Obligaţie de a face. Decizia nr. 2/2015. Tribunalul OLT
| Comentarii |
|
Decizia nr. 2/2015 pronunțată de Tribunalul OLT la data de 12-01-2015 în dosarul nr. 2/2015
Dosar nr._
ROMÂNIA
TRIBUNALUL O.
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIE Nr. 2/2015
Ședința publică de la 12 Ianuarie 2015
Completul constituit din:
PREȘEDINTE D. S.
Judecător O. M. P.
Grefier R. I. T.
Pe rol judecarea apelului civil privind pe apelanta reclamantă C.F.R SA-S. C., cu sediul în C. ., județul D., împotriva sentinței civile nr.337/19.03.2014, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât V. S., cu domiciliul în . D. I.(zis G.), județul O., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă curator N. M. C. pentru intimatul pârât V. S. care depune delegație de curator nr. 366/26.11.2014, lipsă fiind apelanta reclamantă C.F.R SA-S. C..
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată terminată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra dezbaterilor în apel.
Curator N. M. C. pentru intimatul pârât V. S., solicită respingerea apelului ca nefundat iar pe fond menținerea ca legală și temeinică a hotărârii sentinței civile apelate.
Arată că intimatul a fost obligat să plătească suma de 1775 lei reprezentând contravaloarea chiriei restante pe lunile decembrie 2010-octombrie 2013 și a respins capătul de cerere referitor la obligarea pârâtului de a-și ridica împrejmuirea gard.
Apreciază că în mod corect instanța de fond a respins acest capăt de cerere întrucât în contract nu s-a specificat interdicția de a împrejmui terenul, respectiv de a ridica gardul și consideră că aceasta este o îmbunătățire adusă imobilului.
Nu solicită cheltuieli de judecată și depune dovada achitării de către apelanta reclamantă a onorariului pentru curator.
Dezbaterile fiind închise,
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului declarat de apelanta reclamantă C.F.R SA-S. C., cu sediul în C. ., județul D., împotriva sentinței civile nr.337/19.03.2014, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât V. S., cu domiciliul în . D. I.(zis G.), județul O., având ca obiect obligație de a face, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.337/19.03.2014, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul civil nr._, s-a admis acțiunea civila privind pe reclamanta Compania N. de Căi Ferate C.F.R SA - S. Centrul Regional de Exploatare, Intretinere si Reparatii C., in contradictoriu cu paratul V. S., având ca obiect „obligația de a face”, in parte și a fost obligat paratul sa plătească reclamantei suma de 1775,93 lei reprezentând contravaloare chirie restanta pe perioada dec. 2010 – oct. 2013.
S-a respins capatul de cerere privind obligarea paratului sa-si ridice gardul edificat pe terenul închiriat.
A fost obligat paratul la 48 lei cheltuieli de judecata către reclamanta.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrata pe rolul Judecatoriei Corabia sub nr._ din 23.12.2013 reclamanta Compania N. de Căi Ferate C.F.R SA - S. Centrul Regional de Exploatare, Intretinere si Reparatii C. a chemat in judecata pe paratul V. S. solicitand ca prin hotararea ce se va pronunta sa se dispuna obligarea paratului să-si ridice imprejmuirea – gard edificata pe terenul inchiriat de la reclamanta, iar in cazul refuzului acestuia sa fie autorizata reclamanta sa ridice imprejmuirea respectiva, pe cheltuiala paratului; obligarea paratului la plata sumei de 1.775,93 lei ce reprezinta contravaloarea chiriei restante pe perioada dec. 2010 – oct. 2013, cu cheltuieli de judecata.
In motivarea in fapt a cererii reclamanta a aratat că intre ea si parat s-a incheiat contractul de inchiriere nr. 1109/18.12.2009 pe o perioada de 5 ani, respectiv 15.12.2009 – 15.12.2014, avand ca obiect inchirierea terenului C. in suprafata de 335 mp situat in Statia C. Corabia. Prin acelasi contract s-a stabilit contravaloarea chiriei de 44,65 lei/luna cu TVA, care urma a se achita pana la data de 20 a fiecărei luni pentru luna in curs, suma care nu cuprinde si contravaloarea utilitatilor.
A mentionat in continuare reclamanta ca paratul nu a inteles să achite contravaloarea acestei chirii, acumuland un debit de 1.775,93 lei, motiv pentru care prin referatul nr. 62/1._ a fost aprobata rezilierea contractului de inchiriere incepand cu data de 01.11.2013, in conformitate cu disp. art. 2.1, lit. (a) cap. VIII din contract.
A mai aratat reclamanta ca paratul a fost invitat atat pentru solutionarea litigiului pe cale amiabila cat si pentru informarea cu privire la avantajele medierii, plicurile de corespondenta fiind restituite cu mentiunea „lipsa domiciliu”.
De asemenea reclamanta a mentionat ca potrivit art. 5.2.12 din contract, la expirarea termenului pentru care a fost incheiat contractul sau in caz de rezilire a acestuia chiriasul este obligat sa elibereze si sa predea, in termen de 48 de ore, fara alta formalitate, terenul inchiriat in stare buna.
In drept, cererea a fost intemeiata pe disp. art. 969, 1410-1435, 1076 C. Civil si disp. contractului de inchiriere.
Cererea a fost legal timbrata cu suma de 48 lei si au fost anexate la aceasta, in copie, urmatoarele inscrisuri: certificat constatator nr._/27.09.2013, certificat de inregistrare din 12.10.2011, act identitate parat, plic corespondenta, confirmare de primire, referat nr. 62/1._, adresa nr. 62/1._, contract de inchiriere nr. 1109/18.12.2009, fisa de calcul, proces verbal de predare-primire din 22.12.2009, cerere inchiriere din 08.12.2009, adeverinta din 23.11.2009, act aditional nr. 2/25.09.2012 la contractul de inchiriere nr. 1109/14.12.2009, fisa de calcul, act aditional nr. 1/12.10.2011 la contractul de inchiriere nr. 1109/14.12.2009, fisa de calcul, somatie nr. 62/_, plic de corespondenta si confirmare de primire, mod de calcul nr._ /2013, invitatie nr. 142/I/_/07.11.2013, plic de corespondenta.
Avand in vedere ca adresa emisa de instanta pe numele paratului a fost restituita cu mentiunea „plecat in Italia” instanta a pus in vedere reclamantei a faca demersuri pentru indicarea adresei actuale a paratului, sens in care s-a depus la dosar copie de pe actul de identitate al paratului, si s-a dispus citarea acestuia prin publicitate . larga raspandire.
In faza de procedura prealabila paratul nu a depus la dosar intampinare.
Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta de fond a retinut urmatoarea situatie de fapt:
Intre reclamanta Compania N. de Căi Ferate C.F.R SA - S. Centrul Regional de Exploatare, Intretinere si Reparatii C. si paratul V. S. s-a incheiat contractul de inchiriere nr. 1109/18.12.2009 pe o perioada de 5 ani, respectiv 15.12.2009 – 15.12.2014, avand ca obiect inchirierea terenului C. in suprafata de 335 mp situat in Statia C. Corabia. Prin acelasi contract s-a stabilit contravaloarea chiriei de 44,65 lei/luna cu TVA, care urma a se achita pana la data de 20 fiecarei luni pentru luna in curs, suma care nu cuprinde si contravaloarea utilitatilor. Prin actul aditional nr. 2/25.09.2012 la contractul de inchiriere nr. 1109/14.12.2009 s-a stabilit chiria la suma de 51,51 lei lunar, celelalte clauze din contractul de inchiriere ramanand nemodificate.
Pârâtul în calitate de chiriaș nu și-a mai îndeplinit obligația contractuală de a achita chiria începând cu luna decembrie 2010, așa cum rezultă din înscrisurile depuse la dosarul cauzei, acumulând o datorie în cuantum de 1775,93 lei așa cum rezultă din modul de calcul (f. 29). Desi paratul a fost notificat in legatura cu debitul datorat reclamantei, si de asemenea a fost invitat pentru solutionarea litigiului pe cale amiabila, acesta nu a inteles sa achite contravaloarea debitului.
S-a apreciat că potrivit cap. VIII, art.8.2.1 din contractul de închiriere nr. 1109/18.12.2009 „Rezilierea prezentului contract intervine de plin drept, fără intervenția instanței de judecată și fără nici o altă formalitate în următoarele situații:a) încălcarea cu rea-credință, în mod repetat a obligațiilor asumate prin contract”.
De asemenea, s-a arătat că potrivit cap. IX din contractul de închiriere nr. 1109/18.12.2009, în conformitate cu prevederil art.1079, alin.2, pct.2 C. civil, chiriașul este de drept în întârziere la împlinirea termenelor stipulate în contract, fără a mai necesară o notificare în acest sens”.
F. de situatia de fapt retinuta anterior si avand in vedere ca paratul nu si-a indeplinit obligatiile contractuale in termen până la data de 20 a fiecărei luni pentru luna în curs, instanta a retinut ca a operat pactul comisoriu de ultim grad cuprins in art.8.2.1 din contractul partilor.
În ceea ce privește chiria restanta, instanta a retinut ca in materia raspunderii contractuale, reguli incidente si cauza de fata, in cazul obligatiilor de rezultat sarcina probei se imparte intre debitor si creditor, in sensul ca mai intai creditorul trebuie sa dovedeasca existenta creantei, dupa care neexecutarea se prezuma cat timp debitorul nu dovedeste executarea.
In speta, s-a apreciat că reclamanta a facut dovada existentei creantei prin inscrisurile mai sus aratate in conformitate cu dispozitiile art. 1169 C.civ., in timp ce paratul nu a dovedit indeplinirea integrala a obligatiei de plata, desi conform art. 1169 C.civ si art. 249 alin. 1 C.p.civ îi incumba sarcina acestei probe.
F. de aceasta situatie de fapt, si avand in vedere disp. legale enuntate anterior, instanța a admis capatul de cerere privind obligarea paratului la plata sumei de 1775,93 lei catre reclamanta, reprezentând contravaloare chirie in perioada dec. 2010 – oct. 2013.
In ce privește capătul de cerere privind obligarea paratului sa-si ridice gardul edificat pe terenul reclamantei, instanta a retinut că între si paratul V. S. s-a incheiat contractul de inchiriere nr. 1109/18.12.2009 pe o perioada de 5 ani, respectiv 15.12.2009 – 15.12.2014, având ca obiect închirierea terenului C. in suprafața de 335 mp situat in Stația C. Corabia.
Contractul evocat anterior a fost reziliat începând cu data de 01.11.2013, având în vedere nerespectarea obligațiilor chiriașului de a plăti chiria în termenele prevăzute în contract la Cap. IV, pct. 4.1. Paratul a fost înștiințat de rezilierea contractului de închiriere nr. 1109/18.12.2009, prin adresa nr. 62/1._ /07.10.2013, prin care a fost invitat să își retragă gardul și să achite debitele restante aferente chiriei (f.15).
Conform art. V, pct. 5.2.12 din contractul de închiriere nr. 1109/18.12.2009 „în caz de reziliere a acestuia, chiriașul este obligat să elibereze și să predea în termen de 48 de ore, fără altă formalitate, terenul închiriat în stare bună, cu toate îmbunătățirile realizate pe perioada derulării contractului, fără să primească despăgubiri”.
Astfel, arată că având în vedere disp. art. 1270 C.civ. rap. la cele ale cap. V, art. 5.2.12 din contractul de închiriere nr. 1109/18.12.2009 pârâtul era obligat să elibereze și să predea în termen de 48 de ore de la data rezilierii, fără altă formalitate, terenul închiriat în stare bună, cu toate îmbunătățirile realizate pe perioada derulării contractului, fără a avea dreptul la despăgubiri pentru îmbunătățirile realizate pe perioada derulării contractului.
Cu toate acestea, instanța a considerat că în temeiul acelorași clauze contractuale, reclamanta nu poate obține obligarea pârâtului la ridicarea gardului edificat pe terenul închiriat prin contractul de închiriere nr. 1109/18.12.2009 și nici autorizarea reclamantei să ridice această împrejmuire pe cheltuiala paratului.
Este adevărat că, potrivit prevederilor art. 1076 C.civ., creditorul poate cere a se desființa ceea ce s-a făcut prin încălcarea obligației de a nu face și poate cere a fi autorizat a desființa el însuși, pe cheltuiala debitorului.
Însă, în contractul de închiriere nr. 1109/18.12.2009 nu s-a inserat nicio clauză privind interdicția chiriașului de a îngrădi terenul, clauză care ar fi justificat invocarea disp. art. 1076 C.civ.
F. de aceste considerente instanța a respins capătul de cerere privind obligarea paratului sa-si ridice gardul edificat pe terenul reclamantei.
In temeiul art. 451 N.C.P. Civila paratul a fost obligat la 48 lei cheltuieli de judecata către reclamanta, reprezentând contravaloare taxa judiciara de timbru.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a formulat apel reclamanta Compania N. de Căi Ferate C.F.R SA - S. Centrul Regional de Exploatare, Intretinere si Reparatii C., sentință pe care o consideră netemeinică și nelegală.
Arată că pentru a respinge capătul de cerere având ca obiect „obligația de a face”, instanța a reținut că în contractul de închiriere nu s-a inserat nicio clauză privind interdicția chiriașului de a îngrădi terenul, clauză care ar fi justificat invocarea dispozițiilor art. 1076 C.civ.
Ori, apreciază că potrivit art. 5.2.8. din Contractul de închiriere „sunt interzise fără aprobarea scrisă a administratorului, transformările de orice natură sau efectuarea de construcții pe terenul închiriat, în cazul nerespectării acestei clauze, construcțiile vor fi înlăturate de administrator, pe cheltuiala pârâtului… ”
De altfel, arată că în conformitate cu art. 5.2.12. din contract, „la expirarea termenului pentru care a fost încheiat contractul sau în caz de reziliere a acestuia, chiriașul este obligat să elibereze și să predea în termen de 48 ore, fără altă formalitate, terenul închiriat în stare bună”.
Consideră că în speță sunt aplicabile dispozițiile art. 1076 C.civ.
Față de acestea, a solicitat admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței apelate în sensul de a dispune obligarea pârâtului să-și ridice împrejmuirea –gard edificată pe terenul închiriat de la Compania N. de Căi Ferate C.F.R SA - S. Centrul Regional de Exploatare, Întreținere si Reparații C. iar în cazul refuzului acestuia, să autorizeze SRCF C. să ridice împrejmuirea și menținerea dispozițiilor instanței de fond cu privire la obligarea pârâtului la plata sumei de 1775,93 lei. Solicită și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu apelul.
În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 466 și urm. din C.p.c.
Examinând sentința apelantă prin prisma motivelor de apel, în temeiul dispozițiilor art.476 și următoarele din codul de procedură civilă, raportat la actele și lucrările dosarului, tribunalul constată că apelul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civila nr.337/19.03.2014 pronunțată de Judecătoria Corabia s-a admis acțiunea civilă și a fost obligat pârâtul să plătească suma de 1775,93 lei reprezentând chirie restantă pentru perioada decembrie 2010- octombrie 2013 și a respins capătul de cerere privind obligarea acestuia să ridice gardul de pe terenul închiriat.
Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut judicios că, între părți s-a încheiat un contract de închiriere pentru suprafața de 335 mp teren situat în stația C. Corabia, stabilindu-se cuantumul chiriei la 44,66 lei/lună cu TVA, ce urma a fi plătit până la data de 20 ale fiecărei luni, iar pârâtul nu a mai achitat chiria din luna decembrie 2010.
Astfel, obligația pârâtului să achite la zi, contravaloarea chiriei pentru terenul închiriat, în conformitate cu dispozițiile art.8.2.1 din contract este stabilită în concordanță cu temeiurile de drept arătate.
Cu privire la capătul de cerere privind obligația pârâtului de a ridica gardul, ce la edificat pe terenul în discuție, tribunalul apreciază că în mod corect a stabilit prima instanță că în contractul de închiriere încheiat între părți nu s-a prevăzut expres o astfel de obligație în sarcina pârâtului, mai exact de a nu edifica un gard împrejmuitor, ceea ce ar fi justificat invocarea dispozițiilor art.1076 din Codul civil, în sensul obligării sale în a-l ridica sau în caz contrar, autorizarea apelantei reclamante să-l ridice pe cheltuiala pârâtului.
În concluzie, apreciind că prima instanță a pronunțat o sentință legală și temeinică, iar motivele de apel nu sunt întemeiate, tribunalul va respinge apelul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul civil formulat de apelanta reclamantă C.F.R SA-S. C., cu sediul în C. ., județul D., împotriva sentinței civile nr.337/19.03.2014, pronunțată de Judecătoria Corabia în dosarul civil nr._, în contradictoriu cu intimatul pârât V. S., cu domiciliul în . D. I.(zis G.), județul O., având ca obiect obligație de a face.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la 12 Ianuarie 2015.
Președinte, D. S. | Judecător, O. M. P. | |
Grefier, R. I. T. |
Red, jud. D.S./ 05.02..2015
Tehnored. R.I.T./ 4 ex.
Jud. fond. E. L.
| ← Grăniţuire. Decizia nr. 8/2015. Tribunalul OLT | Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 1/2015. Tribunalul OLT → |
|---|
