Fond funciar. Decizia nr. 153/2015. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 153/2015 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 02-04-2015 în dosarul nr. 153/RC
Dosar nr._ - contestație în anulare -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 153/RC
Ședința publică din 02.04.2015
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
A. M. U. – judecător
L. F. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
La ordine venind pronunțarea asupra contestației în anulare formulată de contestatorii C. C., domiciliat în Piatra N., ., .. 51, județul N., și C. E., domiciliată în Piatra N., Aleea C. M., ., județul N., împotriva deciziei civile nr. 260/RC din 14.04.2014 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimatele C. L. Gârcina pentru aplicarea legilor fondului funciar, cu sediul în ., C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., B. L. A., domiciliată în ., și A. P., domiciliată în Piatra N., ., ., ..
Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 26.03.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.
Pronunțarea asupra cauzei s-a amânat pentru data de astăzi, când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra contestației în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 260/RC din 14.04.2014 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ *, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță sub nr._ la data de 02.02.2015, contestatorii C. C. și C. E. au formulat contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.260/RC din 14.04.2014 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ *, în contradictoriu cu intimații C. L. Gârcina pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, B. L. A. și A. P..
În motivarea cererii, contestatorii au solicitat anularea deciziei contestate ce a fost motivată și tehnoredactată în data de 16.01.2015,după 9 luni și 2 zile de la pronunțare; rejudecarea pricinii; declinarea competenței pentru primul capăt din cererea introductivă din 26.10.2007, referitor la cele două notificări din 21.08.2007 și obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată .
Contestația în anulare de drept comun întemeiată pe dispozițiile art.317 Cod procedură civilă pentru nerespectarea procedurii de chemare a pârâtei pentru primul termen din data de 20.01.2014, urmărindu-se din start favorizarea în recurs a primăriței (pârâtei), întrucât recursurile lor (în două exemplare) au fost expediate înspre și de la judecătorie la aceeași dată, comunicându-li-se exemplarul pârâtei la data de 18.12.2013, iar exemplarul lor i s-a comunicat pârâtei după o luna pe data de 17.01.2014. Prin adresa din 20.01.2014, pârâta solicita numai amânarea judecării cauzei pentru formularea de concluzii scrise, având probabil cunoștință de judecarea cu urgență a recursului lor, iar pentru recursul pârâtei se puteau copia motivele din cerere direct în decizie (cum s-a procedat, cu unele modificări din punct de vedere gramatical).
Văzând lipsa de imparțialitate a instanței și având cunoștință de subiectivismul și poziția suverană care a caracterizat-o pe d-na judecător G. B. în litigiile anterioare, la termenul din 20.01.2014 a învederat instanței incompatibilitatea relativă a d-nei judecător G. B. pentru evitarea subiectivității în activitatea de soluționare a cauzei. P. termenul de 03.02.2014 (de judecare a cererii de recuzare), completul constituit pentru recuzare la data de 21.01.2014 a fost modificat prin înlocuirea fără motiv (pe care îl presupune) a domnului Președinte D. M., cu doamnele judecătoare D. S. și D. M. – Președinte, pe care le recuzaseră anterior prin cererea din data de 24.10.2011.
Se concluzionează în sensul că judecarea motivelor lor de recurs s-a transformat numai în judecarea cererii de recuzare (care s-a respins motivându-se pe reaua lor credință), după cum reiese și din afirmațiile făcute de către instanță la pag. 14 rândul 5 de jos a deciziei din care se citează: ”tribunalul apreciază că nu trebuie să procedeze la analiza temeiniciei lor, însă va prezenta sintetic unele aspecte pentru lămurirea reclamanților”.
Contestația în anulare speciala reglementată de dispozițiile art.318 Cod procedură civilă pentru faptul că dezlegarea dată prin hotărârea contestată este rezultatul unor greșeli materiale datorate nejudecării motivelor lor de recurs și a susținerilor din întâmpinarea formulată la data de 13.01.2014.
În concret, instanța a nesocotit gradul de complexitate al cererii lor (din rea credința sau din nepricepere) impunând și accelerând autoritar judecarea cauzei numai pentru pronunțare (motivată în nouă luni, în loc de judecarea în 3 luni). Se consideră că instanța de recurs a fost într-o confuzie totală, determinată de nestudierea dosarului și a probelor administrate, omițând să dispună completarea cu probe legale și a dat în mod greșit eficiență înscrisurilor falsificate de pârâtă.
Prin măsurile de urgentare a soluționării cauzei, instanța de recurs și-a depășit competența și s-a transformat într-o instanță de control a unei instanțe superioare de C. Administrativ care s-a pronunțat cu două luni mai târziu prin Decizia nr.2717/10.06.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.
Se apreciază că instanța ce a pronunțat decizia contestată nu și-a respectat atribuțiile ce-i reveneau potrivit art.129 al.9 Cod procedură civilă, ci doar s-a limitat a prelua din susținerile neconforme ale pârâtei.
Existența erorilor materiale evidente datorată confundării unor elemente importante și date materiale esențiale este confirmată de aprecierea instanței în sensul că s-ar fi adresat instanțelor pentru lămuriri, și nu pentru retrocedarea bunurilor confiscate de vechiul regim (cererile lor fiind arhivate cu știință, fără a fi fost comunicate comisiilor de validare).
În aceeași măsură, existența motivului de anulare a deciziei contestate este confirmată și de împrejurarea că motivele lor de recurs nu au fost analizate prin raportare și comparare cu probele administrate în cauză de toate părțile litigante.
În drept, contestatorii au invocat dispozițiile art.42 alin.1 pct.13, art.129 al.5, art.317- art.321 Cod procedură civilă 1865 și art.6 par.1 din CEDO.
Contestația în anulare este scutită de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar, conform dispozițiilor art.15 lit.p din legea nr.146/1997, ale art.42 din legea nr.1/2000 și art.3 din OG nr.32/1995.
Intimata C. L. Gârcina pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, legal citată, a formulat întâmpinare (f.17,18 ds.) prin care a solicitat respingerea contestației în anulare în principal ca tardivă și în subsidiar ca inadmisibilă.
În argumentare, intimata a susținut că decizia contestată este o decizie irevocabilă, nesusceptibilă de comunicare către părți deoarece nu mai este necesară o dată certă pentru trecerea vreunui termen de apel sau recurs. Or, contestatorul C. C. a fost în sală la termenul din data de 14.04.2014 când a avut loc pronunțarea și a frecventat în mai multe rânduri arhiva instanței în vederea eliberării unei copii după decizia contestată, deci avea cunoștință despre soluția instanței și din acel moment dispunea de 15 zile pentru formularea unei contestații în anulare.
Cu privire la fondul contestației, s-a apreciat că normele procesuale incidente dispun că o contestația în anulare poale fi promovată atunci când:
- hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanța necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia. Or, instanța era competentă și nu au fost încălcate normele referitoare la alcătuirea acesteia iar în ceea ce privește cererea de recuzare a d-nei judecător G. B., instanța s-a pronunțat asupra acesteia.
- dezlegarea dată recursului este rezultatul unei erori materiale. În această ipoteză, contestatorul dă dovada că nu înțelege termenul de eroare materială și consideră că recursul său trebuia rejudecat pe fond dar nici nu indica vreo eroare materială care a generat respingerea recursului.
- instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen. Or, și pentru această ipoteză se observă că instanța nu a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate.
- instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unuia dintre recursurile declarate în cauză. Or, după cum se poate observa, instanța s-a pronunțat asupra tuturor recursurilor declarate.
Intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și intimatele persoane fizice B. L. A. și A. P., legal citate, nu au formulat întâmpinare și nu și-au exprimat în mod nemijlocit poziția procesuală față de contestația în anulare dedusă judecății.
La termenul de judecată din data de 12.02.2014, s-a invocat din oficiu excepția tardivității contestației în anulare și s-a dispus amânarea judecării cauzei pentru a se da părților posibilitatea să-și exprime punctul de vedere cu privire la excepția invocată din oficiu, contestatorii solicitând respingerea excepției, iar intimata C. L. Gârcina solicitând admiterea acesteia.
Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare, nedevolutivă, comună și nesuspensivă de executare, prin care se poate obține, în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.317 și art.318 Cod procedură civilă 1865, retractarea hotărârii irevocabile atacate. Prin urmare, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât in cazurile și condițiile prevăzute în mod expres de lege.
Potrivit art.319 alin.2 Cod procedură civilă 1865,„contestația se poate face înainte de începerea executării și în tot timpul ei, până la săvârșirea ultimului act de executare. Împotriva hotărârilor irevocabile care nu se aduc la îndeplinire pe cale de executare silită, contestația poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre, dar nu mai târziu de un an de la data când hotărârea a rămas irevocabilă”.
În cauză, contestatorii solicită anularea deciziei civile nr.260/RC din 14.04.2014 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ * prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamanții C. C. și C. E. împotriva sentinței civile nr.4058 din 29.10.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. și admis recursul declarat de pârâta C. L. G. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva aceleași sentințe și, în consecință, a fost modificată în parte sentința recurată, în sensul respingerii ca nefondată a acțiunii precizate a reclamanților și menținerii celorlalte dispoziții ale sentinței recurate.
În speță, decizia atacată face parte din categoria acelor hotărâri judecătorești care nu se aduc la îndeplinire pe calea executării silite, fiind pronunțată la data de 14.04.2014 și tehnoredactată la data de 16.01.2015.
Din fișa dosarului acestei instanțe nr._ (atașată cauzei în baza referatului întocmit la data de 02.02.2015, în temeiul art.103 alin.11 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești), tribunalul constată că recurenții-reclamanți C. C. și C. E. au luat efectiv cunoștință de hotărârea atacată (decizia nr.260/RC din data de 14.04.2014 pronunțată de Tribunalul N.) la data de 12.05.2014, respectiv data când aceștia au dedus judecății acestei instanței o cerere de revizuire a aceleași decizii civile nr.260/RC din 14.04.2014 pronunțată de Tribunalul N. în dosarul nr._ *.
Or, în raport de această dată, tribunalul constată că promovarea contestației în anulare dedusă judecății în cauza de față s-a făcut cu încălcarea termenului de 15 zile calculat de la „data când contestatorul a luat cunoștință de hotărâre”, fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 02.02.2015 (conform mențiunii de dată certă aplicată pe cerere - fila 3 dosar). În aceste condiții, termenul limită până la care contestatorii puteau promova contestație în anulare împotriva deciziei civile nr.260/RC din 14.04.2014 a Tribunalului N. era data de 28.05.2014.
De esență este împrejurarea că legiuitorul a reglementat termenul de promovare a contestației în anulare în raport de data luării la cunoștință de hotărâre, și nu de data luării la cunoștință de ”motivarea hotărârii”, după cum greșit apreciază contestatorii C. C. și C. E..
Tribunalul mai reține că, potrivit dispozițiilor art.103 Cod procedură civilă 1865, neexercitarea oricărei căi de atac în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când legea dispune altfel sau când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Or, cum în prezenta cauză contestatorii C. C. și C. E. nu au invocat nicio împrejurare care să îi fi împiedicat să promoveze contestația în anulare în termenul statuat de norma procesuală, tribunalul reține că excepția tardivității invocată din oficiu de către instanță este întemeiată, urmând a o admite ca atare, cu consecința respingerii contestației în anulare ca tardiv formulată.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge pe excepția tardivității contestația în anulare formulată de contestatorii C. C., domiciliat în Piatra N., ., .. 51, județul N., și C. E., domiciliată în Piatra N., Aleea C. M., ., județul N., împotriva deciziei civile nr. 260/RC din data de 14.04.2014, pronunțată de Tribunalul N. – Secția I Civilă, în dosar nr._ *, în contradictoriu cu intimații C. Județeană N., cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., B. L. A., domiciliată în ., A. P., domiciliată în Piatra N., ., ., ., C. locală Gârcina, cu sediul în ..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 02.04.2015.
Președinte, Judecători, Grefier,
D. S. A.-M. U., C. Ailuțoaei
L. F.
Red. și tehnored. A.M.U. – 22.05.2015
Tehnored. C.A. – 22.05.2015
2 ex.
Recurs: D. M.; D. M.; G. B.
| ← Contestaţie la executare. Decizia nr. 234/2012. Tribunalul NEAMŢ | Fond funciar. Decizia nr. 47/2015. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
