Obligaţie de a face. Decizia nr. 353/2014. Tribunalul NEAMŢ
| Comentarii |
|
Decizia nr. 353/2014 pronunțată de Tribunalul NEAMŢ la data de 15-10-2014 în dosarul nr. 353/AC
Dosar nr._ - obligația de a face -
ROMÂNIA
TRIBUNALUL N.
SECȚIA I CIVILĂ
Ședința publică din data de 15 octombrie 2014
DECIZIA CIVILĂ NR. 353/AC
Instanța constituită din:
Președinte: D. M. – judecător
V. B. - judecător
D. L. – grefier
Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelantul-pârât B. E. J. M. I., cu sediul în Piatra N., .. 6, ., apo. 21, județul N., împotriva sentinței civile nr.722 din 04.03.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. M. și C. M., ambii domiciliați în comuna D. Roșie, ., județul N., având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică, a răspuns avocat M. C. pentru apelantul-pârât, lipsă fiind intimații-reclamanți.
S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință care învederează instanței următoarele:
- obiectul pricinii: obligația de a face;
- stadiul judecății: apel; primul termen de judecată; procedura de citare cu părțile este legal îndeplinită;
Avocat M. C., pentru apelantul-pârât B. E. J. M. I., depune la dosarul cauzei împuternicirea avocațială . nr._ eliberată de către Baroul N..
Instanța constată terminată cercetarea dosarului și deschide dezbaterile.
Avocat M. C., pentru apelantul-pârât B. E. J. M. I., solicită admiterea apelului, modificarea sentinței în sensul de a i se acorda în totalitate cheltuielile de judecată efectuate în fața instanței de fond. Susține că: în mod nelegal instanța de fond nu a acordat pârâtului cheltuielile de judecată efectuate de acesta diminuând onorariul de avocat de la 1000 lei, la 300 lei, astfel că procedând în acest mod i-a fost încălcat dreptul la apărare; dispozițiile art. 451 alin. 2 Cod procedură civilă prevede că: Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei, ori cu activitatea desfășurată de avocat; litigiul de față a avut un grad mare de dificultate având în vedere obiectul acestuia, respectiv rectificare carte funciară, acțiune în constatare și obligația de a face; potrivit noului Cod de procedură civilă, procesul a avut 2 etape: etapa scrisă, în cadrul căreia avocatul a respectat toate termenele impuse de lege și de instanță pentru formularea întâmpinării, propunerea probelor și invocarea excepțiilor și etapa orală, în cadrul căreia apărătorul s-a prezentat în fața instanței pentru susținerea intereselor părții; dosarul a avut un grad ridicat de dificultate fiind incidente în cauză dispozițiile Legii nr. 7/1996 și nr. 188/2001; onorariul de avocat în sumă de 1000 lei estre un onorariu modic, legal stabilit, având în vedere și lista onorariilor recomandate de Uniunea Națională a Barourilor din România. De asemenea, susține că onorariul de avocat a fost stabilit în mod legal potrivit art. 30 din Legea nr. 51/1995 și art. 132, art. 134 din Statutul profesiei de avocat; jurisprudența CEDO învestită cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, a statuat că partea care a câștigat procesul nu va putea rambursarea unor cheltuieli, decât în măsura în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil. Învederează că un alt aspect al nelegalității sentinței instanței de fond cu privire la cheltuielile de judecată îl constituie și practica judiciară a Judecătoriei Piatra N., a Tribunalului N., a Curții de Apel Bacău și a tuturor instanțelor din țară. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Instanța declară dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.
TRIBUNALUL,
Deliberând asupra apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 722 din 04.03.2014 a Judecătoriei Piatra N., tribunalul constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 722 din 04.03.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N. s-a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanții C. M. și C. Mihia împotriva Biroului executorului judecătoresc M. I., având ca obiect obligația „de a face”.
Totodată, reclamanții au fost obligați la plata către pârât a sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească instanța de fond a reținut următoarele:
În fapt, prin sentința civilă nr. 928/12.01.1999 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr. 3452/1998, a fost admisă acțiunea reclamanților C. M. și C. M. în contradictoriu cu pârâta P. I., având ca obiect pretenții, fiind obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 3.738.873 lei. Prin aceeași sentință, a fost instituit în favoarea reclamanților dreptul de retenție asupra construcțiilor și terenului situate în .. N.. Reclamanții au solicitat executarea silită a acestei hotărâri judecătorești, formându-se dosarul de executare nr. 5/2000 la Judecătoria Piatra N., instrumentat de executorul judecătoresc M. I..
În Registrul de Inscripțiuni și Transcripțiuni a fost înregistrat Comandamentul nr. 102/2000, la cererea reclamanților C. M. și M., în vederea recuperării creanței în sumă de 3.738.873 lei și a sumei de 1.213.000 lei, reprezentând cheltuieli de judecată, stabilite în sarcina debitoarei P. I., prin sentința civilă sus-citată. Acest comandament a fost preluat în cartea funciară, drept sarcină a imobilului, teren și construcții, situat în .>
Prin sentința civilă nr. 2978 din 23.05.2011, pronunțată de Judecătoria Piatra N. în dosarul nr._, instanța a admis acțiunea formulată de reclamanta C. M. în contradictoriu cu pârâții Nazaret E., T. L., V. R., V. V. și A. V. M., având ca obiect partaj succesoral după defuncta P. I., decedată la data de 25.08.2004. Instanța i-a atribuit reclamantei C. M. terenul în suprafață de 877 mp și construcțiile situate în satul Brășăuți, .. N., cu obligația de a achita pârâților contravaloarea drepturilor succesorale. Potrivit procesului-verbal de constatare achitare sultă integral, întocmit de executorul judecătoresc C. C., la data de 28.12.2011, reclamanta și-a îndeplinit această obligație. În extrasul de carte funciară din 21.10.2013 nu mai este înscrisă ca sarcină această obligație de achitare a contravalorii drepturilor succesorale. Titularul dreptului de proprietate înscris este reclamanta C. M., fiind menționată sarcina referitoare la Comandamentul nr. 102/2000, preluat din Registrul de Inscripțiuni și Transcripțiuni. Prin urmare, fiind neadevărată susținerea reclamanților că nu pot să-și intabuleze dreptul de proprietate asupra imobilului, teren și construcții, acest drept fiind intabulat în favoarea reclamantei C. M., însă, într-adevăr, afectat de sarcina reprezentată de acel comandament emis în anul 2000 în favoarea reclamanților.
Reclamanții s-au adresat B. M. I. cu solicitarea de a emite o adresă prin care solicită radierea comandamentului nr. 102/2000, însă acesta a refuzat pe motiv că dosarul de executare nu se află pe rolul biroului.
În drept, instanța de fond a reținut că niciuna din dispozițiile invocate de reclamanți nu pot justifica cererea având ca obiect „obligația de a face”.
Instanța a reținut că, așa cum s-a arătat în cuprinsul întâmpinării, dosarul de executare nr. 5/2000 este anterior Legii nr. 188/2001 în baza căreia s-au înființat birourile de executori judecătorești, până la acel moment existând birouri de executori judecătorești pe lângă judecătorii și tribunale.
Este adevărat că, potrivit art. 70 alin. 2 din Legea nr. 188/2001, „dosarele de executare silită aflate în curs de soluționare la data începerii activității executorilor judecătorești potrivit dispozițiilor prezentei legi vor fi repartizate între birourile constituite”, însă reclamanții, care au avut calitatea de creditori în acest dosar de executare, nu au făcut dovada că acest dosar a fost preluat de către B. executorului judecătoresc M. I., iar din verificările efectuate în arhiva instanței nu s-a putut identifica acest dosar și nici nu s-a putut stabili dacă era sau nu în curs de soluționare sau finalizat la data intrării în vigoare a Legii nr. 188/2001. Or, potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, „cel care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească, în afară de cazurile anume prevăzute de lege.” Reclamanții în calitate de creditori erau cei mai în măsură să clarifice situația acestui dosar de executare, însă nu au făcut acest lucru.
Instanța a apreciat că nu există nicio dispoziție legală în temeiul căreia B. executorului judecătoresc M. I. să fie obligat să emită o adresă de radiere din cartea funciară a unui comandament emis într-un dosar de executare despre care nu s-a făcut dovada că a fost preluat de la Judecătoria Piatra N..
În consecință, judecătoria a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanții C. M. și C. M. în contradictoriu cu B. executorului judecătoresc M. I., având ca obiect obligație „de a face”.
Potrivit art. 453 alin. 1 din Codul de procedură civilă, “partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată”, cum pârâtul a depus la dosar chitanța de plată a unui onorariu avocațial în cuantum de 1000 lei, instanța de fond a apreciat că, raportat la complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat, cuantumul onorariului achitat este disproporționat, motiv pentru care l-a redus la suma de 300 lei, în temeiul art. 451 alin. 2 din Codul de procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești a formulat apel B. executorului judecătoresc M. I. solicitând modificarea sentinței în baza art. 453 alin. 1 Cod procedură civilă, în sensul de a i se acorda în integralitate cheltuielile de judecată pe care le-a efectuat în fața instanței de fond, întrucât a câștigat procesul cu reclamantul.
Apelantul a arătat că în mod greșit instanța de fond a dispus diminuarea onorariului avocațial de la 1000 lei la 300 de lei – care reprezintă o sumă derizorie față de complexitatea cauzei dedusă judecății. Onorariul plătit este un onorariu modic, stabilit legal, avându-se în vedere dificultatea procesului – cauză care are ca obiect „rectificare carte funciară”, „acțiune în constatare” și „obligația de a face”, onorariu care are la bază și „Lista onorariilor minimale recomandate de Uniunea Națională a Barourilor din România”.
Apelantul a arătat că instanța de fond a procedat nelegal și discriminatoriu la reducerea onorariului avocațial plătit și nu a respectat criteriile prevăzute de art. 451 alin. 1 Cod procedură civilă și art. 133 din Statutul profesiei de avocat și că deși a câștigat procesul și nu are nicio culpă procesuală a fost prejudiciat cu suma de 700 de lei, săvârșindu-i-se o nedreptate.
În concluzie, a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat, cu obligarea cheltuielilor de judecată ocazionate cu judecata apelului.
Cererea de apel este scutită de la plata taxei de timbru.
Tribunalul, analizând sentința sub aspectele criticate și din oficiu, precum și în conformitate cu dispozițiile art.480, alin.1 Noul Cod de procedură civilă, constată că apelul nu este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi reținute:
În fapt, reclamanții C. M. și C. M. au solicitat în contradictoriu cu Oficiul de cadastru și Publicitate Imobiliară N., prin B. de Cadastru și Publicitate Imobiliară Piatra N. și B. E. J. M. I. să se dispună radierea din extrasul de carte funciară nr._/08.12.2011 a Comandamentului nr. 102/2000, comandament înaintat la cererea lor și înscris ca sarcină asupra imobilului și terenului din ., au mai solicitat să se constate că efectul inscripției Comandamentului nr. 102/2000, înaintat de B. M. I. în dosarul de executare nr. 5/2000, la cererea lor, a încetat, depășind termenul stabilit, că, în ceea ce privește dosarul de executare nr. 5/2000, a intervenit efectul prescripției, că dreptul de creanță s-a prescris, să se constate și să se ia act de perimarea comandamentului instituit de către B. M. I..
Cererea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Piatra N. la data de 24.09.2013 sub nr._ .
La solicitarea instanței de fond reclamanții au depus la dosar, la data de 24.10.2013, precizări arătând că s-au adresat inițial BCPI Piatra N. pentru radierea sarcinii, solicitându-li-se să dea o declarație notarială prin care C. M. nu are nici un fel de pretenții cu privire la acele sume. Cu declarația notarială s-au prezentat din nou la BCPI unde li s-a spus că au nevoie de o adresă de la B. M. I. din care să rezulte că ei nu au nici o pretenție și că solicită radierea sarcinii.
B. M. I. le-a comunicat că nu poate emite o asemenea adresă pentru că dosarul este mai vechi de 10 ani și nu se mai găsește în arhivă, fiind distrus. Reclamanții au mai susținut la instanța de fond că s-au prezentat din nou la BCPI, dar li s-a spus că nu se radiază sarcina fără adresă de la executor. Au mai arătat că au dorit să lase o cerere scrisă la B. M. I. însă acesta a refuzat să o înregistreze. D. urmare, reclamanții s-au adresat unui avocat pentru o ședință de informare cu privire la mediere, dar s-au prezentat numai ei.
Ulterior, reclamanții au precizat obiectul cererii ca fiind o „acțiune în constatare” prin care solicită să se constate că a intervenit prescripția dreptului de creanță, precum și o „obligație de a face” prin care solicită instanței să oblige BCPI Piatra N. să radieze această sarcină și B. M. I. să emită adresa prin care reclamanții solicită radierea sarcinii.
La data de 20.11.2013, pârâtul B. E. J. M. I. a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii și obligarea reclamanților la plata cheltuielilor de judecată.
Astfel, prin întâmpinare pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât, potrivit dispozițiilor legale, dar și literaturii juridice și practicii judiciare, executorul judecătoresc nu are calitate procesuală în acțiunile având ca obiect radiere ipotecă și constatare prescripție. Numai creditorul și debitorul din dosarul de executare silită au calitate procesuală în aceste acțiuni.
Pârâtul a arătat că în anul 2001 a intrat în vigoare Legea nr. 188/2001 privind executorii judecătorești și, conform acestei legi, s-au înființat la data de 10.05.2001 birourile de executori judecătorești, până la această dată executorii judecătorești fiind angajați ai Ministerului Justiției în cadrul Judecătoriei Piatra N., iar dosarele de executare aparțineau Judecătoriei Piatra N.. Dosarul de executare nr. 5/2000, fiind anterior Legii nr. 188/2001, a rămas în arhiva Judecătoriei, nefiind preluat de B. E. J. M. I.. Pârâtul a arătat că nu poate emite acte de executare silită, respectiv adresa de radiere solicitată de reclamanți, într-un dosar de executare care nu se află pe rolul biroului.
B. E. judecătoresc M. I. a mai susținut că nu deține dosarul de executare nr. 5/2000, nu cunoaște actele emise anterior în acest dosar de executare, nici situația acestuia, astfel încât legea nu îi permite să emită acte privind acest dosar. Pârâtul a arătat că, prin emiterea unor acte de executare silită în necunoștință de cauză sau în mod eronat, ar putea fi atinse drepturile și interesele unor alte persoane care ar putea fi prejudiciate.
Totodată, a mai invocat excepția inadmisibilității acțiunii, arătând că procedura de înscriere a drepturilor reale, cât și a dezmembrămintelor acestora, este amplu descrisă în cap. II al Legii nr. 7/1996. A mai susținut că, din conținutul acestei legi, rezultă că orice rectificare a situației de carte funciară nu poate fi soluționată sau dispusă decât în contradictoriu cu titularul dreptului contestat sau cu dobânditorii drepturilor acestuia. În consecință, pârâtul a susținut că reclamanții trebuiau să cheme în judecată pe ceilalți moștenitori ai defunctei P. I..
S-a mai arătat că, potrivit legii, reclamanții aveau posibilitatea de a se solicita direct radierea comandamentului la OCPI N. și apoi plângere împotriva încheierii de respingere a solicitării, potrivit art. 50 pct. 2 din Legea nr. 7/1996, care este în competența instanței.
La termenul din 04.03.2014, instanța de fond a dispus disjungerea acțiunii având ca obiect „obligație de a face” formulată de reclamanții C. M. și C. M. în contradictoriu cu pârâtul B. executorului judecătoresc M. I., formându-se dosarul în litigiu înregistrat sub nr._ /2013.
Prin sentința civilă nr. 722/04.03.2014 pronunțată în dosarul nr._ /2013 Judecătoria Piatra N. a respins ca nefondată cererea formulată de reclamanți împotriva B. M. I., reclamanții fiind obligați la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 300 de lei.
Împotriva acestei hotărâri judecătorești pârâtul B. M. I. a formulat la data de 09.07.2014, în termenul legal, apel solicitând modificarea în parte a sentinței apelate doar sub aspectul acordării integrale a cheltuielilor de judecată.
Tribunalul va reține că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile prevăzute de art. 451, alin. 2 Cod procedură civilă care prevăd că: „Instanța poate, chiar și din oficiu, să reducă motivat partea din cheltuielile de judecată reprezentând onorariul avocaților, atunci când acesta este vădit disproporționat în raport cu valoarea sau complexitatea cazului or cu activitatea desfășurată de avocat, ținând seama și de circumstanțele cauzei”.
Or, în cauza pendinte acțiunea civilă a fost înregistrată la data de 24.09.2013 sub nr._ având ca obiect rectificare carte funciară, acțiune în constatare (respectiv constatare prescripție) și obligația”de a face” și întrucât a fost introdusă sub imperiul noului Cod de procedură civilă procesul a avut o etapă prealabilă: respectiv, etapa scrisă în care s-a formulat întâmpinarea, s-au invocat excepții și s-au propus probe de către pârâtul B. M. I. în termenul legal, precum și etapa în fața instanței de judecată – în care apărătorul ales al pârâtului s-a prezentat și a susținut interesele acestuia, câștigând procesul prin respingerea acțiunii reclamanților.
În consecință, cum judecătorul fondului a respins în totalitate acțiunea reclamanților reiese că pârâtul a câștigat procesul, fiind motivat în a obține ,în integralitatea lor, cheltuielile de judecată efectuate cu prezentul proces.
Acesta a făcut dovada la fila 58 prin chitanța nr._/26.02.2014 că a plătit un onorariu de 1000 lei apărătorului ales – onorariu care nu este disproporționat de mare (așa cum a reținut instanța de fond) față de complexitatea cererii deduse judecății de către reclamanți și a timpului scurs de la data introducerii acțiunii, respectiv 24.09.2013 și până la 04.03.2014 (când s-a disjuns prezenta cauză din dosarul inițial nr._ ).
Totodată, instanța de control judiciar va lua în calcul și faptul că avocatul ales a formulat întâmpinare, a invocat excepții și a susținut toate apărările invocate în apărarea pârâtului, ceea ce a dus la câștigarea procesului în integralitatea sa.
Pe de altă parte, analizând lista onorariilor minimale recomandate de Uniunea Națională a Barourilor din România (depuse la filele 8-9 dosar apel) se constată că pentru acțiuni civile având ca obiect „constare drept de proprietate”, „rectificare carte funciară” onorariul perceput de avocați pentru fiecare din aceste cauze este de 1.500 lei.
În cauză apărătorul ales a perceput pârâtului un onorariu de 1.000 de lei pentru întreaga cauză civilă (care a avut 3 capete de cerere), tribunalul urmând a reține că acesta se subscrie complexității cauzei și apărărilor formulate de avocat, motiv pentru care în temeiul art. 480, alin. 2 Cod procedură civilă va admite apelul declarat de pârât și va schimba în parte hotărârea apelată, în sensul obligării reclamanților la plata integrală a cheltuielilor de judecată efectuate de către pârâtul B. M. I. la instanța de fond.
Totodată, va lua act că la judecata prezentului apel pârâtul nu a mai solicitat cheltuielile de judecată ocazionate în această calitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelantul-pârât B. E. J. M. I., cu sediul în Piatra N., .. 6, ., apo. 21, județul N., în contradictoriu cu intimații-reclamanți C. M. și C. M., ambii domiciliați în comuna D. Roșie, ., județul N., și în consecință:
Schimbă în parte sentința civilă nr. 722/04.03.2014 pronunțată de Judecătoria Piatra N. în sensul că obligă reclamanții C. M. și C. M. să plătească pârâtului B. M. I. cheltuieli de judecată în sumă de 1000 lei în loc de 300 de lei.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței apelate.
Ia act că apelantul nu a mai solicitat cheltuieli de judecată în apel.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15.10.2014.
Președinte,Judecător,Grefier,
D. MitrofanValentina B. D. L.
Red./V.B./05.11.2014
Tehnored/D.L./10.11.2014
Fond/L.M.
Ex.5
| ← Fond funciar. Decizia nr. 602/2014. Tribunalul NEAMŢ | Acţiune în constatare. Decizia nr. 663/2014. Tribunalul NEAMŢ → |
|---|
