Rectificare carte funciară. Decizia nr. 297/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 297/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 24-09-2014 în dosarul nr. 9900/279/2012
Dosar nr._ - rectificare carte funciară -
COD OPERATOR 3074 - CONFIDENȚIAL
DATE CU CARACTER PERSONAL
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 297/AC
Ședința publică din data de 24.09.2014
Instanța constituită din:
Președinte: | - G. B. | - judecător |
- D. M. | - judecător | |
- D. P. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanții - pârâți O. N. și O. J. – domiciliați în municipiul Piatra N., str. ., ..4, județul N., împotriva sentinței civile nr. 4196 pronunțată la data de 07.11.2013 de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul – reclamant P. G. cu domiciliul în municipiul Piatra N., ., ..A, ., având ca obiect anulare rectificare carte funciară.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns apelantul-pârât O. N. și intimatul – reclamant P. G., lipsind apelanta - pârâtă O. J..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este rectificare carte funciară;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza se află la al doilea termen de judecată;
Președintele completului de judecată aduce la cunoștință părților faptul că doamna judecător M. C. a formulat cerere de abține de la soluționarea cauzei, cerere care a fost încuviințată, prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la data de 23.09.2014, cauza fiind păstrată spre soluționare în completul A2, compus din judecător G. B. întregit cu judecătorul de permanență din data de 26.09.2014, respectiv doamna judecător D. M..
Apelantul-pârât O. N. precizează că întâmpinarea formulată de intimatul – reclamant P. G. nu este semnată personal de acesta.
Intimatul – reclamant P. G. arată că își însușește întâmpinarea formulată prin apărătorul său legal C. C..
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri asupra fondului.
Apelantul-pârât O. N. reiterează oral motivele de apel depuse la dosarul cauzei, solicitând admiterea apelului așa cum a fost formulat.
Intimatul – reclamant P. G. susține oral motivele invocate prin întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, cu plata cheltuielilor de judecată
Instanța, în temeiul art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4196 din 07.11.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat invocată de intimații O. N. și O. J.. Totodată a fost admisă cererea având ca obiect rectificare carte funciară formulată de reclamantul P. G. în contradictoriu cu pârâții O. N. și O. J.. Ca o consecință a admiterii acțiunii s-a dispus rectificarea cuprinsului Cărții Funciare nr._ a comunei Pângărați, nr. cadastral_, în sensul radierii suprafeței de teren de 312 mp, delimitată prin raportul de expertiză topografică întocmit în dosarul nr._ (nr. în format vechi 6068/2004) al Judecătoriei Piatra N., de către expert Dârțu T., între punctele B-C-F-G. Pârâții O. N. și O. J. au fost obligați să plătească reclamantului P. G. suma de 608 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivare, prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._ la data de 28.12.2012, reclamantul P. Ghițăa chemat în judecată pe pârâții O. J. și O. N., solicitând instanței să dispună rectificarea mențiunilor din CF nr._, nr. vechi 522/N a comunei Pângărați, județul N. în sensul radierii suprafeței de 312 mp din suprafața totală de 360 mp, suprafață pentru care a fost admisă acțiunea în revendicare formulată de reclamant, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
Reclamantul a precizat că între părți există un litigiu mai vechi în care s-au pronunțat soluții definitive și irevocabile. Pârâții O., împreună cu S. I. și S. V. au cumpărat în anul 1990, în indiviziune, o suprafață de 720 mp. De la moștenitorii aceluiași autor a cumpărat și reclamantul suprafața de 763 mp teren, conform sentinței civile nr. 2034/24.05.2004 definitivă și irevocabilă. Întinderea și amplasamentul suprafețelor respective au fost trasate irevocabil prin decizia civilă nr. 53/AC/19.02.2004 a Tribunalului N..
Întrucât cei patru coindivizari menționați au fost primii din zonă care au efectuat documentație cadastrală au indicat expertului de cadastru un amplasament translatat spre vest, suprapus cu 312 mp peste terenul proprietatea reclamantului, obținând astfel număr cadastral provizoriu și din acest considerent cererea reclamantului de intabulare a dreptului său de proprietate nu a fost admisă.
În aceste împrejurări a existat inițial un litigiu ce a făcut obiectul dosarului nr.2153/2005 înregistrat pe rolul Judecătoriei Piatra N. și a dosarului nr.2055/AC/2005 a Tribunalului N., finalizat prin pronunțarea deciziei civile nr. 619/AC/2005 în considerentele căreia s-a menționat că: „până la clarificarea situației celor două imobile învecinate, până la delimitarea clară a proprietăților, nu se poate dispune întabularea niciuneia”.
Prima instanță a mai reținut că deși exista o judecată pe rol reclamantul a formulat cerere reconvențională privind revendicarea terenului în suprafață de 312 mp, fiind folosit actul de partaj voluntar nr. 586/2 din martie 2005, împrejurare în care s-a declarat în fals că nu sunt litigii, deși acesta era notat în Cartea Funciară, pârâții reușind prin Încheierea nr. 3920 la data de 3.03.2005 să-și intabuleze dreptul de proprietate.
Plângerea reclamantului formulată împotriva acestei întabulări a făcut obiectul dosarului nr._ (nr. vechi 4945/2006 și a fost respinsă ca prematur introdusă, prin decizia civilă nr. 317/AC/2007 a Tribunalului N. motivat de faptul că o comparare de titluri se poate face doar în cadrul unei acțiuni în revendicare, iar o astfel de hotărâre lipsea la acel moment.
Prin sentința civilă nr. 1453/5.04.2007 rămasă definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr. 212/RC/21.02.2008 acțiunea reclamantului în revendicare formulată pe calea cererii reconvenționale a fost admisă, iar pârâții obligați să-i lase în deplină proprietate suprafața de teren de 312 mp situat în pct. Scăricica, ., delimitată pe conturul BCFG în expertiza topo efectuată de Dârțu T. astfel încât, condiția existenței unei hotărâri definitive și irevocabile de realizare a dreptului real este în prezent îndeplinită.
Astfel, deși este proprietar al acestei suprafețe de teren, proprietate consfințită de hotărârile definitive și irevocabile amintite, pus în posesie prin executarea silită a hotărârii de revendicare, în cartea funciară apar ca și proprietari pârâții, iar până la rectificarea în sensul radierii suprafeței de teren care se suprapune, reclamantul nu-și poate întabula dreptul său de proprietate.
Pârâții și-au fundamentat apărările prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 15.05.2013 prin intermediul căreia au solicitat respingerea cererii reclamantului, invocând excepția puterii de lucru judecat, în baza deciziei civile nr. 479 din 2.06.2008, definitivă și irevocabilă, pronunțată în dosarul nr._, întrucât cele două dosare au același obiect – rectificare carte funciară, aceeași cauză și aceleași părți.
Pârâții au precizat că argumentele enumerate și susținute de reclamant, în litigiul de față, sunt preluate din dosarul civil nr._ și că ele au fost infirmate.
Au mai amintit în același contex al apărărilor și despre incidența unei excepții de neconstituționalitate conform art. 44 alin. 2 și art. 136 alin. 5 din Constituția României, probată printr-un contract de vânzare-cumpărare necontestat de reclamant, consolidat juridic prin poziționare în teren și întabulare, conform deciziei civile nr. 132 din data de 7.02.2005 definitivă și irevocabilă.
Totodată au arătat că excepția puterii de lucru judecat dată de decizia civilă nr. 132 din data de 7.02.2005 definitivă și irevocabilă, pronunțată în dosarul civil nr. 3602/2004 susține inviolabilitatea imobilului localizat prin documentația cadastrală nr. 229/2001 și asigură suportul juridic al actului de partaj voluntar nr. 586/2 din data de 2.03.2005, depus la dosarul cărții funciare prin Încheierea nr. 3920 din data de 3.03.2005. De asemenea, excepția puterii de lucru judecat asupra defăimării și incriminării actului de partaj voluntar nr. 586/2 din data de 2.03.2005 este oferită și de decizia penală definitivă nr. 329 din data de 15.05.2008 dată în dosarul penal nr. 1279._, susținută de sentința civilă nr. 2046 din data de 19.04.2010 definitivă și irevocabilă pronunțată în dosarul civil nr. 261/103 din 2005.
Totodată excepția puterii de lucru judecat este susținută și de respingerea întabulării documentației cadastrale nr. 2/_ din data de 13.10.2004 dispusă în baza sentinței civile nr. 2043 din data de 24.05.2004 definitivă și irevocabilă, pronunțată în dosarul civil nr. 2614/2004. A fost respinsă cererea de înregistrare în Cartea Funciară prin Încheierea nr._ din data de 25.11.2004, definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1337 din data de 29.11.2006, dată în dosarul civil nr._ . Cererea reconvențională depusă de reclamant în dosarul civil nr. 6088/AC/2004, admisă prin sentința civilă nr. 1453 din data de 5.04.2007 are drept susținere sentința civilă nr. 2043 din data de 24.05.2004, infirmată juridic ca locație și vecinătăți și respinsă la întabulare definitiv și irevocabil.
În sfârșit, excepția de nulitate absolută întemeiată pe sentința civile nr. 1453 din data de 5.04.2007, implicit și pe decizia civilă nr. 212 AC din data de 21.02.2008, pronunțate în dosarul nr._ este dată de art. 11 alin. 1 și 2 coroborat cu art. 7 pct. c din Legea nr. 213/1998, care asigură aplicarea art. 136 alin. 4 din Constituția României deoarece expertiza topo efectuată de Dârțu T. este parte integrantă a hotărârii instanței de fond, în cuprinsul căreia se face vorbire și se delimitează grafic, pe conturul CDEF, actul de vânzare-cumpărare nr. 4769 din data de 27.06.1990. Au fost localizați cei 312 mp din proprietatea pârâților pe conturul BCFG, pe domeniul public al statului, dobândit prin Decretul de expropriere nr. 1016/1962, conform adresei nr. 2135 din data de 15.02.2010, emisă de Hidroelectrica SA, care infirmă veridicitatea comentariilor făcute în partea scrisă a expertizei referitor la decretul de expropriere și la expertiza N. F. înlăturate.
Pe fond, pârâții au arătat că documentația depusă în vederea întabulării dreptului de proprietate are la fiecare act depus susținerea juridică a legalității. Astfel, încheierea nr. 3920/3.03.2005, legală prin decizia civilă nr. 479 din 2.06.2008 definitivă și irevocabilă, act de vânzare-cumpărare nr. 4769 din data de 27.06.1990, niciodată contestat, delimitat și localizat în intravilanul comunei Pângărați, . civilă nr. 132 din 7.02.2005, actul de partaj voluntar nr. 586/2 din data de 2.03.2005, confirmat prin decizia penală nr. 329 din data de 15.05.2008 și prin sentința civilă nr. 2046 din data de 19.04.2010, definitivă și irevocabilă, documentația cadastrală nr. 229/2001 menținută prin decizia civilă nr. 132 din data de 7.02.2005 definitivă și irevocabilă pronunțată în dosarul civil nr. 3602/2004.
Totodată pârâții au precizat că reclamantul nu a avut niciodată titlu de proprietate întrucât sentința civilă nr. 2034 din 24.05.2004 definitivă și irevocabilă în dosarul nr. 2614/2004 are valoarea unui act juridic – contract de vânzare-cumpărare, iar încercarea frauduloasă de întabulare a documentației cadastrale nr. 2/_ din data de 13.10.2004 bazată pe sentința civilă nr. 2034/2004 a fost respinsă prin decizia civilă nr.1337 din 29.11.2006.
Cererea reconvențională formulată de reclamant în dosarul civil nr._, admisă prin sentința civilă nr. 1453 din data de 5.04.2007, rămasă irevocabilă are drept bază sentința civilă nr. 2034 din data de 24.05.2004, iar executarea silită realizată de aproximativ 4 ani, în ceea ce privește suprafața de 312 mp a încălcat titlul de proprietate al pârâților, dar și decizia civilă nr. 1337 din 29.11.2006. Prin executarea silită a sentinței civile nr. 1453 din data de 5.04.2007 pârâții au fost obligați să-și mute proprietatea spre est, pe domeniul public și în extravilan.
Ulterior, prin cererea depusă la data de 17.05.2013, pârâtul O. N. a arătat că înscrisul aflat la filele 17-19 dosar este unul fals, întocmit de reclamant prin aplicarea mențiunii definitive și irevocabile, nulă potrivit deciziei civile nr. 1337 din data de 29.11.2006 pronunțată de Curtea de Apel Bacău.
La data de 21.06.2013, la solicitarea instanței pârâtul a depus o precizare prin intermediul căreia a arătat că a folosit impropriu și neavenit expresia ,,excepție de (ne)constituționalitate”, întrucât ce a susținut este de fapt garanția constituțională a dreptului de proprietate privată, sfidată prin sentința civilă nr. 1453 din data de 5.04.2007 irevocabilă, pusă în executare silită. În cuprinsul acestei precizări pârâtul a reiterat susținerile din întâmpinare, referitoare la excepția autorității de lucru judecat și la nulitatea absolută a sentinței civile nr. 1453 din data de 5.04.2007.
A fost solicitat de la Tribunalul Iași în vederea consultării dosarul nr._, atașat la dosarul nr._ . De asemenea, la solicitarea instanței OCPI Piatra neamț a comunicat un extras al Cărții Funciare nr._ Pângărați și documentația care a stat la baza întocmirii cărții funciare.
Răspunzând față de excepția autorității de lucru judecat reclamantul a solicitat respingerea acesteia întrucât nu este îndeplinită condiția identității de cauză.
Potrivit extrasului de carte funciară comunicat în data de 10.07.2013, în Cartea Funciară nr._ Pângărați, este înscris sub nr. cadastral_ terenul intravilan, în suprafață de 360 mp, titulari ai dreptului de proprietate fiind pârâții O. N. și O. J.. Dreptul de proprietate a fost înscris în baza Încheierii nr. 3920 emisă la data de 10.03.2005, cu efecte de la data înregistrării cererii (3.03.2005). Documentația tehnică-cadastrală în temeiul căreia s-a deschis cartea funciară a fost întocmită de ing. C. C., prin intermediul acesteia fiind stabilit amplasamentul terenului.
În cadrul dosarului nr._ al Judecătoriei Piatra N., reclamantul P. Ghță a formulat cerere reconvențională având ca obiect revendicarea suprafeței de 312 mp. Prin sentința civilă nr. 1453/5.04.2007 a Judecătoriei Piatra N. a fost admisă cererea reconvențională, iar pârâții O. N. și O. J. au fost obligați să lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 312 mp situată la pct. Scăricica, ., delimitată pe conturul BCFG, în expertiza topo efectuată de expert Dârțu T.. Această hotărâre a rămas irevocabilă prin respingerea recursului în baza deciziei civile nr. 212 RC/21.02.2008 a Tribunalului N..
Specificul acțiunii în revendicare este acela că stabilește titularul dreptului de proprietate prin compararea titlurilor invocate de părți. Raportat la prevederile art. 1201-1202 din Codul civil din anul 1864, în vigoare la momentul soluționării definitive a cauzei, reclamantul este beneficiarul unei prezumții absolute în ce privește temeinicia dreptului său de proprietate asupra imobilului revendicat, motiv pentru care orice apărări ale pârâților legate de temeinicia sau legalitatea unor hotărâri judecătorești sunt lipsite de relevanță câtă vreme nicio dovadă nu poate fi admisă în contra unei hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat.
În consecință, pretinsa excepție a nulității absolute a sentinței civile nr. 1453 din data de 5.04.2007 a Judecătoriei Piatra N. și a deciziei civile 212 AC din data de 21.02.2008 a Tribunalului N. nu a fost examinată, întrucât cererea nu poate fi analizată decât plecând de la prezumția absolută privind temeinicia hotărârilor judecătorești și de la temeinicia dreptului de proprietate al reclamantului în ceea ce privește terenul revendicat.
Cererea de față a fost formulată după . Noului Cod Civil, dispozițiile art. 76 și 77 din legea nr. 71/2011 situație ce a obligat la analiza acesteia în raport de dispozițiile legale în vigoare la data înscrierii dreptului pârâților în Cartea Funciară.
Astfel, potrivit art. 36 din Legea nr. 7/1996 în forma aflată în vigoare la data de 3.03.2005: „Orice persoană interesată poate cere rectificarea înscrierilor din cartea funciară, dacă printr-o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă s-a constatat că:
1. înscrierea sau actul în temeiul căruia s-a efectuat înscrierea nu a fost valabil;
2. dreptul înscris a fost greșit calificat;
3. nu mai sunt întrunite condițiile de existență a dreptului înscris sau au încetat efectele actului juridic în temeiul căruia s-a făcut înscrierea;
4. înscrierea din cartea funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului”.
În raport de aceste dispoziții prima instanță a reținut că înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară, în beneficiul pârâților nu mai este în concordanță cu situația reală a imobilului în sensul că dreptul lor de proprietate privind terenul identificat în documentația cadastrală nu se referă la amplasamentul identificat prin documentația cadastrală anexată cererii de înscriere în cartea funciară. Conform sentinței civile nr. 1453 din data de 5.04.2007 a Judecătoriei Piatra N. și a deciziei civile 212 AC din data de 21.02.2008 a Tribunalului N. suprafața de teren de 312 mp, delimitată prin raportul de expertiză topografică întocmit în dosarul nr._ (nr. în format vechi 6068/2004), al Judecătoriei Piatra N., de către expert Dârțu T., între punctele B-C-F-G, este proprietatea reclamantului motiv pentru care nu poate rămâne înscrisă în documentele de publicitate imobiliară emise în favoarea pârâților. În caz contrar, parte din imobilului proprietatea reclamantului ar rămâne înscris în cartea funciară a imobilului, iar prin menținerea situației din carte funciară, în forma actuală, s-ar încălca principiile și scopul înscrierii în documentele de publicitate imobiliară.
Pârâții au invocat incidența în cauză a excepției autorității fundamentată pe existența mai multor hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, pronunțate anterior între aceleași părți. Instanța de fond a reținut că între părți s-a purtat un litigiu având același obiect – soluționat în mod irevocabil în cadrul dosarului_ prin decizia civilă nr. 317 AC din data de 11.10.2007 a Tribunalului N..
Însă la momentul soluționării acestei prime cereri având ca obiect rectificarea înscrierii în cartea funciară, acțiunea petitorie a reclamantului nu era finalizată aceasta devenind irevocabilă abia la data de 21.02.2008, prin pronunțarea deciziei civile nr. 212RC/2008 de Tribunalul N..
Potrivit art. 36 din Legea nr. 7/1996, în forma aflată în vigoare la data înscrierii dreptului de proprietate al pârâților, rectificarea unei înscrieri în cartea funciară se poate solicita doar în temeiul unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile prin care s-ar constata una din situațiile prevăzute la textul menționat. Astfel, prima instanță a reținut că situația juridică de la momentul formulării cererii de față este diferită de cea de la momentul formulării cererii în cadrul dosarului nr._, motiv pentru care nu se poate reține identitatea de cauză între cele două cereri.
De asemenea, în ceea ce privește hotărârile judecătorești invocate de pârâți, în motivarea excepției puterii de lucru judecat, prima instanță a reținut că acestea nu au același obiect cu cel indicat prin cererea de față, motiv pentru care prin soluționarea pe fond a litigiului de față nu s-ar încălca puterea lucrului judecat deja stabilit, situație ce a condus la respingerea excepției autorității de lucru judecat invocată de pârâți.
Pornind de la aceste considerente prima instanță a admis cererea reclamantului, motiv pentru care a dispus rectificarea cuprinsului Cărții Funciare nr._ a comunei Pângărați, nr. cadastral_, în sensul radierii suprafeței de teren de 312 mp, delimitată prin raportul de expertiză topografică întocmit în dosarul nr._ (nr. în format vechi 6068/2004), al Judecătoriei Piatra N., de către expert Dârțu T., între punctele B-C-F-G.
Totodată, în baza art. 274 al 1 cod procedură civilă, prima instanță a obligat pârâții, în calitate de parte căzută în pretenții, să plătească reclamantului cheltuielile de judecată efectuate în cauză, respectiv taxă de timbru, timbru judiciar și onorariu avocat.
Împotriva sentinței civile nr.4196 din 07.11.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. au declarat apel pârâții O. N. și O. J., înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, fiind indicate ca motive de nelegalitate și netemeinicie aspecte ce au fost evidențiate, în apărare, și în fața instanței de fond și anume:
Soluția pronunțată în favoarea reclamantului este una netemeinică, aspect susținut și de un referat depus la data de 26.09.2013. Reținerea unei relevanțe aparte pentru decizia civilă nr.212AC din 21.02.2008, intrată în putere de lucru judecat, este un aspect părtinitor, contrar dispozițiilor legale ce reglementează rolul activ al instanței, dar și a prevederilor ce reglementează modalitatea de soluționare a excepțiilor. Astfel, reclamantul P. G. nu a solicitat atașarea spre consultare a dosarului nr._ și nici examinarea sentinței civile nr.1453 din 05.04.2007 și a deciziei civile nr.212 RC din 21.02.2008, reținute drept probe în dezlegarea pricinii. De asemenea, respingerea excepției autorității de lucru judecat, justificată pe absența unei identități de obiect între cererea reclamantului și demersurile judiciare anterioare, tranșate definitiv și irevocabil, este o soluție nedreaptă, care va conduce la nesocotirea hotărârile pronunțate deja a căror efecte au fost ignorate.
În continuare au fost reluate întocmai argumentele indicate și în fața instanței de fond, fiind susținute în justificarea dreptului de proprietate mai multe prevederi din Constituția României, din Legea nr.71/2011 și Legea nr.18/1991.
Alăturat cererii de apel au fost anexate mai multe înscrisuri reprezentând diferite cereri/memorii ale titularilor prezentei căi de atac, cereri ale intimatului ori hotărâri judecătorești care au mai desăvârșit alte litigii derulate între părți, extrase din anumite lucrări de specialitate.
În apărare, intimatul reclamant și-a fundamentat apărările prin întâmpinarea depusă pentru termenul de judecată din data de 04.06.2014 (filele 31-36 dosar), întâmpinare ce a susținut legalitatea și temeinicia sentinței civile nr.4196 din 07.11.2013 a Judecătoriei Piatra N. arătând următoarele:
Înscrisul la care fac referire apelanții reprezintă sentința civilă nr.1656/2005 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr.2153/2005, care poartă mențiunea ,,definitivă și irevocabilă”, fără a fi însă completată și data la care soluția a rămas irevocabilă. A depus hotărârea în susținerea acțiunii, dar ulterior a anexat acesteia și decizia prin care a fost modificată, respectiv decizia civilă nr.619/AC 06.12.2005 a Tribunalului N..
Instanța de fond a verificat incidența excepției autorității de lucru judecat, singura în măsură să aprecieze asupra acestui aspect, excepție care a fost respinsă. Au fost examinate condițiile autorității de lucru judecat, fiind îndeplinite numai cerințele referitoare la părți și obiect nu și la cauză, întrucât nu este aceeași situație nici de fapt și nici juridică. Astfel, în litigiul care a făcut obiectul dosarului nr._ a solicitat rectificarea înscrierilor din cuprinsul cărții funciare, justificat de modul fraudulos în care s-a făcut înscrierea, respectiv declarații false făcute în dosarul de partaj voluntar, iar în prezent, în dosarul nr._ cererea s-a bazat pe un alt temei, întrucât înscrierea în Cartea Funciară nu mai este în concordanță cu situația reală actuală a imobilului.
Mențiunile din cuprinsul motivării hotărârii sunt inevitabile, fiind necesare, având în vedere că tocmai acestea justifică admiterea acțiunii. Orice argumente formulate de apelanți, legate de temeinicia sau legalitatea mențiunilor hotărârilor, sunt lipsite de relevanță, cât timp nicio dovadă nu poate fi admisă în contra unei hotărâri judecătorești intrate în putere de lucru judecat.
Printr-un memoriu separat apelanții au invocat anumite vicii de procedură, înlăturate însă de instanța de control judiciar. După soluționarea mai multor incidente generate de formularea unor cereri de abținere, determinate de existența unor incompatibilității în ceea ce îi privea pe unii judecători, apelul a rămas în pronunțare cu motivarea:
Prin sentința civilă nr.1656 pronunțată la data de 18.04.2005 de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr. 2153 a fost admisă plângerea formulată împotriva încheierii nr._ din 25.11.2004 a Biroului de Carte Funciară de pe lângă Judecătoria Piatra N. care a fost modificată în sensul că, a fost admisă cererea de intabulare a dreptului de proprietatea intimatului reclamant din cauza de față, P. G., privind dreptul său de proprietate pentru suprafața de 763 mp teren situat în Scăricica – Pângărăcior, ., începând cu data înregistrării cererii. La momentul adoptării acestei soluții, prima instanță a reținut că petentul era îndreptățit să formuleze plângerea întrucât era proprietarul suprafeței menționată mai înainte, conform titlului executoriu reprezentat de sentința civilă nr.2034 din 24.05.2004 pronunțată de Judecătoria Piatra N., definitivă și executorie, din conținutul căreia rezulta fără echivoc elementele esențiale solicitate de dispozițiile art.50 din Legea nr.7/1996 privind cerințele de validitate, numele părților și individualizarea imobilului.
Prin decizia civilă nr.619 AC din 06.12.2005 pronunțată de Tribunalul N. – Secția Civilă a fost admis apelul formulat de O. N., fiind schimbată în totalitate hotărârea instanței de fond. Prin soluția adoptată s-a reținut că instanța de fond a apreciat în mod greșit că sunt îndeplinite cerințele art.49 și 50 din Legea nr.7/1996, anume că nu era necesar documentația cadastrală și număr cadastral propriu. Astfel, s-a apreciat că nu era posibil a se trece peste faptul că din documentația prezentată a rezultat că o suprafață de 290 mp terenul se suprapune cu proprietatea deținută de O. N.. Totodată s-a arătat că această situație contrazice scopul Legii nr.7/1996 prin intermediul căreia se urmărește individualizarea și delimitarea precisă a imobilelor pe criterii unice respectiv parcelă, contur, proprietar, în vederea protejării sistemului unitar de evidență, motiv pentru care până la clarificarea situației celor două imobile învecinate, până la delimitarea clară a proprietăților, s-a decis că nu poate fi dispusă intabularea niciunuia.
Recursul formulat împotriva deciziei civile nr.619 din 06.12.2005 a Tribunalului N. a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr.1337 din 29.11.2006 a Curții de apel Bacău sens în care argumentele instanței de apel au fost reținute și confirmate irevocabil.
Între intimatul reclamant P. G. și apelanții pârâți O. N. și O. J. s-au derulat mai multe litigii legate de modalitatea în care dreptul de proprietate, pe care fiecare parte înțelegea să-l invoce și deci să-l opună celeilalte părți, se găsea reflectat în evidențe de publicitate, dar și de modalitatea în care fiecare era în stăpânirea de fapt a imobilelor.
Astfel, prin sentința civilă nr.970 din 06.03.2007 pronunțată de Judecătoria Piatra N. a fost respinsă acțiunea de rectificare a înscrierilor din Cartea Funciară I -521/N și II – 522/N cu numerele cadastrale I – 228 ȘI II -229 dispuse prin încheierea nr.3290 din 03.03.2005 a Oficiului de Cadastru și Publicitate Imobiliară N. formulată în contradictoriu cu pârâții O. N. și O. J.. Această hotărâre a fost confirmată în apel prin decizia civilă nr.317AC din 11.10.2007 a Tribunalului N. – Secția Civilă și în recurs prin decizia civilă nr.479 din 02.06.2008 a Curții de Apel Bacău – Secția Civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale.
Prin sentința civilă nr. 1453 din 05.04.2007 a Judecătoriei Piatra N. a fost respinsă ca inadmisibilă acțiunea în constatare, astfel cum aceasta a fost precizată, acțiune formulată de reclamanții O. N. și O. J.. Prin aceeași hotărâre a fost admisă însă cererea reconvențională formulată de pârâtul reclamant P. G. în contradictoriu cu reclamanții O. N. și O. J., dar și cu intimații S. I. și S. V., aceștia fiind obligați să-i lase în deplină proprietate și liniștită posesie suprafața de 312 mp teren situat în punctul Scăricica, ., delimitată pe conturul BCFG în expertiza topo efectuată de expert Dârțu T., parte integrantă din hotărâre. Prin decizia civilă nr.212 RC din 21.02.2008 Tribunalul N. – Secția Civilă a respins ca nefondat recursul formulat împotriva sentinței civile nr.1453 din 05.04.2007 a Judecătoriei Piatra N..
Din coroborarea argumentelor reținute de cele două instanțe, după o comparare a titlurilor pe care fiecare parte le-a opus, a rezultat faptul că se impunea a fi dată eficiență juridică deciziei civile nr.53 /AC din 19.02.2004 întrucât aceasta este opozabilă tuturor părților litigante. Ea privește constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, ca mod originar de dobândire a dreptului exclusiv și absolut, în condițiile în care decizia civilă nr.134 AC din 20.05.2004 produce efecte relative doar față de părțile din cauza respectivă, printre care nu se afla și pârâtul – reclamant P. G.. S-a mai reținut faptul că prin acțiunea în revendicare nu s-a realizat o lipsire de eficiență a titlului deținut de O. N. și O. J. în ceea ce privește întinderea suprafeței ce a fost dobândită în anul 1990, ci numai efectele privind poziționarea suprafeței de 720 mp în teren. Astfel, aceștia rămân proprietarii suprafeței menționată mai înainte pe conturul CDEFC, iar P. G. este proprietarul terenului în suprafață de 763 mp pe conturul ABCFGHA, după cum a fost evidențiat în raportul de expertiză întocmit de expert Dârțu T.. S-a reținut irevocabil faptul că O. N. și O. J., apelanți pârâți în cauza de față, au ocupat fără drept intimatului pârât P. G. suprafața de 312 mp, parte din 763 mp.
Pornind de la conținutul hotărârile menționate mai înainte, reținând toate recomandările dispuse în timp de instanțe, la fond sau cu ocazia soluționării căilor de atac, printre care și necesitatea lămuririi situației terenurilor, delimitarea clară a proprietății părților, dar și dispozițiile ce au susținut permanent valabilitatea titlurilor deținute de acestea, contrar solicitărilor exprimate de apelanții pârâți O. N. și O. J. care, în față primei instanțe, dar și prin exercitarea prezentei căi de atac, au invocat o anumită afectare a valabilității unor soluții pronunțate anterior de instanțe, tribunalul reține că soluția adoptată prin pronunțarea sentinței civile nr.4196 din 07.11.2013 de către Judecătoria Piatra N. este una legală și temeinică. Această hotărâre supusă controlului judiciar nu este în măsură să lipsească de valabilitate celelalte sentințe și decizii pronunțate în numeroasele litigii ce s-au derulat între părți. Dimpotrivă, fiecare dintre acestea au contribuit la clarificarea situației părților atât sub aspectul valabilității dreptului de proprietate al fiecăruia, dar mai ales în ceea ce privește modalitatea de amplasare, delimitare și desigur, întinderea acestuia.
De asemenea, în mod corect, instanța de fond a înlăturat excepția autorității de lucru judecat, pentru motivele reținute, însușite de instanța de control judiciar, la care se adaugă faptul că la momentul soluționării irevocabile a dosarului nr._ (decizia civilă nr. 479 din 02.06.2008 a Curții de Apel Bacău),în raport și de criticile formulate în acel stadiu, nu exista încă o lămurire care să atragă, la rândul ei, caracterul subsidiar al rectificării mențiunilor de carte funciară
Nu poate fi neglijabil nici aspectul privitor la faptul că deși apelanții pârâți vorbesc despre anumite situații ,,false”, nedovedite însă cu o constatare în acest sens, invocate în sarcina intimatului reclamant, aceștia, la rândul lor, au făcut obiectul unor cercetări în materie penală (dosar nr.1279._ ) pentru considerente identice, cu aceeași finalitate. Nu rezultă din niciun înscris faptul că intimatul reclamant și-ar fi justificat vreodată pretențiile pe alte considerente decât unele bazate pe un titlu de proprietate legal, care nu a fost desființat, motiv pentru care orice trimiteri, realizate de apelanții pârâți, la incidența legii penale sunt doar speculații neavenite.
Raportat la situația de față, întrucât amplasamentul terenurilor proprietatea părților a fost lămurit, în mod corect s-a dispus rectificarea cuprinsului Cărții Funciare nr._ a comunei Pângărați, nr. cadastral_, în sensul radierii suprafeței de teren de 312 mp, delimitată prin raportul de expertiză topografică întocmit în dosarul nr._ (nr. în format vechi 6068/2004), al Judecătoriei Piatra N., de către expert Dârțu T., între punctele B-C-F-G.
Aspectele criticate de apelanții pârâți prin cererea de față au fost amplu analizate de prima instanță, sub toate aspectele, fiind însușite de instanța de control, în temeiul art. 296 cod procedură civilă va respinge apelul ca nefondat, titularii căii de atac care au pricinuit cheltuieli intimatului reclamant P. G. fiind obligați, potrivit art.274 cod procedură civilă, să-i plătească acestuia sumele dovedite cu acest titlu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de pârâții O. J. și O. N., domiciliați în municipiul Piatra N., str. ., ..4, județul N., împotriva sentinței civile nr. 4196 din data de 07.11.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu reclamantul P. G., cu domiciliul în municipiul Piatra N., ., ..A, ..
Obligă apelanții să plătească intimatului suma de 800 lei cu titlu de cheltuieli de judecată efectuate în apel.
Definitivă.
Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 septembrie 2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
G. B. D. M. D. P.
Red. G. B./26.01.2015
Tehn. D. P./26.01.2015
Ex. 5
Fond: V. C.
| ← Reexaminare sanctiune contraventionala. Decizia nr. 114/2014.... | Anulare act. Decizia nr. 646/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
