Fond funciar. Decizia nr. 169/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 169/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 20-02-2012 în dosarul nr. 169/RC
Dosar nr._ fond funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 169/RC
Ședința publică din 20.02.2012
Instanța constituită din:
Președinte | D. M. | - judecător |
D. S. | - judecător | |
D. M. | - judecător | |
F. R. | - grefier |
La ordine a venit spre soluționare recursul civil formulat de recurenta-intimată C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, împotriva sentinței civile nr. 371 din 28.02.2011, pronunțată de Judecătoria B. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-petent O. N., domiciliat în satul Pîrîul Fagului, . N. și, cu intimata C. locală P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este litigiu de fond funciar;
- procedura de citare este îndeplinită;
- stadiul procesual – recurs, primul termen de judecată.
După referatul grefierului, având în vedere că a fost solicitată judecarea cauzei în lipsă de către C. județeană N., că nu mai sunt cereri de formulat, instanța constată litigiul în stare de judecată și, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise, reținând cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 371 din data de 28.02.2011, pronunțată de Judecătoria B. s-a admis plângerea civilă formulată de petentul O. N., în contradictoriu cu intimatele C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. L. P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. S-a anulat parțial Hotărârea Comisiei Județene N. nr. 8235/2010, în sensul că s-a admis cererea de constituire a dreptului de proprietate nr. 536/2009 restrânsă și, în consecință s-a constituit petentului dreptul de proprietate pentru suprafața de 3,31 ha teren cu vegetație forestieră pe raza comunei P. T., județul N..
P. soluționarea cauzei instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin Hotărârea atacată intimata C. Județeană a invalidat Hotărârea prin care intimata comisia locală, printre altele, a admis cererea de constituire a dreptului de proprietate, pendinte, formulată de petent în calitate de titular al dreptului de constituire a dreptului de proprietate prin valorificarea vocației la împroprietărire cu întâietate conform art. 36 din Legea nr. 1/2000 modificat, raportat la art. 2 cu referire la art. 12 din Legea nr. 187/1945 și l-a înscris pe petent în Anexa corespunzătoare la propria Hotărâre. Petentul este titularul dreptului.
Autorul a participat în ultimul Război mondial, a deținut 1,69 ha pământ în proprietate după Reforma Agrară din anul 1945, fiind omis din tabelul cu îndreptățiții la împroprietărire.
Prin cererea de constituire pendinte s-a cerut diferența de 3,31 ha în completare până la lotul-tip de 5 ha.
Instanța de fond a apreciat că soluția dată prin actul atacat - întemeiată în fapt pe motive constând în nedovedirea îndeplinirii de către autor a condițiilor Legii Reformei Agrare nr. 187/1945 și tardivitatea cererii de constituire, iar în drept pe art. 45 din Legea nr. 18/199, republicată și modificată, art. 36 din Legea nr. 36/2000 modificată și prin Legea nr. 212/2008, art. 6,8,61(1) și art.79 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 890/2005 modificat - este netemeinică și nelegală din următoarele motive:
Cu privire la termenul cererii de constituire, prima instanță a reținut că,
Potrivit art. 6 și art. 25 din Legea nr.1/2000 modificată, combinat cu art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată și modificată, introducerea la comisia locală competentă a cererii de constituire a dreptului de proprietate formulată de un succesibil în temeiul art. 36 din Legea nr. 1/2000, în redactarea dată prin Legea nr. 212/2008, are semnificația acceptării moștenirii autorului defunct, cu repunerea de drept - prin efectul legii (ope legis) - în termenul de prescripție a dreptului de opțiune succesorală, care, în lipsa unui termen special în Legea nr. 212/2008, are durata din dreptul comun (art.700 Cod civil) - 6 luni.
Începutul curgerii acestui termen (dies a quo) îl constituie, în tăcerea Legii nr. 212/2008 (lege interpretativă prin conținut și scop), ziua intrării ei în vigoare -2 noiembrie 2008 (3 zile de la publicarea în M.Of., conform normei constituționale pertinente), altfel actul normativ ar rămâne un ,,act mort”- lipsit de eficiență juridică, interpretare inacceptabilă.
Mai mult decât atât, singura această înțelegere a naturii, duratei și începutului termenului în discuție dă substanță în speță dreptului petentului la un proces echitabil în spiritul art. 6 paragr.1 din CEDO.
Cu privire la fondul plângerii, prima instanță a reținut că,
Potrivit art. 36 din Legea nr. 1/2000 modificat, „Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, precum și persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, li se vor acorda terenurile respective în limita suprafețelor disponibile sau despăgubiri.
Prin Legea nr. 212/2008, în vigoare din 2 noiembrie 2008, conținutul art. 36 evocat s-a modificat astfel: „Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.”
Examinând sistematic, teleologic și istoric acest text de lege, instanța de fond a constatat că au dreptul la constituirea dreptului de proprietate prin împroprietărire următoarele categorii de persoane:
-persoanele îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale cu întâietate la împroprietărire conform art. 12 din Legea nr. 187/1945 sau cu o anumită suprafață de teren,simpla nominalizare în tabel neputând avea - față de dispozițiile art.14 și art. 12 din Legea de reformă agrară coroborate cu prevederile Regulamentului 4 de aplicare a acesteia - semnificația vocației la împroprietărire, concluzie rezultată și din înscrierea în aceste tabele a persoanelor care împreună cu familia erau înainte de reforma agrară din anul 1945 proprietari pe 5 ha teren în condițiile în care potrivit art.2 lit. a din Legea nr. 187/1945 scopul principal al reformei agrare era mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești existente, care au mai puțin de 5 ha.
- persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite,situație în care nu se impune dovada vocației lor la împroprietărire în modul arătat în ipoteza imediat precedentă,ci doar proba participării în război și inexistenței proprietății funciare personale în anul 1945 sau - dacă exista - avea întinderea mai mică de 5 ha, probă care potrivit art. 6 din Legea nr. 1/2000 nu se poate produce decât cu înscrisuri.
- moștenitorii cu vocație succesorală concretă la succesiunea acestor categorii de persoane (autori);
Obiectul dreptului de constituire îl constituie potrivit aceluiași art. 36, modificat prin Legea nr. 212/2008 - terenurile agricole și forestiere, evident în limita suprafețelor disponibile, în lipsa cărora se acordă despăgubiri.
Fiind în prezența unei proceduri speciale prealabile și obligatorii de constituire, aceasta începe numai prin formularea - personal sau prin mandatar cu procură scrisă - a unei cereri de constituire, care se depune la Primăria localității unde se află terenul, conform art. 9 din Legea 18/1991.
În considerarea finalităților Legii nr. 187/1945 (art. 2 lit. a) pusă în aplicare în speță prin art. 36 prin Legea nr. 1/2000, modificat prin Legea nr. 212/2008, raportat la situația de fapt reținută în cele ce precedă, prima instanță a apreciat că petenta are o speranță legitimă la împroprietărirea cu terenul solicitat și cuvenit autorului său, speranță care constituie un ,,bun” în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, așa cum a statuat Curtea de la Strasbourg în jurisprudența sa.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, instanța de fond, întemeiată pe dispozițiile legale invocate și pe art. 1, art. 6 din Legea nr. 1/2000 modificată, raportat la art. 53 alin. 2 din Legea nr.18/1991, republicată și modificată, văzând și art. 274 Cod procedură civilă, a hotărât potrivit dispozitivului.
Intimata C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a declarat recurs împotriva sentinței civile pe care o consideră netemeinică și nelegală, arătând în motivare că petentul nu a făcut dovada calității de luptător pe front și a îndeplinirii cerințelor Legii nr.187/1945 pentru împroprietărire.
Astfel, conform adeverinței nr. 0.435/16.07.1999 eliberată de U.M._ Pitești, petentul a fost premilitar, contingent 1949, evacuat la data de 05.05.1946 de sub Centrul de Pregătire Militară G. din Subinspectoratul de Pregătire Premilitară N., pe raza județului F., și nu luptător pe front în sensul pe care Legea nr.212/2008 îl conferă acestei noțiuni, iar calitatea de veteran de război acordată conform Legii nr. 44/1994 nu se circumscrie calității de luptător pe front cerută pentru constituirea dreptului de proprietate, întrucât, potrivit acestui act normativ puteau fi veterani și alți participanți la război, nu doar cei care au luptat pe front.
Recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței civile și respingerea plângerii.
În drept, recursul este motivat pe prevederile art. 304 pct. 6,9 și art. 3041 Cod procedură civilă.
Conform prevederilor art. 42 din Legea nr. 1/2001, republicată, prezentul recurs este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
Deși legal citați în instanță, intimații nu au formulat întâmpinare.
Examinând sentința atacată în raport de motivele de recurs invocate și cu prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul constată că aceasta nu este temeinică.
Astfel, prin Legea nr. 212/2008, intrată în vigoare la data de 02.11.2008, a fost modificat art. 36 din Legea nr. 1/2000 republicată, în sensul introducerii unei noi categorii de beneficiari ai constituirii dreptului de proprietate, respectiv a acelora care fac dovada calității de luptător pe front și a îndeplinirii cerințelor Legii nr. 187/1945 pentru împroprietărire. În condițiile în care Legea nr. 212/2008 nu cuprinde prevederi derogatorii, tribunalul constată că și cererile formulate în baza acestui act normativ sunt supuse procedurii cadru de constituire și reconstituire reglementată de legile fondului funciar, procedură ce reglementează termenul de depunere a cererilor, etapele de soluționare și cazurile în care beneficiarii se pot adresa instanței.
Prin urmare, un prim aspect care trebuie verificat în soluționarea unei astfel de cereri este respectarea termenului de depunere a acestora la comisiile comunale, locale sau orășenești. În acest sens, tribunalul constată că ultima reglementare a termenului de depunere a cererilor este art. 33 din Legea nr. 1/2000, anterior modificării prin Legea nr. 247/2005, prin care stabilește un termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a actului normativ. Acest termen se aplică tuturor actelor normative ulterioare prin care sunt prevăzute noi categorii de beneficiari, cu excepția cazului în care prin aceste acte normative nu se stabilește un nou termen. Ori, așa cum s-a arătat, Legea nr. 212/2008 nu prevede un alt termen de depunere a cererilor de constituire, motiv pentru care verificarea respectării termenului de către acești beneficiari se face în raport cu art. 33 din Legea nr. 1/2000 anterior modificării prevăzute de Legea nr. 247/2005.
Această concluzie se impune și față de modificarea art. 33 din Legea nr. 1/2000 adusă prin Legea nr. 247/2005 prin care se stabilește ca ultim termen data de 30.11.2005, dată care evident nu poate fi impusă unor beneficiari vizați prin acte normative ulterioare.
În prezenta cauză, față de data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 02.11.2008, termenul de 60 de zile prevăzut de art. 33 din Legea nr. 1/2000 anterior modificării prin Legea nr. 247/2005 expiră la data de 03.01.2009 și a fost depășit de către petenta care a depus cererea de constituire la data de 6.08.2009.
Tribunalul va mai constata că instanța de fond a procedat la verificarea termenului de depunere a cererii cu greșita aplicare a legii, întrucât acesta nu se analizează în raport cu prevederile art. 700 Cod civil, ci în raport cu prevederile art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991 republicată, potrivit cărora sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile care au aparținut autorului lor, fiind considerați că au acceptat succesiunea prin cererea pe care o fac comisiei, cerere care trebuia depusă în cadrul termenului de decădere prevăzut de lege – textul coroborându-se astfel cu prevederea legală privitoare la termen.
Totodată, tribunalul constată că, față de reglementările legilor fondului funciar, respectarea termenului de depunere a cererii de constituire/reconstituire este o condiție de fond ce trebuie îndeplinită cumulativ cu alte condiții impuse de text, în cazul de față cu dovedirea calității de luptător pe front și a îndeplinirii cerințelor impuse de Legea nr. 187/1945 pentru împroprietărire. Nerespectarea termenului de depunere a cererii, reținută în hotărârea Comisiei județene N. atacată în cauză și analizată de instanța de fond cu erorile anterior expuse, atrage decăderea, respectiv stingerea dreptului subiectiv civil de constituire.
Prin urmare, tribunalul constată că cererea petentului nu îndeplinește cumulativ toate condițiile de constituire, fiind depusă cu depășirea termenului prevăzut de lege.
Față de cele arătate, tribunalul constată că recursul este fondat și va fi admis în temeiul art. 312 Cod procedură civilă raportat la art. 3041 Cod procedură civilă, iar hotărârea instanței de fond va fi modificată în sensul că plângerea petentului va fi respinsă ca nefondată.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, împotriva sentinței civile nr. 371/28.02.2011 a Judecătoriei B., în contradictoriu cu intimatul-petent O. N., domiciliat în satul Pîrîul Fagului, . N. și, cu intimata C. locală P. T. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
Modifică în totalitate sentința atacată în sensul că respinge ca nefondată plângerea formulată de petentul O. N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 20.02.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
D. M. D. S. și D. M. F. R.
Red./D..; Tehnored./F.R./13.03.2012;
Fond:P. I.; 3ex
| ← Fond funciar. Decizia nr. 171/2012. Tribunalul NEAMŢ | Expropriere. Sentința nr. 210/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
