Fond funciar. Decizia nr. 547/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 547/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 05-06-2012 în dosarul nr. 547/RC
Dosar nr._ litigiu funciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din 05.06.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 547/RC
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | - C. M. | - președinte secție |
- O. E. | - judecător | |
- M. C. | - judecător | |
- R. L. | - grefier |
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de petenții C. E., U. A., U. I., domiciliați în satul B., . și R. P., domiciliată în orașul Sfântul G., LCT. Pais D. nr.1, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1402 din data de 21.09.2011, pronunțată de Judecătoria B., în contradictoriu cu intimatele C. locală Grințieș pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, a răspuns recurenții-petenții C. E. și U. A., lipsă fiind recurenții-petenți U. I. și R. P. și reprezentanții intimatelor C. locală Grințieș pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- procedura de citare este legal îndeplinită;
- obiectul cauzei este fond funciar;
- cauza se află la al II-lea termen de judecată;
Recurenta-petentă C. E. depune la dosar copia certificatului nr. 431 din 10.05.2012 emis de Unitatea Militară_ Pitești și concluziile scrise.
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.
Recurenta-petentă C. E. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și reconstituirea dreptului de proprietate pentru diferența de 3 ha, întrucât i s-a reconstituit doar pentru 2 ha.
Recurentul-petent U. A. solicită admiterea recursului și modificarea sentinței recurate.
Instanța, în temeiul art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra recursului civil de față constată următoarele;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei B. sub numărul_, petenții C. E., U. A., U. I., R. P. au formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 8828/31.05.2011.
In plângere s-a solicitat anularea parțială a hotărârii sus amintite și reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră de 3 ha, după autorul U. V..
În drept au fost invocate dispozițiile Legii nr. 18/1991, Legii nr. 1/2000 și ale Legii nr. 247/2005.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.
Prin sentința civilă nr. 1402 din data de 21.09.2011 pronunțată de Judecătoria B. a fost respinsă, ca neîntemeiată, plângerea, cu următoarea motivare: prin cererea adresată Comisiei Locale Grințieș, petenții au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră de 3 ha, după autorul U. V., invocând dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008.
Cererea de reconstituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren cu vegetație forestieră amintite mai sus a fost respinsă prin Hotărârea Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 8828/31.05.2011.
Instanța de fond a constatat că, după același autor s-a mai reconstituit dreptul de proprietate pentru suprafața de 2 ha teren cu vegetație forestiera și că, potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2008 se stabilește că „Persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri”.
Din analiza art. 36 din Legea nr. 1/2000, se constată că sunt prevăzute următoarele categorii de persoane care au vocație la constituirea dreptului de proprietate, în acest temei, și anume: persoanele fizice, care au fost împroprietărite la Reforma agrară din anul 1945, în baza Legii nr.187/1945, dar cărora nu li s-a atribuit terenul la care aveau dreptul în mod efectiv sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanele fizice care îndeplineau condițiile pentru a fi împroprietărite în anul 1945, în baza aceleiași legi de reformă agrară, care au fost înscrise în tabelele nominale, persoanele fizice care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
Din actele dosarului instanța de fond a constatat că după același autor a fost reconstituit dreptul de proprietate în baza legilor fondului funciar în suprafața cu care este prevăzut în tabelul de împroprietăriți întocmit cu ocazia reformei agrare din anul 1945. Suprafața de 5 ha este suprafața maximă care se putea acorda până la completarea lotului tip și era diferențiată în funcție de categoria de beneficiari in care se încadra autorul conform art. 2 din legea 187/1945. Prin urmare este nefondata cererea petenților de a li se constitui dreptul de proprietate pana la completarea lotului tip de 5 ha teren cu vegetație forestiera.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs petenții C. E., U. A., U. I., R. P..
În recursul declarat, petenții au criticat sentința instanței de fond, pentru următoarele motive: pentru a respinge plângerea formulată, instanța de fond a reținut ca după autorul pentru care au solicitat constituirea dreptului de proprietate a fost reconstituit dreptul de proprietate in baza legilor de fond funciar in cuantumul prevăzut în tabelul de împroprietăriți întocmit cu ocazia reformei agrare din anul 1945.
În realitate, au solicitat constituirea dreptului de proprietate, deoarece au formulat și depus cerere de constituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,00 ha teren forestier la C. locala de fond funciar GRINTIEȘ, fiind înregistrată sub nr.134/15.12.2009, în calitate de moștenitori ai lui U. I. V., participant pe front, persoană îndreptățită la împroprietărire în conformitate cu dispozițiile L.187/1945 în nume propriu, iar alăturat cererii au depus acte doveditoare a îndreptățirii la reconstituirea dreptului de proprietate ca persoana care a luptat pe frontul celui de al II - lea război mondial.
Potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea 1/2000, cu modificările si completările ulterioare, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la Arhivele militare ale Ministerului Apărării ca au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea 187/1945 pentru a fi împroprietărite, li se vor acorda terenurile respective, agricole sau forestiere, în limita suprafețelor disponibile sau despăgubiri.
Autorul U. V., în numele căruia solicită constituirea dreptului de proprietate, la data aplicării Legii 187/1945 era țăran cu teren sub lotul tip de 5 ha și avea calitatea de participant pe front, astfel că avea dreptul să fie împroprietărit cu diferența de 3 ha teren pana la completarea lotului de 5 ha.
C. Județeană a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului declarat în cauză, cu următoarea motivare: petenții contestă Hotărârea Comisiei județene pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor N. nr. 8828 din 31 mal 2011, hotărâre prin care a fost invalidată propunerea Comisiei comunale Grințieș de aplicare a legilor fondului funciar referitor la admiterea cererii pentru reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,00 ha teren cu vegetație forestieră.
Față de solicitarea reclamanților, intimata a făcut următoarele precizări:
1) analizând Hotărârea Comisiei locale Grințieș nr. 3 din 11 martie 2011, împreună cu documentația care a stat la baza adoptării sale, C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a invalidat propunerea comisiei locale referitoare la admiterea cererii formulată de petenți, în sensul reconstituirii dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,00 ha teren cu vegetație forestieră.
Față de motivarea Comisiei județene N. potrivit căreia, deși solicitanții fac dovada cu acte de la arhivele mutare ale Ministerului Apărării că defunctul lor autor a fost pe front, însă nu fac dovada faptului că acesta îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945, se impun următoarele mențiuni: raportat la documentele de depuse de reclamanți la dosarul cererii (acte de stare civilă și un extras din livretul militar - din care nu se poate identifica participarea la război a titularului), consideră că dintr-o eroare materială, de tehnoredactare, s-a reținut în motivarea hotărârii Comisiei județene că aceștia au depus acte de la arhivele militare care pot face dovada participării active la luptele de pe front a defunctului U. I. V. în cel de al doilea război mondial, atâta timp cât documentele depuse în dovedirea acestui fapt nu emană de la Arhivele Militare ale Ministerului Apărării Naționale.
In aceste condiții, apreciază că principalul motiv pentru care cererea formulată de reclamanți nu putea fi soluționata favorabil de către C. județeană N. este cel al nerespectării prevederilor art. 36 așa cum a fost modificat prin Legea nr. 212/2001.
Prin numeroase hotărâri adoptate de C. județeană, cererile formulate de persoane care se considerau îndreptățite la reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate prin aplicarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, au fost respinse dacă dovada participării la război se făcea doar cu înscrisuri de tipul celui anterior menționat ori cu alte documente care nu erau eliberate de către Arhivele Militare - UM_ Pitești.
De altfel, prin Hotărârea Comisiei județene nr. 9002 din 26 septembrie 2011 eroarea susmenționată a fost îndreptată.
Astfel, raportat la dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, așa cum a fost modificat prin prevederile art. unic al Legii nr. 212/2008, apreciază ca înscrisurile depuse nu fac parte din categoria de acte doveditoare menționate în cuprinsul actului normativ. De altfel, pe aceste documente nu există nicio mențiune a arhivelor militare care să confirme corectitudinea și autenticitatea datelor înscrise și, mai mult, din cuprinsul acestora nu se poate determina, fără niciun echivoc, participarea efectivă a defunctului autor al reclamanților la luptele de pe front din cel de al doilea război mondial.
Textul actului normativ este de strictă interpretare și aplicare, astfel încât nedepunerea unor acte care să provină de la arhivele militare ale Ministerului Apărării Naționale echivalează cu neîndeplinirea unei condiții de fond pentru admiterea cererii. Legiuitorul nu a acordat posibilitatea de a se asimila diferitele tipuri de documente care ar putea demonstra participarea la război cu cele care emană strict de la arhivele militare, ci a impus ca singur mod de dovedire numai documentele eliberate de susmenționata instituție.
Astfel, pe cale de consecință, nu este îndreptățit nimănui să adauge la lege, cu atât mal mult cu cât, procedând de această manieră, s-ar eluda îndeplinirea unor condiții de fond, necesare valabilității raporturilor juridice care s-ar naște din aplicarea prevederilor legale.
Dacă s-ar considera că reclamanții, în calitate de moștenitori, ar fi asimilați persoanelor menționate la a treia categorie prevăzută în textul Legii nr. 212/2008, respectiv cea a persoanelor „care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front si că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr.187/1945 pentru a fi împroprietărite", totuși se poate observa că legea impune două condiții cumulative probate prin două categorii de acte doveditoarei
a) acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării din cuprinsul cărora să rezulte că solicitantul a luptat pe front, și
b) acte din care să rezulte că solicitantul îndeplinea condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărit.
Astfel, chiar dacă s-ar aprecia că petenții au făcut dovada că defunctul lor tată a luptat pe front - ținând seama și de extrasul din tabelul de parcelare a terenului expropriat depus în dovedirea pretinsului drept de proprietate (în tabelul depus apare înscris numitul V-le I. U., cu o suprafață de 1,00 ha, situată unul în pct. „Dos Răstoci"), comisia județeană în mod corect a apreciat că nu sunt îndreptățiți la reconstituirea dreptului de proprietate pentru teren cu vegetație forestiera, după cum s-a solicitat inițial, motivat de următoarele:
a) solicitanții nu au făcut dovada că defunctul autor ar fi avut în proprietate teren cu vegetație forestieră; ca atare comisia locală putea să propună, cel mult, constituirea dreptului de proprietate pentru un teren cu vegetație forestieră șl nu reconstituirea dreptului ele proprietate. De asemenea, este de observat că Legea nr. 187/1945 prevedea constituirea unui lot maxim de 5,00 ha, însă suprafața ce era atribuită în mod efectiv persoanelor îndreptățite, fie chiar și celor care nu dețineau la nivelului anului 1945 nicio suprafață de teren, se stabilea atât în funcție de „întâietatea la împroprietărire" a solicitantului, cât și de suprafața disponibilă de la nivelul localității, situație care rezultă din interpretarea dispozițiilor art. 12 și art. 14 din Legea nr. 187/1945. Pe cale de consecința, textul actului normativ trebuie interpretat în sensul că suprafața de 5,00 ha teren reprezenta suprafața maximă de teren pe care o putea deține o familie la nivelul anului 1945, și nu este corect a se aprecia că în mod obligatoriu și fără nicio diferențiere, toate familiile de agricultori trebuiau să fie instituiți proprietari asupra unei suprafețe de teren de 5,00 ha,
b) potrivit art. III alin. (i) lit „a" din Legea nr. 169/1997 pentru modificarea și completarea Legii fondului funciar nr. 18/1991, cu modificările și completările ulterioare, sunt lovite de nulitate absolută, potrivit legislației civile, actele de reconstituire a dreptului de proprietate asupra unor terenuri forestiere pentru persoanele care nu au deținut anterior în proprietate astfel de terenuri; deci comisia județeană nu putea să reconstituie dreptul de proprietate pentru un teren cu vegetație forestieră, așa cum s-a solicitat inițial prin cererea adresată comunei Grințieș, în situația în care autorul solicitanților nu a deținut în proprietate terenuri cu o asemenea categorie de folosință, în cazul unei reconstituiri, hotărârea comisiei județene era lovită de nulitate absolută;
c) potrivit art. 34 alin. (1) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, cu modificările și completările ulterioare, terenurile forestiere proprietate publică a statului nu fac obiectul constituirii dreptului de proprietate sau al vreunui dezmembrământ al acestuia.
2) Nu toți solicitanții inițiali au formulat cererea inițială de chemare în judecată și, pe cale de consecință, prezentul recurs. Astfel, numiții U. V. C. și D. V. M. nu s-au adresat instanței de judecată cu o plângere împotriva hotărârii comisiei județene, deși inițial, au solicitat reconstituirea dreptului de proprietate.
3) De asemenea, în aplicarea dispozițiilor legale în materia fondului funciar, propunerile de reconstituire a dreptului de proprietate înscrise în tabelul nominal întocmit potrivit anexei nr. 48 la Hotărârea Guvernului nr. 890/2005 nu au fost avizate favorabil deșeful ocolului silvic.
4) Potrivit legislației funciare, reconstituirea dreptului de proprietate se face numai persoanelor care depun în termenul legal o cerere în acest sens. Termenele stabilite de legiuitor sunt termene de decădere, care au ca efect juridic pierderea dreptului ce nu a fost exercitat în termenul legal. Astfel, nerespectarea termenelor pentru depunerea cererilor, atrage decăderea persoanelor fizice și juridice din dreptul de a uza de procedura administrativă prevăzută de legilor fondului funciar, în vederea reconstituirii dreptului de proprietate.
Ori, termenul limită până la care puteau formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate persoanele care se considerau îndreptățite la formularea unor astfel de solicitări a fost data de 30 noiembrie 2005, termen stabilit prin modificările aduse legislației în materia fondului funciar de Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.
Având în vedere aceste aspecte și ținând seama de faptul că reclamanții au formulat cerere pentru reconstituirea dreptului de proprietate la data de 15 decembrie 2008, apreciază că, în mod corect, C. județeană N. a respins solicitarea ca fiind și tardiv introdusă.
In concluzie, față de considerentele susmenționate, apreciază că recursul promovat de recurenții - reclamanți este neîntemeiat, motiv pentru care solicită respingerea acestuia și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond.
Intimata a mai solicitat respingerea ca neîntemeiat față de C. județeană N. a unui eventual capăt de cerere privind obligarea la plata cheltuielilor de judecată, motivat de faptul că nu se poate reține nici o culpă în sarcina Comisiei județene N. în acest litigiu.
Recurenții au mai depus la dosar copie de pe livretul militar al autorului U. V., adresă de la Unitatea Militară_ Pitești, din care rezultă că acesta a participat la al II-lea război mondial, precum și note de concluzii în care reluau, în esență motivele invocate prin cererea de recurs.
Examinând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 3041 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele motive:
În fapt, prin acțiunea introductivă de instanță, petenții au formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 8828/31.05.2011, prin care a fost invalidată propunerea Comisiei locale Grințieș de admitere a cererii de reconstituire în favoarea petenților, în calitate de moștenitori ai autorului U. V., a dreptului de proprietate pentru terenul de 3 ha cu vegetație forestieră, teren la care autorul ar avea dreptul până la completarea lotului tip de 5 ha, ținând cont și de suprafața pe care acesta o avea deja în proprietate. Petenții s-au considerat îndreptățiți la constituire, în această modalitate, în temeiul dispozițiilor Legii nr. 247/2005, a Legii nr. 1/2000 și a Legii nr. 212/2008, pentru diferența de 3 ha, care li se cuveneau ca moștenitori ai autorului până la completarea lotului tip de 5 ha.
Având în vedere temeiul invocat de petenți, se constată că, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv față de cele intervenite prin Legea nr. 212/2008, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
Din analiza textului menționat, se constată că sunt prevăzute următoarele categorii de persoane care au vocație la constituirea dreptului de proprietate, în acest temei, și anume:
- persoanele fizice, care au fost împroprietărite la Reforma agrară din anul 1945, în baza Legii nr. 187/1945, dar cărora nu li s-a atribuit terenul la care aveau dreptul în mod efectiv sau cărora atribuirea le-a fost anulată;
- persoanele fizice care îndeplineau condițiile pentru a fi împroprietărite în anul 1945, în baza aceleiași legi de reformă agrară, care au fost înscrise în tabelele nominale;
- persoanele fizice, care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite.
În cauzele în care se solicită aplicarea art. 36 din Legea nr. 1/2000 nu poate fi vorba de o reconstituire a dreptului, deoarece aceste categorii de persoane nu au avut în proprietate terenuri, care să fi fost preluate în orice modalitate pentru a putea fi apreciată că prin constatarea îndeplinirii condițiilor din acest text, este vorba de o reintrare a terenurilor în patrimoniul foștilor proprietari, ci în mod evident în cazul constatării îndeplinirii condițiilor se realizează o constituire a dreptului în patrimoniul solicitanților, acesta fiind momentul în care pentru prima dată bunurile intră, în mod efectiv, în patrimoniul celor îndreptățiți.
Față de categoriile de persoane rezultate din interpretarea textului arătat, drept beneficiare ale constituirii, se constată că autorul petenților, în raport de actul invocat în dovedirea dreptului de proprietate, se încadrează în categoria persoanelor fizice care îndeplineau condițiile pentru a fi împroprietărite în anul 1945, în baza legii de reformă agrară, care au fost înscrise în tabelele nominale și, ca atare, în analiza cererii formulate se impune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:
- să aibă calitatea de persoane îndreptățite la împroprietărire, în accepțiunea Legii nr. 187/1945,
- să fi fost înscrise în tabelele nominale întocmite la acea dată.
În acest temei petenților, în calitate de moștenitori ai autorului U. V., li s-a recunoscut dreptul de proprietate asupra terenului, care a fost evidențiat în tabele de împroprietăriți.
Având în vedere înscrierea autorului petenților pe lista cu îndreptățiții la împroprietărire, se constată că a fost făcută aplicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, fiind recunoscut anterior dreptul acestora, în calitate de moștenitori ai autorului asupra terenului cu care acesta a figurat pe listele de îndreptățiți, cum de altfel în mod corect a fost apreciat și de către instanța de fond.
Faptul că autorul petenților a avut și calitatea de veteran de război, fapt dovedit cu acte care au fost eliberate de Arhivele Militare, nu conferă acestuia calitatea de îndreptățit la constituirea dreptului de proprietate și în acest temei, deoarece categoriile de persoane prevăzute în acest act normativ sunt distincte, condițiile necesar să fie îndeplinite fiind diferite, fără însă ca obligatoriu să aibă ca efect constituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 5 ha, în condițiile în care determinarea suprafețelor cuvenite fiecărei persoane era atributul exclusiv al comitetelor locale, constituite pe comune, și se realiza în funcție de suprafața avută în proprietate anterior intrării în vigoare a legii de reformă agrară, dar și față de rezerva de pământ existentă în raza fiecărei unități administrative, constituită la acel moment ca plasă.
Față de procedura de împroprietărire, expres și imperativ reglementată de Legea de reformă agrară, se constată că dreptul petenților la constituire, în temeiul art. 36 din Legea nr. 1/2000, în calitate de moștenitori ai autorului înscris ca îndreptățit, a fost dovedit pentru suprafața care deja a fost obținută în baza acestui temei.
Aceasta deoarece sunt respectate în totalitate regulile impuse de Legea de reformă agrară din anul 1945, și anume corelarea suprafeței existente în proprietate cu disponibilul existent la nivelul fiecărei comune. În această situație, sunt respectate și dispozițiile Legii nr. 1/2000, în care se prevede, astfel cum am arătat, categoria persoanelor îndreptățite ca fiind cele care au fost înscrise cu suprafețe atribuite în tabelele nominale, urmând să fie acordate terenurile respective, care au făcut obiectul împroprietăririi în anul 1945.
Prin urmare, se constată că aplicarea tezei finale a art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 212/2008, poate să intervină numai pentru situațiile în care nu sunt îndeplinite condițiile pentru înscrierea autorului în celelalte categorii de persoane beneficiare a dreptului la constituire prevăzut de același text, aceasta fiind de altfel și rațiunea pentru care legiuitorul a modificat succesiv dispozițiile acestui text, respectiv art. 36 din Legea nr. 1/2000, și a introdus o ultimă categorie de persoane beneficiare a constituirii, care nu trebuie să se regăsească și în celelalte categorii prevăzute de articolul menționat.
În mod corect instanța de fond a reținut că suprafața de 5 ha este suprafața maximă care se putea acorda până la completarea lotului tip și era diferențiată în funcție de categoria de beneficiari in care se încadra autorul conform art. 2 din legea 187/1945, astfel că este nefondata cererea petenților de a li se constitui dreptul de proprietate pana la completarea lotului tip de 5 ha teren cu vegetație forestiera.
P. considerentele expuse, se constată că instanța de fond a făcut o legală și corectă apreciere a probelor administrate în cauză, raportate la dispozițiile aplicabile în speța de față, motive față de care, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă, recursul declarat urmează să fie respins.
P. ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petenții C. E., U. A., U. I., domiciliați în satul B., . și R. P., domiciliată în orașul Sfântul G., LCT. Pais D. nr.1, ., ., împotriva sentinței civile nr. 1402/21.09.2011 a Judecătoriei B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
C. M. O. E. și M. C. R. L.
Red.C. M./14._;
Tehnored.R.L./18.06.2012;
Ex.2;
Fond O. G. M.
| ← Fond funciar. Sentința nr. 511/2012. Tribunalul NEAMŢ | Plângere împotriva încheierii de carte funciară. Legea... → |
|---|
