Pretenţii. Decizia nr. 29/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 29/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 14-02-2013 în dosarul nr. 6857/311/2010
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 29/2013
Ședința publică de la 14 Februarie 2013
Completul compus din:
PREȘEDINTE I. B.
Judecător S. O.
Grefier A. D.
Pe rol pronunțarea apelului civil formulat de apelanții pârâți N. P., cu domiciliul în com. Brebeni, . O. și I. M., cu domiciliul în Slatina, . AB, ., J. O., împotriva sentinței civile nr. 3454/05.04.2012 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți N. V. și N. F., ambele cu domiciliul în com. Brebeni, . O., având ca obiect pretenții.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 31 ianuarie 2013 și consemnate în încheierea de ședință din acea dată ce face parte integrantă din prezenta decizie când tribunalul a amânat pronunțarea la data de 7 feb. 2013 pentru a dat posibilitate doamnei avocat I. C. pentru intimații reclamanții, să depună la dosar concluzii scrise, apoi mai având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor de la dosar a amânat pronunțarea la data de 14.02.2013, dată la care deliberând în secret a pronunțat următoarea soluție.
TRIBUNALUL
Asupra apelului civil de față;
Prin sentința civilă nr. 3454/05.04.2012 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, s-a admis cererea de chemare în judecata astfel cum a fost precizata de reclamanții N. V. și N. F., în contradictoriu cu pârâtii N. P. și I. M..
Au fost obligați pârâții la plata sumei de 1379 reprezentând contravaloarea plantației pomicole, suma de 264,67 lei reprezentând contravaloarea plantației de vita de vie,conform raportului de expertiza întocmit de expert tehnic Paval M., suma de 30 344 lei reprezentând contravaloarea construcțiilor efectuate de terenul pârâților conform raportului de expertiza întocmit de expert tehnic N. D. pe care instanța îl va omologa.
S-a anulat ca netimbrat capătul de cerere privind dreptul de retenție invocat de reclamanții prin cererea de chemare în judecata.
S-a admis în parte cererea reconvenționala formulata de pârâții reclamanți N. P. și I. M. în contradictoriu cu reclamanții pârâți N. V. și N. F. în sensul ca
S-a respins capătul de cerere privind obligarea reclamanților la ridicarea construcțiilor.
S-a admis capătul de cerere privind obligarea reclamanților N. V. și N. F. la plata sumei de 1316 lei reprezentând lipsa de folosința a suprafeței de 1000 mp aferenta casei de locuit,1326 lei reprezentând lipsa de folosinta a suprafeței de 3321 mp, 1158 mp, 1250 mp, 2476 mp, suma de 4600 lei reprezentând lipsa de fosolinta pentru imobilul casa cu 3 camere pe perioada mai 2009- martie 2011.
S-a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecata și obligarea la plata sumei de 44 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecata astfel cum a fost precizata de reclamanții din prezenta cauza au solicitat instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor la plata contravalorii construcțiilor și plantațiilor edificate pe terenul proprietatea pârâtelor, construcții și plantații identificate prin rapoarte de expertiza efectuate în prezenta cauza.
Stabilirea faptului dacă un constructor și-a edificat imobilul pe terenul proprietatea altuia a fost de bună sau de rea credință, cu consecințe pe planul aplicării dispozițiilor art. 494 cod civil, impune verificarea tuturor împrejurărilor, de fapt și de drept, care au dus la nașterea conflictului.
Tot prin sentința civila nr. 1901 din 17.03.2000 aflata la fila nr. 11 din dosar, s-a efectuat și partajul succesoral dintre autoarea pârâților N. I., numitul N. P. tatăl adoptiv al reclamantului atribuindu-se în lotul autoarei pârâților N. I. suprafața de 1000 mp împreuna cu construcțiile existente pe aceasta suprafața de teren.
Prin Sentința Civila nr. 2592/20.04.2011 s-a efectuat partajul succesoral după autoarea N. Fineta, mama reclamantului N. V., partaj efectuat în contradictoriu cu tatal sau, N. P..
Prin Sentința civila nr. 4668/09.07.2009 s-a admis acțiunea în revendicare formulata de numita N. L., pârâta din prezenta cauza, în contradictoriu cu pârâtii N. V. și N. F. cu privire la suprafața de 1000 mp și imobilul casa și anexe situate pe aceasta suprafața de teren.
Prin certificatul de moștenitor nr. 52/2008 dupa decesul autoarei N. I. întreaga masa succesorala a ramas pârâtei N. L. iar moștentitorii acesteia sunt N. P. în calitate de soț supraviețuitor și I. M. în calitate de descendent de gradul I.
Constructorul este de buna credinta atunci cand nu stia ca terenul apartine altuia, crezand in temeiul unui titlu ale carui vicii nu le cunoaste, ca ii apartine lui si le construieste pe acel teren. de asemenea este de rea credinta atunci cand cunoaste ca terenul apartine altcuiva si totusi face constructia, plantatia, lucrarea In cazul constructorului de buna credinta, proprietarul devine proprietar al constructiei, fara a mai putea cere daramarea si ridicarea constructiilor., trenuind insa sa dezdauneza pe constructor.
Potrivit disp.art.494 alin.3 teza a II-a Cod civil, daca cladirile au fost edificate de o terta persoana de buna credinta, constructiile nu pot fi ridicate, însa proprietarul trebuie sa despagubeasca pe constructor.
Prin urmare, soarta constructiilor edificate pe terenul altuia depinde de buna sau reaua credinta a constructorului la momentul edificarii constructiei.
Buna credinta în situatia reglementata de art.494 cod civil este data de cunoasterea ori necunoasterea faptului ca se edifica pe terenul altuia.
În speta de fața din probele administrate în prezenta cauza respectiv din declarațiile martorilor audiati și din interogatoriile administrate a rezultat faptul ca reclamantii au edificat aceste construcții având credința ca terenul aparține autorului lor N. P., titlu de proprietate fiind anulat în privința suprafeței de teren pe care au fost edificate construcțiile și plantațiile ulterior edificării acestor construcții și plantații, prin urmare instanța apreciază ca reclamanții din prezenta cauza sunt constructori de buna credința.
Atunci când constructorul este de buna credința (aspect dovedit de reclamanți prin probele administrate în cauza) în mod obligatoriu proprietarul terenurilor devine si proprietarul construcției, fara a putea cere dărâmarea acestora sau ridicarea lucrărilor efectuate. Dar, pentru a nu se îmbogăți pe seama constructorului, proprietarul terenului va trebui sa-l despăgubească. Întinderea obligației de despăgubiri este determinata de partea finala a art. 494 Cod civil care da posibilitatea proprietarului sa opteze între:
- plata contravalorii materialelor si a prețului muncii;
- plata unei sume egale cu sporul de valoare dobândit de teren.
Proprietarul terenului va putea alege sa plătească suma cea mai mica dintre cele doua sume anterior arătate.
Ca atare, dreptul de despăgubire al constructorului de buna credința rezulta din aplicarea principiului îmbogățirii fara just temei .
Din raportul de expertiza întocmit în prezenta cauza de expert P. M. a rezultat faptul ca contravaloarea plantației pomicole existente pe terenul în litigiu, respective cei 41 de pomi fructiferi situați în curtea și gradina este de 1379 lei, iar contravaloarea plantației de vita de vie, 20 de butuci de vita de vie este de 264,67 lei.
Din declarația martorilor audiați în prezenta cauza(filele nr. 128-130) a rezultat faptul ca reclamanți sunt cei care au plantat butucii de vita de vie și circa 40-50 de pomi fructiferi, relațiile dintre reclamanți și autoarea pârâților N. I. fiind foarte bune, ei fiind cei care au întreținut-o și au înmormântat-o.
Din raportul de expertiza întocmit în prezenta cauza de expert N. D. pe care instanța în va omologa a rezultat faptul ca, contravaloarea contracțiilor existente în gospodaria situate în . Teiușului, județul O. este de_ lei.
De asemenea din proba testimoniala administrata în prezenta cauza a rezulat faptul ca reclamanții au edificat construcțiile existente pe terenul în suprafața de 1000 mp, aceștia locuind în aceasta gospodărie de peste 50 de ani, în aceasta gospodărie locuind cei doi reclamanți, N. P., tatal reclamantului și sora acestuia N. I..
Având în vedere ca din probele administrate în prezenta cauza a rezulat faptul ca reclamantii au construit pe terenul pârâților cu buna credinta și având în vedere rapoartele de expertiza întocmite în prezenta cauza de expert Paval M. și N. D. instanța va dispune obligarea pârâților la plata sumei de 1379 reprezentând contravaloarea plantatiei pomicole, suma de 264,67 lei reprezentând contravaloarea plantatiei de vita de vie,conform raportului de expertiza întocmit de expert tehnic Paval M., suma de 30 344 lei reprezentând contravaloarea constructiilor efectuate de terenul pârâților conform raportului de expertiza întomit de expert tehnic N. D. pe care instanța îl va omologa.
În ceea ce priveste capatul de cerere privind dreptul de retentie solicitat de reclamantii din prezenta cauza instanța are în vedere faptul ca prin încheierea de ședinta din data de 08.12.2010 instanța a pus în discuția parților excepția netimbrarii acestui capat de cerere, și a admis excepția de netimbrare a acestui capat de cerere.
În ceea ce priveste cererea reconvenționala instanța va admite în parte cererea reconvenționala formulata de pârâții reclamanti N. P. și I. M. în contradictoriu cu reclamantii pârâți N. V. și N. F. în sensul ca va respinge captul de cerere privind obligarea reclamantilor la ridicarea construcțiilor, și va admite capatul de cerere privind obligarea reclamantilor N. V. și N. F. la plata sumei de 1316 lei reprezentând lipsa de folosinta a suprafeței de 1000 mp aferenta casei de locuit,1326 lei reprezentând lipsa de folosinta a suprafeței de 3321 mp, 1158 mp, 1250 mp, 2476 mp, suma de 4600 lei reprezentând lipsa de fosolinta pentru imobilul casa cu 3 camere pe perioada mai 2009- martie 2011 pentru urmatoarele considerente.
Astfel prin cererea reconvenționala pârâții reclamanti I. M. ȘI N. P. au solicitat instanței respingerea acțiunii ca neîntemeiata și obligarea pârâților la ridiciarea construcțiilor și plantațiilor existente pe terenul proprietatea lor.
Instanța apreciind ca reclamantii au fost constructori de buna credinta a admis acțiunea reclamantilor și a dipus obligarea pârâților la plata contravalorii acestor contrucții și plantatii. Astfel atunci când constructorul este de buna credinta (aspect dovedit de reclamanti prin probele administrate în cauza) în mod obligatoriu proprietarul terenurilor devine si proprietarul constructiei, fara a putea cere darâmarea acestora sau ridicarea lucrarilor efectuate.Pentru considerentele mai sus mențioate instanța a apreciat ca acest capat de cerere este neîntemeiat.
În ceea ce priveste capatul de cerere privind lipsa de folosinta pentru suprafeța de teren de 1000 mp aferenta casei de locuit, a suprafeței de 3321 mp, 1158 mp, 1250 mp, 2476 mp, precum și pentru imobilul casa cu 3 camere pe perioada mai 2009- martie 2011, instanta a apeciat ca sunt îndeplinite condițiile art. 998-999 cod civil.
Potrivit art. 998 Cod civ., orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, să-l repare, iar potrivit art. 999, omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar și de acela ce a cauzat prin neglijența sau imprudența sa. Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale, trebuiesc îndeplinite cumulativ următoarele condiții:: existența unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, a raportului de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu și respectiv, existența vinovăției celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenția, neglijența sau imprudența cu care a acționat.
Astfel s-a reținut din probele administrate în prezenta cauza respectiv din proba cu interogatoriul reclamantilor faptul ca acestia au fost evacuati din imobilul casa și curte în luna martie 2011, din aceasta luna nemailocuind în aceasta curte.
De asemenea din proba testimoniala adminsitrata în cauza a rezulatat faptul ca reclamantii au cultivat suprafețele de teren pentru care pârâții solicita contravaloarea lipsei de folosinta .
Astfel din probele administrate în cauza a rezultat ca sunt îndeplinite condițiile raspunderii civile delictuale mai sus menționate, reclamantii fara temei legal folosind imobilele mai sus mențioante, pentru imobilul casa și terenurile în suprafața de 1000 mp aferenta casei de locuit, a suprafeței de 3321 mp, 1158 mp, 1250 mp, 2476 mp, acestia depunând la dosar înscrisuri prin care fac dovada dreptului de proprietate.
În ceea ce priveste cheltuielile de judecata și având în vedere soluția din prezenta cauza instanța va dispune compensarea a acestor cheltuieli, în sensul obligării pârâților I. M. Și N. P. la plata sumei de 44 lei cu titlu de cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe ai declarat apel pârâții N. P. și I. M., criticând-o sub aspectul nelegalității și netemeiniciei, deoarece s-a respins ca neîntemeiată excepția invocată privind prescripția dreptului material la acțiune, fapt pentru care solicită în principal admiterea apelului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii excepției prescripției dreptului material la acțiune și drept consecință respingerea acțiunii reclamanților ca fiind prescrisă, iar în subsidiar admiterea apelului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul admiterii cererii reconvenționale privind obligarea reclamanților la ridicarea de pe terenul lor a bunurilor menționate, fie admiterea apelului, desființarea sentinței și trimiterea cauzei pentru rejudecare..
Consideră sentința pronunțată de sentința de fond ca netemeinică și nelegală pentru următoarele considerente:
- reclamanții au solicitat instanței obligarea pârâților la plata contravalorii unor construcții și plantații efectuate pe terenul proprietatea autoarei lor, bunuri ce ar fi fost edificate potrivit precizărilor din 16.02.2011, în perioada 1933-2005, iar apelanții consideră că termenul de 3 ani din momentul în care proprietarul terenului și-a manifestat dorința de a-și însuși construcția;
- în mod greșit instanța de fond a admis acțiunea reclamanților și a obligat apelanții la plata sumei de 30.334 lei, deoarece reclamanții nu pot fi considerați constructori de bună credință, iar instanța, deși a admis ca întemeiate obiecțiunile la raportul de expertiză întocmit de N. D., a admis și o altă expertiză întocmită de M. I., iar în final, fără motiv a omologat raportul întocmit de N. D., cu toate că în concluzii reclamanții nu au solicitat omologarea acestui raport, din moment ce se întocmise o altă expertiză.
Analizând sentința prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul urmează să constate că acesta este fondat în parte cu privire la obligarea pârâților apelanți la plata sumei de 16.909 lei, reprezentând contravaloarea construcțiilor efectuate pe terenul pârâților conform raportului de expertiză întocmit de expertul M. I. (refăcut).
Astfel, la data de 02.11.2011, instanța de fond a dispus efectuarea unei contraexpertize cu aceleași obiective apreciind că intervalul de timp din martie și până la acel termen nu a fost atât de mare încât să ducă la degradarea substanțială a imobilelor.
A fost desemnat ca expert prin tragere la sorți expertul M. I., căruia i s-a stabilit și un onorariu provizoriu în cuantum de 600 lei, care a stabilit valoarea bunurilor la suma de 16.909 lei (fila 273 dosar fond).
Deși expertul M. I. a stabilit această sumă, instanța fără nicio motivare și fără ca reclamanții să solicite omologarea raportului de expertiză întocmit de N. D., a omologat raportul întocmit de acesta și a dispus obligarea pârâților la plata sumei de 30.344 lei, fără să țină seama că o parte din aceste bunuri au fost ridicate de reclamanți (gardul metalic), fapt recunoscut la interogatoriu și fără să țină seama că au fost evaluate și bunuri care nu au făcut obiectul cauzei (geamuri termopan și uși PVC).
Nu se poate reține reaua credință a constructorului care a edificat imobilul pe un teren ce se află în indiviziune cu o altă persoană care a dobândit întreaga proprietate abia după partajul judiciar și în condițiile în care a existat practic un accept tacit, fără vreo opoziție manifestă a pârâților, nici la debutul lucrărilor și nici pe parcurs, pretențiile sale de ridicare a construcțiilor manifestându-se abia după trecerea multor ani de la edificarea construcțiilor.
Așa cum a stabilit și instanța de fond din probele administrate în prezenta cauza respectiv din declarațiile martorilor audiați și din interogatoriile administrate a rezultat faptul ca reclamanții au edificat aceste construcții având credința ca terenul aparține autorului lor N. P., titlu de proprietate fiind anulat în privința suprafeței de teren pe care au fost edificate construcțiile și plantațiile ulterior edificării acestor construcții și plantații, prin urmare instanța în mod corect a apreciat ca reclamanții sunt constructori de buna credința.
În ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune, tribunalul apreciază că instanța de fond în mod corect a respins această excepție, reținând că termenul de 3 ani a început să curgă în momentul în care pârâții și-au exercitat dreptul de accesiune, adică în momentul pronunțării acțiunii în revendicare din anul 2008.
În conformitate cu dispozițiile art. 296 Cod procedură civilă, tribunalul va admite apelul, va schimba în parte sentința în sensul că va obliga pârâții la plata sumei de 16.909 lei, reprezentând contravaloarea construcțiilor efectuate pe terenul pârâților conform raportului de expertiză întocmit de expertul M. I. (refăcut).
Se vor păstra restul mențiunilor sentinței.
Va obliga pe intimați să plătească apelanților suma de 1917 lei, cheltuieli de judecată.
Se va dispune darea în debit a reclamanților N. V. și N. F. cu suma de 1824,67 lei reprezentând diferență taxă timbru fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite apelul declarat de apelanții pârâți N. P., cu domiciliul în com. Brebeni, . O. și I. M., cu domiciliul în Slatina, . AB, ., Județul O., împotriva sentinței civile nr. 3454/05.04.2012 pronunțată de Judecătoria Slatina în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații reclamanți N. V. și N. F., ambele cu domiciliul în com. Brebeni, . O..
Schimbă în parte sentința în sensul că obligă pârâții la plata sumei de 16.909 lei, reprezentând contravaloarea construcțiilor efectuate pe terenul pârâților conform raportului de expertiză întocmit de expertul M. I. (refăcut).
Păstrează restul mențiunilor sentinței.
Obligă pe intimați să plătească apelanților suma de 1917 lei, cheltuieli de judecată.
Dispune darea în debit a reclamanților N. V. și N. F. cu suma de 1824,67 lei reprezentând diferență taxă timbru fond.
Cu recurs.
Pronunțată în ședința publică de la 14 Februarie 2013 la Tribunalul O..
PREȘEDINTE Judecător
I. B. S. O.
Grefier
A. D.
Red. IB
Tehnored.BA
J.f. N.V.G.
Ex. 6
07.03.2013
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 794/2013. Tribunalul OLT | Pretenţii. Decizia nr. 1058/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
