Contestaţie la executare. Decizia nr. 234/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 234/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 13-03-2012 în dosarul nr. 234/RC
Dosar nr._ contestație în anulare – contestație la executare
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 13.03.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 234/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - C. M. | - președinte secție |
- O. E. | - judecător | |
- M. C. | - judecător | |
- R. L. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul Cabinet M. I. – Doctor A. L.-L., cu sediul în ., împotriva deciziei civile nr. 1052/RC din data de 02.11.2011 pronunțată de Tribunalul neamț, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata . primar.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este contestație în anulare – contestație la executare;
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- cauza se află la primul termen de judecată;
- contestatorul Cabinet M. I. – Doctor A. L.-L. a depus la dosar, prin compartimentul arhivă al instanței, la data de 23.02.2012, un exemplar al contestației în anulare și a deciziei civile nr. 1052/RC/02.11.2011, pentru comunicare.
Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și în temeiul art.150 Cod procedură civilă reține cauza spre soluționare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra contestației in anulare de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._, contestatorul Cabinet M. I. Dr. A. L.-L. a formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.1052/RC/02.11.2011, pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._, solicitând admiterea contestației, anularea în întregime a deciziei atacate și reluarea judecării cauzei în vederea pronunțării unei noi hotărâri legale și temeinice.
In motivarea contestației aceasta a arătat în esență că prin decizia civilă nr. l052/RC, pronunțată la data de 02.11.2011 de către Tribunalul N., Secția I civilă, în dosarul nr._, având ca obiect contestație la executare, instanța a respins ca nefondat recursul prin hotărâre irevocabilă, cu această ocazie doamna judecător M. din completul de judecată a formulat o opinie separată, opinie pe care o consideră legală și temeinică.
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu N. sub nr._ a solicitat instanței de judecată în contradictoriu cu . primarul comunei, anularea somației de plată nr. 1750/15.03.2011 și a titlului executoriu nr. 1749/15.03.2011, prin care s-a stabilit în sarcina sa suma de 116,28 lei către bugetul local al comunei, reprezentând suma stabilită de către Curtea de Conturi N..
Contestația la executare i-a fost respinsă prin sentința civilă nr.1430/10.06.2011 instanța de fond constatând faptul că titlurile executorii contestate au fost emise în conformitate cu titlul de creanță invocat ( procesul verbal al Curții de conturi).
Împotriva sentinței civile nr._ a făcut recurs prin care a solicitat casarea hotărârii atacate, admiterea acțiunii și pe cale de consecință dispunerea anularii somației de plată nr. 1750/15.03.2011 și a titlului executoriu nr. 1749/15.03.2011.
A arătat instanței faptul că, prin contractul de concesiune nr. 30/04.01.2005 a concesionat de la Consiliul local suprafața de 140,98 mp reprezentând spațiu cu destinația de cabinet medical, camera de gardă și spații comune.
În luna octombrie 2010 a avut loc un control la Primăria P. efectuat de către Curtea de Conturi a României - Camera Județeană de Conturi N. cu aceasta ocazie au fost verificate si contractele de concesiune, auditorul Curții de conturi constatând faptul că in unele contracte de concesiune s-au înscris suprafețe mai mici decât cele stăpânite in fapt, în aceasta situație aflându-se și contestatorul cu toate că nu ocupă mai mult spațiu decât cel înscris în contract, (și cu toate că și anterior au mai fost verificate aceste Contracte de concesiune de către Curtea de Conturi și nu au fost semnalate aceste nereguli).
În data de 25.02.2011 a primit o înștiințare de plată de la Primăria P. prin care i s-a adus la cunoștință faptul că figurează în evidențele fiscale ale primăriei cu obligații bugetare de plată restanțe reprezentând „diferență suprafață teren concesionat" conform raportului Curții de conturi", raport care însă nu i-a fost adus la cunoștință.
Ulterior a primit somație și titlu executoriu pentru această sumă de 116,28 lei. Nefiindu-i adus la cunoștință procesul verbal de constatare al Curți de conturi, a fost pusă în imposibilitatea de a contesta acest proces verbal in termen legal, proces verbal pe care in ceea ce o privește consideră în continuare că nu-i este opozabil și că i-au fost stabilite în mod nelegal aceste obligații de plată.
După cum a menționat și doamna judecător M. în opinia separată parte din decizia civilă nr. 1052/RC, procesul verbal al Curții de Conturi nu stabilește în sarcina sa prejudicii de natură fiscală, ci doar constată o . nereguli în privința modului de administrare a bunurilor ce aparțin domeniului privat al comunei P., nereguli care au produs prejudicii și care nu ii pot fi imputabile. De asemenea doamna judecător a menționat corect faptul că acel control al Curții de Conturi nu a vizat activitatea Cabinetului medical ci pe cea a primăriei comunei P., de aceea consideră în continuare că acest raport nu ii este opozabil.
In eventualitatea în care s-ar considera faptul că acest proces verbal i-ar fi opozabil, contestatorul solicită să se constate faptul că i-a fost încălcat dreptul la contestație procesul verbal nefiindu-i comunicat în termen legal în acest sens a cerut instanței de recurs în răspunsul la întâmpinarea depusă de către . la dosarul cauzei de către . de comunicare a Procesului verbal al Curții de Conturi lucru de care instanța de judecată nu a ținut cont.
A mai arătat instanței de recurs faptul că sumele solicitate de către primărie nu sunt creanțe fiscale, ci au un caracter pur civil. Deși intitulat de către intimată "taxă" de concesiune, termen uzitat și în limbajul uzual, nejuridic, în condițiile în care Legea nr. 50/1991 nu îl denumește ca atare, prețul concesiunii nu constituie o taxă în accepțiunea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările și completările ulterioare.
Acest fapt a fost confirmat de către doamna judecător M. în opinia separată parte a deciziei civile contestate, aceste sume cu titlu de taxă de concesiune derivă din contractul de concesiune încheiat între Consiliul local P. și CMI DR A. L. L., de asemenea din conținutul contractului se poate observa și faptul că, concedentul nu poate modifica unilateral contractul, modificarea nu poate fi făcută decât după o notificare prealabilă în cazul unor motive excepționale legate de interesul național sau local după caz. Prin stabilirea acestor sume de plată reprezentând diferența de taxă pentru suprafața concesionată este obligată să plătească un prejudiciu pentru care nu are nici o culpă contractuală.
Instanța de fond Judecătoria Târgu-N. în celelalte dosare care au vizat cauze cu aceeași obiect ca și acesta în speță contestații la executare contestatorii fiind menționați indirect în același Proces verbal al Curții de Conturi, Dosar_ contestator DR T. E., Dosar_ contestator R. V., Dosar Nr._ contestator V. V., instanța de fond a dat sentințe civile favorabile contestatorilor în sensul admiterii contestațiilor la executare si desființarea formelor de executare.
Pentru toate aceste considerente solicită admiterea cererii, anularea în întregime a deciziei atacate și, pe cale de consecință, reluarea judecării cauzei în vederea pronunțării unei noi hotărâri legale și temeinice.
În susținerea contestației în anulare contestatorul a anexat în copie decizia atacată.
Contestatorul nu a indicat temeiul juridic al cererii sale.
Cererea a fost legal timbrată. Părțile au fost legal citate.
Analizând contestația în anulare dedusă judecații, reține:
Contestația în anulare fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât in cazurile si condițiile prevăzute in mod expres de lege.
Contestatorul nu a indicat temeiul juridic al cererii sale, iar din redactarea motivelor contestației, instanța constată că motivele invocate nu se încadrează în niciuna din ipotezele descrise în dispozițiile art. 317 și art. 318 din Codul de procedură civilă.
Astfel, potrivit textelor mai sus indicate, „Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.
Art. 318
Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.”
Tribunalul constată că, prin motivele invocate de către contestator, acesta nu a arătat nici că nu ar fi fost legal citat pe parcursul judecării cauzei în fața instanței de fond ori de recurs, nici că hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
De asemenea, nu se invocă faptul că dezlegarea dată pricinii ar fi rezultatul unei greșeli materiale sau că instanța a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.
Practic, prin motivele invocate, contestatorul reiterează în esență motivele de recurs, motive ce au fost deja cercetate cu ocazia soluționării recursului și apreciate ca nefondate.
Faptul că unul din membrii completului de judecată nu a fost de acord cu opinia majoritară și a făcut opinie separată, nu impietează asupra legalității hotărârii pronunțate în soluționarea recursului.
Astfel, prin decizia atacată s-a reținut în esență că în urma controlului Curții de Conturi, efectuat în perioada 22.09._10, ce a vizat controlul de execuție bugetară pe anul 2009 la Primăria comunei P., județul N., s-a constatat faptul că unele suprafețe de teren aparținând domeniului public al unității administrativ teritoriale sunt ocupate de persoane juridice și fizice fără ca primăria să fi pretins la încasare taxele de concesiune. S-a întocmit cu acest prilej procesul-verbal de constatare din data de 29.10.2010 care, conform Codului de procedură fiscală, reprezintă titlu de creanță fiscală.
În baza acestui proces-verbal, reprezentanții Primăriei comunei P. au emis către contestatoare înștiințare de plată prin care i s-a pus în vedere să achite suma de 116,28 lei + penalitățile de întârziere în sumă de 68,12 lei.
Cum contestatoarea nu s-a conformat obligației de plată s-a emis somația de plată nr. 1750/15.03.2011 și titlul executoriu număr. 1749/15.03.2011.
S-a reținut că prima instanță a făcut o corectă și legală aplicare a dispozițiilor art. 172 alin.1,4 Cod procedură fiscală a prevederilor pct. 107.1 din Normele Metodologice de aplicare a Codului de procedură fiscală, cât și Deciziei nr. IVX/5 februarie 2007, dată de Î.C.C.J, din care rezultă faptul că judecătoria este în drept a analiza numai dacă, sub aspect formal, executarea silită se desfășoară în conformitate cu dispozițiile legale.
Contestatoarea - recurentă a susținut prin cererea de recurs că procesul-verbal de constatare a Curții de Conturi nu îi este opozabil însă, în mod just, se reține și de către prima instanță că aceasta nu a contestat procesul-verbal, deși dispozițiile legale prevedeau în mod expres posibilitatea contestării acestuia la instanța de contencios fiscal în termen de 30 de zile de la comunicare, ci doar înștiințare de plată emisă de Primăria comunei P..
Prin urmare, corect s-a reținut faptul că suma cuprinsă în procesul-verbal sus arătat nu mai poate fi verificată în cadrul procedurii de față, în cadrul căruia nu se mai pot invoca apărări de fond, legate de temeinicia sumelor, la plata căreia a fost obligată contestatoarea, instanța de fond fiind ținută a verifica dacă titlurile executorii sunt în conformitate cu procesul-verbal.
În ceea ce privește natura fiscală sau civilă a sumei în cauză, Tribunalul a constatat că susținerea recurentei precum că aceasta are un caracter pur civil nu este întemeiată. Sumele obținute de autoritățile publice locale din contracte de concesiune, care exced dispozițiilor O.G 34/2006, reprezintă venituri publice, iar conform Legii nr. 215/2001 și Legii nr. 273/2006, aceste venituri sunt gestionate prin bugetul local.
Ca atare, fiind un venit bugetar, autoritatea publică locală este îndreptățită să urmărească încasarea acestora prin emiterea actelor de executare chiar dacă în Legea nr. 571/2003 nu este prevăzută taxa de concesiune.
Față de cele reținute, este evident că, așa cum s-a arătat mai sus, instanța de recurs a făcut analiza tuturor motivelor de recurs invocate de către contestator, reținându-le ca nefondate.
De asemenea, în cauza de față, recursul a fost examinat pe fond, soluția pronunțată nefiind rezultatul vreunei erori materiale.
Așa cum s-a arătat mai sus, contestația in anulare este o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât in cazurile si condițiile prevăzute in mod expres de lege, legiuitorul neintenționând să pună la îndemâna părților un recurs la recurs.
Față de cele reținute mai sus, Tribunalul constată că cererea de contestație în anulare formulată de către contestatorul Cabinet M. I. Dr. A. L.-L. nu este fondată și o va respinge ca atare, în temeiul art. 320 alin. 1 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMLELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul Cabinet M. I. - Doctor A. L. L., cu sediul în ., împotriva deciziei civile nr. 1052/RC/2.11.2011 pronunțată de Tribunalul N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.03.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. M. O. E. și M. C. R. L.
Red. C.Mg. /19.03.2012
Tehnored. R.L../20.03.2012
Ex.2
Recurs V. B., C. B., D. M.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 21/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 153/2015. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
