Obligaţie de a face. Decizia nr. 20/2013. Tribunalul OLT

Decizia nr. 20/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 07-02-2013 în dosarul nr. 3101/207/2012

Dosar nr._

ROMÂNIA

TRIBUNALUL O.

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 20/2013

Ședința publică de la 07 Februarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE S. O.

Judecător I. B.

Grefier A. D.

Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanții pârâți M. M. G.,domiciliat în Caracal, .. 8,Județul O. și .. prin reprezentant M. M. G. cu sediul în Caracal, .. 8,Județul O. împotriva sentinței civile nr. 4096 din 12.10.2012 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata reclamantă I. E.,domiciliată în Caracal, .. 10, Județul O., având ca obiect obligație de a face – disjungere.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: intimata reclamantă I. E., lipsă apelanții pârâți M. M. G. și .. prin reprezentant M. M. G..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier

Verificând, din oficiu la prima zi de înfățișare, în raport de dispozițiile art. 159 ind. 1 alin. 4 coroborat cu art. 2 pct. 2 și art. 282 C.p.c., constată că este competentă general, teritorial și material să soluționeze prezenta cauză

Constatându-se că nu mai sunt alte cereri de formulat sau excepții de invocat, și procesul se află în stare de judecată, instanța acordă cuvântul părților cu privire la cererea de apel.

Intimata reclamantă I. E. având cuvântul solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca temeinică și legală, cu cheltuieli de judecată.

INSTANȚA

Deliberând asupra apelurilor de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4096/12.10.2012, pronunțată în dosarul nr._, Judecătoria Caracal a admis excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtului M. M. G. și a respins acțiunea reclamantei I. E. formulată în contradictoriu cu pârâtul M. M. G. ca fiind îndreptată împotriva unei persoane care nu are calitate de pârât.

S-a admis acțiunea reclamantei I. E. in contradictoriu cu .. și a fost obligată pârâta .. să-i permită reclamantei trecerea pe terenul proprietatea pârâtei in vederea consolidării și reparării zidului casei reclamantei aflat pe hotarul despărțitor dintre proprietăți.

A fost obligată pârâta să plătească reclamantei 102 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut că din declarațiile tuturor martorilor a rezultat că reclamanta se învecinează numai cu . Caracal, cele două proprietăți aflându-se în municipiul Caracal, .-se pe latura de Vest a proprietății pârâtei.

În anul 2011 pe o lungime de circa 24 ml., reclamantul în baza autorizației de construire nr.144/14.09.2011, a edificat un gard din ciment și BCA pe hotarul ce desparte proprietățile celor două părți.

Martorul G. A. M. audiat la solicitarea reclamantei în ședința publică din data de 21.09.2012, a declarat că reclamanta a cerut în mai multe rânduri permisiunea pârâtului M. M. G. care este și administratorul . Caracal, să-i permită . din urmă pentru a efectua lucrări de reparații la casa reclamantei apreciate de martor ca fiind urgente, printre care și izolarea termică, lucrări care nu puteau fi realizate altfel însă de fiecare dată a fost respinsă, între părți existând litigii mai vechi legate de proprietățile acestora.

Martorul V. M. audiat la solicitarea pârâtei în ședința publică din data de 28.09.2012, a declarat că a auzit-o pe reclamantă în mai multe rânduri exprimându-și intenția de a efectua lucrări de reparații, respectiv de izolare termică a peretelui casei sale care se învecinează cu proprietatea pârâtei.

Potrivit art.6 alin.6 din NCC, dispozițiile legii noi sunt aplicabile și efectelor viitoare ale situațiilor juridice născute anterior intrării în vigoare a acesteia, derivate din starea și capacitatea persoanelor, din căsătorie, filiație, adopție și obligația legală de întreținere, din raporturile de proprietate, inclusiv regimul general al bunurilor și din raporturile de vecinătate, dacă aceste situații juridice subzistă după . legii noi, în speță fiind aplicabile dispoz.art.1396 C.civil și următoarele care se referă la obligațiile simple și nu afectate de modalități.

Astfel, față de dispozițiile legale aplicabile și în raport de probatoriul administrat în cursul cercetării judecătorești, prima instanță a constatat că acțiunea formulată de către reclamantă este întemeiată, obligând pârâta să permită accesul reclamantei pe terenul proprietatea acesteia, în vederea efectuării lucrărilor de reparare și consolidare a zidului casei reclamantei care se află pe hotarul despărțitor al celor două proprietăți.

Împotriva sentinței, în termen legal au declarat apel apelanții pârâți . și M. M. G., solicitând schimbarea sentinței, în sensul respingerii capătului de cerere prin care . a fost obligată să permită accesul reclamantei și admiterii cererii pârâtului M. M. G. de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivând apelul, arată că în mod nelegal prima instanță nu a dispus obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată, constând în onorariu avocat și taxă de timbru, suportate de pârâtul M. M. G..

Cât privește soluția pe fond adoptată de prima instanță, apelanții arată că din fotografiile și depozițiile martorilor rezultă că anterior edificării gardului de către ., în baza autorizației nr.119/14.08.2012, societatea a procedat la izolarea, tencuirea și consolidarea zidului casei pârâtei pe cheltuiala pârâtului M. M. G.,ca gest de bună vecinătate din partea acestuia.

Mai arată că intimata a adăugat la casa veche o extindere, fără autorizație de construire, peretele acestei camere fiind amplasat pe hotarul despărțitor dintre proprietatea acesteia și ce a apelantei ., astfel cum rezultă din raportul de expertiză întocmit în dosarul nr._ .

În același dosar, relevă apelanții, prin expertiza topografică efectuată, s-a stabilit hotarul despărțitor dintre proprietățile părților pe aliniamentul A, B, C, D, E și G, unde A-confluența dintre boinic și țeavă metal, B-colțul din partea de S-E a casei pârâtei, C- colțul din partea de S-V a casei pârâtei, D- colțul din partea de N-V a casei reclamantei, E- colțul din partea de S-V a casei reclamantei, G-stâlp metalic.

Pe de altă parte, prin expertiza construcții, expertul a stabilit că, în situația efectuării unor reparații, izolări termice ale peretelui pârâtei, acestea să se facă pe partea interioară, pentru a nu depăși limita proprietății.

Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

Analizând sentința prin prisma motivelor de apel, în considerarea dispozițiilor legale incidente în cauză, raportat la probele de la dosar, tribunalul constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Într-adevăr, astfel cum rezultă din practicaua sentinței pronunțată de prima instanță, reprezentantul convențional al pârâtului M. M. G., avocat I. M., având cuvântul, a solicitat obligarea reclamantei la plata cheltuielilor de judecată.

Prima instanță a omis să se pronunțe cu privire la această cerere, însă această neregularitate săvârșită de instanță nu poate fi îndreptată în calea de atac promovată de apelanții pârâți.

Și aceasta deoarece, conform art. 2812a C.proc.civ., introdus prin Legea nr. 202/2010, „îndreptarea, lămurirea, înlăturarea dispozițiilor potrivnice sau completarea hotărârii nu poate fi cerută pe calea apelului sau recursului, ci numai în condițiile art. 281-2812”.

Această dispoziție legală a fost edictată de legiuitor pentru a evita situațiile existente anterior modificării Codului de procedură civilă prin Legea nr. 202/2010, care duceau la posibilitatea suprapunerii apelului ori recursului cu cererea de îndreptare/lămurire sau completarea hotărârii.

S-a reglementat astfel de către legiuitor inadmisibilitatea căilor de atac comune care să aibă drept obiect aspecte ce țin exclusiv de completarea hotărârii, cum este cazul în speță, când instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii pârâților de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Pe cale de consecință, tribunalul urmează să dea eficiență în speță dispozițiilor art. 2812a C.proc.civ., supra citat, în ceea ce privește primul motiv de apel.

Referitor la cel de-al doilea motiv de apel, astfel cum corect a reținut și prima instanță, depoziția martorului G. A. M. a confirmat susținerile intimatei reclamante referitoare la lucrările de reparații de care peretele imobilului proprietatea reclamantei are nevoie.

Același martor a menționat și aspectul esențial, legat de refuzul apelantei pârâte de a permite accesul intimatei reclamante pe terenul proprietatea celei dintâi pentru efectuarea acestor lucrări de reparație.

În speță, în acord cu prima instanță, tribunalul constată că intimata reclamantă, în exercitarea dreptului sau de proprietate asupra casei care se afla pe linia de hotar, are dreptul să efectueze acele lucrări de reparații necesare conservării zidului construcției. În situația în care acest drept nu se poate stabili prin convenția părților, datorită refuzului exercitat de către una din părți, acesta se poate stabili prin hotărâre judecătorească.

În aceste condiții, în mod temeinic și legal cererea reclamantei a fost admisă de către prima instanță, fiind lipsite de relevanță în speță probele extrajudiciare la care apelanții fac referire în motivele de apel, știut fiind faptul că unul dintre principiile fundamentale ale procesului civil este principiul nemijlocirii, care presupune că elementele care interesează dezlegarea pricinii să fie cercetate direct și nemediat de instanță.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 296 C.proc.civ., tribunalul urmează să respingă ca nefondat apelul declarat de apelanții pârâți.

Se va constata ca nu sunt aplicabile dispozițiile art. 274 C.proc..civ. întrucât intimata reclamantă nu a făcut dovada existenței unor cheltuieli de judecată în aceasta etapă procesuală, astfel că cererea acesteia de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții pârâți M. M. G.,domiciliat în Caracal, .. 8,Județul O. și .. prin reprezentant M. M. G.,cu sediul în Caracal, .. 8,Județul O.,împotriva sentinței civile nr. 4096 din 12.10.2012 pronunțată de Judecătoria Caracal în dosarul nr._ ,în contradictoriu cu intimata reclamantă I. E.,domiciliată în Caracal, .. 10, Județul O., având ca obiect obligație de a face.

Respinge ca neîntemeiată cererea intimatei reclamante de obligare a apelanților la plata cheltuielilor de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 07 Februarie 2013.

Președinte,

S. O.

Judecător,

I. B.

Grefier,

A. D.

Red./tehnored.S.O.

Ex.5

Judecător fond M. M.

Vezi și alte spețe de la aceeași instanță

Comentarii despre Obligaţie de a face. Decizia nr. 20/2013. Tribunalul OLT