Fond funciar. Decizia nr. 166/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 166/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 22-05-2014 în dosarul nr. 166/AC
Dosar nr._ - plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 166/AC
Ședința publică din 22.05.2014
Instanța compusă din:
Președinte: D. S. – judecător
L. F. – judecător
Grefier – C. Ailuțoaei
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanții - petenți B. V., B. E., B. V., B. M. și B. I., cu domiciliul procedural la Cabinet avocat A. B., din Piatra N., ., .. 28, județul N., împotriva sentinței civile nr. 4594 din 04.12.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele - intimate C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., și C. L. Pângărați pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ., având ca obiect plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile și apărătorul apelanților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței următoarele:
- cauza este la primul termen de judecată;
- obiectul cauzei este plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene;
- procedura de citare este legal îndeplinită
Instanța constată că apelul este la primul termen de judecată, declarat și motivat în termenul legal și este scutit de plata taxei de timbru și a timbrului judiciar. Mai reține tribunalul că, deși instanța a indicat corect calea de atac ca fiind apelul, petenții au declarat recurs, pe care, în temeiul dispozițiilor art. 456 Noul Cod de procedură civilă, îl recalifică ca fiind apel.
Instanța constată terminată cercetarea dosarului, declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 4594 din 04.12.2013 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, constată următoarele:
Constată că prin sentința civilă nr. 4594 din data de 27.11.2013, pronunțată de Judecătoria Piatra N., a fost respinsă cererea având ca obiect plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene, formulată de reclamanții B. V., B. E., B. V., B. M. și B. I., în contradictoriu cu pârâtele C. locală Pângărați pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca neîntemeiată.
P. a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că, prin cererea ce a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. sub nr._, așa cum a fost precizată sub aspectul cadrului procesual, reclamanții B. V., B. E., B. V., B. M. și B. I., în contradictoriu cu pârâtele C. locală Pângărați pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor și C. județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, au formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 9809/09.04.2013, solicitând anularea parțială a acesteia, în sensul atribuirii în proprietatea lor a suprafeței de 3,64 ha teren cu vegetație forestieră, ca și moștenitori ai defunctului tată B. V..
În motivarea plângerii au arătat că sunt copiii defunctului B. V., care a participat la luptele din cel de-al doilea război mondial, aspect dovedit cu adeverința nr. B8718/01.03.1995, iar înainte de război avea în proprietate suprafața de 1,36 ha, fiind înscris în tabelul cu locuitorii din . împroprietărire în baza Legii nr.187/1945, la poziția 16 din tabel. Au mai arătat că, deși s-au preocupat pentru obținerea înscrisurilor din care să rezulte suprafața cu care a fost împroprietărit în baza Legii nr.187/1945, abia în anul 2012 au intrat în posesia certificatului nr.C-447/09.04.2012, fiind împiedicați de lipsa înscrisurilor să formuleze cererea de atribuire imediat după adoptarea Legii nr.212/2008. Cu privire la cererea lor, au învederat că este întemeiată, autorul lor luptând pe front, fiind rănit și decorat pentru faptele sale de vitejie, iar la data adoptării Legii nr.187/1945 deținea doar 1.36 ha, cu 3,64 ha mai puțin decât lotul tip prevăzut de legea reformei agrare. Au menționat că prin Hotărârea nr.4/31.01.2013 C. locală Pângărați le-a admis cererea, însă C. Județeană, prin hotărârea contestată, a invalidat propunerea pe motiv că cererea ar fi tardiv formulată. Au invocat prevederile art.36 din Legea nr.1/2000, arătând că din probatoriul administrat a rezultat îndeplinirea condițiilor prevăzute și că în ceea ce privește tardivitatea, Legea nr. 212/2008 nu prevede un termen limită pentru depunerea cererilor, astfel încât nu poate fi invocată tardivitatea cererilor, iar pentru constituirea dreptului de proprietate se aplică regulile legilor fondului funciar, care pentru această situație nu prevăd un astfel de termen. Au concluzionat că invocarea tardivității ar contraveni voinței legiuitorului prezentată în expunerea de motive și în avizul favorabil emis de Consiliul Legislativ în baza cărora Parlamentul a adoptat legea și că și practica instanțelor este în același sens.
Au anexat, în fotocopie, la judecata în fond, înscrisuri: Hotărârea Comisiei Județene N. nr. 9809/09.04.2013, adresa nr. 3863/23.04.2013, Hotărârea nr. 4/31.01.2013 cu anexa, cererea nr. 4261/21.06.2010, certificatul nr. C-447/09.04.2012, tabel nominal, brevet, adeverință, acte de stare civilă.
Cererea este scutită de plata taxei de timbru potrivit art. I pct. 43 din Titlul VI al Legii nr. 247/2005.
Pârâta C. Județeană N. a formulat întâmpinare solicitând, cu privire la fondul plângerii, respingerea acesteia ca neîntemeiată. În motivare a arătat că petenții au depus cererea nr.4161/24.06.2010, fundamentându-se pe art.36 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.212/2008, respectiv cele care sunt îndreptățite la împroprietărire și care au fost înscrise în tabelele nominale. A arătat că Legea nr.212/2008 a fost publicată în Monitorul Oficial nr.737/30.10.2008, intrând în vigoare la trei zile după publicare, respectiv la data de 02.11.2008, iar faptul că noua reglementare nu a prevăzut un termen de depunere a cererilor de constituire nu înseamnă că un asemenea drept poate fi exercitat sine die. Art.33 din Legea nr.1/2000, așa cum a fost modificat art.1 pct. 37 din Titlul VI al Legii nr.247/2005 a stabilit un termen de 60 zile de la . legii pentru depunerea cererilor de stabilire a dreptului de proprietate, fiind un termen de decădere. A concluzionat arătând că este aplicabil termenul de 60 zile prevăzut de art.33 din Legea nr.1/2000, care se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008, respectiv 02.11.2008, astfel încât cererile formulate începând cu data de 03.01.2009 trebuie respinse ca tardive, ceea ce este și cazul cererii depuse de petenți.
Au fost anexate, în fotocopie, înscrisurile care au stat la baza emiterii Hotărârii Comisiei Județene N. nr.9809/09.04.2013 ( 49-66).
Pârâta C. L. Pângărați a formulat întâmpinare, invocând prevederile art.36 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.212/2008 și arătând că în cauză a constatat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute, reclamanții dovedind cu înscrisuri că autorul lor a participat la luptele din cel de-al doilea război mondial și că la data adoptării Legii nr.187/1945 deținea mai puțin teren decât lotul standard de 5 ha și că au vocație succesorală față de defunctul B. V.. A mai arătat că astfel a aprobat atribuirea în proprietate a suprafeței de 3,64 ha teren cu vegetație forestieră. Cu privire la tardivitatea cererii de atribuire, a menționat că argumentele prezentate de reclamanți sunt pertinente și în concordanță cu legile fondului funciar, concluzionând în sensul menținerii hotărârii emise.
Au fost anexate, în fotocopie, înscrisurile reprezentând documentația aferentă Hotărârii Comisiei Locale nr.4/31.01.2013 și Hotărârea Comisiei Județene N. nr.9809/09.04.2013 (f.99-114).
A fost administrată proba cu înscrisuri ca fiind utilă, pertinentă și concludentă în soluționarea cauzei.
Pronunțarea a fost amânată pentru data de 04.12.2013, la solicitarea reclamanților, pentru a se depune concluzii scrise.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, reclamanții au formulat plângere împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. nr.9809/09.04.2013, prin care a fost invalidată propunerea Comisiei locale Pângărați de admitere a cererii de reconstituire în favoarea acestora, în calitate de moștenitori ai defunctului autor B. V., a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,64 ha teren cu vegetație forestieră, teren la care autorul lor, care a luptat în cel de-al doilea război mondial, avea dreptul până la completarea lotului tip de 5 ha, ținând cont și de suprafața care a fost înscrisă în tabelele cu îndreptățiți în baza Legii de reformă agrară din anul 1945. Solicitarea reclamanților a fost fundamentată pe dispozițiile art.36 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.212/2008.
În drept, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.36 din Legea nr.1/2000, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv prin Legea nr. 212/2008, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr.187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite, li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
Având în vedere dispozițiile legale anterior menționate, instanța de fond a apreciat că următoarele categorii de persoane au vocație la constituirea dreptului de proprietate în acest temei: persoanele fizice, care au fost împroprietărite la Reforma agrară din anul 1945, în baza Legii nr.187/1945, dar cărora nu li s-a atribuit terenul la care aveau dreptul în mod efectiv sau cărora atribuirea le-a fost anulată; persoanele fizice care îndeplineau condițiile pentru a fi împroprietărite în anul 1945, în baza aceleiași legi de reformă agrară, care au fost înscrise în tabelele nominale; persoanele fizice, care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite
Instanța de fond a mai constatat că în ipoteza în care se solicită aplicarea art.36 din Legea nr.1/2000 nu poate fi vorba de o reconstituire a dreptului, deoarece aceste categorii de persoane nu au avut în proprietate terenuri care să fi fost preluate în orice modalitate, pentru a se putea aprecia că prin constatarea îndeplinirii condițiilor din acest text este vorba de o reintrare a terenurilor în patrimoniul foștilor proprietari. În aplicarea textului de lege menționat, instanța apreciază că în cazul constatării îndeplinirii condițiilor se realizează o constituire a dreptului în patrimoniul solicitanților, acesta fiind momentul în care pentru prima dată bunurile intră, în mod efectiv, în patrimoniul celor îndreptățiți.
P. a se putea aprecia însă asupra temeiniciei cererii de constituire, prin verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute în mod expres de actul normativ menționat, este mai întâi necesară verificarea datei la care a formulată această cerere, depunerea cererii în termenul legal reprezentând, prin ea însăși, o condiție necesar a fi îndeplinită, fiind imperativă și instituind un termen de decădere.
Raportat la dispozițiile art.36 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.212/2008, care prevăd și cea de-a treia categorie de persoane care beneficiază de aplicarea acestor prevederi, și anume persoanele fizice, care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite – ipoteza în care se află reclamanții din prezenta cauză, instanța de fond a constatat că aceste modificări au fost prevăzute pentru prima dată prin Legea nr.212/2008, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, cu intrare în vigoare la trei zile de la publicare, anume la data de 02.11.2008.
Instanța de fond a mai reținut că actul normativ menționat, deși a prevăzut o nouă categorie de persoane îndreptățite la împroprietărire, dând astfel naștere unui drept substanțial, nu a prevăzut corelativ un termen de valorificare a dreptului recunoscut, printr-o normă procedurală corespunzătoare. În aceste condiții instanța de fond a apreciat că sunt aplicabile pentru stabilirea termenului în care poate să fie formulată cererea de constituire dispozițiile legilor speciale în materia reconstituirii/constituirii și că ultimul interval de timp acordat de legile funciare pentru formularea cererilor de reconstituire a fost de 60 zile, fiind prevăzut de Legea nr.193/2007, respectiv art. II, conform căruia „persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu cele aduse prin prezenta lege, pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite, conform prezentei legi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia”.
Față de cele menționate, reținând că reclamanții au formulat cererea de constituire la data de 21.06.2010, instanța de fond a constatat că aceasta a fost formulată cu mult peste termenul legal de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a actului normativ menționat și că este astfel tardiv formulată, așa cum în mod corect s-a reținut și în Hotărârea Comisiei Județene N. nr. 9809/09.04.2013, a cărei anulare parțială se solicită.
Cu privire la apărările reclamanților vizând faptul că nu poate fi invocată tardivitatea cererilor, întrucât pentru constituirea dreptului de proprietate se aplică regulile legilor fondului funciar, care pentru această situație nu prevăd un astfel de termen, instanța de fond le-a apreciat ca nefiind întemeiate, înlăturându-le și considerând că natura cererilor formulate în baza art. 36 din Legea nr.1/2000 cu toate modificările ulterioare este diferită de cea care vizează constituirea dreptului de proprietate întemeiată pe art.23, art.24 sau art.36 din Legea nr.18/1991.
În acest sens, instanța de fond a reținut că pentru toate categoriile de cereri care vizează constituirea dreptului în baza legilor funciare, ipoteza premisă este că terenurile sunt deja în posesia solicitanților care le stăpânesc, dar nu au titluri legal emise, comisiile de fiind funciar și chiar instanța de judecată fiind chemate doar să verifice îndeplinirea condițiilor legale pentru a se putea realiza . poartă asupra bunului în patrimoniul titularului cererii. În ceea ce privește ipotezele reglementate de prevederile art.36 din Legea nr.1/2000, indiferent de care anume categorie de persoane este vorba, solicitanții nu exercită asupra terenului în litigiu nici unul dintre atributele dreptului de proprietate, prin formularea cererii fiind dedusă procedurii funciare pentru prima dată cererea de intrare în patrimoniu a dreptului asupra bunului.
P. toate aceste considerente, instanța de fond a apreciat că în mod corect C. Județeană a constatat că cererea formulată de reclamanți este tardiv depusă față de dispozițiile Legii nr.212/2008, invalidând prin hotărârea a cărei anulare parțială se solicită Hotărârea nr.4/31.01.2013 a Comisiei Locale Pângărați, astfel încât nu va mai proceda la verificarea îndeplinirii celorlalte condiții prevăzute de art.36 din Legea nr.1/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.212/2008.
Reținând toate motivele anterior expuse, instanța de fond a respins plângerea formulată împotriva Hotărârii Comisiei Județene N. nr. 9809/09.04.2013, ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs, în termenul legal, petenții B. V., B. E., B. V., B. M. și B. I.. Calea de atac exercitată a fost înregistrată pe rolul Tribunalului N. sub același număr generat în ECRIS, la judecata în fond, și anume sub nr._ . Recursul declarat a fost înregistrat ca apel, în considerarea dispozițiilor art. 457 alin. 1 Cod procedură civilă, în condițiile în care calea de atac din sentință a fost menționată, în mod corect, ca fiind apelul.
În recursul declarat, recalificat apel, petenții au criticat sentința, considerând-o nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
Prin sentința apelată a fost încălcată de către instanța de judecată Legea nr.212/2008, deoarece aceasta nu prevede un termen limită pentru depunerea cererilor de către persoanele îndreptățite, cu atât mai mult cu cât în prezenta cauză este vorba despre o constituire a dreptului de proprietate, pentru care legile fondului funciar nu prevăd nici un termen. Indicarea termenului de 60 zile din cuprinsul sentinței nu este altceva decât rezultatul unei metode de interpretare neconforme cu tehnica legislativă și o adăugare inadmisibilă la lege. Arată petenții că interpretarea dispozițiilor legale dintr-un act normativ se realizează prin aprecierea directă potrivit interpretării gramaticale și teleologice, însă doar în cadrul a ceea ce se prevede în mod expres în textul supus analizei. În susținerea acestui motiv de apel, petenții au invocat practică judiciară din cadru Tribunalului N..
Au mai arătat petenții că, respingând cererea ca tardivă, instanța de fond nu a mai analizat condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 36 din Legea nr. 1/2000, astfel cum au fost modificate, prin Legea nr. 212/2008, fapt pentru care precizează că autorul lor a luptat pe front în cel de-al doilea război mondial, fapt dovedit cu adeverința nr. B8718/01.03.1995 emisă de UM_ Pitești, iar din analiza tabloului locuitorilor din . împroprietărire în baza Legii nr.187/1945 întrucât erau lipsit complet de pământ sau avea mai puțin de 5 ha, figurează la poziția 16 și tatăl său. Mai menționează că actele de stare civilă depuse la dosar fac dovada vocației lor succesorale față de defunctul B. V..
Consideră petenții că, prin respingerea cererii lor, a fost încălcat și art. 1 din Protocolul nr. 12 adițional la CEDO, care prevede că exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie asigurată fără nicio discriminare bazată în special pe sex, pe rasă, pe culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate, avere, naștere sau orice altă instituție. Nimeni nu va fi discriminat de o autoritate publică, pe baza oricăruia dintre motivele menționate la punctul 1. Arată că discriminarea, în cauza de față, se referă la împrejurarea că persoane care au promovat cereri de constituire a dreptului de proprietate în baza Legii nr187/1945, în aceeași condiții ca și petenții, au avut o rezolvare diferită, deși legiuitorul a pretins că este identică, tocmai prin aplicarea aceleiași legi. Mai menționează că definiția pe care a dat-o Curtea discriminării, în hotărârea Abdulaziz, Cbales și Balkandali c Regatului Unit a fost aceea că există o discriminare în cazul în care un individ sau un grup se vede, fără o justificare adecvată, mai puțin bine tratat decât altul.
P. aceste motive, petenții solicită admiterea recursului, recalificat apel, modificarea în totalitate a sentinței recurate, iar pe fond admiterea plângerii formulate, anularea în parte a hotărârii nr.9834/19.04.2013 a Comisiei Județene N., obligarea pârâtei comisia județeană la validarea hotărârii comisiei locale și atribuirea către petenți a dreptului de proprietate pentru suprafața de 3,64 ha, teren cu vegetație forestieră, în temeiul Legii nr.187/1945.
Față de recursul declarat de petenți, recalificat apel, intimata C. locală Pângărați a formulat întâmpinare, prin care a arătat că solicită admiterea apelului declarat de petenți, deoarece interpretarea instanței de fond referitoare la termenul limită pentru depunerea cererilor de către persoanele interesate ca fiind de 60 zile, stabilit prin Legea nr.193/2007 este nejustificată, întrucât constituie o adăugare la lege, pe care legiuitorul nu a avut-o în vedere. A menționat că aceasta rezultă din analiza textului Legii nr.193/2007, care prin art.II stabilește termenul de 60 de zile pentru depunerea cererilor, doar pentru persoanele fizice prevăzute la art.3 lain.2 ind.1 din Legea nr.1/2000, adică pentru persoanele fizice deposedate de terenuri pe care se află pășuni și fânețe. Prin urmare, consideră intimata că legiuitorul a indicat explicit persoanele pentru care a stabilit termenul de 60 zile pentru depunerea cererilor, fără a face vreo referire și la persoanele prevăzute în art.2 din Legea nr.193/2007, modificat prin Legea nr.212/2008, adică la persoanele fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire prin aplicarea Legii nr.187/1945, categorie în care se încadrează și apelanții din cauza de față. P. aceste motive, consideră că instanțele de judecată nu pot stabili un termen limită în aceste cazuri, dacă legiuitorul nu a găsit de cuviință să prevadă un astfel de termen, deoarece în caz contrar, ne-am afla în situația unei încălcări a principiului constituțional al separației puterilor în stat prin substituirea puterii legislative de către instanța de judecată.
Examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate, în raport de motivele invocate, dar și din oficiu, în considerarea dispozițiilor art. 479 Cod procedură civilă, se constată că nu este fondat apelul declarat de petenți, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Instanța de fond a apreciat că petenta nu îndeplinește condițiile necesare constituirii și a dispus respingerea plângerii. În analiza plângerii împotriva hotărârii comisiei județene, față de momentul introducerii cererii de constituire, instanța de fond a apreciat că cererea de constituire a fost depusă tardiv, cu depășirea termenului de 60 zile rezultat din interpretarea Legii nr.1/2000, cu modificările intervenite cu privire la art.36 din Legea nr.1/2000.
Față de motivele de apel, referitoare la tardivitatea depunerii cererii de constituire, tribunalul constată că, având în vedere temeiul invocat de petenți, la formularea cererii de constituire, în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv față de cele intervenite prin Legea nr. 212/2008, persoanelor fizice cărora li s-a stabilit dreptul de proprietate prin împroprietărire, prin aplicarea Legii nr. 187/1945 pentru înfăptuirea reformei agrare, dar cărora nu li s-a atribuit efectiv terenul la care aveau dreptul sau cărora atribuirea le-a fost anulată, persoanelor îndreptățite la împroprietărire, înscrise în tabelele nominale, precum și persoanelor care dovedesc cu acte de la arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite li se vor acorda terenurile respective, agricole și forestiere, în limita suprafețelor disponibile, sau despăgubiri.
Acest text, din forma inițială a Legii nr.1/2000, a fost modificat succesiv prin Legile 204/2004, 247/2005, 193/2007 și respectiv 212/2008.
Cea de-a treia categorie de persoane care beneficiază de aplicarea acestor prevederi, și anume persoanele fizice, care dovedesc cu acte eliberate de arhivele militare ale Ministerului Apărării că au luptat pe front și că îndeplineau condițiile prevăzute de Legea nr. 187/1945 pentru a fi împroprietărite a fost prevăzută pentru prima dată prin Legea nr. 212/2008, care a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 737 din 30 octombrie 2008, cu intrare în vigoare la trei zile de la publicare, și anume la data de 02.11.2008. Acest act normativ, deși a prevăzut o nouă categorie de persoane îndreptățite la împroprietărire, dând astfel naștere la un drept substanțial, nu a prevăzut corelativ un termen de valorificare a dreptului recunoscut, printr-o normă procedurală corespunzătoare.
Cum este firesc ca un drept recunoscut să poată fi și valorificat în concret, prin formularea unei cereri de constituire, într-un anumit termen, se constată că sunt aplicabile pentru stabilirea termenului în care poate să fie formulată cererea de constituire tot dispozițiile legilor speciale în materia reconstituirii/constituirii. Astfel, toate legile fondului funciar care au prevăzut îndreptățirea la formularea cererilor, au prevăzut, în mod expres, termene de depunere a cererilor, care au variat între 30 și 60 zile, de la momentul intrării în vigoare a actului normativ, care a reglementat dreptul substanțial aplicabil. De asemenea, se constată că ultimul interval de timp acordat de legile funciare pentru formularea cererilor de reconstituire a fost de 60 zile, fiind prevăzut de Legea nr. 193/2007, respectiv art. II, conform căruia „persoanele fizice prevăzute la art. 3 alin. (2^1) din Legea nr. 1/2000, cu modificările și completările ulterioare și cu cele aduse prin prezenta lege, pot formula cereri de reconstituire a dreptului de proprietate pentru diferențele de suprafață ce pot fi restituite, conform prezentei legi, în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a acesteia”.
Față de cele menționate, se constată că termenul în care poate fi formulată cererea de constituire întemeiată pe dispozițiile art. 36 pentru categoria de persoane anterior menționată prevăzută în Legea nr.212/2008 este de 60 zile calculat de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, și anume 08.11.2008, aspect care a fost apreciat greșit de către instanța de fond.
Cu privire la termenul de 60 zile de depunere a cererii de constituire, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție, care, în completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în decizia nr. 2/17.02.2014, a stabilit că cererile de constituire a dreptului de proprietate, formulate în temeiul art. 36 din Legea nr. 1/2000, cu modificările intervenite prin Legea nr. 212/2008, sunt supuse termenului de 60 zile, care se calculează de la data intrării în vigoare a Legii nr. 212/2008, respectiv 02.11.2008. Conform dispozițiilor art. 521 alin. 3 Cod procedură civilă, această decizie este obligatorie pentru toate instanțele de judecată chemate să soluționeze cereri cu un astfel de obiect de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial, publicarea deciziei intervenind la data de 09.04.2014.
În cauza pendinte, petenții au formulat cererea de constituire la data de 21.06.2010, cu mult peste termenul legal de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008. Față de cele menționate, se constată că, în mod corect, C. Județeană N. a invalidat, prin hotărârea contestată, propunerea comisiei locale de admitere a cererii de constituire a dreptului de proprietate, formulată de petenți, cu motivarea că această cerere este tardiv formulată.
Faptul invocat de petenți, conform căruia a obținut târziu actele doveditoare de la unitatea militară, nu constituie un temei pentru aprecierea că această cerere de constituire a fost formulată în termenul legal, în condițiile în care cererea însăși trebuia să fie depusă cu respectarea termenului din legile funciare, și anume 60 zile de la data intrării în vigoare a normei care stabilește dreptul, și ulterior ar fi putut fi completate înscrisurile doveditoare ale proprietății sau îndeplinirii condițiilor expres prevăzute de Legea nr.212/2008. Astfel, această susținere nu constituie prin ea însăși un motiv care să justifice formularea cererii peste termenul legal, deoarece înscrisurile depuse în dovedire puteau să fie complinite pe întreaga durată a procedurii administrative, având valoare juridică și chiar depuse pentru prima dată în fața instanței de fond sau în calea de atac.
De asemenea, nici discriminarea invocată față de celelalte persoane, aflate în situații similare și care au obținut constituirea în același temei, fiind deja puse în posesie, nu conduce la stabilirea temeiniciei cererii, deoarece fiecare caz de speță se analizează de către instanța de judecată distinct, cu luarea în considerare a tuturor condițiilor speciale de admisibilitate, care presupun implicit și formularea cererii de constituire în termenul de 60 zile, calculat de la data intrării în vigoare a Legii nr.212/2008.
Având în vedere că depunerea cererii în termen este o condiție care se analizează cu prioritate în procedura specială a legilor fondului funciar, și de la care nu se poate deroga prin convenție, celelalte condiții de admisibilitate nu vor mai fi analizate în prezentul apel.
P. considerentele expuse, se constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor legale sub aspectul tardivității depunerii de către petenți a cererii de constituire, motive în considerarea cărora se va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 teza I Cod procedură civilă, respingerea apelului declarat de petenți.
P. ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de petenții B. V. (CNP-_), B. E. (CNP-_), B. V. (CNP-_), B. M. (CNP-_) și B. I. (CNP-_), cu domiciliul procedural la Cabinet avocat A. B., din Piatra N., ., .. 28, județul N., împotriva sentinței civile nr. 4594 din data de 04.12.2013, pronunțată de Judecătoria Piatra N., în contradictoriu cu intimatele - intimate C. Județeană N. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în Piatra N., ., nr. 27, județul N., și C. L. Pângărați pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în ..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi: 22.05.2014.
Președinte, Judecător, Grefier,
D. S. L. F. C. Ailuțoaei
Red. și tehnored. L.F. – 30.05.2014
Tehnored. C.A. – 06.06.2014
9 ex.
Fond: O. A.
| ← Obligaţie de a face. Decizia nr. 413/2014. Tribunalul NEAMŢ | Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... → |
|---|
