Reexaminare sanctiune contraventionala. Decizia nr. 114/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 114/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 01-04-2014 în dosarul nr. 4104/291/2013
Dosar nr._ reexaminare sancțiune contravențională
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 01.04.2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 114/AC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - B. C. | - judecător |
- E. O. | - judecător | |
- L. R. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N., cu sediul în mun. P. N., ., jud. N., împotriva sentinței civile nr. 2558 din data de 26.11.2013 pronunțată de Judecătoria R., în contradictoriu cu intimatul-petent Ș. C. I..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că:
- obiectul cauzei este reexaminare sancțiune contravențională;
- procedura de citare este îndeplinită;
- cauza se află la al III-lea termen de judecată;
- Administrația Finanțelor Publice R. a depus la dosar, prin compartimentul arhivă al instanței, la data de 27.03.2014, adresa nr._/18.03.2014, prin care a comunicat relațiile solicitate;
- Primăria municipiului R. a depus la dosar, prin compartimentul arhivă al instanței, la data de 31.03.2014, adresa nr._/17.03.2014, prin care a comunicat relațiile solicitate la termenul anterior.
Nemaifiind cereri de formulat, instanța constată, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin. 1 și 3 NCPC, terminată cercetarea judecătorească, iar față de împrejurarea că s-a solicitat, în temeiul art. 411 alin. 1 pct. 2 NCPC, judecata cauzei și în lipsă, declară, în temeiul art. 394 NCPC, dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2558 din data de 26 noiembrie 2013 a Judecătoriei R., a fost admisă cererea formulată de contravenientul Ș. C.-I. și, în consecință, s-a dispus înlocuirea sancțiunii pecuniare de 500 lei, amendă aplicată contravenientului prin procesul-verbal de constatare contravenție . nr._, încheiat de Poliția municipiului R. la data de 23.10.2012, cu sancțiunea obligării la prestarea unui număr de 50 ore muncă în folosul comunității locale de domiciliu.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin procesul-verbal de contravenție . nr._, întocmit de Poliția municipiului R., jud. N. la data de 23.10.2012, contravenientului Ș. C.-I. i-a fost aplicată în condițiile art. 3, pct. 1, din Legea nr. 61/1991, o amendă contravențională în cuantum de 500 lei. Amenda aplicată nu a fost achitată de contravenient pe loc sau în termen de 48 de ore de la data încheierii sau comunicării procesului-verbal de constatare conform art. 28, alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, modificată prin Legea nr. 352/2006 și nici ulterior, în termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a sancțiunii, conform art. 9, alin. 3 din același act normativ. În asemenea împrejurări, petentul, având în vedere imposibilitatea executării întocmai a sancțiunii aplicate, solicită înlocuirea acesteia cu obligarea la prestarea unei activități în folosul comunității.
Luând act de solicitarea contravenientului, raportată la prevederile art. 391 din O.G. nr. 2/2001, instanța a respins excepția ridicată și, pe fondul judecății, a admis cererea contravenientului, dispunând înlocuirea sancțiunii de 500 lei amendă cu sancțiunea obligării la prestarea unui număr de 50 ore muncă în folosul comunității locale de domiciliu.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimatul Inspectoratul de Poliție al Județului N., solicitând modificarea în totalitate a sentinței apelate, în sensul admiterii excepției invocate și a respingerii sesizării petentului contravenient pentru lipsa calității procesuale active a acestuia sau, în subsidiar, în sensul respingerii acțiunii introductive ca nefondată.
În motivarea cererii, se arată că în mod greșit a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale active, în condițiile în care art. 9 din O.G. nr. 2/2001, care reglementează procedura de înlocuire a sancțiunii amenzii cu cea privind obligarea prestării unei activități în folosul comunității, indică și autoritatea care poate solicita acest lucru, respectiv organul din care face parte agentul constatator.
În consecință, singura persoană care poate avea calitate procesuală activă nu poate fi decât agentul constatator, cum se arată și în art. 15 din actul normativ mai sus-menționat. Mai mult decât atât, în practica judiciară s-a constatat faptul că nici măcar instituția Primarului nu are calitatea procesuală activă pentru a solicita înlocuirea amenzii, deși aceasta este prima și direct interesată de această modalitate alternativă de executare a unei amenzi contravenționale.
În al doilea rând, se critică soluția de admitere a cererii petentului și de înlocuire a sancțiunii amenzii cu obligarea la prestarea unei activități în folosul comunității, invocându-se faptul că aspectele relevate printr-o simplă adeverință de venit nu pot face dovada imposibilității executării silite a intimatului - petent, posibilitățile de identificare a bunurilor mobile și imobile ale acestuia fiind cu mult mai largi.
Din coroborarea prevederilor art. 9 alin. 3 cu cele ale art. 391 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, rezultă că sesizarea instanței de judecată în vederea înlocuirii sancțiunii contravenționale principale a amenzii cu sancțiunea principală a prestării unei activități în folosul comunității este condiționată de dovada imposibilității executării silite a contravenientului.
Astfel, din dosarul de executare silită trebuie să rezulte faptul că debitorul: a) nu are bunuri mobile și/sau imobile urmăribile asupra cărora s-ar putea aplica modalitatea de executare silită prin instituirea sechestrului, în vederea recuperării obligațiilor fiscale restante către bugetul local al Primăriei de domiciliu; b) nu are venituri urmăribile asupra cărora s-ar putea aplica modalitatea de executare silită prin poprire, în vederea recuperării obligațiilor fiscale restante către bugetul local al Primăriei de domiciliu, așa cum trebuie să reiasă din adresele-răspuns comunicate de către Administrația Finanțelor Publice a Primăriei de domiciliu a contravenientului (relativ la eventualele venituri menționate în fișele fiscale), Casa Județeană de Pensii (relativ la eventualele venituri obținute de la oricare alți angajatori, menționate în declarația privind C.A.S.), Ministerul Finanțelor Publice, Direcția Generală a Tehnologiei Informației (relativ la conturile bancare deschise pe numele debitorilor), eventuale venituri obținute de la angajatori privați ș.a.
În apel, au fost solicitate relații instituțiilor competente privind veniturile și bunurile impozabile deținute de intimată.
Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate, a dispozițiilor legale aplicabile și a probelor administrate, Tribunalul reține următoarele:
1. Soluția primei instanțe este criticată, în primul rând, sub aspectul greșitei soluționări a excepției lipsei calității procesuale active a petentului Ș. C.-I., din perspectiva dispozițiilor art. 9 alin. (3) din OG nr. 2/2001, potrivit cu care:
„În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, organul din care face parte agentul constatator va sesiza instanța de judecată pe a cărei rază teritorială s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea obligării contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, ținându-se seama de partea din amendă care a fost achitată”.
Se invocă faptul că singurul care poate sesiza instanța de judecată în scopul enunțat de articolul citat este organul constatator, nu și contravenientul, acesta neputându-și justifica legal legitimarea procesuală activă.
Tribunalul reține că această critică nu este fondată, concluzie bazată pe interpretarea literală a textului art. 391 alin. 1 din același act normativ, care prevede următoarele:
„În cazul în care contravenientul nu a achitat amenda în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a sancțiunii și nu există posibilitatea executării silite, acesta va sesiza instanța în circumscripția căreia s-a săvârșit contravenția, în vederea înlocuirii amenzii cu sancțiunea prestării unei activități în folosul comunității, ținându-se seama, după caz, și de partea din amendă care a fost achitată”.
Astfel, deși art. 9 invocat de apelant face trimitere numai la organul din care face parte agentul constatator, art. 39 prevede expres posibilitatea sesizării instanței și de către contravenient, în situația în care sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.
În consecință, excepția invocată de apelant la fond nu este întemeiată, în mod corect prima instanță procedând la soluționarea cauzei pe fond.
2. Prin al doilea motiv de apel, se invocă faptul că sesizarea instanței de judecată în vederea înlocuirii sancțiunii contravenționale principale a amenzii cu sancțiunea principală a prestării unei activități în folosul comunității este condiționată de dovada imposibilității executării silite a contravenientului.
Se mai arată că o simplă adeverință de venit nu face dovada imposibilității executării silite a intimatului - petent, posibilitățile de identificare a bunurilor mobile și imobile ale acestuia fiind cu mult mai largi.
Ca urmare a relațiilor suplimentare solicitate de instanța de apel, Direcția de Impozite și Taxe a Municipiului R., prin adresa nr. 83.670 din 21.02.2014 (fila 21 dosar), a comunicat că intimatul Ș. C.-I. nu figurează în evidențele fiscale ca proprietar de bunuri mobile sau imobile impozabile, care ar putea forma obiectul urmăririi silite, în vederea recuperării creanței fiscale.
Din adresa nr._/18.04.2014 a Administrației Județene a Finanțelor Publice N. – Serviciul fiscal municipal R., rezultă că intimatul nu figurează în baza de date cu venituri din activități independente, cedarea folosinței bunurilor, profesii libere, asociat unic sau salarii.
De asemenea, intimatul nu apare nici în evidențele Direcției de Asistență și protecție Socială N. ca persoană defavorizată și nu beneficiază de vreo formă de protecție socială (adresa nr._/17.03.2014).
Potrivit prevederilor art. 9 alin. 3 din OG nr. 2/2001, nu este suficient să se stabilească faptul neachitării amenzii, dar și, cumulativ, dovedirea imposibilității executării silite.
Or, în cauză, s-a dovedit faptul că intimatul-petent nu deține în proprietate bunuri care ar putea fi valorificate, nu încasează venituri care să permită executarea amenzii, astfel că cererea de înlocuire a amenzii cu sancțiunea alternativă a prestării de muncă în folosul comunității a fost în mod corect admisă.
Pentru motivele expuse, în temeiul art. 480 alin. 1 C.pr.civ., Tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de intimatul Inspectoratul de Poliție al județului N., cu sediul în mun. P. N., ., jud. N., împotriva sentinței civile nr. 2558 pronunțată la data de 26.11.2013 de Judecătoria R..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 1.04.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
B. C. E. O. L. R.
Red. B. C./05.05.2014;
Tehnored. L. R./26.05.2013;
Ex.2;
Fond V. I.
| ← Succesiune. Decizia nr. 369/2014. Tribunalul NEAMŢ | Rectificare carte funciară. Decizia nr. 297/2014. Tribunalul... → |
|---|
