mod nejustificat, nu a procedat la întocmirea documentației pentru întreaga suprafață de teren care a făcut obiectul sentinței civile nr._ din 24.10.1994 a Judecătoriei Piatra N., tot astfel cum eronat a considerat că nu există nicio cauză de a o exonera de îndeplinirea obligațiilor legale în materie, câtă vreme, diferența dintre suprafețele de teren din sentință (3,15 ha) și din titlul nr. 40/1835/1.10.2001 (2,20 ha) este de 0,95 ha, adică exact suprafața de teren care face obiectul renunțării reclamantului, datată 19.07.2001 și necontestată.
Mai mult, în momentul în care s‑a procedat la punerea în posesie a intimatului‑reclamant, a fost întocmit și procesul‑verbal corespunzător, în care sunt menționate suprafețele cu care acesta a fost pus în posesie, respectiv 19.700 mp teren extravilan și 2.300 mp teren intravilan, însă instanța de fond, fie nu a analizat corect înscrisurile existente la dosarul cauzei, fie, probabil din cauza multiplelor precizări făcute de reclamant – care a prezentat denaturat situația de fapt, neprecizând cărui autor i‑a aparținut terenul solicitat și pentru care pretinde că nu ar fi fost făcută documentația prealabila emiterii titlului –, a considerat că acțiunea dedusă judecății ar fi fondată, apreciind greșit că terenul s‑ar situa în punctul „P.“, cu toate că, în dispozitivul sentinței civile nr._/1994 nu se face vorbire de acest amplasament.
A mai arătat recurenta că, așa cum reiese din considerentele sale, sentința recurată este în mod eronat fundamentată pe expertiza topografică, lucrare cu ale cărei concluzii ea, comisia locală nu a fost de acord, dată fiind maniera în care această probă a fost efectuată: practic, expertul a măsurat și a consemnat acea suprafața de teren indicată de reclamant, iar datele de la care a plecat în desfășurarea lucrării sunt greșite, deoarece a consemnat, în pagina a doua a raportului, faptul că, din cele 3,15 ha de teren prevăzute în sentința civilă din 1994, suprafața de 2,45 ha s-ar fi aflat în punctul „P.“. Mai mult, însuși expertul a precizat că această suprafață de teren a fost identificată pe baza indicării de către reclamant a unui copac bătrân și a afirmației acestuia că părinții săi cultivau pământul din dreptul acelui copac.
Ori, procedându‑se în această manieră, se poate realiza foarte ușor confuzia că intimatul‑reclamant nu a fost pus în posesie cu terenurile vizate de hotărârea din 1994 și că ea, recurenta, nu și‑ar fi respectat obligațiile legale.
Cu aceeași motivare, potrivit căreia obligațiile impuse prin sentința civilă nr._ din 24.10.1994 au fost duse la îndeplinire prin emiterea titlului nr. 40/1835/1.10.2001, sentința civilă pronunțată în cauză de Judecătoria Piatra N. a fost criticată de recurentă și sub aspectul admiterii celui de al doilea capăt de cerere din acțiunea reclamantului, având ca obiect obligarea primarului comunei Mărgineni, în calitate de președinte al Comisiei locale Mărgineni, la plata de daune cominatorii, la fel de neîntemeiată fiind și obligarea comunei Mărgineni la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată efectuate.
Pentru considerentele menționate, recurenta a solicitat instanței de control judiciar admiterea căii de atac și modificarea în parte a sentinței primei instanțe, în sensul respingerii acțiunii promovate de reclamantul I. C. pentru obligarea sa la întocmirea documentației prealabile necesare modificării și completării titlului de proprietate nr. 40/1835/1.10.2001, în sensul înscrierii și a suprafeței de 15.000 mp teren arabil situate în extravilanul comunei Mărgineni, și sub aspectul acordării cheltuielilor de judecată.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 299 din Codul de procedură civilă, raportate la cele ale Legii nr. 18/1991, republicată.
Din coroborarea probelor administrate, prin raportare la susținerile părților și la dispozițiile legale incidente în cauză, tribunalul găsește fondat recursul pârâtei C. comunală Mărgineni pentru aplicarea legilor fondului funciar, deoarece în parte, pentru ceea ce judecătorul fondului a admis din acțiunea reclamantului, sentința civilă supusă controlului judiciar este nelegală și netemeinică, pentru considerentele de fapt și de drept, mai jos prezentate.
Din economia actelor avute la dosar, nu se poate stabili cu nicio certitudine nici că soții G. V. și G. I. (zisă și I.), bunicii materni ai reclamantului, au figurat înscriși, anterior colectivizării, în evidențele agricole ale localității Hârțești, din ., cu terenuri agricole cu care să se fi înscris în fosta gospodărie (sau cooperativă) agricolă din zonă, și nici dacă copiii acestora ar fi avut deschise roluri proprii, în perioada de referință, la dosar găsindu‑se doar extrase din rolul numitului G. V. I., fiul celor doi soți și unchiul matern al reclamantului (născut în anul 1907), care, potrivit propriilor declarații, stăpânea, în anul 1956, terenuri în suprafață totală de 4,10 ha, pentru ca, în anul 1950, să dețină suprafața de 4,59 ha, din care trei parcele de teren arabil în punctul „P.“ și 0,09 ha curți și clădiri .
Prin cererea înregistrată la primărie sub nr. 42/6.03.1991, el a solicitat să i se stabilească dreptul de proprietate pentru 0,90 ha teren, din care 0,80 ha arabil și 0,10 ha vii, făcând și precizarea „3,69 ha donat la stat“. Conform fișei de punere în posesie, suprafața atribuită în proprietate, validată în anexa 2a/poziția 42, a fost sensibil aceeași cu cea deținută la momentul cooperativizării, astfel că, în ceea ce o privește pe Arhirescu V. M., mama reclamantului (născută la 29.08.1910 și decedată la 21.10.1993), trebuie avute în vedere cele două cereri de reconstituire formulate în anul 1991, dintre care prima, cu nr. 55/6.03.1991, făcută pentru „terenul agricol luat în mod abuziv“, atât de la ea [16 prăjini (2.864 mp) grădină și teren de casă], cât și de la surorile B. P. și B. S., care, ambele, la data de 23.07.1981, au instituit‑o legatară universală, dar și de la părinți, dintre care G. V., tatăl, a făcut în favoarea ei testament pentru două parcele de teren (15 prăjini grădină și 50 prăjini la punctul „În Sus“) și o casă.
De asemenea, câteva zile mai târziu, a depus la Primăria comunei Mărgineni și cererea nr. 256/11.03.1991, pentru terenurile arabile cuvenite după surorile sale și după o mătușă pe nume A., în contestația formulată la data de 2.09.1991 arătându‑se nemulțumită că nu a primit „adeverința de moștenire“ pe motiv că nu are rol și că „nu se găsesc nici cererile de intrare în C.A.P.“.
C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a soluționat contestația prin Hotărârea nr. 96/10.10.1991, atacată cu plângere în justiție de I. C., fiul solicitantei, decedată la 21.10.1993.
Asupra plângerii, Judecătoria Piatra N. s‑a pronunțat prin sentința civilă nr._/24.10.1994 (dosar nr. 8636/1994), prin care petentului (mai exact, moștenitorilor defunctei) i‑a fost reconstituit dreptul de proprietate „pentru suprafața de încă 3,15 hectare pe raza comunei Mărgineni“, dispunându‑se și modificarea corespunzătoare a hotărârii comisiei județene.
În considerentele sentinței, devenită irevocabilă prin nerecurare, instanța a reținut că, potrivit susținerilor petentului, suprafața de teren solicitată în plus este formată din trei trupuri de teren arabil, «amplasate astfel: 2,45 ha la punctul „P.“, 0,25 ha la punctul „B.“ și 0,45 ha la punctul „G.“», și că, de asemenea, suprafața respectivă „o stăpânește petentul, dar comisia comunală nu i‑a eliberat adeverința provizorie de proprietate deoarece nu figurează evidențiată în registrele agricole“.
Principala probă depusă de petent la dosar a fost certificatul de moștenitor întocmit după moartea mamei petentului, respectiv certificatul nr.1536/5.11.1993, în care, într‑adevăr, „la poziția 6, figurează teren agricol pe raza comunei Mărgineni“, dar în același certificat sunt făcute și două precizări, de care judecătorii nu au ținut cont, acelea că respectivul teren, în suprafață de 40.000 mp, este deținut în indiviziune și a fost dobândit de defunctă prin moștenire de la părinții săi decedați de peste 30 de ani și de la surorile sale, B. S. și B. P., predecedate.
Așadar, plângerea lui I. C., a fost admisă după o judecată destul de superficială și cu o motivare extrem de sumară, cu atât mai mult, cu cât autoarea sa mai avea în viață, cel puțin în anul 1991, pe fratele I., care, numai el însuși, a primit 2,23 ha în punctul „P.“, punct în care și reclamantul dorește să i se atribuie nu mai puțin de 2,45 ha teren, la care nu este deloc îndreptățit, nu numai pentru că, în titlul nr. 40/1835/1.10.2001, pe care l‑a primit în calitate de moștenitor legal al defunctei Arhirescu M., are înscrisă exact suprafață rămasă după ce, urmare măsurătorilor cadastrale definitive efectuate de comisia locală, a renunțat la diferența găsită lipsă, dar și pentru că, în aceeași calitate, mai este beneficiar și al titlurilor emise pe numele mamei lui, după cele două surori (în total, 4,45 ha).
Ca atare, se poate conchide că niciuna dintre susținerile făcute de reclamant în prezenta acțiune, cu evidentă rea‑credință, nu corespunde realității, și că, de aceea, nu poate fi luată în considerare, decât, poate, doar în privința celor 200 mp din . situată în punctul „G.“, având nr. topo 9/9911, despre care pârâta C. comunală Mărgineni pentru aplicarea legilor fondului funciar nu a mai făcut vorbire în cererea sa de recurs.
Față de situația de fapt reținută, în temeiul art. 312 alin. (1)‑(3) și art. 304 pct. 9 din Codul de procedură civilă, sentința civilă atacată va fi modificată în parte, în sensul înlăturării mențiunilor legate de terenul de 15.000 mp din punctul „P.“, precum și a celor privitoare la obligarea primarului comunei Mărgineni la plata de daune cominatorii și a comunei însăși, la suportarea cheltuielilor de judecată făcute de reclamant.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta C. locală Mărgineni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva sentinței civile nr. 4868 din 19.12.2013 a Judecătoriei Piatra N..
Modifică în parte sentința recurată în sensul înlăturării dispozițiilor privind:
- obligarea acestei pârâte de a întocmi și înainta Comisiei județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor documentația integrală, prealabilă emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de 15.000 mp teren arabil situat în extravilanul comunei Mărgineni, județul N., pct. „P.”;
- obligarea pârâtei C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor să emită titlul de proprietate pentru suprafața de teren mai sus menționată;
- obligarea primarului comunei Mărgineni, județul N., în calitate de președinte al Comisiei locale Mărgineni, de a plăti daune cominatorii pentru neîndeplinirea obligațiilor de a întocmi și înainta Comisiei județene N. documentația prealabilă emiterii titlului de proprietate pentru suprafața de teren mai sus menționată;
- obligarea pârâtei ., în numele Comisiei locale Mărgineni pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, să îi plătească reclamantului cheltuielile de judecată.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
Obligă intimatul I. C. să îi plătească recurentei suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 29.09.2014.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | GREFIER |
ptr. jud. D. M., aflat în CO, semnează vicepreședintele instanței, jud. A.-M. F. | G. B. și D. M. | R. C. |
Red. și thred. D.M. 05.08.2015;
Thred. R.C. 05.08.2015;
2 ex.;
Fond: C.V.V.
| ← Revendicare imobiliară. Decizia nr. 161/2014. Tribunalul NEAMŢ | Succesiune. Decizia nr. 369/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
