Uzucapiune. Decizia nr. 710/2013. Tribunalul NEAMŢ

Tribunalul NEAMŢ - Sentințe și decizii civile / 2016

Decizia nr. 710/2013 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 31-05-2013 în dosarul nr. 710/RC

Dosar nr._ uzucapiune

ROMÂNIA

TRIBUNALUL N.

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din data de 31 mai 2013

DECIZIA CIVILĂ NR.710/RC/2013

Instanța constituită din:

Președinte: - C. B. - judecător

D. M. - judecător

V. B. - judecător

N. U. - grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurenta- reclamantă B. D., domiciliată în P. N., ., județul N., împotriva sentinței civile nr. 2803 din 11.05.2012 a Judecătoriei P. N., pronunțată în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-pârâți M. P. Neamț, cu sediul în P. N., B. D., domiciliat în Zănești, județul N., C. E., domiciliată în P. N., ., județul N., având ca obiect uzucapiune.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din 15 mai 2013, prezența și susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta încheiere, și în care s-a dispus inițial amânarea pronunțării pentru 22 mai 2013 și 29 mai 2013, și ulterior pentru astăzi, 31.05.2013, când,

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului civil de față, constată următoarele:

P. sentința civilă nr. 2803 din 11.05.2012 pronunțată de Judecătoria P. N. s-a constatat că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru acordată reclamantei B. D. prin încheierea de ședință din data de 21 noiembrie 2011 vizează suma de 1.400 lei și nu suma de 618 lei.

S-a luat act de renunțarea pârâtului M. P. N. - prin P. la cererea de arătare a titularului dreptului.

A fost respinsă, ca neîntemeiată, acțiunea civilă în constatare precizată formulată de reclamanta B. D., domiciliată în P. N., ., județul N., în contradictoriu cu pârâții M. P. N. - prin P., cu sediul în P. N., . numărul 6-8, județul N., C. E., domiciliată în P. N., ., județul N., și B. D., domiciliat în ..

S-a dispus ca suma de 1.400 lei, cu privire la care s-a acordat reclamantei B. D. scutire de la plata taxei judiciare să rămână în sarcina statului.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut următoarele considerente:

P. cererea precizată înregistrată la Judecătoria P. N. sub nr._ din 28 iunie 2011, reclamant B. D. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții municipiul P. N. (prin P.), C. E. și B. D., ca prin hotărârea pe care o va pronunța să constate că a dobândit, prin uzucapiune, dreptul de proprietate asupra suprafeței de 339 m.p. teren situat în municipiul P. N., ., județul N. (filele 2 - 3, 39, 46 și 90 dosar).

În motivarea cererii formulate, reclamanta a arătat că este unicul moștenitor al defunctului B. D., tatăl său, și că acestuia i-a fost reconstituit în anul 1997 dreptul de proprietate asupra suprafeței de 250 m.p. teren situat în municipiul P. N., ., județul N., constatându-se, cu ocazia efectuării măsurătorilor premergătoare emiterii titlului de proprietate nr. 1/2971/10 februarie 1997, existența în plus față de suprafața de teren ce urma să fie înscrisă în titlul de proprietate indicat a 381 m.p., teren care, susține reclamanta, a fost stăpânit continuu, netulburat și sub nume de proprietar, începând din 1971, de către tatăl său și apoi de către ea (reclamanta a înțeles a invoca joncțiunea posesiei sale cu cea a autorului său). Reclamant B. D. a evaluat terenul ce face obiectul prezentei acțiuni civile la suma de 30.000 lei (fila 22 dosar).

Reclamant B. D. și-a fundamentat cererea formulată pe dispozițiile art. 111 Cod procedură civilă, ale art. 1860 Cod civil, art. 1847 și următoarele cod civil și ale art. 1890 Cod civil.

P. încheierea pronunțată în cauză la data de 21 noiembrie 2011 a fost admisă cererea pentru ajutor public judiciar formulată de reclamant B. D. și s-a acordat acesteia scutire de la plata sumei de 1.400 lei reprezentând diferență taxă judiciară de timbru aferentă cererii formulate de aceasta (reclamanta a achitat anticipat suma de 411 lei taxă judiciară de timbru și timbru judiciar de 3 lei - fila 5 dosar).

În susținerea cererii formulate reclamant B. D. a depus la dosarul cauzei, în original sau în copie, următoarele înscrisuri (filele 7 - 18, 26 - 27 și 47 dosar):

- titlul de proprietate emis lui B. V. D. de către Comisia Județeană N. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor sub nr. 1/2971 din 10 februarie 1997;

- decizia nr. 83 din 26 mai 1971 a Consiliului Popular al Municipiului P. N.;

- certificat emis de către Consiliul Popular al Municipiului P. N. sub nr. 5185 din 01 iunie 1971;

- sentința civilă nr. 4080 din 13 septembrie 1990 a Judecătoriei P. N.;

- sentința civilă nr. 1284 din 20 martie 1991 a Judecătoriei P. N.;

- certificat de moștenitor autentificat de BNP B. V. sub nr. 11 din 19 februarie 2009;

- certificat de deces privind pe defunctul B. D.;

- certificatul de căsătorie al reclamantei B. D. cu B. C.;

- cartea de identitate a reclamantei B. D.;

- certificatul de naștere al reclamantei B. D.;

- certificat de atestare fiscală pentru persoane fizice privind impozitele și taxele locale și alte venituri ale bugetului local emis reclamantei B. D. de către M. P. N. - Direcția Taxe și Impozite sub nr. 9016C din 21 iunie 2011;

- documentația cadastrală a imobilului ce face obiectul cauzei, situat în municipiul P. N., ., județul N.;

Pârâții B. D. și C. E., legal citați, nu au formulat întâmpinare și nu s-au prezentat la nici unul din termenele stabilite pentru judecarea cauzei.

Pârâtul municipiul P. N. a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii formulate de reclamant B. D.. În motivarea cererii formulate pârâtul menționat a arătat că suprafața ce face obiectul cauzei, astfel cum rezultă din verificările efectuate de către Serviciul cadastru și Registru Agricol al Direcției Urbanism și Cadastru din cadrul Primăriei municipiului P. N., este un imobil proprietatea publică a statului și aflat în administrarea Consiliului Local al municipiului P. N. (terenul ce face obiectul cauzei, prin HG nr. 1382/2009, a fost trecut din administrarea Administrației Naționale „Apele Române” în administrarea Consiliului Local al municipiului P. N. în vederea regularizării râului Cuiejdi, acest teren făcând deci parte din zona de protecție a râului Cuiejdi).

În acest context, prin întâmpinarea formulată în cauză, pârât municipiul P. N. a arătat că titularul dreptului real asupra terenului ce face obiectul cauzei este Statul Român, solicitând introducerea în cauză a acestuia, cerere la care ulterior a renunțat, instanța urmând a lua act de aceasta (filele 55 - 56 și 95 dosar).

În susținerea celor arătate prin întâmpinarea formulată în cauză pârât municipiul P. N. a depus la dosar, în original sau copie, următoarele înscrisuri (filele 57 - 70 dosar);

- adresa nr._ din 28 octombrie 2011 a Primăriei P. N. - Direcția Urbanism și Cadastru - Serviciul Cadastru și Registru Agricol;

- HG nr. 1382 din 18 noiembrie 2009;

- Ordinul nr. 3404 din 20 august 1996 al Prefectului Județului N.;

- Hotărârea nr. 50 din 21 martie 1996 a Consiliului Local al Municipiului P. N.;

- cererea formulată de B. D. pentru constituirea dreptului de proprietate asupra unui teren situat în municipiul P. N., ., județul N.;

- certificat emis lui B. D. de către Administrația Financiară a municipiului P. N. - Serviciul Impozite și Taxe Directe sub nr. 7512 din 19 februarie 1996;

- decizia nr. 83 din 26 mai 1971 a Consiliului Popular al municipiului P. N.;

- extras de plan cadastral privind imobilul situat în municipiul P. N., ., județul N.;

În cursul judecării cauzei, la cererea părților sau din oficiu, în exercitarea rolului activ al instanței reglementat prin dispozițiile art. 129 alin 5 Cod procedură civilă, s-au administrat următoarele probe;

- la data de 27 aprilie 2012, în ședință publică, a fost audiat martorul B. Miluța (fila 93 dosar);

- s-a întocmit de către expert tehnic V. I. un raport de expertiză tehnică vizând identificarea terenului deținut de către reclamant B. D., situat în municipiul P. N., ., județul N., cum și verificarea suprapunerii acestui teren cu zona de protecție a râului Cuiejdi (filele 83 - 84 dosar);

Analizând probatoriul administrat în cauză instanța a reținut, în fapt, că B. V. D. s-a căsătorit în anul 1962 cu Cicocoiu E., aceștia divorțând în anul 1990 (aspecte confirmate prin sentința civilă nr. 4080/1990 a Judecătoriei Piatrta N., depusă în copie la fila 10 dosar). Astfel cum rezultă din certificatul de moștenitor autentificat de BNP B. V. sub nr. 11 din 19 februarie 2009, din cartea de identitate a reclamantei B. D. și din certificatul de naștere și de căsătorie al reclamantei menționate (filele 13 și 15 dosar), din căsătoria lui B. V. D. și C. E. au rezultat copii B. D. și B. D., născuți în anul 1964, respectiv în anul 1969.

Astfel, cum rezultă din decizia nr. 83 din 26 mai 1971 a Consiliului Popular al Municipiului P. N., din Ordinul nr. 3404 din 20 august 1996 al Prefectului Județului N., din Hotărârea nr. 50 din 21 martie 1996 a Consiliului Local al Municipiului P. N. și din titlul de proprietate emis lui B. V. D. de către Comisia Județeană N. pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate Asupra Terenurilor sub nr. 1/2971 din 10 februarie 1997 (filele 7 și 60 - 63 dosar), lui B. D. i-a fost atribuită în anul 1971 suprafața de 250 mp teren situat în municipiul P. N., județul N., în vederea construirii unei locuințe.

Astfel, cum rezultă din sentința civilă nr. 1284 din 20 martie 1991 a Judecătoriei P. N., din certificatul de moștenitor autentificat de BNP B. V. sub nr. 11 din 19 februarie 2009, din expertiza tehnică întocmită de expert V. I. și din declarația martorului B. Miluța (filele 11 - 13, 83 - 84 și 93 dosar), pe terenul de 250 mp indicat anterior, B. D. a edificat în anul 1971 o construcție în care au locuit B. V. D. din 1971 până la deces (23 octombrie 2008), B. D. din 1971 până în anul 1992 (când s-a căsătorit), C. E. din 1971 până în prezent ,și reclamanta B. D. din 1971 până în prezent.

Astfel cum rezultă din expertiza tehnică întocmită de expert V. I. și din declarația martorului B. Miluța încă din 1971 soții B. V. D. și C. E. au deținut alăturat locuinței și terenului de 250 m.p. situat în municipiul P. N., ., județul N., încă 381 m.p. teren îngrădit cu gard, din care 42 m.p. fac parte din albia de protecție a râului Cuiejdi.

Potrivit prevederilor art. 1837, art. 1846 Cod civil și art. 1847 Cod civil - prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se libera de o obligație, sub condițiile determinate prin această lege. Orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru. Ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică (ce nu este exercitată în ascuns) și sub nume de proprietar.

Potrivit prevederilor art. 1886 Cod civil - nici o prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusă acestui mod de stingere.

Potrivit prevederilor art. 1890 Cod civil - toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a definit un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără să i se poată opune reaua-credință.

Aplicând prevederile legale enunțate la situația de fapt expusă instanța reține că posesia exercitată din 1971 până în prezent de către reclamantă și de către tatăl acesteia asupra terenului de 339 m.p. ce face obiectul cauzei are caracter echivoc și nu apare ca fiind exercitată sub nume de proprietar. În acest sens, instanța de fond a avut în vedere că:

- astfel cum rezultă din adresa nr._ din 28 octombrie 2011 a Primăriei P. N. - Direcția Urbanism și Cadastru - Serviciul Cadastru și Registru Agricol, din planul de situație anexat cererii formulată de B. V D. pentru eliberarea titlului de proprietate asupra terenului deținut de el în municipiul P. N., ., județul N. și din expertiza tehnică întocmită de către expert V. I. (filele 57, 64, 69 și 83 - 84 dosar), B. V. D. deținea în anul 1996 la adresa indicată suprafața totală de 444 m.p. teren împrejmuit, iar reclamanta deținea în anul 2012 la aceeași adresă suprafața totală de 631 m.p. teren îngrădit - fiind deci incert că reclamanta și tatăl acesteia ar fi stăpânit vreme de 30 ani suprafața de teren indicată în cererea precizată ce face obiectul cauzei (631 m.p.);

- tatăl reclamantei și, ulterior decesului acestuia, reclamanta, au stăpânit terenul ce face obiectul cauzei împreună cu B. D. (până în anul 1992), respectiv împreună cu C. E. (din 1971 până în prezent), posesia exercitată de către aceștia asupra terenului indicat având deci caracter echivoc (nu a fost exercitată sub nume de proprietar exclusiv);

Având în vedere toate cele expuse cum și faptul că reclamanta și-a precizat succesiv obiectul cererii în sensul diminuării și, ulterior, a majorării suprafeței de teren cu privire la care solicită să se constate dreptul său de proprietate, instanța:

- a constatat că scutirea de la plata taxei judiciare de timbru acordată reclamantei B. D. prin încheierea de ședință din data de 21 noiembrie 2011 vizează suma de 1.400 lei și nu suma de 618 lei.

- a respins, ca neîntemeiată, acțiunea civilă în constatare precizată formulată de reclamanta B. D. în contradictoriu cu pârâții M. P. N. - prin P., C. E. și B. D..

- a dispus ca suma de 1.400 lei cu privire la care s-a acordat reclamantei B. D. scutire de la plata taxei judiciare de timbru, conform prevederilor art. 19 alin 1 din OUG nr. 51/2008, să rămână în sarcina statului.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs reclamanta B. D., aceasta solicitând admiterea recursului, desființarea sentinței instanței de fond și admiterea acțiunii în constatarea uzucapiunii pentru suprafața de 339 mp.

În motivarea recursului declarat, reclamanta a invocat următoarele motive:

Instanța de judecată nu a interpretat corect probele administrate în cauză, probe din care rezultă în mod clar că vreme de peste 42 de ani stăpânirea s-a făcut în mod public, netulburat și în nume de proprietar.

Astfel, a arătat și a rezultat din probele administrate, că în anul 1970 părinții săi au primi prin act de dare în plată, suprafața de 250 mp teren pe care urmau să-și edifice imobilul casă de locuit. În anul 1970, în limitele actului de dare în plată, ei au ocupat suprafața de 465 mp teren, au construit garduri, au delimitat proprietatea și au construit imobilul casă de locuit, care conform expertizei tehnice efectuate în cauză se situează parte pe cei 250 mp teren, parte pe cei 215 mp teren ocupați în plus.

Din anul 1970 și până în anul 1980, părinții săi au stăpânit această suprafață de teren, iar în anul 1986 au mai îngrădit din domeniul privat al Primăriei suprafața de 124 mp plus suprafața de 42 mp din zona de protecție a albiei Cuiejdi. Din anul 1980 au stăpânit o suprafață totală de 631 mp compusă din 250 mp teren cumpărați prin actul de dare în plată pentru construirea imobilului, 215 m.p., teren, ocupați odată cu ocuparea celor 250 mp, 124 ocupați în anul 1980 din terenul proprietatea privată a Primăriei și 42 mp ocupați din terenul proprietate publică - zona de proiecție a albiei Cuiejdi.

În anul 1990, părinții săi au divorțat, iar obiect al partajului la făcut doar imobilul casă de locuit, nu și terenul care nu era încă în circuitul civil. În anul 1990, mama sa s-a mutat la o altă adresă, iar recurenta împreuna cu tatăl său a continuat să locuiască și să stăpânească imobilul casă și teren.

În anul 2008, tatăl său a decedat, iar prin certificatul de moștenitor nr. 11 din 19 februarie 2009, ea a devenit unica moștenitoare a acestuia prin renunțarea la succesiune a fratelui său B. D..

Anterior decesului, tatăl său a obținut titlul de proprietate, însă acest titlul a fost eliberat doar pentru suprafața de 250 mp, teren restul terenului stăpânindu-l in continuare dar fără titlul.

Dorind să reglementeze această situație a formulat acțiunea în constatarea uzucapiunii, care după efectuarea expertizei topo a precizat-o în sensul constatării dreptului de proprietate pentru suprafața de 339 mp teren.

A făcut această precizare, întrucât așa după cum se poate observa, pentru 250 mp teren dețin titlul de proprietate, pentru 42 mp teren nu se poate solicita constatarea uzucapiunii, terenul făcând parte din domeniul public, situație în care din 631 mp teren, doar 339 mp teren fac obiectul constatării dreptului de proprietate prin uzucapiune.

A demonstrat cu martori și cu expertiza topo că stăpânește în mod public și netulburat această suprafața de teren, că parte din imobilul casă de locuit, precum și anexele gospodărești se află pe acest teren, că prin joncțiunea posesiilor sunt peste 42 de ani de când stăpânesc acest teren, motiv pentru care nu înțelege de ce a fost respinsă aceasta cerere a sa.

Analizând recursul declarat de reclamanta B. D. împotriva sentinței instanței de fond, în raport de motivele invocate, dar și sub toate aspectele, în condițiile art. 304/1 Cod procedură civilă, Tribunalul constată că este nefondat pentru următoarele considerente:

Astfel, instanța de fond a reținut în mod corect cadrul legal aplicabil regimului juridic al acțiunii în uzucapiune, reținând că:

Potrivit prevederilor art. 1837, art. 1846 Cod civil și art. 1847 Cod civil - prescripția este un mijloc de a dobândi proprietatea sau de a se libera de o obligație, sub condițiile determinate prin această lege. Orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. Posesiunea este deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru. Ca să se poată prescrie, se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică (ce nu este exercitată în ascuns) și sub nume de proprietar.

Potrivit prevederilor art. 1886 Cod civil - nici o prescripție nu poate începe a curge mai înainte de a se naște acțiunea supusă acestui mod de stingere.

Potrivit prevederilor art. 1890 Cod civil - toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a definit un termen de prescripție, se vor prescrie prin treizeci de ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce vreun titlu, și fără să i se poată opune reaua-credință.

Aplicând prevederile legale enunțate la situația de fapt expusă, instanța de fond a reținut în mod întemeiat că posesia exercitată din 1971 până în prezent de către reclamantă și de către tatăl acesteia asupra terenului de 339 m.p. ce face obiectul cauzei are caracter echivoc și nu apare ca fiind exercitată sub nume de proprietar. În acest sens, instanța de fond a avut în vedere că:

- astfel cum rezultă din adresa nr._ din 28 octombrie 2011 a Primăriei P. N. - Direcția Urbanism și Cadastru - Serviciul Cadastru și Registru Agricol, din planul de situație anexat cererii formulată de B. V. D. pentru eliberarea titlului de proprietate asupra terenului deținut de el în municipiul P. N., ., județul N. și din expertiza tehnică întocmită de către expert V. I. (filele 57, 64, 69 și 83 - 84 dosar), B. V. D. deținea în anul 1996 la adresa indicată suprafața totală de 444 m.p. teren împrejmuit, iar reclamanta deținea în anul 2012 la aceeași adresă suprafața totală de 631 m.p. teren îngrădit - fiind deci incert că reclamanta și tatăl acesteia ar fi stăpânit vreme de 30 ani suprafața de teren indicată în cererea precizată ce face obiectul cauzei (631 m.p.);

P. motivele de recurs, reclamanta a susținut că anterior decesului, tatăl său B. V D., a obținut titlul de proprietate doar pentru suprafața de 250 mp, teren, restul terenului care a fost împrejmuit potrivit celor precizate în motivele de fapt ale acțiunii, stăpânindu-l in continuare dar fără titlul.

Dorind să reglementeze situația juridică a terenului care a fost stăpânit în plus față de suprafața de 250 m.p., pentru care a fost obținut titlul de proprietate, a formulat acțiunea în constatarea uzucapiunii, care după efectuarea expertizei topo a precizat-o în sensul constatării dreptului de proprietate pentru suprafața de 339 mp teren.

A făcut această precizare, întrucât așa după cum se poate observa, pentru 250 mp teren dețin titlul de proprietate, pentru 42 mp teren nu se poate solicita constatarea uzucapiunii, terenul făcând parte din domeniul public, situație în care din suprafața de 631 mp, teren, formând inițial obiectul acțiunii în uzucapiune, și-a precizat acțiunea încât doar suprafața de 339 mp teren face obiectul constatării dreptului de proprietate prin uzucapiune.

Asupra aceste suprafețe, reclamanta susține că a demonstrat cu martori și cu expertiza topo că stăpânește în mod public și netulburat această suprafața de teren, că parte din imobilul casă de locuit, precum și anexele gospodărești se află pe acest teren, că prin joncțiunea posesiilor sunt peste 42 de ani de când stăpânesc acest teren, motiv pentru care consideră nelegală și netemeinică soluția pronunțată de instanța de fond, de respingere a acțiunii sale în uzucapiune.

Analizând aceste motive de recurs cu referire directă la precizarea acțiunii în uzucapiune de către reclamantă doar pentru suprafața de 339 mp teren, Tribunalul constată că sunt neîntemeiate.

Potrivit determinărilor raportului de expertiză ( filele 83 – 84, ds. fond), rezultă că terenul pentru care reclamanta și-a precizat acțiunea în uzucapiune corespunde porțiunii de teren în suprafața de 339 m.p., determinată prin contur în galben pe schița anexă raportului de expertiză, cu privire la care expertul precizează că a fost stăpânit și îngrădit de părinții reclamantei încă din anul 1971.

Însă, Tribunalul își însușește ca fiind întemeiate motivele prezentate prin întâmpinare de către pârâta municipiul P. N., prin care, solicitând respingerea cererii în constatarea uzucapiunii formulată de reclamanta B. D., a motivat că întreaga suprafață ce face obiectul cauzei, astfel cum rezultă din verificările efectuate de către Serviciul Cadastru și Registru Agricol al Direcției Urbanism și Cadastru din cadrul Primăriei municipiului P. N., este un imobil proprietatea publică a statului și aflat în administrarea Consiliului Local al municipiului P. N. (terenul ce face obiectul cauzei, prin HG nr. 1382/2009, a fost trecut din administrarea Administrației Naționale „Apele Române” în administrarea Consiliului Local al municipiului P. N. în vederea regularizării râului Cuiejdi, acest teren făcând deci parte din zona de protecție a râului Cuiejdi).

Este adevărat că prin schița anexă la raportul de expertiză zona de protecție a râului Cuejdi este configurată prin hașuri în albastru, rezultând în mod clar că se situează alături de porțiunea de teren configurată în galben, în suprafață de 339 m.p., cu privire la care reclamanta – recurentă și-a precizat obiectul acțiunii în uzucapiune.

Însă, trebuie reținute, prin coroborare cu determinările și concluziile raportului de expertiză asupra situației de fapt a terenului îngrădit de către familia reclamantei, în suprafață de 339 m.p. alături de suprafața de 250 m.p., pentru care s-a eliberat titlul de proprietate nr._ în condițiile art. 35 alin. 2 din Legea nr. 18/1991, și situația juridică a terenului respectiv, astfel cum rezultă din adresa nr._ din 28.10.2011 emisă de Primăria P. N. - Serviciul Cadastru și Registrul Agricol al Direcției Urbanism și Cadastru ( fila 57 ds. fond ), care fiind eliberată de o autoritate administrativă în cadrul competențelor speciale ce îi revin, constituie un act juridic administrativ ce face dovadă deplină asupra aspectelor ce le atestă, respectiv: terenul în litigiu este proprietatea publică a statului, în administrarea Consiliului Local P. N., pe de o parte conform H.G. nr. 1382/2009, pe de altă parte constituindu-se zona de protecție a râului Cuejdi, conform Legii Apelor nr. 107/1996, anexa 2, care prevede că lățimea zonei de protecție pentru cursurile de apă cu o lățime cuprinsă între 10 și 50 m să fie de 15 m.l. ( râul Cuejdi având o lățime de 30 m.l. ) și, pe de altă parte, terenul este ocupat subteran de traseul liniei electrice de înaltă tensiune, traseu din care a și fost evidențiat un stâlp ( notat cu S. – stâlp de înaltă tensiune ) pe planul depus de reclamanți.

În concluzie nu numai porțiunea de 42 m.p., cu privire la care reclamanta – recurentă consideră că face parte din domeniul public ca intrând în zona de regularizare a râului Cuejdi, ci întreaga suprafață de 339 m.p., determinată în contur galben, și cuprinsă între suprafața de 250 m.p., determinată în contur roșu, și zona de regularizare a râului de Cuejdi, determinată în hașuri în albastru pe schița anexă a raportului de expertiză, constituie domeniul public al statului. În aceste condiții, indiferent de perioada de timp și continuitatea stăpânirii în fapt exercitate de către tatăl reclamantei, fratele reclamantei și respectiv reclamanta, asupra terenului în litigiu, aceasta nu a putut fi decât o detenție precară, astfel că posesia pe care reclamantă o invocă asupra obiectului precizat al acțiunii formulate, respectiv porțiunea de teren analizată, în suprafață de 339 m.p., este afectată în mod esențial de viciul de precaritate. Astfel, în raport de cerințele posesie utile ce trebuie îndeplinite în mod cumulativ, astfel cum au fost examinate și prin considerentele sentinței recurate, este evident că detenția precară exercitată de către părinții reclamantei și, ulterior, de către aceasta, nu poate fundamenta prescripția achizitivă pe care reclamantă – recurentă o invocă pentru a avea ca efect constatarea dreptului de proprietate a terenului respectiv în patrimoniul său.

În consecință, pentru aceste considerente analizate în recurs, în temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 și art. 304¹ Cod procedură civilă, se va respinge ca fiind nefondat recursul declarat de reclamanta B. D. împotriva sentinței civile nr. 2803 din 11.05.2012 a Judecătoriei P. N. și se va menține această sentință ca fiind legală și temeinică.

Totodată, în tem. art. 19 alin. 1 din OUG 51/2008, se va dispune ca suma de 905,5 lei cu titlu de taxă de timbru de care recurenta a fost scutită în cauză, să rămână în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de către reclamanta B. D., domiciliată în P.-N., ., jud. N., împotriva sentinței civile nr.2803/11.05.2012 pronunțată de Judecătoria P.-N., în contradictoriu cu pârâții M. P. N. prin P., cu sediul în P.-N., . nr.8, jud. N., B. D., domiciliat în ., și C. E., domiciliată în mun. P.-N., ., jud. N..

Suma de 905,5 lei cu privire la care s-a acordat recurentei scutirea de la plata taxei de timbru, va rămâne în sarcina statului.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 31.05.2013.

Pt. PREȘEDINTE, și JUDECĂTOR, aflați în C.O. JUDECĂTOR,

C. B. D. M. V. B.

semnează vicepreședintele instanței

judecător, S. A.

GREFIER,

N. U.

Red. și tehnored.D.Mtf./12.07.2013

Tehnired.N.U./12.07.2013

Ex.2

Fond: E.-M. A.

← Fond funciar. Decizia nr. 654/2013. Tribunalul NEAMŢ		Fond funciar. Decizia nr. 648/2013. Tribunalul NEAMŢ →

Uzucapiune. Decizia nr. 710/2013. Tribunalul NEAMŢ

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Uzucapiune. Decizia nr. 710/2013. Tribunalul NEAMŢ