Legea 10/2001. Sentința nr. 1506/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Sentința nr. 1506/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 24-09-2013 în dosarul nr. 2760/104/2010*
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
SENTINȚA Nr. 1506/2013
Ședința publică de la 24 Septembrie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. M.
Grefier M. T.
Pe rol judecarea cererii de revizuire formulată de revizuienții C. V. R., domiciliat în B., .. 52, ., ., județul O. și C. F., domiciliat în B., .. 22, județul O., în contradictoriu cu intimata P. ORAȘULUI B., având ca obiect - legea 10/2001.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că pentru acest termen de judecată lipsesc părțile și că la dosarul cauzei s-au depus, prin serviciul registratură, concluzii scrise din partea revizuienților C. V. R. și C. F., prin care solicită judecarea cauzei în lipsă.
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 1 raportat la art.323 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina și având în vedere că prin concluziile scrise, revizuienții au solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 Cod Pr.Civilă, constatând dosarul în stare de judecată, reține cauza pentru soluționare.
TRIBUNALUL
Asupra cererii de revizuire de față;
Prin cererea înregistrată sub nr._, pe rolul Tribunalului O., reclamanții C. V. R. și C. F., în contradictoriu cu pârâta P. Orașului B., au formulat contestație împotriva Dispoziției nr.1127 din 30.06.2010, emisă de pârâtă, prin care s-a propus acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr.247/2005, privind reforma în domeniul proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și completările ulterioare, pentru suprafața de 250 mp. construcții, 100,20 mp. locuință, 27,28 mp. pivniță, imobil situat în B. ..10 județul O., solicitând anularea acesteia și restituirea în natură a suprafeței de teren de 0,11 ha. pe vechiul amplasament.
În motivare, reclamanții au arătat că sunt moștenitorii autorilor C. V., decedat la data de 14.09.1995 și C. E., decedată la data de 11.03.2001 și că aceștia au avut în proprietate imobilul situat în B. .>
B. nr.10, județul O., compus din teren în suprafață de 1014 mp., o casă construită din cărămidă acoperită cu tablă având o suprafață construită de 170 mp., magazie din scândură, acoperită cu tablă în suprafață de cca.18 mp., magazie din scândură cu pătul deasupra în suprafață de cca.20 mp. și un grajd din cărămidă cu fânar deasupra acoperit cu tablă, în suprafață de cca.60 mp.
Au arătat că în anul 1894 a fost construită casa, aceasta fiind consolidată în anul 1914 și că, celelalte construcții au fost edificate în perioada 1943-1945, iar la data demolării locuința se afla în stare bună.
Referitor la suprafața de teren de 250 mp, menționată în Dispoziția nr.1127/2010, ce reprezintă curtea, reclamanții au precizat că, așa cum a rezultat din registrul agricol, suprafața de teren declarată este de 0,11 ha - curți și clădiri, după anul 1970 din cei 1014 mp, ce reprezentau curtea, a fost preluat de către stat mai mult de jumătate, iar în prezent, o parte a terenului respectiv este liberă, nu este amenajat ca spații verzi, alei carosabile sau pietonale.
Terenul respectiv a fost preluat de către stat în mod abuziv în temeiul Decretului nr.545 din 26.12.1958, fără plata despăgubirilor.
Au mai arătat că P. B. a propus pentru despăgubiri doar suprafața de 250 mp., suprafață pentru care reclamanții au fost nominalizați la vremea respectivă în anexa la Decretul 460/14.12.1977 și că, dacă s-ar fi analizat registrul agricol din perioada 1974-1977, s-ar fi observat că suprafața de teren ce reprezintă curtea se tot diminua - în anul 1974-1975 ajungea la 0,05 ha., iar în anii 1976-1977 ajungea la 0,03 ha., ca mai apoi în anexă să fie nominalizați cu 250 mp.
Pârâta a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, cu motivarea că autorul contestatorilor figurează în Anexa la Decretul nr.460/1977 la poziția nr.19, cu o suprafață expropriată de 250 mp., act avut în vedere de către Comisia de analiză a Primăriei B. constituită în baza Legii nr.10/2001 la propunerea de acordare de despăgubiri.
Prin sentința civilă nr.329 din 15 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._, s-a respins ca neîntemeiată contestația formulată de reclamanții C. V. R. și C. F., împotriva Dispoziției nr.1127/30.06.2010, emisă de pârâta P. Orașului B..
S-a reținut că autorul contestatorilor a deținut un imobil constând în teren 250 mp., locuință și pivniță în ..10 B., care a fost expropriat conform Decretului de expropriere nr.460/1977 și ca urmare a exproprierii imobilelor, autorul a fost despăgubit cu suma de 22.276,32 lei ROL conform adresei nr._/210/29.11.2005.
S-a apreciat că în mod corect s-a emis dispoziție prin care s-a propus acordarea de despăgubiri numai pentru suprafața de 250 mp. teren construcții, 100,20 mp. pentru locuință și 27,28 mp. pivniță, întrucât aceasta este suprafața deținută de autor pentru imobilele care au fost expropriate conform Decretului 460/1977 și că suprafața deținută de autor care a fost expropriată, a rezultat și din adresa emisă de către ., precizându-se că pentru suprafața de teren expropriată au fost acordate despăgubiri.
De asemenea, s-a motivat că în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr.10/2001, actele doveditoare ale dreptului de proprietate sunt înscrisurile care
descriu construcția demolată și orice alte înscrisuri necesare evaluării pretențiilor de restituire, iar în absența unor probe contrare, așa cum prevăd dispozițiile art. 22 din Legea nr.10/2001, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, au declarat recurs reclamanții C. V. R. și C. F., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în drept dispozițiile art.304 pct. 9 și 10 Cod procedură civilă.
Au susținut, de asemenea, că instanța de fond nu a manifestat un rol activ în aflarea adevărului și nu a cercetat susținerile reclamanților, cu toate că avea suport probator.
În acest sens, au arătat că au făcut dovada proprietății asupra terenului cu fișa matricolă din 1974 – 1977, registrele agricole din perioada 1952 - 1955 și 1964- 1970, precum și cu sentința civilă nr.458 din 15 octombrie 1935.
Au precizat că, faptul că terenul solicitat nu este menționat în anexa la decretul de expropriere, nu este suficient pentru a se stabili că acesta nu a fost preluat de la autorul recurenților reclamanți.
O astfel de mențiune ar fi făcut ca în temeiul dispozițiilor art.24 din Legea nr.10/2001 în favoarea autorului recurenților să opereze o prezumție de proprietate, dar lipsa acestei mențiuni nu creează o prezumție contrară.
Au mai susținut că instanța de fond nu a lămurit aspectele referitoare la cauza diminuării suprafeței de teren menționată în registrele agricole, întrucât din dovezile existente la dosar, a rezultat că suprafața de teren de 0,11 ha. menționată în registrul agricol până în anul 1970, teren ce reprezenta curtea imobilului, a devenit teren în suprafață de 0,3 ha, astfel cum aceasta a fost înscrisă în registrul agricol din anii 1976 și 1977.
Prin decizia civilă nr. 723/12.05.2011, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, s-a respins ca nefondat recursul declarat de recurenții reclamanți C. V. R. și C. F. împotriva sentinței civile 329 din 15 februarie 2011, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă P. Orașului B., având ca obiect Legea 10/2001.
Pentru a pronunța această decizie, s-a reținut faptul că, anterior anului 1977, anul emiterii decretului de expropriere, autorul a figurat în registrul agricol cu o suprafață mai mare de teren, este irelevant din punct de vedere juridic, câtă vreme în anul de referință – 1977, când terenul a trecut în proprietatea statului, autorul C. V. a fost trecut la registrul agricol cu suprafața de 250 m.p., adică exact suprafața expropriată.
Potrivit art. 24 alin. 1 din Legea nr.10/2001, în absența unor probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de proprietate se prezumă a fi cea recunoscută în actul normativ sau de autoritate, prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în executare măsura preluării abuzive.
Or, în speță, nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că în fapt s-a preluat o altă suprafață decât cea menționată în decretul de expropriere, așa încât în mod corect
contestația reclamanților a fost respinsă, menținându-se dispoziția emisă de Primarul Orașului B., ca legală și temeinică.
În ceea ce privește motivarea hotărârii recurate, s-a constatat că instanța de fond a respectat întru totul dispozițiile art. 261 pct. 5 Cod pr. civilă, arătând argumentele de fapt și de drept pe care și-a întemeiat soluția, referindu-se strict la probatoriul administrat în cauză și dispozițiile legale aplicabile.
Examinarea litigiului s-a făcut în raport de întreg probatoriul existent la dosar, instanța cercetând pe deplin fondul cauzei, așa încât susținerile recurenților din acest punct de vedere sunt de asemenea, neîntemeiate.
Împotriva deciziei civile nr.723/12.05.2011, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._ și a sentinței civile nr. 329/15.02.2011, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._ au formulat cerere de revizuire revizuienții C. V. R., C. F., invocând acte noi, respectiv Decretul 460/14.12.1977, procesul verbal încheiat la data de 07.02.1978 și declarația din data de 07.12.1976, susținând că au luat cunoștință de ele în luna mai 2012.
Au solicitat admiterea cererii de revizuire.
Prin decizia nr.6870 din 5 iunie 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. în dosarul nr._, s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuienții C. V. R., C. F. împotriva deciziei civile nr.723/12.05.2011, pronunțată de Curtea de Apel C., în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata P. ORAȘULUI B., ca inadmisibilă.
A fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire a sentinței civile nr. 329/15.02.2011, pronunțată de Tribunalul O., în dosarul nr._, în favoarea Tribunalului O..
Pentru a se pronunța astfel, s-a reținut că prin decizia nr.723/12.05.2011 a Curții de Apel C. a fost respins ca nefondat recursul formulat împotriva sentinței civile 329/15.02.2011 a Tribunalului O..
Revizuirea fiind o cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.
Potrivit art.322 cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri dată de o instanță de recurs se poate cere atunci când evocă fondul.
În căile de atac evocarea fondului presupune schimbarea situației de fapt în urma analizei probelor.
D. urmare, hotărârile prin care se resping căile de atac, păstrându-se situația de fapt, nu sunt susceptibile de revizuire.
Având în vedere aceste considerente, față de faptul că prin decizia atacată a fost respins recursul formulat,Curtea a constatat că aceasta nu este susceptibilă de revizuire, astfel că cererea a fost respinsă ca inadmisibilă.
În ceea ce privește cererea de revizuire formulată împotriva sentinței civile 329/15.02.2011,Curtea a reținut că, potrivit art.323 al.1 Cod procedură civilă, cererea de revizuire se îndreaptă la instanța care a dat hotărârea rămasă definitivă și a cărei revizuire se cere.
În determinarea competenței, s-a avut în vedere instanța care s-a pronunțat asupra fondului în cadrul procesului respectiv.
Revizuirea este de competența instanței care a analizat fondul raportului juridic dedus judecății, în speță Tribunalul O..
Față de aceste motive, în ceea ce privește cererea de revizuire formulată împotriva sentinței, Curtea a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului O..
Cauza a fost reînregistrată pe rolul Tribunalului O. sub nr._ .
Pentru termenul din 23 octombrie 2012, revizuienții au formulat precizare la cererea de chemare în judecată, depunând acte noi, respectiv Decretul 460/1977, proces verbal încheiat la 7.02.1978 și declarația din data de 7.12.1976.
Deși nu s-a menționat temeiul juridic al cererii, având în vedere precizările și concluziile privind motivarea acesteia în baza actelor noi, se concluzionează că cererea de revizuire se întemeiază pe dispozițiile art.322 pct.5 cod procedură civilă.
Potrivit art. 322 pct.5 cod procedură civilă, revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe prin care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere.
Cererea de revizuire se întemeiază pe actele noi, respectiv Decretul 460/1977, procesul verbal încheiat la 7 februarie 1978 de către Comisia de evaluare a terenurilor și construcțiilor expropriate pentru utilitate publică din cadrul Consiliului Popular al Județului O. și declarația din data de 7.12.1976 privind vecinătățile imobilului și a suprafeței de 250 mp.situat în B. ..10.
Analizând condițiile ce trebuie îndeplinite potrivit art. 322 pct.5 cod procedură civilă, se constată că nu s-a făcut dovada că aceste acte au existat în timpul soluționării contestației formulate împotriva dispoziției nr.1127/2010 emisă de P. orașului B. și care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților.
Nu s-a făcut dovada că aceste acte au fost deținute de partea cu care s-a judecat, fiind în imposibilitate de a fi depuse în instanță în susținerea contestației.
Întrucât în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile art.322 pct.5 cod procedură civilă, pe cale de consecință urmează să se respingă cererea de revizuire, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuienții C. V. R., domiciliat în B., .. 52, ., ., județul O. și C. F., domiciliat în B., .. 22, județul O., în contradictoriu cu intimata P. ORAȘULUI B., cu sediul în B.
..14, județul O., împotriva deciziei nr.329 din 15.02.2011 pronunțată de Tribunalul O. în dosarul nr._, ca neîntemeiată.
Cu recurs.
Pronunțată în ședință publică, azi 24 Septembrie 2013 la Tribunalul O..
Președinte, I. M. | ||
Grefier, M. T. |
Red.IM/SM
Ex.5
9.10.2013
| ← Pretenţii. Decizia nr. 761/2013. Tribunalul OLT | Revendicare imobiliară. Hotărâre din 15-05-2013, Tribunalul OLT → |
|---|
