Obligaţie de a face. Decizia nr. 269/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 269/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 21-11-2013 în dosarul nr. 3150/311/2012
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 269/2013
Ședința publică de la 21Noiembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător M. I. S.
Grefier A. G. D.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanții reclamanții V. D. B. și B. D., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av. L. F. cu sediul în Slatina, ..21, Județul O. împotriva sentinței civile nr. 1224 din 05.02.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți Z. **C. În O.** prin director M. A. M., cu sediul în Slatina, ., ., M. A. M., domiciliată în Slatina, ., ., Județul O. și . SRL, cu sediul în Slatina, ., ., Județul O., având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 14 noiembrie și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a asigura părților posibilitatea de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, când în aceeași compunere a pronunțat următoare soluție.
INSTANȚA
Asupra apelului civil de față;
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Slatina la data de 29.03.2012 sub nr._ reclamanții Valcov D. B. si B. D. au chemat în judecată pe pârâții Zoarul „C. în O.” prin director M. A. M. – Slatina și matei A. M., solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate că pârâții au săvârșit fapta ilicită a cărei tulburare pe care a produs-o subzistă conform art. 253 lit. c Cod civil; parații să publice cu majuscule că își ceară scuze reclamanților pentru afirmațiile nereale publicate la 02.02.2012 și respectiv la 09.02.2012, aspect ce va fi publicat zilnic în ziarul „C. în O.", timp de 7 zile, conform art. 253 alin. 3 lit. b cod civil ; obligarea pârâților în solidar să achite suma de 20.000 lei, cu titlu de daune morale pentru fiecare reclamant, conform art. 253 alin. 4 C.civ., obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii reclamanții au arătat că la data de 02.02.2012, în ziarul „C. în O.", a apărut articolul intitulat „De ce domnilor V. și B. ?", articol semnat chiar de directorul ziarului respectiv pârâta M. A. M..
În acest articol se arată că Primăria Slatina a vândut un teren în suprafață de 8 ha, că acest teren ar fi „stârnit demult interesul Primarului D. V.". Se mai arată că vânzarea s-a efectuat pentru 30 euro/mp, iar cumpărătorii ar fi încheiat un precontract prin care să înstrăineze acest teren cu prețul de 80 euro/mp către firme ce ar vrea să construiască un Mall. Se arată în continuare că Primăria Slatina a primit 2 milioane de euro, în loc să încaseze 8 milioane de euro, iar pentru o astfel de împrejurare primarul de la Baia-M. a fost condamnat la 2 ani închisoare. Apoi ziarista se contrazice în propriul său articol: mai întâi spune că firma ce a achiziționat terenul ar fi încheiat un precontract de vânzare-cumpărare către o altă firmă, deci s-a obligat să-l vândă, iar apoi arată că aceiași cumpărători inițiali ai terenului vor să rezoluționeze contractul de vânzare-cumpărare încheiat cu Primăria Slatina.
S-a menționat în articolul publicat că reclamanții ar fi primit comision și se amenință cu DNA-ul. Se afirmă că banii ce ar fi fost primiți de la cumpărător ar fi servit la achiziționarea de bunuri personale, reclamantul B. D. și-ar fi achiziționat un Porche.
Toate aceste afirmații mincinoase sunt prezentate în antiteză cu „oamenii care îndură greutățile vieții cadorisite de partidul al cărui membru este ..."
In ziarul din 09.02.2012 se afirmă că datorită „sesizării noastre din edițiile trecute", reclamantul D. B. și-ar fi mutat autoturismul BMW . „cumpărat din banii publici de deputat", din București „fix în curte la Aceti" și trimite cititorii să-1 admire la acea locație. Din nou se fac afirmații mincinoase. Aceasta este situația de fapt rezultată în mod totalmente mincinos, în scopul dezinformării cetățenilor și denigrării imaginii celor doi reclamanți.
Reclamanții au susținut să prejudiciile nepatrimoniale rezultă din atingerile aduse unor valori morale ale omului, ce se referă la cinste, demnitate și onoare.
În această privință, în domeniul răspunderii civile delictuale s-a statornicit prin lege și contribuțiile remarcabile ale jurisprudenței, un sistem reparatoriu mixt, ce constă, pe de o parte, în mijloacele nepatrimoniale ca: obligarea autorilor prejudiciilor la dezmințiri, rectificări sau scuze publice, pe de altă parte, în obligarea autorilor daunei la despăgubiri bănești în folosul victimelor prejudiciului nepatrimonial delictual cauzat.
Conform art. 30 alin. 8 din Constituția României, răspunderea civilă pentru informația adusă la cunoștință publică revine autorului … proprietarului mijloacelor de multiplicare, în condițiile legii.
Legiuitorul constituant a socotit necesar să-i dea autoritatea unei norme constituționale întrucât art. 30 din Constituție reglementează „libertatea de exprimare". Această libertate de exprimare poate căpăta tendința de a depăși granițele eficienței sale social-utile. De aceea, chiar textul constituțional îi impune limite și condiții de manifestare.
Dreptul la liberă exprimare prevăzut de art. 70 C.civ. are limitele prevăzute de art. 75 C.civ, iar în exercitarea acestui drept ziariștii trebuie să dovedească bună-credință și să-1 folosească în scopul unei corecte informări a cetățenilor.
In speță, pârâții au dezinformat cetățenii prin prezentarea unor fapte mincinoase atribuite reclamanților și cu rea-credință au afectat cinstea, onoarea, demnitatea și imaginea publică a reclamanților.
Au fost încălcate prevederile art. 72 C.civ. ce reglementează dreptul la demnitate, art. 73 C.civ. ce reglementează dreptul la propria imagine și art. 252 C.civ. ce reglementează ocrotirea personalității umane.
Conform art. 1357 C.civ.:„Cel ce cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție este obligat să îl repare, autorul răspunzând pentru cea mai ușoare culpă, iar potrivit art. 1381 C.civ., orice prejudiciu dă naștere la reparație, cu răspunderea solidară prevăzută de art. 1382 C.civ.
Conform art. 253 lit. c C.civ. au solicitat să se constate că pârâții au săvârșit faptă ilicită prin afirmațiile mincinoase publicate în acest ziar, afirmații ce au condus la afectarea dreptului la demnitate și imagine publică a reclamanților, cu afectarea și consecințele ce se înscriu în raporturile dintre componenții unei societăți, dar și cu afectarea raporturilor dintre reclamanți ca persoane publice politice ce au fost alese prin vot și alegătorii din comunitate.
Se mai arată că faptele ilicite săvârșite de pârâți au constat în înfățișarea publică a unor informații negativ deformate în scopul modificării relațiilor sociale nepatrimoniale ale reclamanților, după cum urmează:
Ziarista afirmă că reclamanții ar fi primit un comision la momentul la care Primăria Slatina a vândut acel teren, afirmație nu numai mincinoasă, dar și totalmente denigratoare, însoțită și de amenințarea voit „relatată" cu închisoarea ;
Se afirmă că reclamanții ar fi avut implicații în derularea acestei vânzări, în situația în care terenul de 8 ha a fost vândut prin licitație publică, iar reclamanții nu au făcut parte din comisia de licitație, procedura vânzării prin licitație reglementată de legea achizițiilor publice fiind prezentată cetățenilor drept „o afacere" cu beneficii mincinoase pentru reclamanți;
S-a menționat că acestea sunt scenarii de telenovelă create de pârâți, cu mașini ce nu sunt și nici nu au fost în proprietatea reclamanților, cu pretinse ascunzișuri de mașini prin Mamaia. Nici primarul D. V. și nici deputatul D. B. nu au nici ceasuri din aur și nici butoni din același material la pretinsele cămăși de 800 euro ;
Poate reclamantul V. D. a servit masa la restaurantul „Senator", dar povestea cu firma spaniolă pentru o pretinsă afacere cu o firmă germană face parte din arsenalul de minciuni al ziaristei nimic mai mult;
La fel de mincinoasă este și afirmația: „cei 6 milioane euro de care a fost vitregită Primăria Slatina" .
Aceste afirmații mincinoase au fost făcute cu rea-credință întrucât ziarului ori ziaristei i-ar fi fost foarte ușor să prezinte o copie a contractului de vânzare-cumpărare încheiat de primărie și n-ar fi mai putut să confecționeze astfel de scenarii ireale.
Reclamanții au susținut că pârâții încalcă dreptul cetățeanului la o corectă informație, desigur prin dezinformare și afectează drepturile reclamanților în mod profund, pornind de la calitatea de Primar și președintele PDL O. în persoana lui V. D. B. și deputat PDL în Parlamentul României în persoana lui B. D.. Mai mult, anul 2012 a fost un an electoral, iar acest ziar nu e prima dată când încearcă să ridice minciuna la rang de adevăr pentru a afecta relațiile reclamanților în scopul influențării votului cetățenilor. Reclamanții apreciază că au folosit acest moment pentru dezinformarea cetățenilor, întrucât în toată țara erau proteste cauzate de măsurile de austeritate și reforme, iar ei prezintă mincinos că reprezentanți ai partidului aflat la putere ar trăi în lux, pe bani publici".
Reclamanții au depus la dosar înscrisuri.
La data de 08.06.2012 pârâta M. A. M. a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei capacității procesuale a pârâtului Z. "C. in O.” și respingerea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții V. D. B. și B. D. în contradictoriu cu pârâtul Z. "C. în O.", ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință iar pe fond respingerea cererii ca nefondată cu cheltuieli de judecată.
In motivarea întâmpinării pârâta a apreciat cu privire la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Z. "C. în O.", că aceasta este întemeiată raportat la dispozițiile art. 41 din C..
Astfel, a arată că, potrivit art. 41 din C., (1) Orice persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată. (2) Asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe proprii de conducere.
Din dispozițiile legale mai sus menționate rezultă deci că legiuitorul a înțeles să definească capacitatea procesuală de folosință ca fiind aptitudinea unei persoane fizice sau juridice de a avea drepturi și obligații în plan procesual.
Or, Z. "C. în O." este o publicație (marcă înregistrată).
Pe fond pârâta a apreciat ca fiind nefondată cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții V. D. B. și B. D..
Astfel, arată că, potrivit art. 1349, alin 1 și 2 din Noul Cod Civil, (1) Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere,- prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. (2)"Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.
Ca atare, pentru a se angaja răspunderea pentru fapta proprie, trebuie îndeplinite următoarele condiții: existența unui prejudiciu, existența unei fapte ilicite, raportul de cauzalitate Intre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția celui ce a cauzat prejudiciul.
Pârâta aapreciat că, în calificarea faptei reclamate de către V. D. B. și B. D. ca licită sau ilicită, trebuie avut în vedere distincția dintre fapte și judecăți de valoare (în terminologia Curții Europene pentru Drepturile Omului), dintre știri și păreri (în terminologia Rezoluției nr.1003/1993 cu privire la etica ziaristică, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 265/20.09.1994).
Or, potrivit art. 30, alin. 1 din Constituție, libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credințelor și libertatea creațiilor de orice fel (inclusiv prin scris) sunt inviolabile. Conform alin. 6 al aceluiași articol, libertatea de exprimare nu poate prejudicia libertatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine, iar conform alin. 8, răspunderea civilă pentru informația sau pentru creația adusă la cunoștința publică revine editorului sau autorului, în condițiile legii.
Potrivit art. 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, ratificată prin Legea nr. 30/1994, orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații ori idei fără amestecul autorităților publice și fără a ține seama de frontiere; prezentul articol nu împiedică statele să supună societățile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. La alin. 2 al aceluiași articol se arată că exercitarea acestor libertăți ce comportă îndatoriri și responsabilități poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea națională, integritatea teritorială sau siguranța publică, apărarea ordinii și prevenirea infracțiunilor, protecția sănătății sau a moralei, protecția reputației sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informații confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea puterii judecătorești.
Astfel, potrivit aceleiași instituții, existența unor fapte poate fi demonstrată, în timp ce adevărul judecăților de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit (cauza C. și M. contra României).
Potrivit art. 3 din Rezoluția cu privirea la etica ziaristică nr. 1003/1993 a Consiliului Europei, Principiul de bază al oricărei evaluări etice a ziaristicii este că trebuie făcută o distincție ) clară între știri și păreri, evitându-se orice confuzie între acestea. Știrile sunt informații, adică fapte și date, în timp ce opiniile exprimă gânduri, idei, convingeri sau judecăți de valoare ale mijloacelor de Informare în masă, editorilor sau ziariștilor.
De asemenea, potrivit art. 4 din Rezoluția cu privirea la etica ziaristică nr. 1003/1993 a Consiliului Europei, Știrile trebuie difuzate cu respectarea adevărului, după ce au fost efectuate verificări de rigoare, prezentarea, descrierea sau narațiunea fiind făcute într-un mod imparțial. Zvonurile nu trebuie confundate cu știrile.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 115 din C..
La data de 11.09.2012 reclamanții au solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâtă a . SRL”.
La data de 09.10.2012 pârâta . SRL” a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive a . SRL și respingerea cererii formulată împotriva . SRL ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă, excepția lipsei capacității procesuale de folosință a pârâtului Z. "C. în O." și respingerea cererii în contradictoriu cu pârâtul Z. "C. în O.", ca fiind formulată împotriva unei persoane lipsită de capacitate procesuală de folosință iar pe fond respingerea cererii ca nefondată cu cheltuieli de judecată.
In motivarea întâmpinării pârâta a arătat că articolele invocate de reclamanți în motivarea cererii nu au fost publicate în data de 02.02.2012 și la data de 09.02.2012 în cotidianul „ C. în O.”.
De altfel, articolul din data de 02.02.2012 invocat de reclamantă în motivarea cererii de chemare în judecată a fost afișat pe o pagină de internet, care nu este proprietatea . SRL.
Cât privește articolul de presă din data de 09.02.2012, nu s-a făcut dovada că acesta arfi fost publicat în Z. „C. în O." sau că ar fi fost semnat de către pârâta M. A. M. în calitate de autor.
Prin sentința civilă nr. 1224 din 05.02.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._ s-a respins cererea reclamațiilor V. D. B. și B. D., în contradictoriu cu pârâtul ziarul „C. în O.” ca fiind formulată împotriva unei persoane fără capacitate procesuală de folosință.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului . SRL Slatina, ca neîntemeiată.
S-a respins cererea reclamanților V. D. B. și B. D. în contradictoriu cu pârâții . SRL și M. A. M. ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentința, instanța a reținut următoarele:
Potrivit certificatului constatator emis de Oficiul Național al Registrului Comerțului parata A. M. M. este asociat si administrator al . SRL, cu obiect de activitate principal editarea ziarelor.
Prin factura fiscala_/23.05.2011, parata A. M. M. a achiziționat de la Institutul Național de Cercetare si Dezvoltare in Informatica–ICI București domeniul concretinolt.ro.
Pe acest site, in luna februarie 2012 a apărut un articol, cu numele A. M. M., cu următorul conținut: (fila 10 dosar)
”Cel mai mare teren din Slatina, în suprafață de 8 hectare a fost vândut de Primăria Slatina către două firme din care una cu sediul în Cipru. Terenul, din zona Direcției Silvice a stârnit demult interesul primarului D. V. care a făcut toate demersurile necesare să-i schimbe destinația din parc, pentru că astfel legea nu-i permitea să elibereze certificate de urbanism și autorizații de construire. Prețul tranzacției a fost de 30 de euro/mp, intermedierea făcându-se prin cabinetul de avocatură al lui D. B.. Tranzacția s-a făcut cu promisiunea din partea lui D. V. că va schimba destinația terenului. Ciprioții au făcut precontracte de vânzare cumpărare către un dezvoltator de lanțuri de magazine tip Mall, la prețul de 100 euro/mp. Deci, Primăria Slatina în loc să încaseze 8 milioane de euro a încasat numai 2 milioane! Ca o paranteză, precizăm că pentru un caz similar primarul din Baia M. a stat doi ani în pușcărie!!! Cert este că ciprioții, prietenii secretarei lui B., fac presiuni să li se dea banii înapoi pentru că V. și B. nu și-au respectat angajamentul. Este vorba de banii dați ca și comision. Mai mult, ei amenință cu denunțul la DNA. O sumă deloc de neglijat și care unora le-a priit de-a lungul timpului. B. a trecut de la Matiz la ultimul model de BMW . pe care îl ține în fața blocului din București, lângă Piața Victoriei, unde posedă un apartament de 3 camere. Este adevărat că se ferește destul de bine să fie văzut cu mașina de lux, ca dovadă faptul că la mare, la Mamaia, după ce a fost văzut urcând la volanul mașinii în cauză a schimbat imediat hotelul. Nu singur, ci cu partenerul său de vacanțe, în țară și străinătate, însă acesta din urmă la volanul unui Porsche Carrera sport cu două uși. În timp ce își pitește mașina, uită B. să-și ascundă, cel puțin ca o dovadă de bun simț pentru oamenii care îndură greutățile vieții cadorisite de partidul al cărui membru este, ceasul de aur și butonii de aur de 3.000 de euro pe carei poartă mândru la cămășile ,,de duzină” de doar 800 euro bucata achiziționate de la Gartner Strasse in Wien.
Revenind la afacerea cu terenul de 8 hectare împărțit în două loturi: unul de 5,5 hectare pentru magazinul Mall și cel de 2,5 hectare dispre Direcția Silvică pe care V. vrea să-l utilizeze pentru parcarea aferentă magazinului. Și afacerea nu se oprește aici. Este amplă pentru că după revânzarea terenului și finalizarea construcției tot edificiul ar fi ajuns la un fond german de investiții. De tot ce a însemnat consultanță și prezentare a afacerii către fondul german s-a ocupat o firmă spaniolă cu care primarul D. V. a purtat discuții în cursul anului 2009 la Restaurantul Senator, în separeul trei, ultimul pe stânga… pentru cunoscători. DNA și P. să investigheze cele prezentate pentru că cei 6 milioane de euro de care a fost vitregită Primăria Slatina sunt banii slătinenilor și o sumă deloc mică! Aceleași organe ar trebui să facă o verificare și a corespondenței dintre Primăria Slatina și Ministerul Mediului pentru situația prezentată.
Până atunci SĂ TRĂIȚI BINE DOMNULE V.! SĂ TRĂIȚI BINE DOMNULE B.!”
Pe data de 09.02.2012, pe același site, a apărut următorul articol.
”Datorită munților de zăpadă și a condițiilor vitrege din ultima perioadă, dar mai ales datorită sesizării noastre din edițiile trecute, deputatul D. B. și-a mutat BMW-ul . din București la Slatina, fix în curte la Aceti. Curioșii care vor să admire autoturismul cumpărat din bani publici de deputat în toată splendoarea lui pot merge la locația mai sus amintită.”
Reclamanții au susținut ca cele 2 articole le-au produs un prejudiciu moral prin atingerea adusa demnității si onoarei, situație in care sunt aplicabile regulile răspunderii civile delictuale.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a . SRL, instanța a considerat ca aceasta este neîntemeiata din următoarele considerente:
. SRL este înființata in anul 2011, are ca obiect de activitate editarea ziarelor iar parata A. M. M. este administratorul societății. Societatea editează ziarul C. in O., ziar care a apărut in anul 2011 in format electronic si in 2012 in format tipărit (întrebarea 3 si 4 din interogatoriul paratei, fila 92 dosar) iar articolele invocate de reclamanți au apărut pe site-ul cu denumirea ”concretinolt”, care si in prezent se regăsește pe ziarul tipărit, titulatura fiind aceeași, C. in O.. (fila 40)
Având in vedere ca activitatea societății pârâte consta in editarea ziarelor, ziarul in discuție a apărut inițial in format electronic, persoana care a publicat articolul este administratorul societății care editează ziarul, site-ul este menționat si in prezent pe ziarul apărut ulterior in forma materiala, instanța considera ca la publicarea articolelor pe site, in luna februarie 2012, parata A. M. M. nu a acționat in nume personal, ci in calitate de ziarist si reprezentant al . PRES SRL, astfel ca răspunderea pentru publicarea acestui articol revine si persoanei juridice care a organizat activitatea respectiva.
In ceea ce privește fondul cauzei, situația dedusa judecații reprezintă una in care se analizează dreptul la libera exprimare recunoscut presei in general (reglementat si de art. 70 NCC) si respectarea dreptului la viata privata, demnitate si imagine a unei persoane (art. 71 si 72 NCC) ambele necesare ., instanța urmând a stabili daca, prin exercitarea abuziva a primului drept s-a adus atingere unor valori aparținând reclamanților si se impune repararea prejudiciului astfel creat, în raport de data comiterii faptelor, februarie 2012, fiind aplicabile normele prevăzute in noul cod civil. (NCC)
Fără a prezenta in mod amănunțit mecanismul juridic prin care se asigura respectarea celor 2 drepturi de mai sus, instanța s-a limitat la a afirma ca în aceste cazuri, problema cea mai importanta o reprezintă a verifica echilibrul ce trebuie sa existe intre exercițiul dreptului la libera exprimare si protecția intereselor sociale si a drepturilor individuale.
Totodată, aspectul important in cauza de fata este reprezentat următoarele elemente: funcția publica ocupata de reclamanți, obiectul articolelor, respectiv probleme de interes general, care interesează opinia publica si maniera de exprimare a ideilor expuse.
Din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se desprinde ideea ca exista un drept al opiniei publice de a fi informat cu privire la chestiunile ce prezintă un interes public ziariștii având obligația de a răspândi idei si informații pentru a-si îndeplini rolul major in menținerea democrației in societate. S-a considerat ca in aceste situații exista si un interes al societății de a exercita un control eficient asupra personalităților aflate in poziții de conducere control ce se exercita . prin intermediul presei astfel ca aceasta va beneficia de o protecție sporita.
Cu alte cuvinte, limitele criticii admisibile sunt mult mai largi in privința unui om ce deține o funcție publica, ce este nevoit sa dea dovada de o mai mare toleranta, fiind recunoscut in favoarea jurnaliștilor posibilitatea de a recurge la o anumita doza de exagerare, in limitele bunei credințe, sfera libertății de exprimare fiind invers proporționala cu drepturile individuale ale persoanelor aflate in astfel de ipostaze.
In raport de aceste principii, instanța a considerat că prin conținutul articolelor din 02.02.2012 si 09.02.2012 nu s-au adus prejudicii reclamanților peste limita admisa astfel încât sa necesite reparații din partea persoanelor vinovate si nu au fost identificate elemente care sa demonstreze reaua credința a pârâților.
Astfel, instanța a luat în considerare ca obiectul articolului din 02.02.2012 privește modalitatea in care Primăria Slatina a înstrăinat un teren, fiind necesar ca aceste fapte sa fie supuse atenției publicului, chiar daca afirmațiile nu se confirma in totalitate, iar aspectele referitoare la bunurile deținute de persoane care ocupa funcții publice nu sunt de natura a produce acestora prejudicii ce trebuie reparate.
Este adevărat ca la dosar nu exista probe care sa dovedească aspectele din conținutul articolului, insa instanța a trecut peste aceasta situație, considerând ca din interpretarea regulilor care guvernează dreptul la libera exprimare, pentru atragerea răspunderii civile nu este necesar a se proba in mod cert faptele expuse, fiind suficient sa existe o anumita baza factuală iar autorul sa acționeze cu buna credința.
Instanța nu a găsit nici din conținutul articolului, nici din răspunsurile la interogatoriu elemente care sa dovedească reaua credința, nefiind nici identificate ori invocate de reclamanți alte împrejurări de fapt care să probeze o astfel de poziție subiectivă.
De asemenea, paratul B. D. a precizat ca imaginea publica i-a fost afectata in sensul ca in cadrul unor ieșiri publice a fost chestionat de diverși cetățeni cu privire la veridicitatea faptelor semnalate, împrejurări apreciate de instanța ca nefiind de natura a-i crea acestuia o vătămare ce necesita anumite reparații ci se înscrie in cadrul enumerat mai sus referitor la raporturile dintre ziariști, persoane ce dețin funcții publice si interesul general.
Instanța de fond a reținut ca articolele nu cuprind cuvinte jignitoare iar limbajul folosit este nonviolent, fiind expuse fapte in legătura cu activitatea publica a acestora și de interes general, nefiind identificate împrejurări care sa releve reaua credința a pârâților.
Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanții V. D. B. și B. D., considerând-o netemeinică și nelegală.
În motivele de apel se arată că în mod eronat instanța de fond a apreciat că prin exercitarea abuzivă a dreptului la liberă exprimare a pârâților, nu s-ar fi adus prejudicii reclamanților care să necesite reparații, deoarece pârâții le-au creat reclamanților suferințe psihice, tulburarea climatului moral le-a creat o stare de neliniște, de zdruncinare a mersului calm și pașnic al vieți sufletești.
Apelanții reclamanți au solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul admiterii cererii.
Intimații pârâți M. A. M. și . SRL Slatina, au depus întâmpinare solicitând respingerea apelului ca nefondat, întrucât susținerea acestora potrivit cărora instanța de fond ar fi reținut greșit că afirmațiile din articolele de presă din data de 02.02.2012 și 09.02.2012, nu ar prezenta o stare de fapt neadevărată și că pârâții nu și-ar fi exercitat abuziv dreptul la libera exprimare este nefondat.
Referindu-se la exercitarea dreptului la liberă exprimare intimații pârâți au arătat că nu este obligația ziaristului să dovedească că faptele expuse sunt sau nu adevărate, aspect ce a fost statuat în mod constant de jurisprudența CEDO.
Au fost anexate înscrisuri reprezentând articole publicate de cotidianul Gazeta de Sus.
La termenul de judecată din 05.09.2013 instanța de apel a acordat părților cuvântul pentru propunerea de probe.
Apelanții reclamanți prin apărător au solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri și proba testimonială pentru a dovedi reaua credință a pârâților în redactarea articolelor și afectarea drepturilor civile nepatrimoniale ale reclamanților.
În apărare intimații pârâți prin apărător s-au opus la cererea de probatorii a apelanților reclamanți și în contraprobă au solicitat proba testimonială.
Instanța a respins proba cu înscrisuri apreciind că nu sunt pertinente și utile în soluționarea cauzei și a admis în parte proba testimonială cu câte un martir.
Au fost audiați martorii Șteomlega D. propus de reclamanți, respectiv M. D. propus de către pârâți.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul urmează să constate că apelul este nefondat.
Prin cererea de chemare în judecată reclamanții V. D. B. și B. D. au chemat în judecată pe pârâții pârâți Z. „C. în O.” reprezentat de director M. A. M. și M. A. M., semnatar al articolelor publicate la datele 02.02.2012 și 09.02.2012 solicitând instanței să constate că pârâții au săvârșit fapta ilicită a cărei tulburare pe care a produs-o subzistă, în temeiul art. 253 lit. c din Noul Cod civil, aprobat prin Legea nr. 287/2009.
Potrivit art. 253 din Noul Cod civil:
„(1) Persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori amenințate poate cere oricând instanței:
a) interzicerea săvârșirii faptei ilicite, dacă aceasta este iminentă;
b) încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă;
c) constatarea caracterului ilicit al faptei săvârșite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în cazul încălcării drepturilor nepatrimoniale prin exercitarea dreptului la libera exprimare, instanța poate dispune numai măsurile prevăzute la alin. (1) lit. b) și c).
(3) Totodată, cel care a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi poate cere instanței să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanță spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt:
a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare;
b) orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat.
(4) De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri sau, după caz, o reparație patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. În aceste cazuri, dreptul la acțiune este supus prescripției extinctive”.
Observând conținutul acestui text de lege, tribunalul constată că trebuie îndeplinite mai multe condiții cu privire la fapta ilicită care afectează drepturile nepatrimoniale ale unei persoane, respectiv producerea unei tulburări, tulburarea supusă să subziste, producerea unui prejudiciu persoanei fizice, iar vătămarea să fie imputabilă autorului faptei prejudiciate.
Din examinarea probatoriului administrat atât la instanța de fond cât și la instanța de apel, nu rezultă îndeplinirea acestor condiții, reclamanții nu au făcut dovada că prin articolele publicate de către pârâți li s-a produs o tulburare, nu s-a făcut dovada dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă și nici existența condițiilor cu privire la fapta ilicită și răspunderea pârâților pentru așa zisul prejudiciu cauzat.
Instanța de fond a reținut în mod corect situația de fapt și a făcut o justă interpretare a dispozițiilor legale incidente cu privire la dreptul la libera exprimare recunoscut presei în general și reglementat de art. 10 din CEDO și art. 70 din Noul Cod civil.
Din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, se desprinde ideea ca exista un drept al opiniei publice de a fi informat cu privire la chestiunile ce prezintă un interes public ziariștii având obligația de a răspândi idei si informații pentru a-și îndeplini rolul major in menținerea democrației in societate. S-a considerat ca in aceste situații exista si un interes al societății de a exercita un control eficient asupra personalităților aflate in poziții de conducere control ce se exercita . prin intermediul presei astfel ca aceasta va beneficia de o protecție sporita.
Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esențiale ale unei societăți democratice și una din condițiile primordiale ale progresului sau și a dezvoltării fiecărei persoane (Hotărârea Lingens contra Austriei).
Sub rezerva celui de-al doilea paragraf al art. 10, ea se aplică nu numai „informațiilor” sau „ideilor” primite în mod favorabil sau considerate ca inofensive, ci și celor care lovesc, șochează sau neliniștesc o persoană sau o parte a populației (Hotărârile Handyside c. Regatului Unit, Jersils c. Danemarcei și Vogt c. Germaniei).
Potrivit jurisprudenței CEDO art. 10, în sine, nu interzice discutarea sau diseminarea informației primite chiar dacă există suspiciuni puternice că această informație nu ar fi adevărată. O altă soluție ar priva o persoană de dreptul de a-și exprima opiniile și părerile despre afirmații făcute în mass – media și ar constitui o restrângere nerezonabilă a libertății de exprimare (cauza Salov c. Ucrainei).
Aceiași jurisprudență a statuat că art. 10 privește nu numai conținutul informațiilor ci de asemenea și mijloacele de transmisiune sau de captare a acestora, deoarece orice restricție adusă acestora atinge dreptul de a primi și comunica informații (cauza Autronic c. Elveției).
Din perspectiva jurisprudenței CEDO în ceea ce privește art. 10 din Convenție, tribunalul constată că pârâții din prezenta cauză și-au exercitat drepturile și libertățile constituționale cu bună credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nefiind încălcate drepturile nepatrimoniale ale reclamanților cu privire la demnitate, viața privată și propria imagine.
De asemenea, se constată că apelanții reclamanți nu au făcut dovezi pertinente și concludente din care să rezulte că articolele publicate în luna februarie 2010 de ziarul „C. în O.” au influențat rezultatele alegerilor parlamentare deoarece în prezent reclamantul Vâcov D. B. este senator în Parlamentul României, iar reclamantul B. D. este deputat în Parlamentul României.
Prin depoziția martorului Șteomlega D., apelanții reclamanți au arătat că efectele articolelor publicate la adresa acestora s-au referit la faptul că a fost influențată atragerea de fonduri europene și în primul rând de la bugetul de stat pentru orașul Slatina, deoarece performanța în alegerile parlamentare a fost premiată și se premiază, însă aceste susțineri nu au suport juridic.
În cazul de față articolele de presă invocate de apelanții reclamanți au prezentat informații cu privire la activitatea apelanților reclamanți fiind citate știri apărute pe fluxul unei agenții de presă, pentru ca publicul să cunoască și să judece atitudinea acestora.
De asemenea, sunt nefondate susținerile apelanților reclamanți referitoare la încălcarea dreptului la respectarea vieții lor private și de familie, întrucât articolele incriminate au făcut referiri la activitatea publică de Primar al Municipiului Slatina pentru reclamantul V. D. B. și respectiv de deputat al Parlamentului României pentru reclamantul B. D..
Constatând astfel că, instanța de fond a dat o interpretare corespunzătoare probatoriilor administrate raportat la conținutul cererii cu care a fost sesizată, tribunalul în conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă va respinge ca nefondat apelul.
Se va respinge ca neîntemeiată cererea intimaților pârâți privind obligarea apelanților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată, întrucât nu s-au depus la dosar acte doveditoare în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul formulat de apelanții reclamanți V. D. B. și B. D., cu domiciliul procesual ales la Cabinet Av. L. F. cu sediul în Slatina, ..21, Județul O. împotriva sentinței civile nr. 1224 din 05.02.2013 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul civil nr._ în contradictoriu cu intimații pârâți Z. „C. în O.” prin director M. A. M., cu sediul în Slatina, ., ., Județul O., M. A. M., domiciliată în Slatina, ., ., Județul O. și . SRL, cu sediul în Slatina, ., ., Județul O..
Respinge ca neîntemeiată cererea intimaților privind obligarea apelanților la plata cheltuielilor de judecată.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică azi, 21 Noiembrie 2013 la Tribunalul O..
Președinte Judecător
I. B. M. I. S.
Grefier
A. G. D.
Red.IB
Tehnored.BA
J.f. RD Crînguși
Ex. 7
29.11.2013
| ← Hotarâre care sa tina loc de act autentic. Sentința nr.... | Partaj judiciar. Decizia nr. 776/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
