Fond funciar. Decizia nr. 254/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 254/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 05-03-2013 în dosarul nr. 8897/311/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 254/2013
Ședința publică de la 05 Martie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE S. O.
Judecător I. M.
Judecător I. B.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea recursului civil declarat de recurentul reclamant M. I. I., domiciliat în Slatina, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/20.11.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte R. E., domiciliată în ., C. L. CÎRLOGANI pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor și C. JUDEȚEANĂ O. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor, având ca obiect - fond funciar.
La apelul nominal făcut în ședința publică s-au prezentat recurentul reclamant M. I. I., personal și asistat de avocat C. M. și intimata pârâtă R. E., personal și asistată de avocat O. S., lipsă fiind intimatele pârâte C. L. CÎRLOGANI pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor și C. JUDEȚEANĂ O. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, avocat C. M. pentru intimata pârâtă, solicită încuviințarea probei cu înscrisuri în susținerea motivelor de recurs.
Instanța pune în discuție proba solicitată.
Avocat O. S., pentru recurentul reclamant, arată că nu se opune probei solicitate.
Instanța, în temeiul art. 167 cod procedură civilă, încuviințează proba cu înscrisuri iar avocat C. M., depune la dosar un set de cinci înscrisuri, reprezentând chitanțe care nu au mai fost depuse la dosar, din care rezultă că impozitul privind terenul în litigiu a fost achitat de recurentul M. I. I..
Avocat O. S., arată că nu solicită termen pentru a le studia. Depune la dosar chitanța privind onorariul pentru avocat.
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de soluționare și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat C. M., având cuvântul pentru recurentul reclamant M. I. I., solicită admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii și pe fond să se constate nulitatea absolută a titlului de proprietate eliberat pe numele autorului M. N. I., în sensul ca suprafața de 250 m.p., ce face parte din suprafața de 800 m.p. nu trebuia inclusă în această suprafață de teren întrucât nu aparținut autorului, fiindu-i atribuită reclamantului, în anul 1975, pentru construcția unei locuințe.
În mod greșit prima instanță nu a considerat că recurentul reclamant nu a făcut dovada modului în care a intrat în posesia suprafeței de teren de 250 m.p., deși la dosar era depusă adeverința 304/13.05.1975 prin care se arată că reclamantul deține această suprafață de teren, iar în baza acestei adeverințe reclamantul a formulat cererea nr. 305/22.05.1975, pentru obținerea autorizației de construire, cerere aprobată.
Mai mult, în momentul formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de către autorul M. N. I., acesta a solicitat reconstituirea pentru suprafața de doar 4,8 ha, fiindu-i reconstituită suprafața de 5,12 ha, mai mult decât a cerut și cu cât figura în Registrul Agricol, argument al faptului că reclamantul avea atribuită suprafața de 250 m.p. Solicită obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat O. S., având cuvântul pentru intimata pârâtă R. E., solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond ca fiind temeinică și legală, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată.
Motivând, arată că în mod corect instanța de fond a constata că adeverința de care se prevalează recurentul reclamant consemnează doar o deținere a suprafeței de tern și nu reprezintă un titlu de proprietate. Terenul solicitat, nu i-a fost atribut reclamantului având în vedere că recunoaște printr-o acțiune de partaj, unde a solicitat partajarea unei suprafețe de teren mai mare, ce conține și terenul de 250 m.p..
La interpelarea instanței, avocat C. M., arată că recurentul reclamant nu a formulat cerere de reconstituire a dreptului de proprietate pentru suprafața de 250 m.p.
T R IU B U N A L U L
Asupra recursului civil de față;
Prin sentința civilă nr._/20.11.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul M. I. I., în contradictoriu cu pârâtele ROAGHEȘ E., C. L. CÎRLOGANI pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, cu sediul în . și C. JUDEȚEANĂ O. pentru stabilirea dreptului de proprietate privată asupra terenurilor, ca neîntemeiată.
A fost obligat reclamantul la plata către pârâta Roagheș E. a sumei de 650 lei cheltuieli de judecată onorariu avocat.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că la data de 03.11.2003 a fost emis titlul de proprietate_/26 lui M. N. I. pentru suprafața de 5,12 ha.
În titlul de proprietate este inclusă suprafața de 800 mp în T 1 P 9, iar potrivit adeverinței emise de Primaria Cîrlogani, pe acest teren se află construită casă de locuit și anexe gospodărești.
Susținerea reclamantului că suprafața de 250 mp din totalul de 800 mp. a fost inclusă greșit în titlul de proprietate emis pe numele M. N I. întrucât i-a fost atribuită de CAP pentru edificarea unei locuințe in anul 1975, este nefondată, întrucât din actele depuse rezultă că autorizația pentru construcție a fost emisă pe numele autorului.
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 24 din Legea 18/1991, potrivit cărora, terenurile situate în intravilanul localităților, care au fost atribuite de cooperativele agricole de producție, potrivit legii, cooperatorilor sau altor persoane îndreptățite, pentru construcția de locuințe și anexe gospodărești, pe care le-au edificat, rămân și se înscriu în proprietatea actualilor deținători, chiar dacă atribuirea s-a făcut din terenurile preluate în orice mod de la foștii proprietari. Suprafața terenurilor prevăzute în alin. (1), aferente casei de locuit și anexelor gospodărești, nu poate fi mai mare decât cea prevăzută în actul de atribuire provenit de la cooperativa de producție, consiliul popular sau primăria din localitatea respectivă.
Instanța a considerat că cererea de anulare a titlului de proprietate nu este întemeiată întrucât reclamantul nu a făcut dovada atribuirii terenului de către cooperativa agricolă de producție, în adeverință fiind consemnat doar că „deține” fără a se specifica modul în care s-a ajuns la această „deținere”.
De asemenea, pentru a beneficia de prevederile art. 24 din legea 18/1991, este necesar ca persoana îndreptățită să facă dovada că a edificat casa de locuit pentru care i se atribuise terenul.
La dosar nu au fost propuse dovezi din care să rezulte că reclamantul a edificat construcția respectivă, condiție menționată în art. 24 iar din cererea depusă cu ocazia soluționării dosarului de partaj de pe urma autorului M. N I., reclamantul a susținut că a stabilit cu M. N I. să înregistreze atât suprafața de 250 mp cât și casa la rolul autorului întrucât el dorea să beneficieze de un apartament cu chirie iar în perioada respectivă dacă aveai locuință personală nu puteai primi și una de închiriat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul reclamant M. I. I., considerând-o netemeinică, deoarece instanța de fond nu face vorbire despre actele depuse de către recurent în dovedirea condițiilor impuse de art. 24 din Legea 18/1991.
Astfel, în mod greșit prima instanță nu a considerat că recurentul reclamant nu a făcut dovada modului în care a intrat în posesia suprafeței de teren de 250 m.p., deși la dosar era depusă adeverința 304/13.05.1975 prin care se arată că reclamantul deține această suprafață de teren, iar în baza acestei adeverințe reclamantul a formulat cererea nr. 305/22.05.1975 pentru obținerea autorizației de construire, cerere aprobată.
Mai mult, în momentul formulării cererii de reconstituire a dreptului de proprietate de către autorul M. N. I., acesta a solicitat reconstituirea pentru suprafața de doar 4,8 ha, fiindu-i reconstituită suprafața de 5,12 ha, mai mult decât a cerut și cu cât figura în Registrul Agricol, argument al faptului că reclamantul avea atribuită suprafața de 250 m.p.
Recursul este nefondat.
Recurentul reclamant a solicitat constatarea nulității absolute parțiale a titlului de proprietate nr._/26/2003 eliberat pe numele autorului M. N.I. în sensul că suprafața de 250 mp.teren intravilan cu vecini la E- teren fost CAP, la N-D. M., la V-drum Scorbura, la S-V. M., a fost inclusă în suprafața de 800 mp. în mod greșit, întrucât suprafața de 250 mp. i-a fost atribuită în anul 1975 în vederea edificării unei construcții de locuințe.
Potrivit dispozițiilor înscrise în art.3 al.3 din Legea 18/1991, stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, prin eliberarea unui titlu de proprietate ce este de competența comisiilor județene de fond funciar în baza întregii documentații efectuate de comisiile comunale și municipale de aplicare a legilor fondului funciar.
În speță, se constată că pentru eliberarea titlului de proprietate a formulat cerere numai autorul M. N.I. pentru suprafața totală de 4,8 ha. din care vie 0,40 ha.și pomi 0,2 ha.
Titlul de proprietate a fost emis pe numele autorului cu respectarea actelor primare de reconstituire, atât în privința întinderii dreptului cât și a calității de beneficiar.
Deși se susține de către recurent că i-a fost atribuită suprafața de teren de 250 mp. în vederea construirii unui imobil de locuit, din actele depuse la dosar, rezultă că acesta deține o suprafață de teren cu dimensiunea precizată, dar nu se menționează că această suprafață de teren i-a fost atribuită de fostul CAP.
Susținerea reclamantului că terenul cuprins în titlul de proprietate eliberat autorului i-ar aparține este lipsită de relevanță juridică, ea putând fi analizată numai în cadrul procedurii speciale instituită de Legea 18/1991.
Din lucrările dosarului, nu rezultă că reclamantul ar fi contestat modul în care s-a reconstituit dreptul de proprietate în favoarea autorului și nu a uzat de căile de atac expres prevăzute de legea fondului funciar în ceea ce privește întinderea dreptului de proprietate.
Întrucât actele premergătoare nu au fost contestate, în mod corect titlul de proprietate a fost emis în baza actelor provizorii de proprietate neatacate și nedesființate potrivit legii.
De asemenea, rezultă că reclamantul nu a solicitat reconstituirea dreptului de proprietate, legile fondului funciar având un caracter special, astfel că persoanele ce se consideră îndreptățite în a beneficia de prevederilor lor, nu pot deroga în nici un mod. Nerespectarea procedurii instituite de lege împiedică reconstituirea dreptului de proprietate și emiterea titlului de proprietate asupra terenurilor solicitate.
Pentru ca recurentul să poată solicita nulitatea titlului de proprietate emis pentru autor, trebuia să justifice interesul său procesual, ceea ce în cauză înseamnă reconstituirea dreptului de proprietate pentru suprafața de 250 mp,. în favoarea sa.
Din probele administrate, nu rezultă că recurentului i s-a atribuit suprafața de 250 mp. în vederea construirii unui imobil casă de locuit, de altfel și autorizația de construcție este eliberată pe numele autorului, astfel că nu a făcut dovada dreptului de proprietate pentru această suprafață de teren.
În cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.23 și 24 din Legea 18/1991, întrucât așa cum s-a menționat, din acte nu rezultă că suprafața de 250 mp. i-a fost atribuită recurentului, nu s-a făcut dovada existenței unui motiv de nulitate absolută a titlului de proprietate, motiv pentru care în baza art. 312 cod procedură civilă, urmează să se respingă recursul ca nefondat.
Văzând și dispozițiile art. 274 cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de declarat de recurentul reclamant M. I. I., domiciliat în Slatina, ., ., ., împotriva sentinței civile nr._/20.11.2012, pronunțată de Judecătoria Slatina, în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatele pârâte R. E., domiciliată în ., C. L. CÎRLOGANI pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor și C. JUDEȚEANĂ O. pentru stabilirea dreptului de proprietate privata asupra terenurilor.
Obligă pe recurent să plătească intimatei R. E. suma de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 05 Martie 2013 la Tribunalul O..
Președinte, S. O. | Judecător, I. M. | Judecător, I. B. |
Grefier, M. T. |
Red.IM/SM
JF.C. R.D.
Ex.2
13.03.2013
| ← Plângere impotriva refuzului executorului judecatoresc. Decizia... | Pretenţii. Decizia nr. 275/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
