Pretenţii. Decizia nr. 954/2013. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 954/2013 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 21-10-2013 în dosarul nr. 315/207/2013
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA Nr. 954/2013
Ședința publică de la 21 Octombrie 2013
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE M. V.
Judecător C. C.
Judecător O. - M. P.
Grefier C. C. I.
Pe rol judecarea recursului civil privind pe recurentul pârât M. D. împotriva sentinței civile nr. 2112/16.05.2013, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. M., având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul pârât M. D. personal și asistat de avocat N. C. și avocat P. O. pentru intimatul reclamant P. M..
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:
Instanța, din oficiu, verificând conform art. 1591 C.proc.civ., prin raportare la dispozițiile art. 2 pct. 3 C.proc.civ., constată că este competentă general, material și teritorial să judece pricina.
Avocat N. C., apărătorul recurentului pârât, depune la dosar împuternicirea avocațială nr._/21.10.2013.
Avocat P. O., pentru intimatul reclamant, depune la dosar împuternicirea avocațială nr._/21.10.2013.
Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța acordă cuvântul sub aspectul propunerii de probe.
Avocat N. C. având cuvântul pentru recurentul pârât M. D. solicită încuviințarea probei cu înscrisuri, respectiv cu extrasul de la Oficiul Național al Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul O. din data de 21.10.2013 unde figurează ca asociat M. D. cu 33,33% părți sociale; cu notificarea nr. 20/2011 emisă de intimatul P. M. către M. D. prin care îl încunoștințează despre intenția sa de a înstrăina părțile sociale și plângerea penală formulată împotriva martorului S. P., înscrisuri pe care le depune la dosar și care s-au comunicat și intimatului reclamant prin apărător.
Avocat P. O., apărătorul intimatului reclamant, arată că nu are probe de administrat și solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru a lua cunoștință de înscrisurile depuse de recurentul pârât.
Instanța pune în discuție cererea de amânare formulată de apărătorul intimatului reclamant.
Avocat N. C., apărătorul recurentului pârât, apreciază că nu se impune acordarea unui nou termen de judecată, întrucât plângerea penală se află la dosar, notificarea este emisă de către intimat, iar certificatul de la ORC este doar actualizat. Arată că ar fi de acord cu amânarea pronunțării.
Avocat P. O., apărătorul intimatului reclamant, arată că insistă în cererea de amânare.
Având în vedere înscrisurile depuse și unul dintre acestea se află deja depus la dosar și anume plângerea penală, iar în ceea ce privește notificarea, aceasta a fost emisă chiar de către intimat, precum și faptul că certificatul emis de ORC nu necesită un timp suplimentar de studiu, instanța respingere cererea de amânare formulată de apărătorul intimatului reclamant și încuviințează pentru recurentul pârât administrarea probei cu înscrisuri, apreciind-o ca fiind pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.
Nemaifiind cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului promovat.
Avocat N. C. având cuvântul, pentru recurentul pârât M. D., solicită admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond, iar în subsidiar modificarea sentinței și pe fond respingerea acțiunii. Arată că instanța de fond în mod greșit a reținut că recurentul pârât a primit de la reclamant suma de_ lei în schimbul cedării a 11,9% din părțile sociale deținute la . precum și faptul că a vândut toate acțiunile celui de-al treilea asociat și că în această situație a avut loc o îmbogățire fără justă cauză.
Între părți a existat o intenție de înstrăinare de către pârât către reclamant a unui număr de părți sociale în schimbul unui preț de_ lei, acest lucru fiind confirmat și recunoscut de către reclamant la interogatoriu, neexistând probe la dosar din care să rezulte că a fost achitată suma de_ lei.
Consideră că hotărârea este nelegală, având în vedere că prezenta acțiune întemeiată pe îmbogățire fără justă cauză este inadmisibilă cât timp obligațiile părților se nasc din contract.
Reclamantul nu și-a îndeplinit toarte obligațiile din contractul intervenit între părți, respectiv de a achita integral prețul de 70 000 lei pentru a se putea transfera cele 33,33% părți sociale. Imposibilitatea încheierii transferării părților sociale se datorează culpei exclusive a reclamantului, care nu a înțeles să-și îndeplinească obligația legală privind achitarea prețului. Această obligație incubă reclamantului, conform art. 1361 Cod Civil, principala obligație a reclamantului este de a plăti prețul în ziua și locul determinate prin contract.
Hotărârea este nelegală și pentru faptul că a respins nejustificat suplimentarea probatoriului cu un al doilea martor, în condițiile în care reclamantul a audiat doi martori.
Solicită obligarea intimatului la plata cheltuielilor de judecată. Depune la dosar chitanța nr. 50 din 21.10.2013 reprezentând contravaloare onorariu avocat.
Avocat P. O., având cuvântul pentru intimatul reclamant P. M., solicită respingerea recursului, ca nefondat, motivat de faptul că în mod corect a fost admisă acțiunea și obligat pârâtul la plata sumei de 25.000 lei, fiind îndeplinite condițiile îmbogățirii fără just temei. Precizează că nu solicită cheltuieli de judecată.
INSTANȚA
Prin sentința civilă nr. 2112/16.05.2013, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosar nr._ s-a admis acțiunea formulată de reclamantul P. M. împotriva pârâtului M. D. și a fost obligat pârâtul să restituie reclamantului suma de 25.000 lei, reactualizată și să achite 3616 lei cheltuieli de judecată.
În considerentele sentinței, instanța de fond a reținut că părțile au fost asociați deținând câte 33,33 % acțiuni la ..
La data de 15.01.2010 au încheiat un act sub semnătură privată intitulat contract privind cedare acțiuni . prin care pârâtul a cedat reclamantului 11,90 acțiuni contra sumei de 25.000 lei, sumă plătită integral la data întocmirii actului.
Ulterior însă pârâtul a vândut toate cele 33,33 acțiuni martorului F. V., cel de-al treilea asociat, așa cum rezultă din procesul verbal încheiat la 14.05.2012, pag. 47.
Astfel, s-a reținut din actul invocat că la acea dată martorul F. V. deținea 66,67% din acțiuni, reclamantul 33,33% iar pârâtul a vândut părțile sale sociale respectiv 33,33% martorului precum și faptul că nu s-au făcut acte la registrul comerțului O. pentru că reclamantul refuză să le semneze.
Din cele două acte rezultă deci că pârâtul M. D. a primit de la reclamant suma de_ lei in schimbul cedării a 11,9% din părțile sociale deținute la . precum și faptul că a vândut toate acțiunile sale celui de-al treilea asociat, martorului F. V..
În atare situație, a apreciat instanța că pârâtul datorează reclamantului suma de_ lei, pentru care a semnat convenția încheiată la 15.01.2010 în prezența martorului S. P. L., în baza raportului juridic obligațional născut ca urmare a dezechilibrului creat între cele două patrimonii – îmbogățirea fără justă cauză.
Nu poate fi reținută apărarea acestuia potrivit căreia a intenționat să cumpere cele 33,33 % din acțiuni în rate lunare de câte 5000 lei, martorul S. L. și că această sumă i-a fost restituită atunci când s-a răzgândit, atâta timp cât nu a demonstrat că nu a primit de la reclamant suma de 25.000 lei, așa cum este ea consemnată în actul sub semnătură privată.
Acest act face dovada până la proba contrarie că la data încheierii lui îi fusese plătită integral de către reclamant suma de bani.
De altfel, martorul M. V. care în anul 2009 a intenționat să cumpere de la pârât acțiunile i-a achitat_ lei împrumutați de la reclamant reprezentând un avans din prețul convenit. Pentru că s-a răzgândit a rămas ca tranzacția să se încheie intre reclamant și pârât iar suma de 10.000 lei să fie tot parte din preț, așa cum rezultă din declarația martorului.
Aspectul că banii au fost dați de reclamant pentru că martorul nu avea, este confirmat și de pârât la interogatoriu.
În considerarea celor expuse, s-a admis acțiunea iar pârâtul a fost obligat să-i restituie reclamantului suma de_ lei, reactualizată, sumă pe care reclamantul a demonstrat că a plătit-o pârâtului în timp ce acesta nu a dovedit susținerile potrivit cărora nu a încasat banii sau i-a restituit reclamantului.
Martorul F. V. declară că s-a restituit suma de 10.000 lei unei persoane care nu mai voia să cumpere acțiunile de la pârât, afirmație contrazisă de probe, din care se reține, pe de o parte că suma de 10.000 lei dată de martorul M. V. era împrumutată de la reclamant și că a rămas la pârât după ce acesta s-a răzgândit să mai cumpere acțiunile iar martorul S. L. care a achitat 5000 lei trebuia să primească înapoi aceeași sumă.
Aceste aspecte conduc la concluzia că declarația martorului F. V. nu corespunde situației reale în ceea ce privește restituirea banilor pe care pârâtul i-a încasat de la reclamant.
A fost obligat pârâtul și la cheltuieli de judecată conform disp.art. 274 C.p.c., reprezentând taxa judiciară de timbru și onorariu avocat.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurentul pârât M. D., susținând că hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fără a se analiza raporturile contractuale dintre părți pentru a vedea dacă reclamantul și-a executat propria obligație pentru a putea solicita restituirea sumei de_ lei și fără a observa că acțiunea întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză este inadmisibilă cât timp obligațiile se nasc dintr-un contract, ceea ce ar angaja răspunderea contractuală ca urmare a neexecutării sau executării necorespunzătoare.
De asemenea, s-a susținut că instanța de fond în mod greșit a reținut că recurentul pârât a primit de la reclamant suma de_ lei în schimbul cedării a 11,9% din părțile sociale deținute la . precum și faptul că a vândut toate acțiunile celui de-al treilea asociat și că în această situație a avut loc o îmbogățire fără justă cauză.
Între părți a existat o intenție de înstrăinare de către pârât către reclamant a unui număr de părți sociale în schimbul unui preț de_ lei, acest lucru fiind confirmat și recunoscut de către reclamant la interogatoriu, neexistând probe la dosar din care să rezulte că a fost achitată suma de_ lei.
Consideră că hotărârea este nelegală, având în vedere că prezenta acțiune întemeiată pe îmbogățire fără justă cauză este inadmisibilă cât timp obligațiile părților se nasc din contract.
Reclamantul nu și-a îndeplinit toarte obligațiile din contractul intervenit între părți, respectiv de a achita integral prețul de 70 000 lei pentru a se putea transfera cele 33,33% părți sociale. Imposibilitatea încheierii transferării părților sociale se datorează culpei exclusive a reclamantului, care nu a înțeles să-și îndeplinească obligația legală privind achitarea prețului. Această obligație incubă reclamantului, conform art. 1361 Cod Civil, principala obligație a reclamantului este de a plăti prețul la ziua și locul determinat prin contract.
Hotărârea este nelegală și pentru faptul că a respins nejustificat suplimentarea probatoriului cu un al doilea martor, în condițiile în care reclamantul a audiat doi martori.
În drept a invocat dispoz. art 304 pct. 9 și urm c p c.
Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat, susținând că sunt îndeplinite condițiile îmbogățirii fără justă cauză. Astfel, există o îmbogățire a pârâtului, instanța reținând corect că pârâtul datorează reclamantului suma de_ lei pentru care a semnat convenția la 15.01.2010, există o micșorare a patrimoniului reclamantului, există legătura de cauzalitate și lipsa unui temei juridic care să le justifice. Este îndeplinită și condiția inexistenței unei acțiuni pentru realizarea dreptului de creanță împotriva pârâtului, ca urmare a înstrăinării acțiunilor promise prin convenție.
Recurentul a depus la dosar chitanța nr. 50 din 21.10.2013 reprezentând contravaloare onorariu avocat.
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor invocate în raport cu actele dosarului și dispoz. art. 304 – 304 ind. 1 C.pr.civ. se constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Îmbogățirea fără justă cauză este faptul juridic prin care patrimoniul unei persoane este mărit pe seama patrimoniului altei persoane, fără ca pentru aceasta să existe un temei juridic. Din acest fapt juridic se naște obligația pentru cel care își vede mărit patrimoniul său de a restitui, în limita măririi, către cel care și-a diminuat patrimoniul. Acestuia din urmă i se recunoaște posibilitatea intentării unei acțiuni în justiție prin care pretinde restituirea, acțiune numită actio de in rem verso.
Pentru promovarea unei acțiuni întemeiate pe principiul îmbogățirii fără justă cauză se cer a fi întrunite cumulativ următoarele condiții: mărirea unui patrimoniu, micșorarea unui patrimoniu ca o consecință a măririi altuia, existența unei legături de cauzalitate între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt (condiții materiale), absența unei cauze legitime a măririi patrimoniului unei persoane în detrimentul alteia și absența oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea, de către cel care și-a micșorat patrimoniul, a pierderii suferite (condiții juridice).
Ultima condiție enunțată imprimă un caracter subsidiar acțiunii în restituire întemeiată pe îmbogățirea fără justă cauză, în sensul că aceasta nu poate fi primită dacă se constată existența unei alte acțiuni în realizarea dreptului.
În speță, pretențiile intimatului-reclamant izvorăsc dintr-o convenție intitulată „Contract privat cedare acțiuni .”, încheiată la data de 15.01.2010, convenție a cărei existență nu a fost contestată de niciuna dintre părți și care dă naștere unei acțiuni în răspundere contractuală, ceea ce exclude posibilitatea utilizării acțiunii de in rem verso.
Prin urmare, în mod greșit a respins instanța de fond excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de recurentul-pârât prin întâmpinare.
Constatând că prima instanță a pronunțat o soluție cu încălcarea legii, în temeiul art. 304 pct. 9 C.p.c. rap. la art. 312 alin. 1-3 C.p.c., tribunalul va admite recursul, va modifica sentința recurată în sensul că va admite excepția de inadmisibilitate și, pe cale de consecință, va respinge cererea de chemare în judecată, ca fiind inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de recurentul pârât M. D., domiciliat în comuna Drăgănești O., ., ., ., împotriva sentinței civile nr. 2112/16.05.2013, pronunțată de Judecătoria Caracal în dosar nr._, în contradictoriu cu intimatul reclamant P. M., domiciliat în C., .. 71, ., ..
Modifică hotărârea în sensul că admite excepția de inadmisibilitate și, pe cale de consecință, respinge cererea ca inadmisibilă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Octombrie 2013.
Pt. Președinte M. V., Judecător, Judecător,
delegat la Tribunalul D., C. C. O. M. P.
semnează Președintele instanței,
I. D.
Grefier,
C. C. I.
Red. OMP
2 ex./10.01.2014
Jud. fond: I.T.
| ← Sechestru asigurător. Decizia nr. 244/2013. Tribunalul OLT | Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 794/2013. Tribunalul OLT → |
|---|
