Fond funciar. Decizia nr. 536/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 536/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 29-04-2013 în dosarul nr. 536 RC
ROMÂNIA | |
Dosar nr._ | Recurs – fond funciar |
TRIBUNALUL N. |
SECȚIA I CIVILĂ |
DECIZIA CIVILĂ nr. 536 RC din 29.04.2013 |
Ședința publică din 29.04.2013 |
Completul de judecată compus din:
Președinte | D. M. | Judecător |
D. M. | Judecător | |
G. B. | Judecător | |
R. C. - Grefier |
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de reclamanta P. N. – domiciliată în ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 280 din 06.02.2013 pronunțată de Judecătoria Târgu N., în contradictoriu cu pârâții P. V. N., P. N E. – domiciliați în ., județul N., C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor Timișești – cu sediul în . și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns recurenta-reclamantă P. N., lipsind celelalte părți.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este fond funciar – plângere împotriva hotărârii comisiei județene;
- stadiul procesual – recurs;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- la dosar a fost depusă, prin compartimentul arhivă, de către intimata-pârâtă C. județeană N., întâmpinare la motivele invocate de recurenta-reclamantă în susținerea recursului, cu duplicate pentru comunicare; intimații P. V. N. și P. N. E. au depuse la dosar concluzii scrise.
Președintele completului de judecată constată că recursul a fost formulat și motivat cu respectarea termenului prevăzut de lege, că este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar și că, potrivit art. 1591 alin. 4 din Codul de procedură civilă, modificat prin Legea nr. 202/2010, Tribunalul N. este competent general, material și teritorial pentru a soluționa cauza în raport de art. 2 pct. 3 din Codul de procedură civilă.
După referatul grefierului, președintele completului de judecată înmânează recurentei-reclamante un duplicat al întâmpinării formulate de C. județeană N., aceasta nesolicitând amânarea judecării cauzei, pentru studiul înscrisului.
Nemaifiind de formulat alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților în cadrul dezbaterilor.
Având cuvântul, recurenta-reclamantă P. N. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și înscrierea în titlu a terenului în litigiu; depune la dosar concluzii scrise.
Instanța, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Asupra recursului civil de față, constată:
Prin sentința civilă nr. 280 RC din 6.02.2013, Judecătoria Tîrgu N. a admis excepția autorității de lucru judecat, invocată de instanță,din oficiu, și pusă în discuția părților la termenul din 9.01.2013 și a respins pe această excepție acțiunea prin care, la data de 17.10.2012, reclamanta P. N. a solicitat să se dispună, în contradictoriu cu pârâții P. V. N., P. N. E., C. comunală Timișești pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, anularea Hotărârii nr. 4767/15.05.2006 a Comisiei județene N. și constatarea nulității parțiale a titlului de proprietate nr. 66/836/26.09.2003, emis pe numele pârâtului.
În aplicarea dispozițiilor art. 137 Cod procedură civilă,potrivit cărora „instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii“, judecătorul care a soluționat cauza a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 1201 Cod civil, este lucru judecat atunci când „a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcută de ele și în contra lor în aceeași calitate“, iar art. 163 alin. (1)din codul de procedură civilă statuează că „Nimeni nu poate fi chemat în judecată pentru aceeași cauză, același obiect si de aceeași parte înaintea mai multor instanțe“.
A. Referitor la constatarea nulității titlului de proprietate criticat, prin sentința civilă nr. 1509 din 2.06.2010, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 791RC din 27.09.2010 a Tribunalului N., Judecătoria Tîrgu N. a respins ca nefondată acțiunea prin care aceeași reclamantă a solicitat anularea titlului de proprietate nr._, precum și a Hotărârii nr. 5765/2007 a Comisiei județene N..
Obiectul celor doua acțiuni, sub aspectul care interesează în cauză, a fost identic, practic, scopul urmărit de reclamantă fiind același: excluderea din titlul menționat a parcelelor de 9.800 mp teren intravilan și 4.500 mp teren extravilan.
De asemenea, sub aspectul temeiului, în ambele litigii reclamanta s‑a prevalat de calitatea sa de coproprietar.
B. În privința HCJ nr. 4767/2006, instanța a reținut că, prin sentința civilă nr._ a Judecătoriei Tîrgu N., devenită irevocabilă prin decizia civilă nr. 1264 RC din 24.11.2008 a Tribunalului N., s‑a admis în parte plângerea petentei P. N., în favoarea căreia a fost reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2,06 ha teren pe raza comunei Timișești, județul N..
Cum repunerea în discuție, într‑o nouă procedură judiciară, a acelorași cereri și în contradictoriu cu aceleași părți sau cu succesorii lor, ar însemna ignorarea efectelor juridice ale acestei hotărâri și menținerea pe termen nelimitat a unui conflict între parți și/sau între acestea și succesori, ceea ce ar afecta grav siguranța raporturilor juridice civile și încrederea în sistemul judiciar, în temeiul art. 166 Cod proc. civilă și art. 1201 Cod civil, instanța a admis excepția, arătând că, de altfel, în acest sens este și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care se reține, în mod constant, că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 § 1 trebuie interpretat prin prisma principiului preeminenței dreptului, ca element al patrimoniului comun al statelor semnatare ale Convenției, principiu enunțat în preambulul acesteia. Unul dintre elementele fundamentale ale principiului în discuție o constituie securitatea raporturilor juridice, care presupune, printre altele, ca soluțiile definitive date de instanțele judecătorești să nu mai poată fi rediscutate (Brumărescu c. României, § 61).
Recent, în cauza A. c. României, din data de 23.09.2008, Curtea Europeană a mers mai departe arătând, că instanțele trebuie sa țină cont chiar și de constatările de fapt din procedurile judiciare anterioare, finalizate prin hotărâri definitive, și să nu le mai repună în discuție într‑o nouă procedură, ba, mai mult, în funcție de particularitățile cauzei, trebuie să analizeze și posibilitatea ca, în anumite situații, constatările din hotărârile judecătorești să poată fi opuse chiar și terților (§ 31‑38).
Comunicată la data de 14.02.2013, în termenul prevăzut de art. 301 din Codul de procedură civilă, sentința primei instanțe a fost atacată cu recurs de reclamantă, care a arătat că, prin acțiunea sa, a solicitat înscrierea, alături de fratele său, intimatul‑pârât în cauză, în titlul de proprietate nr._, întrucât cele două trupuri de teren provin de la părinții lor, P. I. V. și P. I. E., și a făcut și ea, în calitate de moștenitoare legală a acestora, cererea de reconstituire a dreptului de proprietate prevăzută de legile fondului funciar, din aceleași motive solicitând și anularea HCJ nr. 4767/2006, prin care cererea sa a fost respinsă.
Că intimatul, obținând titlul de proprietate doar pe numele lui, refuză să aducă terenurile la masa de partaj succesoral, iar alte cereri cu același obiect ca al celei de față nu au mai fost formulate și judecate pe fond, astfel că se impune casarea sentinței, reținerea cauzei de tribunal pentru rejudecarea procesului și admiterea acțiunii, cu ambele capete de cerere.
Recursul reclamantei nu este fondat, întrucât motivele de fapt și de drept pentru care prima instanță a reținut incidența în cauză a excepției autorității de lucru judecat sunt corecte, recurenta‑reclamantă susținând, în mod total nesincer, că niciunul dintre cele două capete de cerere din acțiunea de față nu a mai făcut obiectul judecății, hotărârile judecătorești definitive și irevocabile pronunțate în dosarele civile nr._ și, respectiv, nr._ ale Judecătoriei Tîrgu N. venind să contrazică în mod absolut afirmațiile făcute prin cererea de recurs.
Ca atare, indiferent ce ar invoca reclamanta în noul dosar, acțiunea și plângerea sa nu pot fi admise, excepția autorității de lucru judecat fiind o excepție de fond, peremptorie și absolută (de ordine publică) care, potrivit art. 166 Cod proc. civ., „se poate ridica, de părți sau de judecător, chiar înaintea instanței de recurs“. În speță, ea a fost ridicată din oficiu, de către prima instanță, și, în plus, nu numai că, încă de la înregistrarea dosarului, prin procesul‑verbal încheiat la 29.10.2012, grefierul arhivar desemnat cu repartizarea aleatorie a cauzelor a încunoștințat completul învestit cu soluționarea procesului că, la verificarea în sistemul informatizat ECRIS, a constatat existența a nu mai puțin de alte 5 dosare cu aceleași părți, în aceleași calități și cu același obiect de judecată, printre care și cele două arătate în alineatul precedent.
Potrivit art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a NCC, la data intrării în vigoare a Codului civil (1 octombrie 2011)„se abrogă
Codicele civil (sau Codul civil din 1864), publicat în Monitorul Oficial nr. 271 din 4 decembrie 1864, nr. 7 din 12 ianuarie 1865, nr. 8 din 13 ianuarie 1865, nr. 8 din 14 ianuarie 1865, nr. 11 din 16 ianuarie 1865, nr. 13 din 19 ianuarie 1865, cu modificările și completările ulterioare, cu excepția dispozițiilor art. 1169‑1174 și 1176-1206, care se abrogă la data intrării în vigoare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedura civilă“.
Așadar, la data înregistrării acțiunii, era în vigoare, în ceea ce privește autoritatea de lucru judecat, art. 1201 din Codul civil din 1864 și, în raport de conținutul acestui text de lege,reprodus în considerentele sentinței supuse controlului judiciar, în mod neîndoielnic, între dosarul de față și celelalte două mai sus indicate există identitate de părți, cauză și obiect.
Întrucât principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate, el neaducând, în același timp, atingere dreptului la un proces echitabil, prevăzut de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, întrucât dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări ce decurg din aplicarea altor principii.
Efectul excepției în discuție este unul negativ, extinctiv, de natură să oprească o a doua judecată și să împiedice o nouă cercetare a fondului pricinii, astfel că tribunalul, respingând recursul reclamantei, în temeiul art. 312 alin. (1) prima teză din Codul de procedură civilă, va menține în totalitate hotărârea primei instanțe, care este legală și temeinic motivată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta P. N. împotriva sentinței civile nr. 280 din 6.02.2013 a Judecătoriei Tîrgu N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 29 aprilie 2013.
Președinte | Judecător | Judecător | Grefier |
ptr. jud. D. M., aflat în C.O., semnează Președintele Tribunalului, d-na jud. L. E. F. | ptr. jud. D. M., aflat în C.O., semnează Președintele Tribunalului, d-na jud. L. E. F. | ptr. jud. G. B. aflat în C.O., semnează Președintele Tribunalului, d-na jud. L. E. F. | R. C. |
Red. D.M. 02.09.2013
Thred. R.C. 09.09.2013
2 ex
Fond: M.L.C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 585/2013. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 532/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
