Partaj judiciar. Decizia nr. 289/2012. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 289/2012 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 04-04-2012 în dosarul nr. 289/RC
Dosar nr._ - partaj judiciar
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 04.04.2012
DECIZIA CIVILĂ NR. 289/RC
Instanța constituită din:
Președinte: D. M. – judecător
V. B. - judecător
D. M. – judecător
D. L. - grefier
La ordine venind pronunțarea recursurilor declarate de recurentul -reclamant C. N., domiciliat în Popești Leordeni, . A, județul I., cu reședința actuală în . și de către recurenții-pârâți C. L. și C. G., ambii domiciliați în . împotriva sentinței civile nr. 1595 din 20.07.2011 a Judecătoriei Târgu N., pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți C. C., domiciliat în Vizantea-Livezi, . A, județul V. și P. V., domiciliată în Popești Leordeni, ., județul I., având ca obiect partaj judiciar.
Dezbaterile fondului au avut loc în ședința publică din data de 28.03.2012, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre și în care s-a dispus amânarea pronunțării la data de 04.04.2012 când:
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 1595 din 20.07.2011 a Judecătoriei Târgu N., tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1595 din 20.07.2011 pronunțată de judecătoria Târgu N. a fost admisă în principiu și în fond acțiunea de partaj succesoral formulată de reclamantul C. N. împotriva pârâților C. C., P. V. și C. L..
A fost admisă în parte cererea reconvențională a pârâtei C. L..
A fost anulat, ca netimbrat, capătul de cerere formulată de aceeași pârâtă privind pasivul succesoral.
S-a constatat deschisă, prin deces la 19 septembrie 1969, succesiunea defunctului C. M. și la 26 03 1990, succesiunea defunctei C. A., ambii cu ultimul domiciliu în satul A., ..
S-a constatat că au calitate de moștenitori cu vocație succesorală concretă la averea defuncților sunt părțile, reclamantul și pârâții, în calitate de descendenți direcți ai defuncților, cărora li se cuvine câte o cotă de 1/4 din moștenire.
S-a constatat că masa succesorală a defuncților se compune din următoarele bunuri comune situate în situată în intravilanul comunei A., satul A. județul N.: casa bătrânească în valoare de 953 lei; suprafața de 1.084 m.p., de teren pe care se află construită casa bătrânească și casa de vacanță, construită de reclamantul C. N., suprafața de 1084 m.p., în valoare de 15.837 lei, fiind compusă din ..p. de teren, în valoare de 10.665,30 lei, incluzând parcelele 2 Cc-curți-construcții și 3 A –arabil, stăpânită de reclamant, delimitată de expert prin culoarea mov din schița anexă la raportul de expertiză tehnică și ., cu suprafața de 354 m.p. de teren, în valoare de 5171,94 lei - delimitată de expert prin culoarea portocalie din schița anexă la raportul de expertiză tehnică, pe care se află construcția C3 ridicată de pârâta C. L., în continuarea parcelei de 716 m.p. cumpărată de pârâtă cu actul autentic de vânzare-cumpărare, în această din urmă parcelă care este inclusă . de 400 m.p., înscrisă în titlu de proprietate a soțului pârâtei-reclamante.
S-a constatat o valoare a masei succesorale de 16.790 lei, iar fiecărui moștenitor i se cuvin bunuri în valoare de 4.197,50 lei.
S-a dispus sistarea stării de indiviziune în care se află părțile asupra averii moștenite de la părinți și s-au atribuit acestora loturi după cum urmează:
Lotul nr.1 a fost atribuit reclamantului-pârât C. N., fiind și compus din terenul în suprafață de 730 m.p. descris anterior, aferent casei sale de vacanță.
S-a constatat că reclamantul are drept la bunuri în valoare de 4.197,50 lei, primește bunuri în valoare de 10.665,30 lei, plătește sultă lotului nr.3 în valoare de 2270,30 lei, iar lotului nr.4, sulta în valoare de 4.197,50 lei.
Lotul nr. 2 a fost atribuit pârâtei-reclamante C. L., fiind compus din casa bătrânească, în valoare de 953 lei, inclusiv îmbunătățirile făcute de ea și de soțul ei la această casă, precum și suprafața de 354 m.p. de teren arabil, aferent construcției C3, care face parte din . teren de asemenea descrisă anterior.
S-a constatat că pârâta-reclamantă are drept la bunuri în valoare de 4.197,50 lei, primește bunuri în valoare de 6124,94 lei, plătește sultă lotului nr.3 în valoare de 1927,44 lei.
Lotul nr. 3 a fost atribuit pârâtei P. Vergina și se compune din sulta în valoare de 2.270,30 lei pe care o va primi de la reclamant, și sulta în valoare de 1927,44 lei, de la pârâta-reclamantă C. L..
Are drept la bunuri în valoare de 4.197,50 lei, primește sultă de această valoare de la lotul nr.1 și lotul nr.2.
Lotul nr. 4 a fost atribuit pârâtului C. C. și se compune din sulta în valoare de 4.197,50 lei.
Are drept la bunuri în valoare de 4.197,50 lei, primește sultă de această valoare de la lotul nr.1.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului 1.457 lei cheltuieli de judecată, constând în taxa de timbru, onorariul pentru avocat și onorariile pentru experți, sumă din care pârâta C. L. urmează să-i plătească reclamantului 473 de lei, iar ceilalți pârâți, P. Vergina și C. C., câte 492 de lei.
Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
Prin acțiunea înregistrată la această instanță sub nr._, reclamantul C. N. i-a chemat în judecată pe pârâții C. C., P. V. și C. L. pentru partajul averii rămase de pe urma defuncților lor părinți, C. M., decedat la 19 septembrie 1969 și C. A., decedată la 26 03 1990, ambii cu ultimul domiciliu în satul A. ..
În motivare, a arătat că ei sunt singurii moștenitori ai defuncților, în calitate de descendenți direcți, că masa succesorală a defuncților se compune din: casă bătrânească din lemn, pe fundație din piatră, din intravilanul satului A. și două parcele de teren, tot în intravilan, pe care se află casa, cu suprafața de 1400 m.p. și 400 m.p., înscrise în titlu de proprietate nr._, sola 17, .: N-Magdalin N., E-ulița satului, S-R. D., V-S. E. și A. A., că ar dori să împartă aceste bunuri potrivit cotelor legale care li se cuvin.
Reclamantul a precizat că părinții lor au avut cinci copii - el, pârâții și un frate – C. D., decedat la 20 iulie 2002, fără urmași.
El, reclamantul, a construit o casă de vacanță pe suprafața de 70 m.p. în curtea casei părintești, iar sora lui, Ciompoieșu L., a construit și ea o casă în aceeași curte și aceasta stăpânește și casa bătrânească și restul terenului rămas moștenire, iar lui nu-i permite să stăpânească teren din moștenire întrucât ea are titlu de proprietate, eliberat din eroare, pe numele soțului ei – C. G., motiv pentru care a formulat acțiunea de partaj succesoral, pentru ca în urma partajului să fie atribuit în lotul lui teren din moștenire, aferent casei de vacanță construite de el.
În dovedire a depus la dosar copii după certificate de stare civilă, titlu de proprietate nr._, sesizare pentru deschiderea procedurii succesorale, taxă de timbru de 19 lei și timbru judiciar de 0,30 lei, a solicitat admiterea probei cu martori, efectuarea unei expertize tehnice.
Pârâta C. L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat suspendarea cauzei de partaj până la soluționarea irevocabilă a acțiunii de modificare a titlului de proprietate nr._ eliberat pe numele soțului ei – C. G., acțiune ce face obiectul dosarului civil nr._, sau conexarea cauzelor.
A fost admisă cererea de suspendare a judecății partajului succesoral până la soluționarea dosarului civil nr._ privind modificarea titlului de proprietate, în baza art. 244 alin.1, pct.1 din Codul de procedură civilă.
După soluționarea dosarului respectiv, prin decizia nr.1307/RC/5 11 2009 a Tribunalului N., s-a respins acțiunea reclamantului C. N. pentru modificarea titlului de proprietate, fiind repusă cauza de partaj succesoral pe rolul instanței.
Pârâta Ciompoieșu L. a formulat anterior suspendării cerere reconvențională, însă discuția asupra ei s-a prorogat după repunerea pe rol a dosarului.
Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat excluderea de la masa de partaj a suprafeței de 716 m.p., de teren curți-construcții și arabil, care a fost vândut în timpul vieții de tatăl lor, C. M., ei și soțului ei, conform contractului de vânzare-cumpărare încheiat în formă autentică sub nr.19/1968; că această suprafață de teren de 716 m.p. face parte din cei 1.800 m.p. de teren, care provin de la părinți și pentru care ea și soțul ei au titlu de proprietate nr._, pe numele soțului ei, C. G., astfel că masa succesorală rămasă de pe urma părinților lor se compune doar din casa bătrânească și 1084 m.p. de teren curți-construcții și arabil din intravilanul satului A..
A mai solicitat să se constate că masa succesorală este grevată de un pasiv succesoral de 10.000 lei, constând în cheltuieli cu întreținerea și ultima boală a defuncților lor părinți și cheltuieli cu înmormântarea, pomenirile ulterioare.
În dovedire a depus la dosar copia deciziei civile nr.1307/RC/5 11 2009 a Tribunalului N., copia contractului de vânzare-cumpărare nr.19/1968.
Cererea a fost timbrată cu taxă de timbru de 19 lei și timbru judiciar de 0,30 lei.
La repunerea pe rol a dosarului, pârâta Ciompoieșu L. a invocat lipsa calității procesuale active a reclamantului și a solicitat respingerea pe această excepție a acțiunii reclamantului.
În dovedire, a solicitat interogatoriul reclamantului și audierea de martori, iar reclamantul a solicitat și el audierea de martori pentru a dovedi posesia asupra bunurilor moștenite.
În urma probelor administrate s-a respins excepția și s-a dispus efectuarea expertizelor pentru evaluarea bunurilor, s-au făcut obiecțiuni la evaluarea terenurilor, de către reclamantul-pârât, aceasta obiectând valoarea prea mare stabilită de expert, având în vedere scăderea prețurilor pe piața liberă, iar expertul a răspuns la acestea prin completarea la raportul de expertiză, dând o valoare mai mică terenului.
S-a pus în vedere pârâtei-reclamante să timbreze la valoare capătul de cerere privind pasivul succesoral, dar nu s-a timbrat, apărătorul acesteia arătând că renunță la cererea reconvențională având în vedere că părțile au de partajat doar casa care are o valoare foarte mică, însă pentru renunțare este nevoie de procură specială din partea pârâtei, iar avocatul nu a prezentat procura specială, astfel că, urmează ca instanța să se pronunțe și asupra cererii reconvenționale.
La termenul de judecată din 20 iulie 2011, reclamantul, prin apărătorul său, a solicitat suspendarea judecății partajului pentru că pe rolul acestei instanțe a formulat pentru reclamant a acțiune pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din anul 1968 încheiat de tatăl C. M..
În situația în care se solicita de către unul dintre moștenitori reducerea actului care s-ar fi dovedit a încălca rezerva succesorală, peste cotitatea disponibilă, s-ar fi pus în discuție anularea parțială a actului astfel întocmit, o dată cu partajul, însă nici unul dintre ceilalți moștenitorii nu a formulat acțiune în acest sens, reclamantul a solicitat suspendarea judecății pentru că s-a formulat separat acțiune pentru anularea actului la ultimul termen de judecată, astfel că cererea de suspendare a fost respinsă, partajul fiind în stare de judecată.
Întrucât, părțile nu au ajuns la înțelegere privind partajul bunurilor moștenite, în baza art. 673 ind. 5 din codul de procedură civilă s-a admis în principiu și în fond acțiunea de partaj succesoral, s-a constatat deschise succesiv cele două succesiuni, compunerea masei succesorale, moștenitori fiind părțile în calitate de descendenți direcți și cotele care li se cuvin acestora, iar în baza art.728 din Codul civil s-a dispus ieșirea din indiviziune potrivit cotelor care li se cuvin moștenitorilor, prin atribuire de loturi, potrivit situației de fapt constatate de instanță, dar și ținând cont că doar reclamantul și pârâta C. L. au solicitat ca în lotul lor le să fie atribuite din bunurile moștenite, reclamantul solicitând să i se atribuie teren aferent casei de vacanță construite de el, iar pârâta, casa bătrânească, bineînțeles cu îmbunătățirile făcute de ea și de soțul ei la această casă și cu teren aferent, inclusiv pentru construcția nouă făcută de ea în curtea casei bătrânești, marcată de expert pe schiță - C3, și având în vedere că în titlul de proprietate este inclus și terenul cu suprafața de 716 m.p. pentru care pârâta are act autentic de vânzare-cumpărare.
Cu privire la compunerea masei succesorale, din probele administrate instanța de fond a constatat că face parte din masa succesorală a defuncților casa bătrânească, fără îmbunătățiri, evaluată de expert la 953 de lei precum și suprafața de 1.084 m.p. de teren, diferența care rămâne după scăderea suprafeței de 716 m.p. de teren care a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare sub nr.19/1968 din suprafața de 1800 m.p. înscrisă în titlu de proprietate nr._, eliberat pe numele soțului pârâtei, C. G.. În acest titlu se prevede suprafața de 1.800 m.p. teren, în două parcele, incluzând aici și terenul cumpărat de la C. M., expertul a constat la măsurători că de fapt sunt 1.880 m.p., însă pentru diferența de 80 m.p. nefiind inclusă în act, nu intră în discuție, pentru că nu se poate face împroprietărirea părților, prin sentința de partaj.
Reclamantul-pârât a invocat că i s-a făcut o nedreptate pentru că titlul de proprietate a fost întocmit pe numele soțului surorii sale, C. L., nu pe numele moștenitorilor defuncților, iar acțiunea sa pentru modificarea titlului în sensul arătat, s-a respins, însă nu are importanță la partaj acest fapt, chiar dacă în titlu de proprietate nr._, emis pe numele soțului pârâtei, C. G., apare înscris terenul care a aparținut defuncților C. M. și C. E., în suprafață de 1800 m.p., din moment ce se știe și părțile au recunoscut că acest teren provine de la defuncți.
Instanța a reținut că, așa cum s-a menționat mai sus, în acest teren de 1800 m.p. este inclusă și ..p. vândută în timpul vieții de C. M. fiicei sale, C. L., astfel că această suprafață a fost exclusă de la partaj, pentru că din masa de partaj fac parte bunurile ce se găseau în patrimoniul defuncților, la decesul lor.
Cu privire la valoarea terenului, valoarea stabilită de expert în luna mai 2011 fiind contestată de reclamant, ca fiind exagerat de mare, instanța a reținut că expertul a completat expertiza făcută inițial prin scăderea valorii terenului ce face obiectul partajului, argumentând că în comunele din zonă, acesta este prețul de circulație al terenului, de 8,34 lei/m.p., față de 14,61 lei /m.p. cât stabilise anterior, însă această valoare nu a fost acceptată de instanță, având în vedere că în ., terenul este mult mai scump față de comunele din jur, pentru că este localitate turistică.
În temeiul art. 274 din Codul de procedură civilă s-a stabilit obligația pârâților de a plăti reclamantului-pârât cheltuieli de judecată proporțional cu dreptul succesoral dobândit, cheltuielile în sumă de 1.950 de lei pentru taxa de timbru, expertize și avocat fiind suportate doar de reclamantul-pârât.
Împotriva sentinței instanței de fond au declarat recurs reclamantul-pârât C. N. și pârâții-reclamanți C. L. și C. I. G..
Prin recursul declarat reclamantul-pârât C. N. a solicitat modificarea sentinței recurate, rejudecarea cauzei și reținerea în masa de partaj a suprafeței totale de 1.800 mp teren; a mai solicitat să-i fie atribuită acestuia casa părintească.
În motivarea cererii de recurs reclamantul pârât invocă următoarele:
În masa de partaj, instanța de fond a reținut doar suprafața de 1.084 mp, teren intravilan ., fiind exclusă suprafața de 716 mp teren din totalul de 1800 mp, rămasă moștenire de la părinți, motivându-se că această suprafață de teren a fost cumpărată de sora sa C. L., cu act autentic de vânzare cumpărare.
A mai solicitat instanței de judecată, în nenumărate rânduri, să constate nulitatea absolută a actului de vânzare cumpărare invocat de sora sa, C. L., act care are ca obiect suprafața de 716 mp din suprafața de 1.800 mp teren, rămas moștenire de la părinții lor.
Arată recurentul că tatăl său, defunctul C. M., nu și-a dat consimțământul pentru vânzarea-cumpărarea suprafeței de 716 mp teren și, în lipsa consimțământului valabil exprimat la încheierea actului de vânzare cumpărare nr. 19/1968, actul este lovit de nulitate absolută.
Nulitatea absolută a unui act poate fi invocată oricând de cei interesați pe cale de acțiune sau pe cale de excepție și chiar din oficiu de către instanța de judecată.
În aceste împrejurări, în mod netemeinic și nelegal, instanța de fond a dispus excluderea de la masa de partaj a suprafeței de 716 mp teren, invocându-se existența unui act de vânzare-cumpărare care este lovit de nulitate absolută, motivat de faptul că vânzătorul C. M., defunctul tată, nu și-a dat consimțământul la încheierea acestui act.
Mai arată recurentul că instanța de fond a atribuit casa părintească pârâtei C. L.; acesta solicită ca acest imobil să fie atribuit în lotul său, motivat de faptul că, prin această atribuire, se va ajunge la o împărțire în natură, în mod egal, a bunurilor rămase moștenire de la părinții lor.
Prin recursul declarat, pârâții-reclamanți C. L. și C. I. G., au solicitat modificarea în parte e hotărârii instanței de fond, în sensul excluderii din masa de partaj a suprafeței de 1400 mp și 400 mp cuprinsă în titlul de proprietate nr._ emis pe numele lui C. G., atribuirea casei părintești către C. L. și recalcularea sultelor cuvenite celorlalți moștenitori.
Ca și chestiune prealabilă, recurenta precizează că niciodată în timpul procesului ori în concluziile orale, avocatul pârâților-reclamanți, C. D., nu a precizat că masa succesorală s-ar compune din casa părintească și suprafața de 1.800 mp, după cum greșit se reține în pagina 2, alineat 3 din sentință. S-a susținut mereu de către pârâții-reclamanți că singurul bun imobil de partajat este casa părintească, din a cărei valoare se scad îmbunătățirile efectuate de către aceștia; susținerile avocatului au fost reținute corect abia în alineatul 2 al paginii 3.
În motivarea recursului declarat, pârâții-reclamanți invocă următoarele:
Prin hotărârea atacată, instanța de fond a ignorat puterea lucrului judecat a deciziei nr. 1307/RC/05.11.2009, cât și prevederile Legii nr. 18/1991 în materia acceptării succesorale și a inclus la masa de partaj terenul în suprafață de 1.800 mp, aflat în titlul de proprietate al unei persoane străine de succesiune, justificând acest fapt prin fraza: ,,se știe și părțile au recunoscut că acest teren provine de la defuncți”.
Însă, reclamanții au atacat acest titlu de proprietate al lui C. G. și au încercat să obțină modificarea acestuia, în sensul de a fi incluși în titlu în calitate de moștenitori. Solicitarea le-a fost respinsă irevocabil prin decizia civilă nr. 1307/RC/05.11.2009, iar în motivare se arată foarte clar că C. G., în baza unui mandat tacit de administrare dat de către soția sa, a fost unica persoană care a formulat cerere în baza Legii nr. 18/1991 pentru acest teren de 1.800 mp, ce constituie curtea casei.
A fost respectat astfel principiul prevăzut de art. 8 și art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, care consacră situația repunerii speciale în termenul de acceptare, precum și faptul că doar persoanele care au formulat cerere de retrocedare în interiorul termenului legal pot intra în posesia terenurilor care au aparținut autorilor lor.
În speță, în afară de C. L., niciunul dintre ceilalți copii, incluzându-l pe C. N., nu a formulat cerere de retrocedare în baza Legii nr. 18/1991. Cu toate acestea, prin efectul acestei sentințe, C. N. se regăsește ca proprietar ai unei părți din teren. S-a eludat astfel legea și s-a partajat un teren aflat pe un titlu de proprietate neanulat, în favoarea unor persoane asupra cărora instanța judecătorească s-a pronunțat în sensul că nu pot avea drepturi patrimoniale.
Singurul bun succesoral, care poate fi partajat, este casa bătrânească, aflată în posesia și pe terenul lui C. G. și C. L., motiv pentru care solicită să-i fie atribuit acest imobil, cu obligarea la sulte corespunzătoare către ceilalți moștenitori.
Analizând recursurile declarate în cauză de reclamantul-pârât C. N. și pârâții-reclamanți C. L. și C. I. G., în raport de motivele invocate, dar și sub toate aspectele în condițiile art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, Tribunalul reține că sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
În primul rând, instanța de fond, conform probelor administrate, a reținut că în compunerea masei succesorale, face parte și suprafața de 1.084 m.p. de teren, diferența care rămâne după scăderea suprafeței de 716 m.p. de teren care a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare sub autentificat nr. 19/1968 din suprafața de 1800 m.p. înscrisă în titlul de proprietate nr._, eliberat pe numele soțului pârâtei, C. G.. Potrivit contractului de vânzare – cumpărare autentificat cu nr. 19/1968 din 12.01.1968, defunctul C. M. a vândut în timpul vieții sale, în favoarea pârâtei, Cimpieșu L. și a soțului acesteia, C. G., supr. de 716 m.p., învecinată conform actului de vânzare cumpărare la R- cu proprietatea C. Gh.; la A- cu proprietatea lui M. Gh; la S- proprietatea lui R. D-tru; la N- proprietatea lui Măgdălin N..
Instanța de fond a reținut că în titlul de proprietate nr._ se prevede suprafața de 1.800 m.p. teren, în două parcele, incluzând aici și terenul în supr. de 716 m.p., cumpărat de la autorul C. M., vândută în timpul vieții de C. M. fiicei sale, C. L., astfel că această suprafață se exclude de la partaj, pentru că din masa de partaj fac parte bunurile ce se găseau în patrimoniul defuncților, la decesul lor.
Însă, prin schița anexă la raportul de expertiză tehnică ( filele 167 -172, ds. fond) sunt identificate trupul de teren în suprafață de 1.800 m.p., prin contur în galben; suprafața de 1150 m.p., identificată în contur roșu, aflată în stăpânirea pârâților C. Gh. și C. L.; suprafața de 730 m.p., teren identificat în contur mov, aflat în stăpânirea reclamantului C. N., dar nu a fost delimitată în mod separat și suprafața de 716 m.p., care a făcut obiectul contractului de vânzare – cumpărare autentificat cu nr. 19/1968 din 12.01.1968, motiv pentru instanța, constatând că este dobândită în proprietatea exclusivă a pârâților a exclus-o de la masa succesorală.
În această situație, era imperios necesar să se delimiteze suprafața respectivă, pentru ca, în mod corelativ, să fie clar delimitată diferența de suprafață rămasă în masa succesorală. Chiar dacă în lotul nr. 2 atribuit prin dispozitivul sentinței în favoarea pârâtei – reclamante C. L., s-a inclus doar suprafața de 354 m.p., ca diferență între suprafața de 1110 m.p., stăpânită în fapt, și supr. de 716 m.p., pentru care pârâta – moștenitoare justifică titlu exclusiv de proprietate, totuși stabilirea întocmai a terenurilor succesorale și a configurației acestora prin schița anexă la raportul de expertiză privește în mod nemijlocit însăși fondul procesului de partaj succesoral.
Cu atât mai mult, cu cât reclamantul prin motivele sale de recurs contestă și modalitatea de lotizare stabilită prin sentința atacată, pretinzând a se acorda în lotul său și casa bătrânească alături de terenul aferent casei identificată prin patrulaterul C4 pe schița anexă, pe care a construit-o prin efortul său exclusiv, dar și terenul aferent casei bătrânești - patrulaterul C3 pe schiță. Astfel, este necesar să se asigure în cauză și criteriul de egalitate și echitate între părți în procesul de împărțeală judiciară în mod real și efectiv, ceea ce nu poate fi posibil decât prin delimitarea exactă a amplasamentului diferenței de suprafață care a rămas în masa succesorală, din trupul de teren în supr. de 1.800 m.p.
Prin motivele de recurs, pârâții au contestat includerea la masa succesorală a întregului trup de teren în supr. de 1.800m.p., susținând că instanța de fond a ignorat puterea lucrului judecat a deciziei nr. 1307/RC/05.11.2009, cât și prevederile Legii nr. 18/1991 în materia acceptării succesorale, astfel că în mod nelegal ar fi inclus la masa de partaj terenul în suprafață de 1.800 mp, inclus în titlul de proprietate nr. 5/238 din 24.05.1993 eliberat numai în favoarea pârâtului C. G., ca mandatar al soției sale pârâta, C. L.. Pârâții – reclamanți au arătat că reclamantul au atacat acest titlu de proprietate al lui C. G. și au încercat să obțină modificarea acestuia, în sensul de a fi incluși în titlu în calitate de moștenitori, însă acțiunea reclamantului fost respinsă irevocabil prin decizia civilă nr. 1307/RC/05.11.2009, în motivarea deciziei reținându-se că C. G., în baza unui mandat tacit de reprezentare dat de către soția sa, a fost unica persoană care a formulat cerere în baza Legii nr. 18/1991 pentru acest teren de 1.800 mp, ce constituie curtea casei ( filele 77 – 87, ds. fond ).
Recurenții au mai invocat că, astfel, a fost respectat principiul prevăzut de art. 8 și art. 13 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, care consacră situația repunerii speciale în termenul de acceptare, precum și faptul că doar persoanele care au formulat cerere de retrocedare în interiorul termenului legal pot fi repuse în termenul de acceptare pentru terenurilor care au aparținut autorilor lor.
În acest mod, pârâții au reiterat motivele excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului pentru lipsa vocației sale succesorale ca urmare a neacceptării succesiunii privind terenurile succesorale în regimul special al Legii nr.18/1991.
Instanța de recurs constată că această excepție a fost invocată în ședință publică din 10.03.2010 de către pârâți prin apărătorul lor, motivele excepției au fost precizate de același apărător la termenul următor din 31.03.2012, iar prin încheierea din 21.04.2010 excepția a fost soluționată fiind respinsă ca neîntemeiată ( filele 60, 87, 104 – 105).
În soluționarea excepției instanța a primit mai întâi concluziile apărătorului reclamantului și după aceea a dat cuvântul pentru concluzii apărătorului pârâților, deși aceștia aveau calitatea de reclamanți în susținerea excepției. De asemenea, apărătorul pârâților s-a mărginit să solicite admiterea excepției, „ așa cum a fost invocată”, fără ca instanța în virtutea rolului activ, să-i pună în vedere acestuia dezvoltarea motivelor, fiind încălcate principiile oralității și contradictorialității dezbaterilor în ședință publică. Instanța de fond în motivele încheierii prin care a soluționat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, a analizat doar aspectele privind acceptarea tacită a succesiunii de către reclamant, fără însă a analiza și a înlătura în mod argumentat motivele excepției susținute la termenul din 31.03.2010 și dezvoltate prin motivele de recurs, astfel încât a fost încălcat dreptul la apărare al pârâților în soluționarea excepției.
Având în vedere și caracterul excepției lipsei calității procesuale active, excepție de fond care este în strânsă legătură cu însăși dreptul dedus judecății, implicând corespondența directă între calitatea de reclamant în acțiunea de partaj succesoral și cea de deținător al vocației succesorale la moștenirea dedusă judecății, este evident că instanța de fond a soluționat procesul de partaj succesoral fără a intrat în cercetarea fondului, mai ales asupra aspectelor de drept comun al și a celor din regimul legii speciale a fondului funciar privind stabilirea vocației succesorale a reclamantului.
În consecință, pentru considerentele analizate, în temeiul art. 312 alin. 5 Cod procedură civilă, se vor admite ambele recursuri declarate de reclamantul – pârât C. N. și pârâții – reclamanți C. L. și C. I. G. împotriva sentinței civile nr. 1595 din 20.07.2011 a Judecătoriei Târgu N., se va casa în întregime sentința recurată și se va dispune trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Cu ocazia rejudecării, instanța de trimitere va stabili dacă sunt întrunite în cauză cerințele acceptării tacite prin faptul edificării construcției identificată prin patrulaterul C4 în schița anexă la raportul de expertiză, fapt necontestat de către părțile în cauză, și va analiza dacă prin caracterul indivizibilității transmisiunii succesorale, acceptarea în aceste condiții va avea efecte și cu privire la terenurile din masa succesorală, care au fost reconstituite în proprietate prin emiterea titlului de proprietate nr. 5/238 din 24.05.1993 eliberat numai în favoarea pârâtului C. G., ca mandatar al soției sale pârâta, C. L..
De asemenea, reținând efectele acceptării tacite de către reclamantul – recurent, instanța va avea în considerare că prin natura juridică de act de administrare asupra patrimoniului succesoral a demersurilor efectuate pentru obținerea titlului de proprietate în regimul Legii nr. 18/1991 numai de către unul dintre moștenitori, în cauză fiind pârâta C. L., prin mandatarea soțului său, C. G., astfel de demersuri profită și celorlalți moștenitori, nefiind necesar ca cererea de reconstituire a dreptului de proprietate a terenurilor adresată Comisiei de fond funciar să fie formulată de fiecare moștenitor în parte.
În același timp, instanța va asigura delimitarea exactă prin expertiză de specialitate a terenurilor succesorale prin delimitarea separată a suprafeței de teren 716 m.p. de teren care a făcut obiectul contractului de vânzare - cumpărare sub autentificat nr. 19/1968 din suprafața de 1800 m.p. și va asigura efectuarea a două variante de lotizare prin expertiza tehnică, asigurând astfel dezbaterea în condiții de echitate a opțiunilor exprimate de fiecare dintre părți conform și motivelor de recurs pe care le-au susținut.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursurile declarate de reclamantul-pârât C. N., domiciliat în Popești Leordeni, . A, județul I., cu reședința actuală în . și pârâții-reclamanți C. L. și C. I. G., ambii domiciliați în . împotriva sentinței civile nr. 1595 din 20.07.2011 pronunțată de Judecătoria Târgu N. în contradictoriu cu intimații-pârâți C. C., domiciliat în Vizantea-Livezi, . A, județul V. și P. V., domiciliată în Popești Leordeni, ., județul I.
Casează sentința recurată și trimite cauza, pentru rejudecare, aceleiași instanțe, respectiv Judecătoria Târgu N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 04.04.2012.
Președinte, Judecători,Grefier,
D. MitrofanValentina BaciuLuca D.
Red.și tehnored/D.M./15.06.2012
Tehnored/D.L./20.06.2012
Fond: V. Avasilcău, ex. 2
Cu opinia separată a domnului judecător D. M.
Opinie separată a domnului judecător D. M.
Dezacordul meu față de soluția adoptată prin votul majorității privește soluția de casare a sentinței recurate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță pe considerentul că aceasta a soluționat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului - pârât C. N. fără a fi intrat în cercetarea fondului excepției.
Consider însă că soluția de respingere a excepției, reținută în încheierea de ședință din 21.04.2010 (f. 104 - 106 dosar fond) este justă iar motivarea soluției este pertinentă și cuprinzătoare. Criticile formulate prin decizia de casare – inversarea ordinii de acordare a cuvântului pe excepția invocată, mărginirea apărătorului pârâților - reclamanți la a solicita admiterea excepției „așa cum a fost invocată”, neanalizarea tuturor motivelor invocate – nu pot atrage o sancțiune atât de drastică, cu atât mai mult cu cât nici reclamantul - pârât C. N., nici pârâții - reclamanți C. L. și C. I. G. nu au recurat încheierea de ședință din 21.04.2010.
În consecință, consider că nu se poate vorbi de încălcarea principiilor oralității și contradictorialității dezbaterilor din moment ce acestea au avut loc oral și în contradictoriu, fără limitări sau constrângeri, dar mai ales fără ca din modul cum s-au desfășurat ele să rezulte vătămarea intereselor vreunuia dintre recurenți, dedusă din recursurile formulate.
De asemenea, consider că cererea pârâților - reclamanți C. L. și C. I. G. – formulată prin cererea reconvențională – de excludere din masa de partaj a suprafeței de 1800 mp din Titlul de proprietate nr. 5/238/24.05.1993, pe baza deciziei civile nr. 1307/RC din 05.11.2009, nu poate fi circumcisă excepției lipsei calității procesuale active a reclamantului - pârât C. N., deoarece controversa privind apartenența sau neapartenența unui bun la masa succesorală reprezintă o problemă ce ține de fondul cererii de partaj, nu o excepție procesuală.
De asemenea, apreciez că și îndrumarea dată instanței de rejudecare prin decizia de casare, de a include și suprafața de 1800 mp din Titlul de proprietate nr. 5/238/24.05.1993 în masa partajabilă este greșită, din două motive: mai întâi, ar presupune că reluarea discuțiilor pe excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului - pârât C. N. ar fi inutilă, din moment ce soluția ce se va adopta ar fi cunoscută dinainte, iar pe de altă parte pentru că îndrumarea contravine dispozițiilor art. 11 alin. 2 și 3 din Legea nr. 18/1991.
Potrivit acestor texte legale, stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor se face numai la cerere. D. în această materie moștenitorii sunt socotiți repuși de drept în termenul de acceptare cu privire la cota ce li se cuvine din terenurile ce au aparținut autorului lor, ca urmare a cererii adresate comisiei de fond funciar, iar titlul de proprietate se emite pe numele tuturor moștenitorilor care au formulat cerere.
Reiese că numai acești moștenitori pot să procedeze potrivit dreptului comun la partajarea suprafeței de teren înscrise în titlul de proprietate, nu și moștenitorii care nu au formulat astfel de cereri, cum este în speță reclamantul - pârât C. N..
De aceea apreciez că soluția primei instanțe, de includere a suprafeței de 1800 mp din Titlul de proprietate nr. 5/238/24.05.1993 în masa partajabilă este greșită și că recursul pârâților - reclamanți este, în această privință, fondat – nu și cel al reclamantului - pârât – și că era posibilă modificarea sentinței civile recurate de către instanța de recurs, fără a fi necesară reluarea judecății în fond a unui dosar înregistrat încă de la data de 14.10.2008.
Judecător,
D. M.
Red.D.M./25.06.2012
Ex.2
| ← Pretenţii. Decizia nr. 320/2012. Tribunalul NEAMŢ | Evacuare. Decizia nr. 424/2012. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
