Fond funciar. Decizia nr. 654/2013. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 654/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 27-05-2013 în dosarul nr. 654 RC
ROMÂNIA | |
Dosar nr._ | Recurs – fond funciar |
TRIBUNALUL N. |
SECȚIA I CIVILĂ |
DECIZIA CIVILĂ nr. 654 RC din 27.05.2013 |
Ședința publică din 27.05.2013 |
Completul de judecată compus din:
Președinte | G. B. | Judecător |
D. M. | Judecător | |
D. M. | Judecător | |
R. C. - Grefier |
La ordine a venit spre soluționare recursul formulat de intimata C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor – cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., împotriva sentinței civile nr. 2030 din 14.11.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu N., în contradictoriu cu intimatul-petent G. Gh. D. – domiciliat în ., județul N. și cu intimata C. locală pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor C. – cu sediul în ..
La apelul nominal, făcut în ședință publică, au lipsit părțile.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:
- obiectul cauzei este fond funciar – plângere la Legea nr. 1/2000;
- stadiul procesual – recurs;
- procedura de citare a fost îndeplinită;
- cauza se află la al treilea termen de judecată;
După referatul grefierului, nemaifiind de formulat alte cereri, instanța constată cauza în stare de judecată și, în conformitate cu dispozițiile art. 150 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL
Prin sentința civilă nr. 2030 din 14.11.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu N. a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de introducere în cauză ROMSILVA și ITRSV Suceava. Totodată a fost respinsă excepția tardivității formulării plângerii invocată de C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Pe fond, a fost admisă plângerea formulată de petentul G. Gh. D. în contradictoriu cu intimatele C. locală C. pentru aplicarea legilor fondului funciar și C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, s-a anulat în parte, în ce-l privește pe petent, Hotărârea Comisiei județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată nr. 9280/16.03.2012. Ca o consecință a admiterii acțiunii s-a dispus constituirea în favoarea petentului a dreptului de proprietate pentru suprafața de 4,03 ha teren cu vegetație forestieră situată pe raza comunei C., județul N.. S-a constatat că nu s-a solicitat plata cheltuielilor de judecată.
În motivare instanța de fond a reținut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanței sub numărul_, petentul G. Gh. D. a formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor nr. 9280/2012, solicitând anularea parțială a acesteia și constituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră de 5 ha situat pe raza comunei C..
Astfel, a fost formulată de către petent o cerere de constituire a dreptului de proprietate asupra suprafeței de 5 ha teren cu vegetație forestieră, în calitate de persoană îndreptățită la împroprietărire, cerere care a fost respinsă de C. L. C., hotărârea fiind validată de C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor. Soluția de respingere a fost întemeiată, pe de o parte, pe considerent că solicitantul a formulat tardiv cererea, iar pe de altă parte că, deși a făcut dovada participării la cel de-al doilea Război Mondial, nu se încadrează în scopul Legii nr.187/1945.
Cu privire la termenul de introducere a cererii a precizat faptul că Legea nr. 212/2008 nu a prevăzut un termen de introducere, astfel încât în mod greșit s-a apreciat că cererea este tardivă.
Intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor a formulat întâmpinare solicitând, cu privire la fondul plângerii, respingerea acesteia ca neîntemeiată. A precizat prin aceeași întâmpinare că se impune introducerea în cauză a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și a Inspectoratului Teritorial Silvic și de Vânătoare Suceava, pentru ca hotărârea să le fie opozabilă și acestor două organe administrative, motivând că, prin Decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție din 17 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 827 din 22 noiembrie 2011, s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și, în consecință, s-a statuat că Regia Națională a Pădurilor - Romsilva are calitate procesuală activă și poate deci formula plângere împotriva hotărârilor comisiilor județene.
De asemenea, prin unitățile sale subordonate, Regia Națională a Pădurilor – Romsilva pune la dispoziția comisiilor locale documentele necesare reconstituirii/constituirii dreptului de proprietate privată asupra terenurilor forestiere, precum și suprafețele de teren cu destinație forestieră asupra cărora au fost validate cererile de reconstituire/constituire, delimitează perimetrele cu terenuri ce rămân în proprietatea statului de terenurile care fac obiectul reconstituirii/constituirii dreptului de proprietate privată, participă la punerea în posesie a persoanelor cărora li s-au validat propunerile.
Față de aceste aspecte, ținând seama de faptul că în aplicarea prevederilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, în situația de față este vorba de o constituire a dreptului de proprietate este necesară cu atât mai mult implicarea activă a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva în soluționarea litigiilor cauzate de punerea în aplicare a actului normativ menționat.
Motivarea solicitării de introducere în cauză și a Inspectoratului Teritorial de Regim Silvic și de Vânătoare Suceava, a mai fost întemeiată și pe faptul că, în conformitate cu prevederile art. 7 lit. A pct. I subpct. 8 din Hotărârea Guvernului nr. 890/2005 pentru reorganizarea direcțiilor teritoriale de regim silvic și de vânătoare în inspectorate teritoriale de regim silvic și de vânătoare, acestea participă în condițiile legii la acțiunea de aplicare a prevederilor legilor de retrocedare a fondului funciar. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 75 din Regulamentul privind procedura de constituire, atribuțiile și funcționarea comisiilor pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, regulament aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 890/2005, după operațiunile de validare și punere în posesie, comisia județeană emite titluri de proprietate, pe care le întocmește în două exemplare, din care unul se reține la comisia județeană, iar celălalt se transmite inspectoratului teritorial de regim silvic si de vânătoare pentru arhivare, motivat de faptul că șeful inspectoratului semnează titlul de proprietate.
Tot prin întâmpinarea formulată s-a solicitat și respingerea ca neîntemeiat a unui eventual capăt de cerere privind obligarea Comisiei județene N. la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu se poate reține nicio culpă în sarcina acesteia, nefiind persoană juridică - în sensul prevederilor art. 26 alin. 1 lit. a din Decretul nr. 31/1954, iar nici prin reglementările date prin legea specială privind fondul funciar - și nu poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Aceeași susținere a fost făcută și de C. locală C..
Cererea de introducere în cauză a ROMSILVA și ITRSV Suceava a fost respinsă ca inadmisibilă, pentru mai multe considerente. Astfel, litigiu de față este o „plângere” formulată de petent împotriva hotărârii comisiei județene de fond funciar, prin intermediul căreia se urmărește desființarea acestei. Calitatea procesuală pasivă aparține comisiilor de fond funciar care au emis hotărârile atacate pe calea plângerii, iar potrivit principiului disponibilității în procesul civil, fixarea cadrului procesual este lăsat la libera apreciere a petentului.
Atragerea unui terț la judecată din inițiativa intimatului (intervenție forțată) nu este permisă decât în cazurile expres prevăzute de lege, în art. 57-66 Cod procedură civilă și, în consecință, s-a reținut că solicitarea Comisiei Județene N. de introducere în cauză a ITRSV și Romsilva nu se circumscrie nici unuia dintre situațiile expres prevăzute, astfel că solicitarea a fost apreciată ca fiind inadmisibilă.
Prin Decizia nr. 15/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, s-a recunoscut doar calitatea procesuală activă a Regiei Naționale a Pădurilor – Romsilva de a formula plângere împotriva hotărârii Comisiei județene, ceea ce nu poate duce la concluzia că aceasta trebuie să participe - în calitate de intimat – în procesul pe care-l declanșează o persoană nemulțumită de hotărârile pronunțate de C. Județeană.
În ceea ce privește excepția tardivității formulării cererii de constituire a dreptului de proprietate de către petent a rezultat că termenul de a formula o astfel de cerere, de către categoria de persoane introdusă în calitate de beneficiar prin Legea nr. 212/2008, nu poate fi mai mic, decât termenele anterioare prevăzute în legile care au precedat actului normativ în discuție, iar în lipsă de dispoziție contrară și potrivit principiului de interpretare a legii conform căruia: „unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie să distingem”, excepția tardivității a fost respinsă.
Pe fond, instanța a apreciat că plângerea este întemeiată motiv pentru care a admis-o. Astfel, art.36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, prevede că au calitatea de titulari ai dreptului și pot să solicite constituirea, mai multe categorii de persoane.
Petentul a justificat faptul că îndeplinea condițiile prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/24.10.2008, respectiv a făcut dovada că îndeplinea cerințele prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărit cu suprafața de 5 ha teren acoperit cu vegetație forestieră, situată pe raza comunei C., jud. N..
Potrivit dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 1/2000, așa cum a fost modificat prin dispozițiile art.1 pct. 2 din Legea nr. 193/2007 și prin dispozițiile Legii nr. 212/2008: „persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr.187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, precum și persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanele care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri”.
De asemenea, întrucât potrivit art. 2 din Legea nr. 187/1945, scopul acestei legi a constat în mărirea suprafețelor arabile ale gospodăriilor țărănești existente, care aveau mai puțin de 5,00 ha și crearea de noi gospodării țărănești individuale pentru muncitorii agricoli fără pământ, pentru a fi fost posibilă împroprietărirea era necesar ca persoana îndreptățită să aibă în proprietate mai puțin de 5 ha, iar limita maximă rezultată în urma împroprietăririi să nu depășească această suprafață.
Împotriva sentinței civile nr. 2030 din 14.11.2012 pronunțată de Judecătoria Târgu N. a declarat recurs C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, înregistrat pe rolul acestei instanțe sub nr._, fiind indicate ca motive de nelegalitate și netemeinicie următoarele:
Petentul nu a făcut dovada participării efective la luptele din cel de-al doilea război mondial, iar Legea nr. 187/1945 nu prevedea împroprietărirea cu suprafața fixă de teren, ci numai în măsura în care terenul disponibil permitea aceasta.
Instanța de fond s-a pronunțat asupra excepției tardivității pe care a respins-o, dând o interpretare și aplicare eronată legii. În lipsa unui termen expres se are în vedere ultimul termen de repunere în dreptul de a formula cereri de reconstituire și anume, cel prevăzut de art. II din Legea nr. 193/2007, motiv pentru care termenul în care poate fi formulată cererea de constituire, întemeiată pe dispozițiile art. 36 pentru categoria de persoane prevăzută de Legea nr. 212/2008 este de 60 de zile, calculate de la momentul intrării în vigoare a actului normativ și anume 02.11.2008. Întrucât petentul a formulat cererea la data de 19.05. 2011, înregistrată sub nr. 3155, cu mai mult de 2 ani peste termenul de 60 de zile, cererea este tardivă. Din acest considerent instanța de fond nici nu mai trebuia să ia în discuție celelalte aspecte care vizează temeinicia solicitării, deoarece excepția tardivității se analizează cu prioritate și face inutile aprecierea îndeplinirii celorlalte condiții de constituire.
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005, precum și de plata timbrului judiciar potrivit art. 1 alin. 2 din OG nr. 32/1995
În calea de atac a recursului au fost formulate apărări atât de intimatul petent G. Gh. D. prin intermediul cărora, fie au fost indicate argumentele prezentate și în fața instanței de fond, fie alte considerente din hotărârea ce face obiectul prezentului control judiciar .
Analizând actele și lucrările dosarului în funcție de cererea formulată, de apărările indicate, de documentele existente, hotărârea pronunțată și criticile invocate, coroborat cu dispozițiile legale aplicabile, tribunalul reține următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3155 la data de 19.05.2011, intimatul petent G. Gh. D. a formulat și înregistrat la C. L. C. o cerere de constituire a dreptului de proprietate pentru o suprafață de 5 ha teren acoperit cu vegetație forestieră. Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 36 din Legea nr. /2000 care au fost modificate prin Legea nr. 212/2008. Cererea petentului a fost respinsă de C. L. C. prin Hotărârea nr. 1 din 01.03.2012, aceasta fiind validată de C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin Hotărârea nr. 9280 din 16.03.2012 care face obiectul litigiului de față. Ca principale argumente au fost reținute, pe de o parte, faptul că Legea nr. 187/1945 privind înfăptuirea reformei agrare nu face referire la împroprietărirea cu suprafețe de teren cu vegetație forestieră, iar pe de altă parte, că deși petentul face dovada participării la război, nu justifică cu documente că acesta nu deținea teren în nume propriu anterior Legii nr. 187/1945, ori că a fost înscris pe tabelele de împroprietărire.
Pe rolul instanței de fond a fost înregistrată sub numărul_ plângerea formulată de petent împotriva hotărârii Comisiei Județene N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin intermediul căreia s-a solicitat anularea parțială a acesteia și constituirea dreptului de proprietate asupra terenului cu vegetație forestieră de 5 ha situat pe raza comunei C.. O dată cu întreaga documentație depusă pentru termenul de judecată din data de 27.06.2012, intimata C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor prin întâmpinarea depusă (filele 31- 58) a solicitat și introducerea în cauză a două organe administrative, respectiv a Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva și a Inspectoratului Teritorial Silvic și de Vânătoare Suceava, pentru opozabilitatea hotărârii ce urmează a se pronunța. Instanța s-a pronunțat asupra acestei cereri pe care a respins-o ca inadmisibilă cu motivarea ce a fost amintită mai înainte.
Tribunalul reține că deși Legea nr. 212/2008 nu a prevăzut un termen pentru depunerea acestor cereri, el nici nu era necesar deoarece prin acest act normativ a fost modificat art. 36 din Legea nr. 1/2000.
Pe cale de consecință, în cazul cererilor întemeiate pe dispozițiile acestui text legal este aplicabil termenul de 60 de zile prevăzut de art. 33 din Legea nr. 1/2000 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 247/2005, care se socotește de la . Legii nr. 212/2008 – respectiv de la 02.11.2008 – astfel că cererea formulată de petent la data 19.05.2011 este, în mod evident, tardivă.
Depunerea în termen a unei astfel de cereri este o condiție de fond pentru admisibilitatea ei și, întrucât plângerea reglementată de art. 53 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, republicată, cu modificările ulterioare, are, în materia fondului funciar, natura juridică a unei căi specifice de atac, reiese că în mod greșit prima instanță a considerat plângerea admisibilă în loc să o respingă ca neîntemeiată.
Tribunalul mai constată că este îndreptățită și critica referitoare la faptul că Legea nr. 187/1945 nu a prevăzut împroprietărirea celor îndreptățiți cu o suprafață fixă de 5 ha sau cu diferența până la această suprafață, deoarece reforma agrară înfăptuită prin acest act normativ nu s-a rezumata o simplă operație aritmetică de atribuire a unui lot tip de 5 ha sau a diferenței de teren până la această suprafață.
Aceasta întrucât legiuitorul de atunci, fiind conștient de faptul că în majoritatea zonelor țării terenul disponibil nu era suficient, a prevăzut în art. 14 din lege că suprafețele atribuite se va determina în raport de rezerva de pământ existentă în fiecare unitate administrativă. Tot din acest motiv, în art. 12 din lege se precizează că la împroprietărire vor avea întâietate ostașii concentrați și mobilizați, precum și toți cei care au luptat în războiul antifascist.
Reiese că exista posibilitatea ca terenul disponibil pentru realizarea împroprietăririi să nu fie suficient pentru crearea de noi gospodării cu suprafața de 5 ha sau pentru completarea gospodăriilor existente cu suprafața necesară până la 5 ha și, implicit, exista posibilitatea ca unele persoane care, deși aveau vocație la împroprietărire, să nu poată beneficia de prevederile legii din aceste motive obiective.
Realitatea de după înfăptuirea acestei reforme agrare a dovedit că terenul disponibil a fost cu totul insuficient pentru realizarea dezideratului ca fiecare gospodărie țărănească să dețină suprafața minimă de 5 ha teren agricol, considerată suficientă pentru ca o familie să își asigure traiul din recolta obținută de pe terenul propriu.
Deoarece procesul de înfăptuire a reformei agrare din anul 1945 nu s-a finalizat din motive politice, prin prevederile art. 36 din Legea nr. 1/2000 actualul legiuitor a instituit măsuri reparatorii în sensul că se dorește a se acorda în prezent persoanelor îndreptățite, sau, după caz, moștenitorilor acestora, terenurile pe care le-ar fi primit efectiv în baza Legii nr. 187/1945, dacă reforma agrară ar fi fost aplicată în integralitatea sa.
Cum intimatul petent nu a fost împroprietărit în baza Legii nr. 187/1945, reiese că, în ceea ce îl privește, operațiunile legate de aplicarea reformei agrare s-au finalizat, iar petentul nu poate pretinde, în baza actualei legislații funciare, constituirea dreptului de proprietate pentru diferența de teren până la lotul tip și anume, un drept pe care nu l-a primit nici de la autoritățile vremii, la momentul emiterii Legii nr. 187/1945.
Reiese că dreptul la împroprietărirea efectuată în baza Legii nr. 187/1945 este un drept propriu al celui considerat îndreptățit, care trebuia să îndeplinească toate cerințele prevăzute în această lege. Faptul că are calitatea de veteran de război nu este suficient, pentru aceasta existând reglementări specifice Legii nr. 44/1999, cu beneficii clare, ce nu-i pot deschide calea și spre alte drepturi.
Chiar dacă din documentele depuse rezultă că petentul a fost concentrat în perioada 01.04._44 la Batalionul 13VM în calitate de premilitar și a executat lucrări de război la obiectivele militare din localitatea Târgu N., Răucești, Jud. N., așa cum a susținut în apărare în calea de atac a recursului, din această susținere nu reiese că ar fi luptat concret în cel de-al doilea război mondial, pe front.
Față de cele arătate mai înainte, în temeiul art. 312 alin. (1)‑(3), art. 304 pct. 9 și art. 304^1 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul și va modifica în tot sentința recurată, în sensul respingerii plângerii petentului ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de intimata C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor împotriva sentinței civile nr. 2030 din 14.11.2012 a Judecătoriei Tîrgu N..
Modifică în totalitate sentința și respinge ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul G. Gh. D. împotriva Hotărârii nr. 9280 din 16.03.2012 a Comisiei județene N..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi, 27.05.2013.
Președinte | Judecători | Grefier |
G. B. | D. M. și D. M. | R. C. |
Red. G.BLT. 17.07.2013
Thred. R.C. 18.07.2013
3 ex
Fond: M.L.C.
| ← Fond funciar. Decizia nr. 678/2013. Tribunalul NEAMŢ | Uzucapiune. Decizia nr. 710/2013. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
